Ai gasit loc de munca???

Regards...

Sorin!

Yeap

Nu mai conteaza de ce te simti usoara, bucura-te de moment

Spor la noul loc de munca si sper sa nu mai fie cazul de nesimtire crasa pe acolo

Fata frumoasa, cum sa uit tocmai de tine !! Ptiiiii !

Multumesc tare !

Ma simt super la noul loc de munca..S fie oare pentru sunt singura femeie intre 5 barbati?

Palarie cu cirese....astept varaaaaa

mi-e ciuda..de ce? pentru ca in Bucuresti nu se face curat decat cand apare vreun summit, singura mea speranta fiind organizarea de cat mai multe...
de ce asa? se demonstreaza ca se poate, da' numa' cand vrem noi, iaca na! sau cand se organizeaza vizite in ograda noastra, musafiri importanti...dar daca acesti musafiri doresc sa revina neoficial, in vacanta si raman stupefiati de faptul ca ceea ce au vazut prima oara zace sub gunoi? ca parca nu era....si-si dau seama ca totul e ca in faza aia in care puti a transpiratie si te dai cu spray peste... Urasc fazele astea...
Se poate , dar numai in campanii electorale si cand apare vreun summit..

Mi-e teama ca asa nu ne vom misca prea repede si vom ramane vesnic in coada Europei..
..si de aceea imi doresc ca pustiul meu sa plece de aici cand va fi mare...

In viata mea parca nimic n-a decurs conform.."normalului"...
Parca totul a fost in contratimp, prea devreme sau prea tarziu...Poate ca nu degeaba cel mai terifiant vis al meu este cel in care visez ca pierd trenul...Si am pierdut cvea trenuri pana acum...
Acum sunt pe un peron undeva..asteptand alt tren...sunt intre trenuri....mai greu e sa alegi cand sunt doua trenuri trase la peron..

Secretul sta in a indrazni...sigur asta e..si cum toata viata am ezitat de frica ca nu voi lua cea mai buna decizie...fie am pierdut trenul..fie l-am luat in directie gresita..sau poate nu..se spune ca tot ce ti se intampla are un scop..

Visez la o vacanta fuga din orasul asta sufocant...2 zile de rasarit si apus de soare
cu pasi desculti pe nisipul de la malul marii...

Nu-mi mai este sufletul sec si pustiu..m-am facut bine si vreau ..nu neeaparat sa o iau
de la capat..nu cred ca as mai putea..ci doar sa incep cu pasi marunti...sa simt fiecare clipa
...sa o traiesc incet,cu nesat...constienta doar de faptul ca totul are un sfarsit...

Mi-a mai ramas atat de putin timp..si atata timp irosit..

Ma duc langa mare, azi ma cheama intr-adevar...cum nu m-a chemat niciodata pana acum...
Si chiar daca marea va sterge pasii in urma mea...voi trai cu amintirea a doua zile de fuga,undeva,candva..
Suflet nebun pereche...pe unde umbli???....

.....ascult Sonique -Alive...

M-am indragoooostiiiit !!
Haaaaaaaaaaaaaaaa!

Felicitari

Sorin.

Story of my Life ! Again and again....
Marea?...undeva departe si taaareee urataaaaaa... pasi desculti pe nisip stersi inainte de a-i face....vacanta refuzata..cirese vestede la palaria verii...promisiuni desarte....neadevar... suflet zdrobit fara remuscare...
Ramai cu bine vis ramas vis.....suflet inselator si nestatornic...tie nu-ti trebuia iubire ci hranirea propriului orgoliu...bine te-ai autointitulat "mirage"....

DAR!....Pasarea Phoenix este o "inventie" de-a dreptul COLOSALA!!!!!

Am intrat aici...hm..dupa cat timp oare?....pentru a saluta in mod special, de fapt,mai ales, pe cei singuri de sarbatori...
Lor vreau sa le urez sa invete sa-si gaseasca puterea de a razbi mai departe,chiar si singuri, le urez sa invete sa se bucure sincer de fiecare dimineata, atunci cand deschid ochii in sunetul (cateodata enervant ) al soneriei ceasului desteptator...chiar daca locul de langa ei este gol... O noua zi data de Dumnezeu, ca un dar, incepe!.....
..Le doresc ... rabdare... incredere...se spune ca exista un Mos pentru fiecare...Fie ca la Anul...sa fie langa voi!!


..Toate astea mi le doresc si mie !
Si-mi mai doresc ca fiul meu sa simta ca-l iubesc, chiar daca sunt plina de reguli si mai in gluma, mai in serios, imi spune "Mami face legea.."

Numai bine tuturor!
La multi ani !

La multi ani

Chiar daca nu sunt singura de sarbatori, am vazut c-ai mai scris aici si am venit si eu sa-ti urez ce-ti doresti tu cel mai mult - sa ai, nu de alta, dar chiar n-am avut cum ura pana acum

Sarbatori minunate sa ai, alaturi de fiul tau (care-s convinsa ca stie ca-l iubesti) si sper ca noul an sa-ti fie de-o mie de ori mai bun decat oricare an ce l-ai avut pana acum!

nu mai pomenesc de timpul in care n-am fost aici..de cat de lung este el....de fapt..n-am facut-o chiar acum?

Am de ceva timp, senzatia trecerii unui prag de viata..inca nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau...n-am mai fost demult la biserica,parca Dumnezeu m-a uitat sau mai degraba eu l-am uitat..nu,nu l-am uitat..ma simt doar prea vinovata ca ma simt in stare sa-i mai cer ajutorul...
..mi se pare ca am devenit superficiala in relatiile mele cu oamenii...ca si cum m-ar fi dezamagit atat de cumplit incat nu mai am rabdarea sa-i ascult si parca o fac de complezenta...uh...nu suna bine...am fost atat de empatica pana acum..incat parca am obosit...

..dintr-o data ma simt atat de batrana... ...asemeni unui boboc de floare care s-a ofilit inainte de a mai inflori....n-a mai apucat..
etichete, etichete..nici macar n-am chef sa scriu cu litera mare la inceput de propozitie..dar aici..eu fac regulile !

cred ca eu caut cu tot dinadinsul relatiile imposibile..si asta..da, mi-am dat seama...ca sa pot fugi cand am kef, ca sa pot da inapoi cand simt ca nu mai fac fata...sunt lasa, stiu si ?..stiu dar nu fac nimic..tot astept un resort din afara.Poate aici gresesc.

ma framant intre putine clipe de ...bine..vroiam sa scriu fericire..dar nu cred ca sunt in stare sa recunosc aceasta stare...si zile de monotonie..sau obisnuinta.. de a face acelasi lucru iar si iar...ma seaca faptul ca in tot ce fac trebuie sa pun limite si de cele mai multe ori sa renunt a mai face ceva fiindca posibilitatile sunt limitate..
nimeni in lumea asta nu se va obosi vreodata sa citeasca aceste randuri de neinteles..decat pentru mine...poate ca unele suflete apar pe lume fara pereche...ce ma sperie este ca nu ma mai sperie acest lucru..l-am constat si l-am acceptat..oare? ..oare ma mint singura?
atata freamat si agitatie, atata viata in jur, atatea lucruri de facut si de descoperit, oameni de cunoscut...si eu..inerta...
poate ca trebuie sa "ma asez", gata ..a trecut "timpul" meu..acum singurul lucru catre care trebuie sa ma focusez este copilul meu. Viata mea, eu, sufletul meu pe care l-am gandit candva langa cineva..a murit...
atat in seara asta..nu mai pot..

Mi-am scris mie, iti scriu si tie :

Daca ai curajul sa fii singur, atunci si numai atunci vei putea fi cu adevarat liber.(...) A iubi libertatea, a incerca sa fii liber, inseamna sa ajungi la o profunda intelegere fata de tine insuti. Acum stii ca iti esti indeajuns. Atunci poti darui ceva cuiva, dar nu vei fi dependent. Doar inteleptul poate darui cu adevarat. Poate impartasi iubirea, fericirea, beatitudinea, tacerea, dar aceasta este o daruire si nu o dependenta. Daca acolo nu este nimeni, atunci el va fi la fel de fericit ca si inainte. Daca acolo este cineva, atunci este la fel de bine si va impartasi ceea ce are.
Cand iti realizezi centrul, constiinta interioara, doar atunci iubirea nu va mai deveni un atasament.
"Buddha trecea printr-un sat si un tanar l-a intrebat: "Invata-ma cum pot sa ii servesc pe altii?
Buddha a ras si i-a raspuns: "Mai intai, exista. Uita de ceilalti. Mai intai fii tu insuti si apoi va urma totul de la sine" ""

OSHO

..Si atunci?...ce-i care nu sunt singuri?...cei care au alaturi pe cineva..ma refer la acel cineva de suflet...nu sunt ei insisi?..sau doar..invata mai repede independenta?...din "mers"?...au o inteligenta emotionala dezvoltata?....asa vad lucrurile..citind ce mi-ai scris....

CORECT..."fi tu insuti intai"...
prin educatie....mi s-a sters acest lucru...si e tare greu de regasit....nu imposibil ce-i drept...

Oricum..ce mi-ai scris..m-a luminat un pic...abia dupa ce am "construit" bine relatia eu-mine...abia atunci pot deveni de neranit..ramanand senina si neatinsa...reusind abia dupa asta, sa daruiesc fara a fi ranita de o respingere sau refuz...dar Dumnezeuleee....nu-i cam taziu?...am o varsta...in fine nu ma lamentez,dar ma pot ingrijora totusi un pic....daca nu pana acum, de acum incolo ce sanse mai sunt ?..intrebarea e retorica,crede-ma.....imi vine sa rad de mine ... dulce-acrisor...eh...

Peste toate astea.....multumesc Leirn....wherever you are....chiar daca nu vei citi aceste randuri (desi randul trecut nu credeam in ruptul capului ca va citi cineva aici ..nu caut asta,dara daca se intampla..iata,mai invat ceva...

"Prea tarziu" e atunci cand tu decizi sa fie asa.

Eu te citesc da' nu mai apuc sa scriu

Parca am cautat in viata, mereu, iubirile cu "piedici"...A naibii treaba , dar parca numai d'astea dau...
Vi s-a intamplat vreodata sa va aflati intr-o situatie pe care, cu ceva timp, inainte o detestati..spuneati ca "eu?? niciodata!..." etc, etc? Mda...viata ne joaca feste si ne arunca cateodata in partea opusa....
Deci iata-ma, de ceva timp intr-o relatie ....cu un barbat insurat.... Culmea este ca am fost candva de partea cealalta, eu fiind cea inselata....Cum se poate?...N-am calculat nimic, nu m-as fi inchipuit in aceasta situatie, oarecum detestabila, ever!...
Si cu toate astea....se intampla..o razbunare inconstienta ramasa ca un carlig in adancul mintii?....
Acum o sa-mi caut scuze si o sa spun ca ne cunosteam de mici, in adolescenta a fost ceva intre noi, prea tineri, prea naivi, viata ne-a despartit, ne-am reintalnit dupa ani...si iata..ne-am revendicat nelegitim, muteste, dreptul pe care atunci l-am fi avut...legitim..de a fi impreuna...
Ma descopar in aceasta relatie altfel..mai potolita, mai matura...si..poate pentru prima oara..primind mai mult decat daruiesc...sau sunt precauta..mda....
Am crezut ca ma pot obisnui...dar am momente cand nu ma suport...dar , what a hell?..n-am inventat eu rolul de amanta...sunt doar un alt actor in acest rol...nesuferit...la margine de societate...in afara normalului....
In vine sa rad..asta cu normalul....ce inseamna normal?...cred ca normalul inseamna ceea ce face de obicei majoritatea..si cum majoritatea are relatii extraconjugale..ha! se pare ca ma incadrez in "normal"
Se spune ca odata cu varsta devii mai pretentios...la mine e invers ..fiind initial o exclusivista in relatii....doar eu si atat...azi inghit in sec si accept compromisul ...
Sa vad pana unde pot indura...

Haaa....dupa doi ani..in aceeasi relatie...culmea ..imi spune mai mult ca ma iubeste decat o facea la inceput..iar lucruri s-au mai intamplat multe..multe...si frumoase dar si urate...cel mai negru scenariu,legat de aceasta situatie, s-a intamplat.... a aflat cine nu trebuia...de la cine nu ma asteptam...de la sora mea ( asta nu intra in scenariu)...Acum ce sa zic?...isi rade tare viata asta de mine.. ..asta acum un an..ptiii..cand a trecut?

Sunt momente in care imi vine sa urlu pentru ca il vreau mai mult langa mine, sunt momente, la polul opus, in care mi-e ciuda si nu vreau sa-l vad...ca sa-l fac sa sufere..in masura in care si eu sufar...hm..joaca de-a viata..sau stiu si eu??!..
Nu-mi mai fac planuri in ce-l priveste..o fi bine? o fi rau?..nu conteaza..las lucrurile sa curga...cand sunt furioasa pe situatie, incerc sa ma ascund..cand mi-e dor de el, abia astept sa-l vad..