Daca tot s-a ajuns la definitia acelui cuvant, iata si parerea mea: credincios e acela care crede intr-o divinitate suprema, indiferent ca se inchina la zei, la dumnezeu, la buddha, allah sau cum i-o mai chema pe zeii lor.Chiar daca se inchina la o capra, tot credinciosi sunt, pt ca ei cred ca acea fiinta sau chestie este mai presus de ei si trebuie sa i se supuna, macar sufleteste.Parerea mea...

Credinta e un fenomen care nu tine doar de religie. Toti credem in ceva (soarta, noroc, destin) sau ne punem increderea in cineva. Omul nu poate rezista singur, in afara societatii sau in afara unei relatii, fie cu o alta persoana, fie cu o persoana divina. Si toti avem constiinta unei divinitati, a unui cevap superior, exact in felul in care avem instictul de a ne cunoaste parintii.

De acord Figaro,
Orice om isi cauta un puct de sprijin. Dar de ce acest reazem trebuie sa fie de natura divina, atita timp cit existenta divinitatii(de orice fel ar fi ea) nu este confirmata? Cel putin eu pina acum am vazut ca omenirea s-a dezvoltat numai pe baza actiunilor ei. Nu a fost ajutata cu nimic din afara. De aceea cred ca omul poate crede in el insusi.

QUOTE (bdl @ Apr 22 2003, 12:55 AM)

Ma refeream in sensul de credinta, nu neaparat daca cred in D-zeu. Deci , sint credinciosi sau nu?

Nu stiu ce inseamna acest cuvant pt. tine, ca valoare ii atribui; eu ti-am raspuns din punctul meu de vedere (explicandu-ti si ce inteleg eu prin acest cuvant). Nu-mi poti cere sa-ti raspund la o intrebare cu "da" sau "nu", categoric, atata timp cat nu sunt sigura la ce se refera... Exact la asta ma refeream si in ultima fraza a mesajului meu (ca de obicei, pretinzi ca nu exista ceea ce nu-ti convine...).

Acest topic a fost editat de melinda: 23 Apr 2003, 08:48 AM

QUOTE (bdl @ Apr 22 2003, 03:03 PM)

De acord Figaro, Orice om isi cauta un puct de sprijin. Dar de ce acest reazem trebuie sa fie de natura divina, atita timp cit existenta divinitatii(de orice fel ar fi ea) nu este confirmata?

BDL, daca pt. tine nu a fost confirmata existenta divinitatii, nu ai decat sa te indoiesti de ea si sa-ti cauti alt punct de sprijin; dar cred ca esti de acord ca noi, cei care credem ca a fost confimata, avem dreptul sa credem in ea, nu?! De altfel, nu cred ca poate cineva sa creada in ceva ce crede ca nu exista, nu?! Suna a aberatie...

Melinda,
Eu am intrebat daca acei oameni care cred in zei sau alte chestii sint credinciosi.Tu ai spus ca da (daca ma refer la credinta ca fenomen) si nu (daca ma refer la credinta in D-zeu). Raspuns care mi se pare f corect.
Problema este ca aceasta credinta(in zei,animale etc si amd) este precursoare credintei de mai tirziu in D-zeu. Intii a aparut omul si apoi credinta. Iar rolul credintei pina la un moment dat istoric eu il consider pozitiv.Abia mai tirziu apar problemele cind omul incepe sa-si puna anumite intrebari la care nici religia nu i-a dat un raspuns clar.