Le-a citit careva? Cum vi s-au parut, ce pareri aveti despre ele... Eu inca nu, dar urmeaza

Intr-o zi fiind in Bucuresti..intru intr-o librarie..
Vad o carte "Frumosii invinsi"..Cohen
Fara sa stau prea mult pe ganduri,..o cumpar o impachetez si peste cateva minute o daruiesc cuiva ..cu gandul la "In my secret life"
Dupa aceea..din auzite,..am aflat ca nu este tocmai o carte de facut cadou. Persoana careia i-am facut-o cadou..s-a amuzat..dar
M-am invatat minte sa fiu prudenta altadata..
Am inteles ca este extrem de explicita..

Sper sa ma lamuresc..si sa emit pareri personale dupa lecturare..

Pana atunci fragmente din recenzia apartinand Ed. Publirom:
"Cohen, acum in virsta de aproape 70 de ani, ramine o personalitate foarte actuala atit in lumea muzicii, cit si in cea a literelor, in ciuda unei prezente relativ modeste pe ambele scene. Recuperat de generatiile mai tinere in mare masura prin intermediul Internetului (Cohen, de altfel, este foarte activ in cyberspace), popularitatea sa este in continua crestere. La inceputul lui 2003 i-a fost conferit titlul de Companion of the Order of Canada, cea mai inalta distinctie acordata unui civil7 in Canada, pentru merite in domeniile muzicii si literaturii. Lunar, daca nu chiar saptaminal, undeva pe glob se organizeaza un eveniment care ii celebreaza talentul, ca sa nu mai vorbim de festivalurile anuale din majoritatea tarilor europene (in Polonia exista unul chiar din anii ’80). In Romania avem de acum acces la cele doua romane ale sale in traducere (foarte buna, trebuie mentionat)"

" Referindu-se la fraza care a atras de la inceput atentia criticii, „O cicatrice e ceea ce se intimpla cind cuvintul devine trup“ (p. 1), Linda Hutcheon observa abil ironia (postmoderna) a rasturnarii traditiei occidentale a Cuvintului devenit Trup3. Sexualitatea si obscenitatea, prezente din abundenta in ambele romane, au rolul de a determina cititorul sa inteleaga ca aici Trupul este cel din care se plamadeste Cuvintul. In ceea ce priveste Joaca preferata, simbolistica albului imaculat prezent in diferite ipostaze (zapada, albeata trupurilor) devine in fapt o metafora a albului paginii goale, in traditia lui Mallarmé, pe care scriitorul o poseda, prin actul, sexual la Cohen, al scrierii. Pentru Cohen, posedarea trupului (alb si gol, asemenea paginii) este un preambul al stapinirii actului scrierii, sexul ( si conotatiile sale ideologice in ceea ce priveste dialectica puterii) o conditie sine qua non a scriiturii. „Vreau sa sarut cu un ochi deschis“ („I want to kiss with an eye open“), spune Breavman la pagina 123, o adevarata declaratie de intentie cu privire la rolul pe care si-l asuma scriitorul in postmodernitate. Asemenea amantului hiperlucid care se priveste voyeuristic in timp ce face dragoste, scriitorul nu dispare in propria-i fictiune, ci scrie despre faptul ca scrie.
Aceasta autoreferentialitate colaterala in Joaca preferata atinge cote paroxiste in Frumosii invinsi, un adevarat manifest postmodern in termeni literari – si nu mai putin postcolonial in termeni culturali. Daca romanul de debut permite si o interpretare traditionala, orice incercare de a analiza Beautiful Losers in cheie realista este sortita esecului, daca nu hilarului.

Este soarta de care n-au scapat primele cronici, facute „la cald“, desfiintind volumul pentru excesul pornografic, urmarit in antiteza cu precaritatea unei intrigi coerente, care sa confere romanului narativitate. Ulterior s-a spus ca el este visul devenit realitate al lui Susan Sontag din Impotriva interpretarii, „that sort of work you watch but don’t attempt to explain“. Cinematic, ca si Joaca preferata, Frumosii invinsi indeamna intr-adevar la a fi „privit“ asemenea unei pelicule, insa aceasta este doar una dintre capcanele textului, semnalata de altfel de aceeasi Linda Hutcheon, care indeamna cititorul tocmai la eludarea schemei ideologice realiste care „ignora sau pur si simplu neaga existenta conventiilor literare la nivel formal“4. In viziunea Lindei Hutcheon, metafictiunea postmoderna ii confera cititorului un rol nou, acela de co-creator al textului pe care il citeste: „Asemenea autorului, cititorul trebuie sa accepte responsabilitatea de a participa in mod activ la construirea lumilor fictive prin intermediul cuvintelor“.
"Frumoşii învinşi este unul dintre cele mai faimoase romane experimentale ale anilor '60 şi, în acelaşi timp, romanul cel mai lipsit de inhibiţii al lui Leonard Cohen. Pornind de la un joc existenţial în care planurile pendulează între sexualitate exacerbată şi misticism acut - o asociere extrem de îndrăz­neaţă -, autorul conturează cu talent şi efervescenţă narativă o lume a suferinţei şi extazului, născută din iubire şi frustrare. Destinul celor trei personaje contemporane şi cel al Fecioarei Irocheze din secolul al XVII-lea se leagă într-un mod straniu pînă la final, într-o carte despre prietenie şi compasiune, iubire şi ură, credinţă şi blasfemie."


Sper ca asta sa incite sa lectura..

Pana acum putin timp il cunosteam pe Cohen ca poet. De curand (aproximativ la inceputul verii) am aflat de romanele sale traduse si publicate. Desi sunt un admirator declarat al muzicii sale, n-am indraznit sa-l citesc pana acum. Motivele le-a enumerat pe undeva si Cameron, dar nu numai atat. Intr-o criza acuta de timp am hotarat sa renunt la toate planurile si sa citesc numai carti politiste. Acum incep sa-mi revin datorita, mai ales, unor persoane care-mi devin atat de apropiate desi sunt atat de departe...

Fragment din Joaca preferata - L.Cohen

"Breavman cunoaste o fata pe nume Shell, care si-a strapuns urechile ca sa poata purta cercei lungi de filigran. Gaurile s-au infectat si acum are pe fiecare lob cîte o cicatrice fina. Breavman i le-a descoperit sub par.
Tatal lui se ridicase în picioare în transee si un glonte i s-a infipt în carnea bratului. Pentru un barbat cu tromboza coronariana, e reconfortant să aiba o rana din razboi.
Breavman are pe tampla dreapta cicatricea pe care i-a gravat-o Krantz cu o lopată. O cearta din cauza omului de zapada. Krantz voia sa-i puna ochi din bucati de smoala. Breavman era si este inca impotriva oricarui accesoriu in impodobirea oamenilor de zapada. Impotriva fularelor de lana, palariilor, ochelarilor. Respinge, in acelasi spirit, morcovii infipti în gurile tigvelor de dovleac cioplite sau urechile din felii de castravete.
Mama sa isi privea întregul trup ca pe o cicatrice acoperind cine stie ce splendoare apusa, pe care o cauta in oglinzi si in vitrine si în nichelul capacelor de la roti.
Copiii isi arata cicatricele ca pe niste decoratii. Indragostitii le folosesc drept secrete de impartasit. O cicatrice e ceea ce se intampla cînd cuvantul devine trup.
E usor sa te lauzi cu o rana, urma eroica din luptă. E greu sa-ai arati coasurile de pe fata.

Tanara mama a lui Breavman isi vana ridurile cu ambele maini si cu o oglinda concava.
Cand gasea unul, consulta armata de uleiuri ai de creme aliniate pe o tava de cristal si ofta. Miruia ridul, fara credinta.
- Asta nu e fata mea, nu-i fata mea adevarata.
- Unde-i fata ta adevarata, mama ?
- Uite-te la mine. Asa arat eu ?
- Dar unde e, unde e fata ta ?
- Nu stiu, în Rusia, cînd eram mica.
Breavman scotea atlasul cel mare din raft si se cufunda în el. Cernea paginile ca un cautator de aur nisipul, pana o gasea, toata Rusia, palida si intinsa. Se apleca asupra tinuturilor indepartate pana i se impaienjeneau ochii, iar lacurile si fluviile si numele se contopeau intr-un chip fara seaman, nedeslusit, frumos si usor pierdut.
Fata in casa trebuia sa traga de el ca sa-l aduca la cina. Un chip de femeie plutea deasupra argintariei si a mancării."

Acest topic a fost editat de cameron: 15 Oct 2003, 03:08 PM

Cameron, multumesc pentru fragment.
Imi place stilul lui Cohen, o sa mai vorbim despre el dupa ce citesc si eu cartile.

Flu> am ales un fragment..cumintel. Astept parerea ta dupa lecturarea completa

Nu sunt eu foarte pudic, si oricum nu cred ca exista vreo carte care sa ma socheze (neplacut) mai mult decat reuseste viata, atunci cand ma astept mai putin (normal, ca daca m-as astepta, n-as fi asa socat)