"Cine crede in Mine , in inima lui va curge rauri de apa vie , care merg spre vesnicie" a spsu Iisus Hristos. Ce insemna cuvintele astea pentru voi cei care credeti?

evident ca parerile pot fi diferite...

parerea mea este ca Isus a aratat ca viata vesnica este posibila, ba mai mult, un efect clar si direct al credintei in El.

nu doar a credintei la nivel mental, si a acelei credinte care te indeamna sa si traiesti ca El.

prea des uitam ca aceasta viata nu este totul, si poate ca prea des ne agatam de material, si de imediat.

si totusi, un crestin real va avea permanent in el acel 'foc', acea ardere interioara care il va face sa isi doreasca sa fie cu Stapanul sau.


in alta ordine de idei, si crestinul, la randul sau, devine o sursa de viata vesnica pentru cei din jurul sau, in masura in care le impartaseste umil din izvorul spiritual cu care a fost binecuvantat.

Asa este. Eu am vazut in aceste vorbe renasterea omului si impartasirea cu Dumnezeu inca din viata aceasta a vesniciei. Aceasta pilda o spune femeii samaritence, care avenit la fantana sa scoata apa. A scoate apa este expresia cotidianului, faptele umile pe care trebuie sa le facem zi de zi ca sa traim sau cum spune Papini "legile sfinte ale umilintei cotidiene" .

Dintr-o data ea se intalneste personal cu Dumnezeu , Creatorul, cel care i-a dat viata. Este visul fiecarui om, ca undeva intr-un loc ferit si placut sa ne intalnim cu El. Orice si-ar dori, ca toate incertitudinile sa piara. Am putea sa o invidiem pe acea femeie, caci a trait clipe mai mari decat orice om , asta chiar in realitate. Insa acea intalnire a femeii samarinence, nu trebuie sa o invidiem. Ea a cunoscut ca este Dumnezeu, dar cuvintele lui nu le-a inteles. Cuvintele lui au capatat sens peste veac in inima celor care cred, si care crezand se impartasesc asa cum spune pilda "in inima lui vor curge rauri de apa vie care merg spre vesnicie". Odata bauta aceasta apa vie, nu vom mai merge la lumea si legile de dinainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu, ci vom merge asa cum spune pilda "spre vesnicie". "Esti tu mai mare decat parintele nostru Avraam?" L-a intrebat femeia, caci Avraam era cel care facuse fantana . Raspunsul vine de la sine. Iisus Hristos, este izvorul vesniciei, cel care trece peste pieritor. El este Vesnicia. Intalnirea cu Dumnezeu ne face pe toti cei de dupa sa trecem peste aceasta viata trecatoare si sa vedem inceputurile vesniciei. Este biruinta sufletului asupra materiei. "Oare cate mii de ani trebuie sa suportam robia materiei?" se intreaba Cehov. Pana la Hristos, raspunsul e la fel de simplu.

Acest topic a fost editat de abureala: 24 Sep 2003, 04:12 PM

Propun ca motto versetul:
"Whoever lives and believes in me will never die. Do you believe this?" (Jesus Christ)

Bine ai venit pe aici, Anduin!

si... in romana?

"Oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi tu asta?" (Ioan 11:26)

Cu rugamintea de a se lua aminte la intrebare.

"Cine crede în Fiul, are viata vesnicã; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viata, ci mânia lui Dumnezeu rãmâne peste el.? -Ioan 3:36

Foarte interesante aceste cuvinte. Am meditat şi eu deseori asupra lor fără să pot trage o concluzie definitivă (am impresia că nici nu e posibil în această viaţă...).

Ceea ce mi se pare deosebit:

a. am fost creaţi din nimic şi destinaţi a exista veşnic; de la zero la infinit, cum ar veni...
b. credem sau nu credem, tot veşnică va fi existenţa noastră; numai că va fi complet diferită într-un caz faţă de celălalt...

Viaţa veşnică! Un tulburător adevăr fundamental de credinţă!

Viata vesnica, sa avem insa grija sa nu ne trezim cu aceste cuvinte adresanu-se noua: "Plecati de la Mine blestematilor in focul vesnic...", cum traiesti asa mor, cum traiesti pe pamant, asa vei trai si vesnicia.

Da, aşa e, bine punctat! Viaţa veşnică începe o dată cu viaţa noastră pămîntească, pe parcursul căreia avem un timp oarecare pentru a aşeza "trenul vieţii" pe o anumită direcţie. De la "punctul mort" încolo, "trenul" se duce pe direcţia... aleasă.

ps: Tri, parcă erai ceva mai "rezervat" cînd fu vorba de Frica de Dumnezeu. Grija pe care o aminteşti, a ce sună oare?...

Frica de iad, de osanda vesnica. Totusi frica de Dumnezeu trebuie sa izvorasca din iubire asa cum era la sfinti, dar si frica de iad e buna ca te fereste de pacat.