Avertizez de la bun inceput ca traducerea de mai jos este una cu orientare atee.
De evitat pentru cei plini de certitudini ... ea este postata pentru atei in principal, insa poate fi citita de asemenea de orice credincios romanofon care inca nu e posedat total de convingeri ca detin adevaruri absolute si la care credinta nu s-a trasformat in simpla adulare.


Asta e valabil mai ales pentru tineri, la care “deschiderea” este in mod natural mai mare si care isi mai aduc inca aminte de adevarul ca “vindecarea uneori doare . . . .
Despre text:
Acest articol este unul de exeptie. Accesibil si percutant. O capodopera de popularizare si pedagogie atee. Si nu ca ar face cumva o excursie logica prin ‘crangul’ intunecos al Bibliei, ci din cu totul alte motive. Este unul din care cineva poate intelege, daca e sa inteleaga vreodata, ca ‘liber-cugetator’ nu este deloc ceva mai putin decat ‘credincios’, ba dimpotriva chiar, astfel orice conotatie peiorativa devenind nedemna (evident, asta in masura in care nu e aplicata politic-devalorizatului Iliescu si ‘liber-cugetatorismului’ lui de opereta . . . . . ).
Dar textul mai are o calitate. Nu trebuie uitat ca el a fost compus si prezentat IN ANUL 1983. In plin razoi rece, deci. La apogeul sau, am putea zice fara sa gresim. El trebuie inteles in acest context, cum el trebuie judecat si in contextul luptei de ideii dinlauntrul societatii americane, insa in acelasi timp, citindu-l, nu trebuie sa ratam o sansa rara: Aceea de a profita de perspectiva pe care timpul in care azi traim, ne-o ofera pentru a judeca, a face paralele si a desprinde tendinte in masura posibilului, plecand de la clarviziunea textului pe care Fields il oferea pe atunci cititorilor si audientei sale.
Astfel Bush si ‘cruciadele’ sale pline de foc si manie, nu mai au cum sa mire prea mult, ben laden si gloata lui de zmintiti nici atat, dementii care se explodeaza prin cafenelele Tel Avivului si mai putin, iar revivalismul religios in estul european proaspat eliberat de o nebunie hidoasa capatand in fine adevarata si inspaimantatoarea dimensiune, punand in lumina stupizenia alungarii satrapilor si impostorilor vruti atei, pentru a-i inlocui ca si repere morale si ca datatori de tendinta ideologica, cu cei ai superstitiei, pe care insa lumea ii relegase acum mai mult de 2 sute de ani la cosul de gunoi al ideologiilor. Si nu de buni doar . . . . .
Nu mai surprinde nici temporara cadere in ridicul a Comisiei scolare a statului Kansas in problema Teoriei Evolutiei, nici 'revolta populara' la hotararea Curtii Supreme a SUA in problema continutului 'Juramantului de credinta', nici escrocheria vaucerelor cu care Bush da ceasul istoriei inapoi si nici noul scandal al Bibliei de piatra instalata pe furis, noaptea, in incinta Curtii de Justitie din Montgomery, Alabama. Toate “incap” cumva, in schema precoce a ”bancherului intelepciunii” . . . .
Deci sa citim Fields, mai 'cald' si actual ca oricand:

Este Biblia cuvantul Domnului ?
Emmet F. Fields -1983
versiunea originala in engleza la adresa:
http://www.infidels.org/library/modern/emm...god_debate.html

Acest eseu a fost conceput pentru a fi prezentat ca o prelegere si este redactat in consecinta; a constituit contributia mea la o dezbatere de 2 zile cu un preot fundamentalist; fiecare seara de prelegere este impartita in 2 parti de cate 30 minute fiecare si o conlcuzie de 10 minute

ZIUA I – PARTEA 1
Inainte sa putem vorbi despre Biblie trebuie sa luam in considerare o alta problema, o problema mult mai profunda si cu mult mai importanta. De-a lungul intregii istorii universale omenirea l-a cautat pe Dumnezeu. A cautat sa gaseasca o dovada, un indiciu, o speranta ca Dumnezeu exista; sau ar putea exista.
Aceasta cautare continua si astazi. Intelepciunea cauta sa gaseasca o urma a dumnezeirii in imensitatea spatiului etern, cautand vreun semn pe intinderile infinite ale cosmosului - din chiar ‘inima’ naturii insesi - ca exista, sau ar putea exista vreo inteligenta calauzitoare, oricat de indepartata, care ar putea fi ‘Dumnezeu’. Intelepciunea cauta si continua sa caute o urma a lui Dumnezeu, dar inca nu a gasit vreuna. Pe intreg cuprinsul acestei farâme pe care noi o numim Pamant si ’casa’ a noastra, ca si de-a latul nesfarsitelor intinderi ale spatiului, Intelepciunea si Stiinta gasesc numai natura si lucrarile acesteia. Nimic altceva!
In acelasi timp in care Intelepciunea cauta si cerceteaza in van o urma a dumnezeirii, prostia l-a gasit pe Dumnezeu. Sau cel putin crede ca l-a gasit pe Dumnezeu. Prostia nu numai ca l-a gasit pe Dumnezeu, dar are chiar si informatii directe despre ce a zis si facut Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce gandeste Dumnezeu, ceea ce ii place lui Dumnezeu, si ceea ce ii diplace acestuia.
Prostia care l-a gasit pe Dumnezeu nu are nimic de-a face cu credinciosii zilelor noastre. Dumnezeu - sau iluzia de Dumnezeu - a fost descoperita cu mult timp in urma; in ’copilaria’ speciei omenesti. Prostia l-a descoperit pe Dumnezeu cu mult timp inainte ca omenirea sa descopere stiinta; inainte chiar ca roata sa fie inventata sau ca focul sa fie cucerit si facut un prieten al omului. In aceasta lume stearpa, rece si periculoasa traiau stramosii nostrii indepartati. Omenirea era inca in ‘copilaria’ sa, incercand sa inteleaga fortele naturii, sa scape de dusmanii sai, sa se hraneasca si sa-si duca specia mai departe. Este momentul cand mintea omeneasca emerge din intunericul instinctelor animalice spre forme incipiente de gandire. Principala sa preocupare: Supravietuirea! Era o lume plina de pericole si de dusmani, peste tot si in orice moment.
’Ce maret si puternic era conducatorul nostru care a fost ucis anul trecut . . . . ’ or fi gandit ei pesemne. De-ar fi fost forta lui astazi cu noi, am fi rapus cu usurinta acest dusman !’ ’O mare conducator, ajuta-ne pe noi astazi in acesta vreme de maxima rastriste!’
Si astfel prostia, din necesitate, a inventat credinta. Si astfel Dumnezeu a luat fiinta !
Acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit - sau plasmuit - aduce foarte mult cu un om. Ei ne spun ca are o fata, maini, maruntaie, un picior (poate ca doua . . . ). Ne spune ca are nari si ca uneori îi place sa miroasa ofrandele arse pe altarul primitv. [Fata: Exodul 33:11,20,23; Numeri 14:15; Maini: Psalmi 28:5; Maruntaie: Ieremia 31:20; Picior: Isaia 37:25; Poate doua picoare: Psalmi 18:9; Nari: Cartea a doua a lui Samuel 22:9, 16; Miroase ofrande pe altar: Geneza (Facerea) 8:2] (n.t. - Exodul = Iesirea).
In mod surprinzator si straniu, acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, are deasemenea o serie de dorinte si emotii omenesti. Uraste, iubeste, se enerveaza si are compasiune. Are indivizi favoriti si un popor ales. Acest Dumnezeu este in mod evident de sex masculin, si are in mod evident porniri masculine. Este adesea manios, se infurie repede, blesteama, distruge lucruri, se imbufneaza, striga, inseala si adesea se odihneste. Orice nevasta l-ar recunoaste pe Dumnezeu ! [Uraste: Maleahi 1: 2, 3; Epistola Pavel catre Romani; Iubeste: Deuteronom 7:13; Este manios: Exodul 4:14; Compasiune: Psalmi 111:4; Indivizi favoriti: Exodul 3:21; Popor ales: Isaia 44:2; Manios: Deuteronom 9:20, 1 Regi 11:9, etc; Se infurie: 1 Samuel 6:19; Blesteama: Geneza 12:3; Distruge lucruri: Geneza 6:17; Se imbufneaza: Exodul 32:9,10; Striga: Psalmi 47:5, Inseala: Ieremia 20:7; Se odihneste: Geneza 2:2;].
Acest Dumnezeu descoperit de catre un popor primitiv si ignorant acum cateva mii de ani, se intampla sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, aceleasi pareri despre natura ca si poporul care l-a descoperit.
Dumnezeu crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si ca o zi poate fi facuta mai lunga prin oprirea soarelui in loc ptr un rastimp. Este de-a dreptul izbitor numarul similaritatilor existente intre ceea ce crede Dumnezeu in ceea ce priveste lumea si ceea ce crede poporul care l-a descoperit pe Dumnezeu in aceasta privinta.
Acesti oameni, desi primitivi posedau anumite mestesuguri, iar Dumnezeul lor deasemenea; acest Dumnezeu a dat instructiuni cum sa fie construita o barca, a creat haine pentru preoti, a impartasit formula unui parfum, a fost croitor facand haine din piei de animale. Acest Dumnezeu a dat deasemenea multe legi simple si adesea prostesti numite ‘porunci’. Si acest Dumnezeu a facut multe alte lucruri foarte banal-umane, si mai ales carcteristice timpului si oamenilor care l-au descoperit primii. Insa dintre toate aceste lucruri perfect-umane care se spune ca Dumnezeu le-a facut, cel mai uman dintre toate a fost acela de a scrie carti, sau sa dirijeze mana si mintea acelora care le-au scris. Despre aceste carti care zice-se ca au fost scrise de Dumnezeu - sau ca acesta a facut sa fie scrise - vom discuta in aceasta seara.
Povestea pe care v-am spus-o despre descoperirea lui Dumnezeu nu este unica. Antropologii ne spun ca ea s-a intamplat de multe ori si in multe locuri. De fiecare data cand o populatie primitiva avea nevoie de un Dumnezeu, intotdeauna il descopereau, parca ‘croit’ pe gustul si modul lor de a vedea lumea. Era Dumnezeul lor si le semana in mare masura: acest Dummnezeu avea aceiasi dusmani si aceleasi valori morale ca si oamenii care l-au descoperit, si multi din acesti Dumnezei au fost scriitori; ei au scris carti.
N-as avea nici o dificultate de m-as afla acum in partea musulmana a lumii sa-i conving pe oamenii de acolo ca Biblia crestina nu este ‘cuvantul Domnului’. Daca m-as adresa budistilor, hindusilor sau oamenilor de orice alta religie nu as avea nici o dificultate sa dovedesc - spre satisfactia lor - ca Biblia crestina nu este cuvantul inspirat de Dumnezeu. Insa ma aflu in acea parte de lume dominata de crestinism; si fiind in partea lumii dominata de crestinism, cred ca nu as avea probleme in a convinge o majoritate dintre voi ca asa zisele carti sfinte musulmane sunt false; ca acele carti nu sunt adevaratul cuvant al Domnului.
Ati fi mai degraba inclinati sa fiti de acord ca toti acesti oameni care au alti Dumnezei, sau alte carti sfinte gresesc; ati pica de acord ca acestia sunt prost informati sau au fost chiar inselati. S-ar parea ca e prea usor de convins oamenii apartinand altor religii ca ceea ce este acceptat in partea lor de lume este adevarat; cred atat de usor in falsi idoli . . . . . Numai noi, care se intampla sa fim nascuti in partea crestina a lumii avem ’adevarul adevarat’. In fine, cei mai multi dintre noi cred asa; mai sunt desigur evreii si acei atei nesuferiti, si multi alti ne-crestini care refuza sa accepte ’adevarul’ Bibliei crestine . . . . dar ei nu conteaza !
Haideti sa facem abstractie de acesti necrestini dintre noi si sa presupunem ca religia crestina - si Biblia - sunt total acceptate in aceasta parte de lume. Ideea este simpla: are adevarul un caracter geografic? N-ar trebui ca aceleasi lucruri care sunt adevarate in Iran sa fie de asemenea adevarate in India, Japonia, Africa, Canada si in restul lumii? Cam asa ar trebui . . . . nu-i asa? Adevarurile stiintifice sunt universale, de ce cele religioase nu sunt? Este de bun simt sa presupui ca numai noi avem dreptate si tot restul lumii se inseala? Ca noi suntem aceia, singurii, care avem adevaratul Dumnezeu si adevaratul ’cuvant al lui Dumnezeu’?
Poate fi acest rudimentar dumnezeu al Bibliei crestine, care arata atat de mult cu un om, care aduce asa de mult cu oamenii care l-au descoperit primii, poate fi acesta, Dumnezeul pe care il cauta Intelepciunea? Intelepciunea stie foarte bine ce gen de dumnezeu a fost descoperit de mintea primitiva. Ea cunoaste Biblia si toate celelate ‘carti sfinte’ si cunoaste toate acele religii cladite pe baza acestor carti sfinte si acestor Dumnezei; si totusi Intelepciunea si Ratiunea continua sa-l caute pe Dumnezeu sau numai o urma a acestuia. Odata ce ideea de dumnezeu a aparut intr-un trib, aceasta a fost transmisa de la o generatie la alta, copii fiind invatati sa creada in ceea ce parintii lor credeau, la randul lor copiii copiilor fiind invatati sa creada. Exact asa cum noi am fost invatati sa credem ceea ce credeau parintii nostrii. Prea des au fost invatati copiii sa creada, insa niciodata sa-si puna intrebari !
Si astfel Dumnezeu a devenit o ipoteza auto-perpetuanta.
In partea noastra de lume, Biblia crestina domina. In aceste tari sunt multi oamenii care cred ca Biblia este ’cuvantul inspirat al Domnului’. Au fost invatati sa creada ca aceasta carte este insasi baza legilor, este esenta justitiei, sursa libertatii noastre si chiar a civilizatiei noastre. Ei cred in promisiunea ca moartea va fi invinsa si in speranta unei alte lumi unde fericirea totala este a lor pentru vecie.
Mi-as dori sa fie adevarat !
Acesti oameni nu au citit Biblia sau au citit-o fara sa-si foloseasca judecata. Ei au esuat in a vedea prostia, nedreptatea, ura de libertate, intoleranta religioasa, persecutiile si imoralitatea crasa care se afla in Biblie.
Ei se gandesc la Rai, insa ignora Iadul.
Nu cu inima usoara imi iau misiunea sa dovedesc ca Biblia nu poate fi cuvantul Domnului. Daca aceste promisiuni, desi false, ar fi fost de ajutor umanitatii, as trece peste ele in liniste. Insa ele nu sunt folositoare! Nicicand ’Cartile sfinte’ nu au fost folositoare si nu vor fi niciodata. De fapt, ele devin mai periculoase cu fiece zi care trece. Istoricul onest stie ca aceste ’Carti sfinte’ sunt - si intotdeauna au fost ! - o grea povara pentru umanitate. Si in ciuda stiintei noastre moderne, aceste carti vechi continua sa produca ura si razboaie in zilele noastre. Prin urmare, noi trebuie sa examinam Biblia crestina nu pentru ca ar fi cine stie ce diferita de celelalte carti asa-zis sfinte, ale altor natiuni si ale altor Dumnezei, ci pentru ca este acea carte facuta sa domine societatea noastra prin indoctrinare. Suntem invatati sa credem in copilarie si sa nu ne punem intrebari la maturitate. Ea pune in pericol lumea moderna, impiedica maturitatea intelectuala si ingradeste intinderea judecatii noastre la legende primtive.
Este Biblia ‚’Cuvantul inspirat al Domnului’? Haideti sa ne gandim bine, ce trebuie sa insemne aceasta afirmatie. Afirmand asta concluzia evidenta se impune ca Bibila trebuie sa fie de o ’perfectiune dumnezeiasca’. Adica Biblia trebuie sa fie cu mult mai perfecta decat orice alta carte pe care o biata minte omeneasca ar fi putut-o produce. Orice eroare in aceasta carte, orice greseala sau contradictie - in fapt sau in forma - ar dovedi ca aceasta nu poate fi ’Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu’.
Nu numai ca Biblia ar fi perfecta in sine, dar ar fi clara si simpla la intelegere pentru orice minte omeneasca si fiecare persoana ar intelege-o in acelasi fel. Probabil vi se pare ca cer prea mult de la o simpla carte; asta ar vrea sa zica ca un Dumnezeu care a creat mintea omului nu este de asteptat sa fi produs o carte care sa fie in acord cu creatia sa ???? Personal, cred ca punand problema astfel cereti prea mult de la noi sa credem ca Dumnezeu ar scrie, sau inspira, o carte asupra careia omenirea nu ar putea sa se puna de acord. O carte care a fost cauza razboaielor nesfarsite, persecutiilor, torturilor, bigotismului si urii. O carte care este atat de neinteligibila incat nu numai ca este respinsa de cei care nu cred in ea, dar si cei care cred ca este adevaratul cuvant al Domnului, nu se pot pune de acord asupra interpretarii ei. Sunt sute de secte diferite numai in Statele Unite, asta neincluzand nenumaratele mii de indivizi care au propria lor interpretare a Bibliei.

Chiar dezbaterea din aceasta seara, ca si orice dezbatere pe tema Bibliei, este proba irefutabila a faptului ca Biblia nu este ’cuvantul Domnului’.
Adesea teologii afirma ca forma originala a Sfintelor Scripturi era perfecta, insa Biblia si-a pierdut perfectiunea prin erori de copiere si prin traducerea ei succesiva dintr-o limba in alta. Imposibil ! Nu poate exista o copie imperfecta sau o traducere imperfecta a unei carti perfecte, care a fost perfect inteleasa de catre traducator. Dumnezeu n-ar permite asa ceva ! Daca exista un Dumnezeu . . . . .
Exista multe versiuni ale Bibliei crestine si sunt multe interpretari contradictorii ale fiecarei versiuni. Interpretari contradictorii nu numai pentru crestinul obisnuit sau membrul ordinar al clerului, ci si pentru acei invatati care au petrecut intreaga lor viata studiind Scripturile. Aceasta confuzie nu poate fi opera Domnului !
Din raul si confuzia pe care Biblia le-a provocat si continua sa le provoace, si din natura primitiva, prosteasca si contradictorie a acestei carti, se impune automat concluzia ca Biblia nu reprezinta cuvantul Domnului. Voi cita cateva pasaje, dintr-una din multele versiuni ale Bibliei pentru a arata de ce eu resping Bibila. Voi cita din versiunea ’King James’, asa cum citesc si o inteleg eu. Nu sunt atat de nebun sa cred ceea ce inteleg ca spune Biblia . . . . este asadar doar ce spune Biblia. Luand in considerare multele versiuni si interpretari ale Bibliei, sunt uimit ca exista o singura persoana pe acest pamant suficient de nebuna sa creada ca interpretarea sa este cea corecta; ca numai el, sau ea, cumva, au dat din intamplare peste adevarata interpretare a Bibliei, in timp ce toti ceilalti credinciosi, atei, prelati, preoti, oameni de stiinta si necredinciosi laolalta au interpreatat-o gresit, au inteles-o gresit.
Unii spun ca exista peste 2000 de auto-contraziceri in Biblie, altii declara ca nu pot gasi una. Tot ce pot eu face acum, este sa evidentiez cateva din multele exemple care mi se par mie contradictorii. Voi incepe cu prima porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului; aceea pe care nici un crestin fundamentalist nu a incalcat-o vreodata . . . . .
Geneza 2: 16, 17 zice: Si Domnul Dumnezeu a poruncit omului, spunand ’din orice pom din gradina poti sa mananci liber; dar din pomul cunoasterii binelui si raului tu nu trebuie sa mananci, pentru ca in acea zi in care vei manca cu siguranta vei muri.’
Insa Biblia ne spune ca barbatul, Adam, nu a murit in ziua in care a mancat din copacul interzis; intrucat Biblia zice ca Adam si Eva au fost expulzati din Rai si Geneza 5: 5 zice: ’Si toate zilele pe care Adam le-a trait au fost noua sute treizeci ani; si atunci muri’. Dar asa cum eu inteleg Biblia, mai este o alta contradictie in ceea ce priveste afirmatia de la Geneza 2: 16, 17; in Geneza 3: 22, 23 Dumnezeu pare a vorbi cu alti ‘Dumnezei’ si voi citi spunand: (22) Si Domnul Dumnezeu spuse, ’iata, omul deveni ca unul dintre noi, sa stie binele si raul, sa nu cumva sa puna mana si sa ia si din copacul vietii, sa manace si sa traiasca in veci’; (23) de aceea Domnul Dumnezeu il expulza din Gradina Edenului pana pe pamantul din care a fost facut.
In Geneza 2: 16, 17 Dumnezeu spuse ’din toti pomii din gradina poti sa mananci liber, cu exceptia copacului cunoasterii.’ Insa in Geneza 3: 22, 23 aflam ca mai exista inca un copac in gradina care era interzis: ‘pomul vietii’. Dupa cum citim in Biblie, se pare ca nu ne prea putem increde in cuvantul Domnului, ca in aceasta aparent contradictie: Exodul 33: 20, se spune ca Dumnezeu ar fi zis: ’Tu nu-mi poti vedea fata; intrucat nici un om nu poate sa ma vada si sa traiasca.’ Exodul 33: 22 zice insa: Si Domnul vorbi cu Moise fata in fata, asa cum un om vorbeste cu prietenul sau.’ (n.t. - versiunile romanesti difera de K.J. in privinta acestui pasaj) Asta mi se pare a fi o auto-contradictie, dar asa cum am spus Biblia este incomprehensibila, si voi puteti sa nu vedeti nimic bizar la aceste doua afirmatii. Pot petrece tot restul serii citand auto-contraziceri din Vechiul Testament, astfel ca am sa trec peste acestea.
Insa cum sta treaba cu Noul Testament, sunt oare si acolo auto-contraziceri? Ei bine, unii spun ca sunt multe contradictii evidente in Noul Testament, altii spun ca nu pot gasi nici una. Nu pot sa spun decat ceea ce imi zice mie aceasta carte. Asa cum citesc eu Noul Testament, gasesc prima contradictie in chiar primul vers al primului capitol, al primei carti a Noului Testament. In Matei 1:1 citez: ’Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.’ Dupa acest vers urmeaza o serie de ’zamislit de’, pana cand ajungem la versul 16 care zice: Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus, care se cheama Cristos.’ Acum daca Iosif nu e tatal natural al lui Isus, ci numai sotul Mariei, asa cum zice Matei 1:16, atunci cei insirati din Matei 1:1 pana la 1:16 exclusiv, nu sunt, nu pot fi‚ ’neamul lui Isus Cristos’, asa cum se afirma in primul capitol, primul vers al lui Matei. Dar daca Iosif este tatal natural al lui Isus, asa cum reiese din alte versuri din Biblie, atunci povestea cu Isus nascut din fecioara este o contradictie. Aceasta legenda este in Matei 1:18 si citez: ’Iar nasterea lui Isus a fost asa: Maria, mama lui era logodita cu Iosif; si inainte ca ei sa locuiasca impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.’
Si deasemenea cel mai important, daca Isus s-a nascut din fecioara si nu era descendent din David, atunci cuvintele lui Petru in Faptele Apostolilor 2:29,30 sunt false. In Faptele Apostolilor 2: 29, 30, Petre spune: (29) Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit fratilor sa va spun fara sfiala, ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. (30) fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica PE UNUL DIN URMASII SAI pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Cristos a proorocit si a vorbit el. Acum avem o afacere a-ntaia. Daca Isus este fiul Domnului prin ‘Duhul Sfant’, asa cum se afirma in Matei 1: 18, 19, 20, atunci ori nu este Cristos, ori Dumnezeu i-a ’fagaduit cu juramant’ lui David o minciuna; sau altfel, Isus este fiul Iosif, fiul lui David, fiul lui Avraam si atunci poate fi ’Cristos’; dar atunci nu poate fi fiul Domnului prin ’Duhul Sfant’, si nu poate fi nascut din fecioara. Inca o data zic, pot petrece intreaga seara trecand in revista contradictiile din Noul Testament. Dar cum vorbim de o carte care se spune ca este ’cuvantul Domnului’, nu avem nevoie decat de una singura, oriunde in Biblie, ca sa dovedim ca Biblia nu este ’cuvantul si fapta Domnului’. Daca exista intr-adevar un Dumnezeu.
Biblia nu poate fi adevarata, in masura in care se auto-contrazice permanent. Totusi poate fi inspiratia unei morale sanatoase si o sursa de comportament social decent. Deci haideti sa vedem ce spune Biblia despre bunatate, dreptate, bonomie, moralitate si respectul familiei, prietenului si vecinului. Sa trecem deci in revista cateva aspecte de morala sexuala ce se gasesc in Biblie.
Voi incepe cu Geneza 19. Si citim aici ca doi ingeri sunt oaspeti in casa lui Lot, cand ’barbatii orasului’ vin la casa acestuia si Geneza 19: 5, 6, 7, 8 zice: ’Si ei il chemara pe Lot si ii spusera acestuia, unde sunt dar barbatii care au venit la tine noaptea asta? Adu-i la noi ca sa-i putem cunoaste. (6) si Lot iesi afara la ei si inchise usa dupa el: (7) si spuse, va rog fratilor nu fiti haini, (8) uitati-va aici, am doua fete care nu au cunoscut barbat; va rog, lasati-ma dara sa vi le aduc voua, si faceti-le lor ceea ce va va placea; numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele.’
Normal, nu pot stii ce spune asta altuia povestea asta, dar mie pare sa-mi spuna: Iata aici, eu am 2 fete care n-au cunoscut barbat; lasati-ma va rog sa vi le aduc si faceti-le voi ceea ce vi se pare voua de cuvinta.’
Ce fel de tata si-ar oferi copii unei gloate pentru a fi folositi de aceasta ‘cum cred ea de cuvinta’ ? Voi fi cinstit cu voi: daca ati fi oaspeti in casa mea, v-as proteja cu toate puterile mele, insa daca s-ar ajunge la punctul sa am de ales intre voi si copii mei, voi ati fi sacrificatii ! Si as astepta la fel din partea voastra, daca ar fi sa fiti obligati sa alegeti intre mine si copii vostrii . . . . Daca ar fi Dumnezeu insusi, daca exista un Dumnezeu, s-ar duce inaintea copiilor mei la gloata ! Nu sunt crestin. Sunt foarte pro-familie, copii mei nevinovati trec inaintea oricui.
Insa povestea nu se sfarseste aici, ea continua si continua urat. In Geneza 19: 31, 32, fetele lui Lot vorbesc intre ele: ’Si cea mai mare zice celei mici, tatal nostru e batran, si nu mai este nici un barabt in tinutul acesta ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor: (32) hai vino sa-l facem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, astfel incat sa pastram samanta tatalui nostru.’ Si aceasta poveste demna de bolnavi mintal, continua pana la Geneza 19: 36 care zice: ’Si astfel ramasera ambele fete ale lui Lot insarcinate de tatal lor.’ Acum, eu stiu ca voua celor care credeti ca Biblia este ’cuvantul Domnului’, nu asta va zice Bibila, dar mie asta imi zice: ambele fete ale lui Lot sunt gravide cu tatal lor. Aceasta poveste pentru mine este o murdarie pur si simplu, dar altii spun ca nu este murdarie si nu este imoralitate in Biblie, deci n-am de unde sa stiu ce spune aceasta poveste altora, dar pentru mine, este o murdarie. Si pentru mine, murdaria nu poate face parte din ’cuvantul Domnului’. Sunt multe povesti in Biblia crestina pe care eu le consider imorale, murdarie in toata regula, insa asta serveste drept exemplu pentru toate celelalte. In definitiv, noi consideram Biblia ca fiind ’cuvantul Domnului’, nefiind necesar decat un singur exemplu de poveste ’stramba’, numai o singura contradictie, numai un singur neadevar sau nedreptate ca sa dovedim ca Biblia nu este ’cuvantul Domnului’.
Haideti dara sa consideram ’Justitia lui Dumnezeu’, asa cum ne apare ea din Biblie. Regele David obtinu una din multele sale sotii prin rapire, viol si omucidere. Povestea se afla in ‘A doua carte a lui Samuel’, capitolul 11, si versul 4 zice: ’Si David trimise mesageri s-o aduca; Si ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea . . . . . . ’
Sper ca ma veti ierta ca repet astfel de povesti murdare, dar asta zice Biblia. Povestea continua si Biblia ne spune ca Bathsheba ramane gravida. David ucisese pe sotul acesteia, iar in versurile 26 si 27 citim: ’Si cand sotia lui Uriah auzi ca sotul ei era mort, ea planse pe sotul ei. (27) Si cand trecura zilele de jale, David trimise si o adusera la casa lui, si ea deveni nevasta lui, si ea ii nascu un fiu. Insa ceea ce a facut David ii displacu Domnului.’
Foarte bine ! Acum vom avea sansa sa vedem dreptatea lui Dumnezeu in actiune. Cum l-a pedepsit Dumnezeu pe David pentru aceste crime groaznice? Cum credeti voi ca ar trebui pedepsit un astfel de om marsav? Ei bine, pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o lui David pentru crimele sale oribile, poate fi citita in ‘A doua carte a lui Samuel’, capitolul 11, versul 18 care zice (n.t: in alte versiuni 12: 15): Si Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uriah, si a fost greu bolnav.’ Si versul 18 zice: ’Si se intampla ca in a saptea zi, copilul sa moara.’ Credeti sau nu, idea de justitie a lui Dumnezeu in legatura cu uciderea sotului Bathshebei, a fost ca Dumnezeu insusi sa omoare copilul inocent al acesteia ! Aceasta este ‘dreptatea lui Dumnezeu’, conform Bibliei crestine.
Nu am cum sa stiu ce spune aceasta poveste unui crestin practicant, insa daca ceea ce inteleg eu ca spune Biblia, este ceea ce Biblia zice, trebuie ca unul sa aiba o minte tare putina ca sa creada ca Biblia este ’cuvantul Domnului’. Dar haideti sa luam acum in considerare ’Poruncile Domnului’, conform Bibliei. Nu sunt numai zece porunci asa cum se pare ca multi cred, ci sunt sute. Sunt nu mai putin de 73 de capitole pline de ’porunci ale Domnului’. Si Dumnezeu fiind un Dumnezeu si nimic mai putin, fiecare porunca trebuie sa primeasca aceeasi ascultare, ca oricare alta porunca a Sa. Deci sa vedem ce porunci Domnul.
Exodul 22: 18 zice: ’Nu trebuie sa rabzi ca o vrajitoare sa traiasca.’ Cand crestinismul a avut puterea, aceste opt cuvinte au facut ca sute de mii de oameni inocenti sa fie torturati si arsi de vii. Aceasta porunca face parte din aceeasi categorie cu una dintre versiunile asa-numitelor ’Zece Porunci’.
Porunca Domnului in Exodul 21: 2: Daca cumperi un rob evreu, 6 ani trebuie sa te slujeasca, iar in al saptelea el trebuie sa fie liber fara plata.’ Exodul 21: 4 zice: ’ Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si aceasta i-a nascut lui fii sau fiice, sotia si copii ei trebuie sa fie ale stapanului, iar el sa iasa singur.’
Tineti cont, acestea sunt poruncile Domnului si dreptatea divina conform Bibliei ! Exodul 21: 5, 6 spune: ’Si daca robul zice clar, ‘Eu iubesc pe stapanul meu, nevasta mea si copii mei si nu voi ca sa ies slobod’, (6) atunci stapanul sa-l duca in fata judecatorilor . . . . . si stapanul sa-i gaureasca urechea cu o sula, iar el sa-i ramana rob pe vecie.’
Biblia intotdeauna a aprobat sclavia si a fost intotdeauna cel mai mare obstacol in calea dreptatii si a progresului uman in lume.
O alta porunca a Domnului este in Deuteronom 13 : 6, 7, 8 care zice: ’Daca fratele tau, fiul mamei tale; sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta ta din bratele tale; sau prietenul tau care ti-e scump ca sufletul tau, te incita pe ascuns spunand, haide sa mergem si sa slujim alti Dumnezei pe care nici tu nici parintii tai nu-i cunoscura; (7) adica Dumnezeii popoarelor care va inconjoara, aproape de tine sau mai departe, de la un capat al Pamantului la altul (8) tu sa nu accepti si sa nu-l asculti; si nu trebuie sa tainuesti ce a zis (9) dar trebuie negresit sa-l omori; mana ta sa fie prima asupra lui ucigandu-l, si dupa aceea a tuturor celorlalti; (10) si trebuie sa-l omori cu pietre; pentru ca a cautat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.’
Cine a zis ca Dumnezeu este ’pro-life’?
Adesea am aratat crestinilor ca religia lor a provocat suferinte ingrozitoare lumii. Ca istoria este atat de plina cu razboaie crestine, persecutii, tortura, arderi pe rug si ura, astfel incat nici o persoana blajina si de bine nu s-ar mai numi crestin daca ar stii adevarul despre istoria crestinismului.
Raspunsul este intotdeauna acelasi: ’Cum pot eu (ori alt crestin din zilele noastre) sa fiu facut responsabil pentru ce au facut oameni care s-au numit crestini in trecut.’ Si totusi, asa cum ne cere a doua porunca, Dumnezeu face responsabil copii pentru greselile parintilor, sau crimele parintilor ’chiar pana la a treia sau a patra generatie.’ De fapt insusi conceptul de baza al crestinismului este ’pacatul originar’, aceasta suprema expresie a nedreptatii in materie de ’vina mostenita’. Eu nu cred in ’vina mostenita’. Insesi ideea ca noi, specia umana suntem nascuti cu pacate din cauza unei oarecare insignifiante fapte gresite zice-se ca a facut Adam, este absurda si prosteasca. Nu ! Este mai mult decat prosteasca, frizeaza boala mintala, cretinismul . . . . .
Insesi ideea ca Dumnezeu a trebuit sa se nasca dintr-o fecioara ca sa fie omorat de omenire pentru ca el, Dumnezeu, sa ierte pacatele omenirii, tine foarte mult de patologia mentala. Aceasta nebuie nu ne vine de la Dumnezeu. Eu am credinta ca un adevarat Dumnezeu, ar face exact ceea ce tu ai face daca copii tai ar fi fost neascultatori si tu ai fi devenit suparat pentru un timp.
Cu siguranta nu te-ai apuca sa-i spui copilului tau: ’Adu-mi un ciocan si loveste-ma cu el peste mana, tare, tare de tot, astfel ca eu sa pot sa te iert pentru obraznicia ta.’ Nu ! Mai degraba tu te-ai duce la al tau copil, l-ai lua in brate si i-ai spune ca il iubesti din toata inima, si ca niciodata nu ai putea sa fi manios pe el; ca el inseamna pentru tine mai mult decat viata ta chiar. Asta ai face, sau asta ar trebui sa faci; asta as face eu, si orice carte care spune ca Dumnezeu ar face doar o farama mai putin, nu poate fi ’cuvantul Domnului’.
Nu trebuie sa fim sclavii unei superstitii primitive. Nu trebuie sa ne fie teama sa gandim, sa ne punem intrebari si sa cercetam. Trebuie sa ne eliberam mintea: Ridicati-va din genunchi si stati pe propriile picioare, ridicati-va capul, deschideti-va ochii si incepeti sa va folositi mintea. Folosirea mintii umane, ne-a facut sa ne ridicam deasupra tuturor animalelor si a facut omul stapanul intregului Pamant. Mintea umana - ratiunea - este singura speranta pe care o avem. Astazi avem o veste buna (n.t. - aluzie la ce inseamna ’Evanghelie’): Imprastiati vestea cea buna ! Mintile noastre sunt libere sa gandeasca.
______________________________________________________________________________________
ZIUA I – PARTEA 2
Suntem, fara dubiu, una din cele mai indoctrinate si inselate natiuni ale Pamantului; cel putin in ceea ce priveste domeniul religios. Astazi nu exista o amenintare mai mare pentru natiunea noastra si pentru libertatea noastra, decat Crestinismul. Nici o alta forta nu ar fi putut sa ascunda si sa schimbe adevarata istorie a Americii, asa cum a facut-o Crestinismul. Si nici o alta forta, nu ar fi putut sa insele atat de complet opinia publica americana asa cum Crestinismul a facut-o.
Agresiunea crestina impotriva Americii, impotriva drepturilor ne-crestinilor, este bazata pe iluzia ca Biblia este ’cuvantul Domnului’. Haideti asadar sa cercetam ingrozitoarea istorie a acestei iluzii.
Daca stii un pic de istorie, stii ca Crestinismul si Biblia nu numai ca au esuat sa mentina pacea, dar stii ca acesta este responsabilul exclusiv al celor mai multe razboaie inutile si sangeroase. Stii ca toate cruciadele n-au fost decat simple razboaie de agresiune purtate de crestinism. Tu stii ca acesti cruciati, in ciuda credintei lor sincere in Biblie, in rugaciune, in crestinism si in Dumnezeul lor, au macelarit babati, femei si copii de fiecare data cand au cucerit vreun oras.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’ !
Daca stii catusi de putina istorie, stii ca atunci cand Biblia ’a domnit’ si Crestinismul avea puterea, crestinii i-au torturat si ucis pe acei care se indoiau, ori nu erau de acord cu Biblia lor.
Si de fiecare data cand crestinii, pierd puterea sa persecute, ei ii ponegresc si ii numesc ’imorali’ pe cei pe care nu mai pot sa-i persecute.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’ !
Astazi crestinismul a castigat aceasta putere ingrijoratoare prin predarea Bibliei in loc de patriotism; creand confuzia intre pietate si patriotism; prin calomnierea bunilor americani ca fiind ’comunisti’ si pe bunii patrioti ca fiind ’tradatori’. Ei cultiva ura si neincrederea impotriva acelora care pretuiesc marile idealuri americane ale separarii religiei de stat si instiga la ura impotriva institutiei justitiei care protejeaza Constitutia natiunii noastre.
Crestinismul a ascuns si a schimbat in mod ilicit istoria Americii, a ascuns citate, fapte si probe care dovedesc ca Biblia si crestinismul au fost recunoscute ca dusmanul libertatii, de aceia care au infiintat aceasta natiune. Crestinismul a ascuns faptul ca Parintii Natiunii s-au luptat ca sa asigure libertatea de constiinta; ca s-au luptat sa puna Crestinismul la locul cuvenit - ca egal al tuturor celorlate ’opinii religioase’; ca s-au luptat sa puna Biblia la locul pe care il merita - o carte ca oricare alta, printre multe alte carti.
Astazi istoria crestinilor ne spune doar un singur adevar: Cei care au ucis, de asemenea vor si minti !
Exceptand ipoteza in care esti un istoric dedicat istoriei Americii, nu ai cum sa stii ca deismul a fost forma de respingere directa si dezmintire a Bibliei crestine, a religiei crestine si a Dumnezeului crestin; nu aveti de unde sa stiti ca George Washington a fost prinicipalul om de stat care a pledat pentru separarea totala a statului si religiei si care a vegheat ca sa nu se faca nici o referinta la Crestinism sau divinitate in Constitutie (The Encyclopedia of Philosophy, Vol. 2). Nu stiti ca prima libertate pe care Constitutia trebuia sa o institue era libertatea de a nu fi obligat de si supus unei religii anume. Ca Thomas Jefferson a fost un deist si ca isi sfatuia nepotul sa ’nu se dea inapoi nici macar de la faptul de a-si pune indrazneata intrebare in legatura cu existenta vreunui Dumnezeu’ (Letter to Peter Carr, Aug. 10, 1787, ’Deism in the United States’, pp. 222-34). Nu stii ca deistul declarat Thomas Paine a facut mai mult decat oricare alt american pentru ca Statele Unite ale Americii sa fie o natiune libera si seculara. Si nu stii o mie de alte fapte ale istoriei Americii, care sunt in contradictie cu afirmatiile crestine; fapte care ar mentine America libera.
Nu trebuie insa sa fi un om de stiinta ca sa stii ca Crestinismul fundamentalist si fortele superstitiei Bibliei ataca astazi chiar fundamentele libertatii natiunii noastre.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’ !
Istoria ne-a dovedit de mii de ori ca valorile morale personale nu pot supravietui unde oamenii cred in iertare divina, cred in iluzia Bibliei care zice ca o oarecare ’forta superioara’ poate sa indeparteze vina de la vinovat fara sa indeparteze raul facut victimei.
Religia intotdeauna afirma ca imoralitatea izvoraste din lipsa de credinta, insa faptele dovedesc exact contrariul. Crestinismul nu a fost niciodata mai puternic in Statele Unite decat sunt astazi. Crestini au biserici in fiecare comunitate, monopolizeaza timpul de antena al radioului si televiziunii cu propaganda religioasa. Au bagat cu forta religia in afacerile guvernului nostru, in legislatia noastra, si in vietile noastre. Au reusit sa amuteasca toate opiniile si sa blocheze faptele opuse lor. Ei cuceresc continuu mai multe si mai multe puteri, mai multe si mai multe proprietati, mai multa si mai multa bogatie. Si pe deasupra nu au minimul bun-simt sa-si plateasca in mod onest impozitele . . . . .
In acelasi timp in care religia crestina devine mai bogata decat oricand, mai influenta decat oricand, impozitele au crescut din ce in ce mai mari, saracia si foamea au crescut, rata criminalitatii a crescut mai sus si mai repede decat oricand, batranilor fiindu-le frica sa iasa din casa; drogurile au devenit o calamitate nationala si natiunea noastra a fost implicata in mai multe razboaie si conflicte internationale decat in orice alt moment al istoriei sale. Cum castiga crestinii puterea, iar si iar, dupa repetate esecuri in a institui pacea, progresul, prosperitatea si moralitatea?
Tehnica lor este simpla. Ei numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’.
Nu trebuie sa permitem prostiei organizate sa distruga aceasta natiune mareata care suntem. Poporul american trebuie sa fie constient de un singur si simplu fapt:
Biblia nu este, SI NU POATE FI ’cuvantul Domnului’ !

ZIUA II - PARTEA 1
In Biblie, Cartea numerelor, capitolul 31, versul 15 zice (Numeri 31: 15): ’Si Moise le spuse lor, ’Cum ? ati lasat in viata toate femeile?’
Si versul 17 si 18 zice: ’Acum dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; (18) dar lasati in viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele cari n-au cunoscut impreunarea cu un barbat’. (n.t. - Numeri 31: 1, 2 zic de asemenea: ‘Domnul a vorbit lui Moise si a zis: (2) Razbuna pe copii lui Israel impotriva Madianitilor, apoi vei fi adaugat la poporul tau.’)
Stiu ca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca ne spune ca Dumnezeu este un criminal; ca Dumnezeu a ucis, sau a facut ca sa fie ucisi milioane de oameni nevinovati. Ca Dumnezeu a aprobat uciderea de civili, de copilasi mici, de batrani fara putere, de femei fara aparare, de prizonieri de razboi si chiar de biete dobitoace. Ne spune ca Dumnezeu a aprobat ordinele date soldatilor de catre Moise, ca acestia ‘sa tina fecioarele pentru ei.’ Detest si neg o astfel de carte, resping si numesc calomnioasa orice carte care spune ca asa este Dumnezeu. Biblia il murdareste si il calomniaza pe Dumnezeu, de aceea neputand fi ’cuvantul Domnului’.
Daca exista un Dumnezeu, atunci Biblia este o blasfemie; daca nu exista un Dumnezeu, Biblia este un mit. Oricum ar fi, Biblia nu este ’cuvantul Domnului’ . . . . .
In Exodul 2: 45, 46 se spune ca Dumnezeu ar fi zis (45): ’Si voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. (46) si ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care i-a scos din tara Egiptului, si ca sa pot locui in mijlocul lor: Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.’
Astfel Biblia spune in modul cel mai clar posibil ca Dumnezeul Vechiului Testament (Iehova) este ’Domnul Dumnezeul evreilor’, ’Dumnezeul copiilor lui Israel,’ Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob. Vechiului Testament este povestea unei zeitati tribale private, a carei principala si unica grija este pentru ’poporul sau ales.’ Este un dumnezeu creat de catre preotimea acestui trib pentru a justifica atrocitatile comise de catre acesta. Este povestea unui simplu dumnezeu tribal, si ca oricare dintre dumnezeii tribali ai lumii din acea perioada, reflecta intotdeauna felul de a fi al oamenilor care l-au creat. Daca tribul era un trib iubitor de razboaie, violent, asa era si dumnezeul lor.
Biblia ne spune ca tribul evreilor era foarte agresiv, un trib ostil si razboinic, si de aceea dumnezeul lor reflecta ferocitatea lor fara margini. Acest dumnezeu, si cartile Vechiului Testament este plin de sange inocent, de oameni cuceriti si ucisi, de fecioare violate - bieti copii doar ! - de cruzimi inumane si crime de nespus - toate aprobate de catre Dumnezeul din Vechiul Testament ! Nu avem nevoie de un astfel de Dumnezeu in lumea noastra de azi.
Suntem de fapt foarte norocosi ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’ !
Biblia ne spune ca Dumnezeu este mic, ca Dumnezeul Bibliei nu este dumnezeul Universului infinit; nu este nici macar dumnezeul intregului pamant - asa mic cat este el ! Este Dumnezeul unui trib indepartat si primitiv, dintr-o zona obscura a micului nostru pamant, pentru o perioada restransa de timp, cu mult timp dupa aparitia omului. Un astfel de concept de Dumnezeu este o insulta si este absolut fals ! Pot crede intr-un Dumnezeu incomprehensibil de mare, insa nu as putea crede intr-un Dumnezeu desgustator de mic.
Este cert ca adevaratul Dumnezeu al Universului nesfarsit nu poate fi mic. Biblia descrie un Dumnezeu prea insignificant pentru o credinta inteligenta. Cand am fost crestin, simplul gand ca in Biblie ar putea fi o minciuna imi repugna, exact ca oricarui crestin credincios. Am fost invatat ca Biblia era ’cuvantul lui Dumnezeu’. Am fost invatat sa cred - sa cred orbeste si sa ma inchin fara sa-mi pun intrebari. Stiind ca este ’cuvantul lui Dumnezeu’ stiam ca in Biblie nu avea cum sa fie nici macar o minciuna, simteam din adancul fiintei mele ca Dumnezeu nu a mintit. Inca cred acest lucru ! Daca exista un Dumnezeu, acest Dumnezeu nu ar minti. Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca Biblia nu ar fi ’cuvantul lui Dumnezeu’, ca ar putea fi o contrafacere, produs al inselaciunii umane. A venit un timp insa, cand m-am decis sa citesc Biblia din nou, de aceasta data exact asa cum as citi cartile unei religii diferite si straine, sa o vad cu ochii unui necredincios care isi uzeaza ratiunea. Ar parea Biblia in ochii unui necredincios, ca rationala, ca morala si ca o forta utila umanitatii? Atunci am gasit o minciuna, si trecand mai departe am mai gasit una, apoi altele si altele. Pentru mine a fost o revelatie; a fost ca si cum cineva m-ar fi dezlegat la ochi dupa ce fusesem legat o viata intreaga, putand vedea in sfarsit lumina adevarului pentru prima data. Cu totii stim ca o carte care contine minciuni nu ar putea fi ’cuvantul lui Dumnezeu’. Cu toti stim asta, indiferent cum il vedem fiecare pe Dumnezeu. Biblia nu poate fi ’cuvantul lui Dumnezeu’ pentru ca Biblia contine minciuni.
Biblia spune in Exod 10 versul 27: ’Insa Dumnezeu a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece.’ Apoi in versul 29 citim: ’Si se intampla ca la mijlocul noptii, Domnul ucise toti intai-nascutii in Tara Egiptului, de la intai-nascutul Faraonului ce se gasea pe tron, pana la intaiul nascut al robului ce se gasea in mizerie; si toti intai-nascutii dobitoacelor.’ (n.t. - in alte versiuni (de ex. Biblia publicata de Societatea Biblica de care dispun) apare in alt loc, dar cu acelasi continut: Exodul 11: 4, 11: 5, 11: 6: (4) Moise a zis: ’Asa vorbeste Domnul: Pe la miezul noptii voi trece prin Egipt; (5) si toti intaii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut al lui Faraon care sade pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care sta la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor.’ (6) In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.)
Aceasta este o minciuna !
Dumnezeul Universului nesfarsit n-ar ucide copii nevinovati. Este o mnciuna aceea ca ’Dumnezeu a impietrit inima Faraonului’ astfel incat el, Dumnezeu, sa aiba motiv sa ucida copilasi nevinovati. Aceasta este o minciuna si o blasfemie ! In Bibie in Deuteronomul 28:16 Dumnezeu se zice ca ar fi spus: ’Insa din orasele acestor popoare pe care Domnul Dumnezeul tau ti le-a dat drept mostenire sa nu cruti cu viata nimic din ceea ce respira.’ (nt - in varianta mea (’Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament cu trimiteri’ publicata de Societatea Biblica) citatul apare mult diluat (’Vei fi blestemat in cetate si vei fi blestemat pe camp.’)
Aceasta este o minciuna !
Dumnezeul spatiilor infinite nu a spus niciodata unor salbatici sa macelareasca oameni invinsi astfel incat ’sa nu scape nimic din ceea ce este in viata.’ Este o simpla minciuna a salbaticilor pentru a-si justifica jafurile si omorurile contra vecinilor lor. Biblia nu este ’cuvantul Domnului’. In Biblie in Iosua 10: 12, 13 se zice: ’Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti copiilor lui Israel si spuse in fata lui Israel: ’Soare, opreste-te deasupra Gideonului; si tu luna peste valea Ajalonului.’ (13) si soarele se opri, si luna statu pe loc pana ce oamenii se razbunara inpotriva dusmanilor.’ (n.t. - in varianta mea Iosua 10:12, 13 doar numele apar intr-o forma particulara: ’Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel si a zis in fata lui Israel: ’soare, opreste-te deasupra Gabaonului; si tu, luna asupra vaii Aialonului !’ (13) si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, pana ce poporul s-a razbunat pe vrajmasii lui.’)
Asta este o minciuna !
Dumnezeul Universului infinit nu a oprit niciodata soarele (adica vrea sa zica ca a oprit Pamantul sa se invarta) astfel incat o adunatura de salbatici sa poata avea timp sa macelareasca pe indelete o alta adunatura de salbatici.
Este o minciuna !
In Biblie in 1 Smauel 6:19 (Cartea intai a lui Samuel 6:19) scrie: Si El ii lovi pe oamenii din Bethsemesh pentru ca s-au uitat in chivotul Domnului, lovi din oameni 50 de mii saptezeci de oameni: si oamenii au plans ca Domnu’ ii lovise pe mare parte din oameni cu mare macel’. (n.t. - in varianta mea: ’Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul ii lovise cu o mare urgie.’)
Aceasta este o minciuna !
Dumnezeul Universului nesfarsit nu ar macelarii oamenii dintr-un trib de salbatici doar pentru ca au tras cu ochiul la nimicurile superstitiei unui alt trib de salbatici . . . .
Putem continua sa citam astfel de minciuni primitive din Biblie pana ametim, toate dovedind insa un singur lucru: Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Tot ce va cer este sa cititi Biblia. Cititi-o cu o minte deschisa si veti fi socati ca ati putut sa credeti vreodata pentru un moment ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Chiar pana si unii crediniosi au vazut ’veninul’ care se afla in Vechiul Testament. Stiu ca ei au jurat sa nu gandeasca cand citesc Biblia, sa nu rationeze, ci numai sa creada. Insa cativa dintre ei totusi, au facut un mic pas, de a se abate de la Vechiul Testament. Ei n-or sa recunoasca vreodata deschis, insa unii credinciosi crestini si-ar fi dorit ca Vechiul Testament sa nu fi fost vreodata scris. Se simt rusinati de vechiul Dumnezeu - si de macelul fara sens !
Il poti vedea acolo, in genunchi, ochii bine inchisi, mainile impreunate, capul plecat si creierul scos din priza. Insa in valtoarea scenelor inspaimantatoare din care sangele nevinovatilor tasneste valuri iar tipatele femeilor macelarite si al copiilor violati barbar, rasuna strident si sumbru, ceva se strecoara in mintea lui. Evolutia si moralitatea naturala au construit un circuit de siguranta in creierul lui, care impotriva propriei lui vointe, l-a facut sa isi foloseasca pentru un moment ratiunea si logica.
Cumva au realizat ca e ceva in neregula cu Vechiul Testament ! Nu pre stiau ei bine ce este in neregula, insa se parea ca este ceva acolo care nu este tocmai corect. Si astfel au evoluat. Au evoluat impotriva lor insisi - si au creat un nou Dumnezeu: Isus ! Amin, inca mai este o speranta pentru omenire !
Ajungem acum deci la Noul Testament si desi Noul Testament il citeaza pe Isus spunand in Matei 5: 17, 18: ’Sa nu va ganditi cumva ca am venit sa distrug Legea cea veche sau profetii: N-am venit sa distrug, ci sa implinesc. (18) Ca adevarat este ce va spun, pana cand cerul si pamantul nu vor trece, nu va trece in nici un fel nici o bucatica din Lege pana ce nu s-a implinit totul’, Noul Testament este incercarea filosofului credincios sa creeze o noua idee de Dumnezeu pentru a scapa de sangerosul si funestul Dumnezeu tiranic din Vechiul Testament.
Ce fel de Dumnezeu este acest nou Dumnezeu? Stim ca Evanghelia cea mai veche din Noul Testament a fost scrisa dupa anul 78 AD, iar celelalte Evanghelii sunt chiar mai recente. Astfel stim ca citatele din noul Dumnezeu, Isus, au fost doar povesti orale pentru cel putin o generatie, iar in cele mai multe cazuri pentru mai multe.
Haideti sa vedem ’ce se spune’ ca a spus Dumnezeu, potrivit Noului Testament.
Isus se afirma c-ar fi spus (Luca 14:26): ’Daca vreun om vine la mine si nu uraste pe tatal lui, pe mama lui, pe sotia lui si pe ai sai copii, si pe fratii lui, si pe surorile lui, da, si propria lui viata, nu-mi poate fi ucenic.’
Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Se afirma ca Isus ar fi spus (Matei 10: 34, 35, 36, 37): ’Sa nu va-nchipuiti ca am venit sa aduc pacea pe pamant: Am venit nu ca sa aduc pacea, ci sabia. (35) Pentru ca am venit sa aduc dihonia intre om si tatal lui, intre fata si mama ei si intre nora si soacra. (36) Si dusmanii omului se vor gasi printre ai sai, din propria lui casa. (37) Cel ce-si iubeste mama sau tatal sau, atunci nu este demn de mine: si cel ce-si iubeste fiu sau fiica mai mult decat pe mine, atunci acela nu e demn de mine.’

Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Cum putem sa regasim vreodata pacea cu astfel de dumnezei bantuind mintile oamenilor? Se afirma ca Isus ar fi spus (Matei 19: 29 si Marcu 10: 29): ’Si oricine a lasat case, frati sau surori; sau tati or mame, sau sotii, sau copii, sau pamanturi de dragul numelui meu va primi insutit si va mosteni viata vesnica.’
Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Se afirma ca Isus ar fi spus (Marcu 9: 43, 44, 45, 46, 47, 48): ’Si daca mana ta te supara (n.t. - in varianta mea peste tot unde in varianta lui Fields apare ’supara’ la mine apare ’te face sa cazi in pacat’), tai-o: este mai bine ptr. tine sa intri in viata vesnica olog, decat sa te duci cu doua maini in iad, in focul care nu se stinge. (44) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (45) Si daca piciorul tau te supara, taie-l; este mai bine sa intri in viata vesnica schiopatand, decat sa fi aruncat in iad intreg, in focul care nu se va stinge niciodata. (46) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (47) Si daca ochiul tau te supara, scoate-l ; este mai bine ptr. tine ca sa intri in Imparatia lui Dumnezeu cu-n singur ochi, decat sa fi aruncat avand doi ochi in focul iadului: (48) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.’ Acestea nu sunt cuvintele Domnului; sunt cuvintele bolii mintale, ale dementei !
Se afirma ca Isus ar fi spus (Luca 12: 5): Dar am sa va previn de cine trebuie sa va fie frica: Temeti-va de El, care dupa ce a ucis are puterea sa arunce in Iad; Va spun voua, temeti-va de El.’ Crestinismul se bazeaza pe frica si se perpetueaza prin frica. Acesta nu ar fi felul cum ar proceda un Dumnezeu adevarat, Dumnezeul necuprinsului Univers. In Noul Testament, ca si in Vechiul Testament, putem sa gasim si sa citam spuse ale noului Dumnezeu pline de cruzime, absurde, care nu seamana cu ce ne asteptam ca ar zice un Dumnezeu adevarat. Spuse care noi stim ca sunt ale oamenilor, ale unor oameni cruzi, josnici, fara inima, si tembeli. Cuvinte de ura si razbunare ! Cuvinte care sa inspaimante si sa oprime ! Acestea sunt cuvinte care sa dea putere preotului, bisericii si religiei. Sunt cuvinte care sa distruga ratiunea si sa transforme mintea umana intr-un sclav.
Noi stim ca mitul lui Isus din Noul Testament a fost preluat din povestea celui care a infiintat cultul lui Eseene. Creatorul Eseeneismului se numea Isus, a fost crucificat in 88 î.E.N. (inaintea erei noastre) si tot ce ’Isus din Nazareth’ se spune ca ar fi spus si facut, a fost scris aproape o suta de ani inainte de data cand se spune ca s-ar fi nascut Isus din Nazareth. Din cultul eseenian al vechii religii ebraice, a aparut un nou Dumnezeu, un nou mit, o noua religie si un Nou Testament. Insa munca pozitiva a filosofului religios care a creat Dumnezeul din Noul Testament a fost deformata si corupta de religia organizata. Mitul lui Isus din Noul Testament nu mai seamana cu acel conducator bun si de treaba al adeptilor lui Eseene, care a trait, a suferit si a murit cu putin inainte de 2000 de ani in urma. In Noul Testament gasim un Dumnezeu care s-a ’dezvoltat’ in perioada primelor secole ale existentei religiei crestine. Crestinismul s-a dezvoltat prin ura religioasa. Cei slabi era numiti eretici si ’invataturile’ lor erau suprimate in cel mai brutal mod, astfel crestinismul care a supravietuit, este ’ortodoxia’ (n.t. - aici cu sens mai mult de ’fundamentalism religios’ decat de ’traditionalism’ si ceea ce se intelege uzual prin caracter ’drept-credincios’ sau ’care tine la sensul strict al textului’) celui puternic si crud. Fundamentalismul religios l-a distrus pe blajin si a umplut in schimb Crestinismul cu ura, foc si manie. Mireanul crestin si predicatorii de duzina de la TV - care au atat de mare influenta si care atrag prin retorica emotionala - astazi nu realizeaza decaderea si deteriorarea care s-a produs in Crestinism in perioada formarii sale. Pozitivul din povestea originala a fost marginalizat iar uratul si raul i-a luat locul. Ideea de CHIN ETERN ca si ideea de iertare usuratica a pacatelor a aparut si s-a pietrificat in dogma si doctrina. In Noul Testament a aparut un Dumnezeu mult mai rau decat cel din Vechiul Testament. Tot atat de rau pe cat este mai rea TORTURA ETERNA decat somnul vesnic, tot atat de rau pe cat este mai rau sa arzi PE VECIE, decat pur si simplu sa dispari. In contrast cu Dumnezeul din Vechiul Testament, Dumnezeu din Noul Testament nu se multumeste cand victimele sale zac moarte la pamant. ‘Fiul lui Dumnezeu’ nu numai ca a continuat traditia familiei, dar a depasit cele mai salbatice asteptari ale tatalui .. . . . Daca suntem asa de cruzi sa credem Biblia, trebuie sa credem ca Dumnezeul Noului Testament PEDEPSESTE PE CEL MORT IN MOARTE. Acest Dumnezeu - ni se spune - a gasit o metoda sa-i tortureze chiar si pe acei care au platit cu ’pedeapsa capitala’, su supremul pret pe care o fiinta il poate plati. Dumnezeul Noului Testament si-a instalat camera de tortura acolo de unde nu poti sa scapi de ea, acolo unde moartea nu poate fi binevenita eliberare. . . . . Chinul etern, arderea pe vecie; aceasta ingrozitoare credinta, acesta haina nedreptate infaptuita continuu si etern, a devenit inima si baza religiei crestine. Oamenii nu cred gandind, nu cred dintr-o dorinta de bunatate sau piosenie, ci datorita fricii - o frica in starea cea mai pura, o frica devastatoare, o frica care ‘amorteste’ creierul. Ei cred pentru ca le este frica sa gandeasca, le e frica sa-si puna intrebari. Ei isi tin mintea blocata la nivelul infantilitatii - cu frica de a nu deveni un barbat adult sau o femeie adulta. Ei cred pur si simplu pentru ca le este frica sa nu creada !
Cei care cred in Iad nu pot cunoste niciodata adevarul, pentru ca sunt orbiti de frica. Ideea de iad a fost creata pentru a institui o dictatura in materie de credinta, iar cei care cred in ea traisesc sub o tiranie cu mult mai mare decat orice ar putea crea vreodata un tiran in viata reala. Ei cred ca sunt tot timpul sub ochiul ager al tiranului! Ei cred ca orice cuvant este inregistrat, ca orice actiune personala este notata, chiar si cele mai intime ganduri ale lor fiind cunoscute si judecate de catre crudul stapan al eternei si nemiloasei pedepse. La astfel de credinciosi, fiece act si gand sunt rezultatul direct al fricii. Ei sunt realmente de compatimit !
Aceasta dogma a Infernului a distrus insesi bazele moralei. Forta primara a moralei sta in sentimentul de empatie; in a simti suferinta altora - si a iti pasa ! Dogma Infernului a distrus acest fundament pe care se aseaza morala. Ne cere sa credem ca o mama ar putea sa stea voioasa si senina in ceruri PENTRU VECIE si sa se uite la fiul ei neascultator sau la fiica sa neascultatoare arzand si suferind in Iad. Detest o credinta care poate face oamenii asa de lipsiti de mila !
N-as putea fi nicicand un crestin ! N-as putea fi nicicand fericit intr-un Rai, stiind ca exista oameni suferind PE VECIE in Iad.
Resping ideea ca exista Iad !
Resping ideea ca exista un Dumnezeu razbunator !
Nutresc o mare simpatie pentru oameni, pentru durerile lor, pentru suferintele lor, pentru simtirile, ratacirile si sperantele lor. Si neg ca o carte care spune minciuna ca exista o nedreptate atat de mare si nesfarsita ca Iadul, ar putea fi ’cuvantul lui Dumnezeu’!

Pe la inceputul acestui secol, au fost facute si publicate mai mult de o suta de studii care puneau sub semnul intrebarii istoricitatea lui Isus. A fost Isus un personaj istoric real, sau a fost un mit? Una din cele mai faimoase carti pe aceasta tema a fost ’In cautarea personajului istoric Isus’ a lui Albert Schweitzer. Cartea a fost publicata pentru prima oara in 1906. In paginile ei, Schweitzer conchidea: ’Isus din Nazareth care si-a oferit serviciile ca Mesia, care a propavaduit etica ’Imparatiei lui Dumnezeu’, care a infiintat ’Imparatia Cerului pe pamant’ si care a murit ca sa dea finala consacrare operei sale, nu a existat in fapt niciodata.’ (pag. 398)
Istoria si stiinta ne spun ca Isus nu a fost un dumnezeu ci un mit; un Isus din Nazareth nu a trait in timpul in care se spune ca Isus ar fi trait si nimeni in timpul acela nu a facut lucrurile care se spune ca au fost facute de Isus. Stim astazi unde isi are originea mitul lui Isus si cum s-a nascut. Descoperirea adevarului despre Noul Testament este unul dintre miracolele cele mai mari ale lumii moderne. Este ca si cum ar exista intr-adevar un Dumnezeu si acest Dumnezeu si-ar fi zis: ’Ajunge cu acest mit care a produs atat de multa ura si necaz, atat de mult razboi si persecutie, atat de multa tortura si suferinta ! Ii voi pune capat inainte sa distruga intregul Pamant.’
Care sunt aceste ’miracole’ care au revelat adevarul despre originile mitului lui Isus, al Crestinismului si al Noului Testament ? In decembrie 1945, in Egiptul superior au fost descoperite un grup de 52 de suluri gnostice care datau din jurul anului 148 AD. Aceste prime suluri ne dau informatii despre lupta intre diferitele doctrine si incertitudinea din jurul Crestinismului timpuriu. In 1947, a avut loc o a doua descoperire incredibila. In Qumran. Pe litoralul Marii Moarte, la aproximativ 24 km de Ierusalim au fost descoperite un alt important numar de suluri stravechi. Aceste suluri sunt cunoscute ca ’Sulurile de la Marea Moarta’. Impresia lasata publicului a fost ca acolo au fost descoperite doar cateva suluri, doar cele descoperite in prima grota. Insa realitatea este ca au fost descoperite sute de suluri, acestea fiind mai vechi cu aproximativ o mie de ani decat orice alta copie cunoscuta a Bibliei, ele continand toate cartile Vechiului Testament mai putin Estera. Mai sunt deasemenea alte suluri care au fost scrise cu o suta de ani mai inainte de perioada in care se spune ca ar fi trait Isus din Nazarteth; ele contin ’Predica de pe Munte’ si alte farame de bunatate si intelepciune atribuite lui Isus. Ele nu contin insa nici una din zicerile haine ale lui Isus. Acestea au fost adaugate mai tarziu . . . . . Aceste vechi suluri pur si simplu distrug orice credibilitate a bazei istorice a Crestinismului, dovedind ca Noul Testament isi are originea in scrierile istorice, ’neinspirate’, ale oamenilor. Aceste suluri nu au fost prezentate in mod onest publicului. Este straniu ca ceea ce Dumnezeu cauta asa asiduu sa aduca la suprafata, ‘oamenii Domnului’ sunt atat de hotarati sa ascunda ! Religia este o afacere de anvergura, care ‘invarte’ miliarde de dolari, iar cei care detin pozitii de profit si prestigiu in acest business, nu vor permite ca un biet adevar sa devina o amenintare pentru religie.
Cum credeti ca ar fi Dumnezeu daca ar fi sa existe intr-adevar un Dumnezeu? Dumnezeu ar fi drept, ingaduitor, bun, de nadejdie, inteligent si intelept. Pe scurt Dumnezeu ar fi toate acele lucruri care Dumnezeul Bibliei crestine nu este. Un Dumnezeu adevarat ar fi mai bun decat cel mai bun dintre noi, nu mai rau decat cel mai rau dintre noi. Daca era Dumnezeu, nu ar fi razboi, nu ar fi rautate, nu s-ar muri de foame, nu ar exista suprapopulare, poluare, mizerie, religie, napasta si boala; nu ar fi dogme, doctrine si crezuri. Nu ar fi nevoie sa se creada prostii si nu ar exista frica de ati folosi judecata. Chiar stiinta, filosofia si ratiunea ar fi respectabile, daca ar exista un Dumnezeu. Pe cinstite acum ! Cine s-ar inchina la un Dumnezeu ca Dumnezeul Bibliei?? Nu o persoana care gandeste!
Cu siguranta nu o persoana blanda si draguta, nu o persoana dreapta sau iubitoare. Trebuie sa fie o persoana infricosata. O persoana atat de inspamantata incat nu gandeste, si care pur si simplu se prabusesete si se târaste in fata unui tiran. Numai un las s-ar putea inchina orbeste tiranului ucigas, sangeros si razbunator pe care Biblia ni-l descrie ca fiind ’Dumnezeu’. Eu NU ma voi inchina unui astfel de Dumnezeu !
Nu pot si nu voi crede intr-un astfel de Dumnezeu. Este o minciuna. Este o blasfemie si o murdarire impotriva insesi ideii de Dumnezeu. Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Cu un Dumnezeu ca cel al Bibliei nici nu mai avem nevoie de un Diavol. Cand studiem Bblia trebuie sa ne punem serios intrebarea daca nu am fost cumva indrumati gresit in mod intentionat si facuti sa ne inchinam elementelor negative in locul celor pozitive . . . . . Trebuie sa ne punem serios intrebarea daca ’credinta’ nu este cumva partea negativa, iar ’indoiala’ cea pozitiva a religiei. In definitiv intotdeauna cei care au muscat adanc din ’fructul cunoasterii binelui si raului’ - exact fructul pe care Biblia ni-l interzice - au fost cei mai drepti, cei mai blanzi, cei mai morali si cei mai respectabili.
Sa fi avansat lumea asa de mult oare, incat ceea ce parea bun pe timpul celor care au scris Biblia este considerat rau astazi? Haideti sa ne gandim la asta ! Daca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu, si evident nu este, atunci haideti sa ne gandim cine a scris Biblia si mai ales de ce.
Biblia a fost scrisa de preoti primitvi, insa acei preoti primitivi erau invatatii vremii lor. Ei erau ganditorii si datatorii de legi. Autoritatea lor izvora din pretentia ca vorbeau in numele Domnului. Omul primitiv era usor de prostit si adesea preotul din vechime se prostea pe el insusi, exact asa cum anumiti preoti sinceri se inseala astazi la randul lor pe ei insisi. Preotii care au scris Biblia s-au straduit din toate puterile si au incercat sa produca ceea ce s-a vrut ’ultimul racnet’ in materie de cunoastere si morala pentru timpul lor. Aceasta carte care este Biblia, a reprezentat atunci esenta celor mai bune cunostinte, celor mai inalte criterii morale si celor mai avansate interpretari ale lumii. Era cat de sus au putut ei ajunge atunci cu gandirea. Si au crezut ca era atat de sus, incat niciodata vreo minte nu s-ar putea duce mai sus de atat. Astfel au facut cat au putut ei mai bine si au numit aceasta ’cuvantul lui Dumnezeu’. Acest ’ultim racnet’ al acelui timp, este insa mai jos de genunchi pentru omul modern . . . . Omenirea a avansat in decursul miilor de ani care au trecut de cand a fost scrisa Biblia, iar nivelul nostru de cunoastere si inaltele noastre principii morale de astazi ne spun noua astazi ca acest ’ultim racnet’, Biblia adica, nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Astazi avem o nevoie disperata de a gasi un nou Dumnezeu - un Dumnezeu care sa nu fie o insulta la adresa inteligentei noastre - un Dumnezeu care sa fie atat de mare cat nesfarsitul cosmos. Un Dumnezeu drept care sa nu aiba galaxii ’alese’ si forme ’preferate’ de viata - o forma de viata care sa-i fie spus sa macelareasca alte forme de viata. Avem nevoie disperata de un Dumnezeu care sa ne porunceasca sa gandim in loc de a crede si a ne inchina. Avem nevoie de un Dumnezeu care sa ne civilizeze, nu de unul care sa ne faca salbatici. Insa nu trebuie sa fim atat de absurzi si naivi, ca vechii preoti ce au scris Biblia. Nu trebuie iar sa dam din noi tot ce poate fi mai bun si avansat astazi, sa cream o alta ‘Biblie’ si sa spunem apoi ’crede !’. Cat de curand s-ar intampla din nou ca generatiile viitoare sa priveasca ca animalice cele mai inalte standarde morale ale noastre, ca si copilaresti cele mai inalte standarde intelectuale iar viziunea noastra despre lume ca primitiva? Cat de curand se vor gasi copii copiilor nostrii impartiti din nou, cu viitori preoti fundamentalisti insistand ca acesta carte a noastra este ’cuvantul Domnului’, iar cativa eretici ai viitorului spunand: ’Este doar delirul prostiei’. Nu trebuie sa tinem pe loc viitoarele generatii blocate la nivelul nostru. Haideti sa ne ridicam pe varful picioareleor si sa facem un semn, dar langa acest semn sa scriem: ’Pune-ti intebari si creste !’ Astazi, cunostintele noastre cele mai avansate NU sunt ’cuvantul Domnului’, iar cea mai inalta intelepciune a oamenilor care au trait si gandit acum mii de ani NU este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Exista un singur lucru pe care intotdeauna intelepti si eretici deopotriva l-au stiut, pe care filosofi si oameni de stiinta il stiu de generatii, un lucru pe care chiar teologii il stiu astazi, un lucru care elibereaza mintea omului si alunga frica. A venit timpul ca victimele insele sa afle acest lucru: Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu !’
__________________________________________________________________________________
ZIUA II – PARTEA 2
Pentru mii de ani, Crestinismul si Biblia au esuat in a aduce pacea si armonia in lume. De fapt, Biblia a fost responsabila de unele din cele mai diabolice masacre si persecutii cunoscute in istorie. Astazi aceste fapte istorice sunt scoase din cartile noastre de istorie. Omenirea sta astazi intre trecut si viitor, asa cum nicicand n-a stat pana acum. Cu totii stim ca exista de asemenea posibilitatea, ca omenirea sa nici nu aiba un viitor; ca ne-am putea autodistruge. Daca este sa supravietuim acestei ere atomice va trebui sa gasim un nou mod de a gandi, astazi nu mai putem crede orbeste si urâ pe cei ce cred in mod diferit de noi. In schimb, trebuie sa gasim noi metode pentru a uni omenirea, noi metode de a indeparta limite si bariere inutile. Trebuie sa gasim solutii pentru a indeparta cauza urii. O mare parte din ura si necazul pe care il vedem astazi in lume, se bazeaza pe iluzia ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Nicand nu a existat o sursa mai mare de ura ca supozitia ca ’Noi infaptuim vrerea Domnului’, ca noi avem ‘Adevaratul Cuvant al lui Dumnezeu’, care ne conduce si ca menirea noastra este aceea de a distruge ceva ’Centre ale raului’ prin lume. De-a lungul istoriei aceasta iluzie a fost responsabila de cele mai groaznice razboaie si atrocitati.
Aceasta iluzie poate distruge lumea ! Nu exista azi un conflict in lume care sa nu isi aiba radacina in diferenta de opinii religioase; evreii, crestinii si musulmanii, se macelaresc intre ei in Liban, catolici si protestanti se ucid intre ei in Irlanda. Si oare cat din ura noastra pentru Rusia - si comunism - nu izvoraste din faptul ca ei au ales sa institue Ateismul.
Cand citim ca teroristi musulmani vor sa bage un camion ticsit cu exploziv intr-o cladire si ca vor muri ei insisi astfel, in al lor ’razboi sfant’, suntem capabili sa recunoastem asta ca o forma de nebunie.
Cand insa auzim un crestin fundamentalist predicand ’Nici o coexistenta cu Comunismul fara Dumnezeu’, ar trebui sa stim ca asta este tot atat de nebunesc in epoca noastra atomica.
Cand citim ca un influent lider crestin a reafirmat dogma medievala ca controlul nasterilor si contraceptivele sunt imorale si impotriva Bibliei, va trebui sa ne dam seama de asemenea ca aceasta este curata boala mintala in a noastra lume supra-populata. Astfel de invataturi tin de trecut, un trecut plin de ura, razboi si persecutii; un trecut plin de credinta oarba si iluzii religioase. Astazi jucam o carte pentru totdeauna.
Astazi trebuie sa gasim un nou mod de a gandi, o noua abordare a problemelor noastre. Nu mai putem sa ne bagam capetele in nisipurile superstitiei si sperantei desarte ca ’Dumnezeu’ ne va proteja; aceasta speranta a esuat mult prea des. Acei care studiaza istoria stiu asta.
Acei care au stiut ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’ au adus Renasterea si au salvat omenirea de intunericul Evului Mediu.
Acei care au stiut ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’ au avut intelepciunea sa faca din America o natiune libera.
Acei care au stiut ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’ ne-au dat fiece mare progres in stiinta si filosofie.
Si aceei care stiu ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’ sunt singurii care pot conduce omenirea la pace si ii pot asigura acesteia supravietuirea.
Biblia, ca si toate celelalte ’carti sfinte’ sunt ale trecutului. Daca omenirea nu reuseste sa depasasca aceste relicve barbare care ne despart si produc atata ura, nu putem spera sa avem un viitor. Nu putem spera sa supravietuim nici macar o alta generatie. Daca omenirea spravietuieste, generatiile viitoare vor cunoaste aceste timpuri ca ’evul propagandei’, timpul urii motivata de intoleranta pentru opinia aproapelui. Generatiile viitoare se vor mira cum in ciuda tehnologiei moderne si a abundentei masive de cunostinte stiintifice, am putut totusi ramane inradacinati in legende primitive ale vremurilor de mult apuse; se vor mira cum n-am putut vedea raul si pericolul inchinarii la un faliment istoric. Daca omenirea supravietuieste acestui ev religios, generatiile viitoare se vor uita la instrumentele noastre de razboi si se vor indoi de faptul ca am fost sanatosi mintali, exact asa cum noi ne uitam la instrumentele de tortura ale trecutului ev religios si ne indoim de sanatatea mintala a celor care le-au produs si folosit.
Deja iluzia ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’ a corupt in mod periculos ratiunea de a fi a Americii in lume. Superabundenta de propaganda religioasa din America zilelor noastre, ne-ar putea face sa credem ca principalul scop al acestei natiuni este pastrarea si expansiunea religiei crestine. Insa aceasta nu este adevarat. Natiunea noastra nu este si nu trebuie sa devina campul de lupta al religiei crestine. Lupta noastra in lume este pentru apararea libertatii. Sa ne-o pastram pe-a noastra si in masura posibilului sa-i ajutam pe altii sa si-o obtina sau sa si-o pastreze pe a lor.
Aceasta natiune nu combate ’Ateismul cel fara Dumnezeu’ si nici ’Comunismul Ateu’ si nici un alt grup sau natiune careia i-au fost aplicate etichete de ura crestina. Noi ca natiune, ne opunem comunismului pentru ca si Comunismul, ca si Crestinsmul, este o forta ideologica care distruge drepturile omului si libertatea. De fapt nu este treaba noastra daca o alta natiune, sau un alt individ, crede sau nu in Dumnezeu. Singura noastra gija este ca fiecare individ trebuie sa aiba libertatea sa decida in ce crede. Si ca acesti indivizi sa aiba dreptul sa isi exprime, sa-si publice si sa-si urmeze aceasta credinta a lor in prefecta siguranta. Pe scurt, singurele noastre interese in lume sunt exact acele idealuri pe care a fost caldita aceasta mare natiune a noastra. Aceasta afirmatie nu este in nici un fel o concesie facuta comunismului, este doar o afirmare a hotararii noastre de a fi si de a ramane o natiune libera, un popor liber. Aceia care au gustat adevarata libertate nu pot in veci sa se intoarca la sclavia mentala a unei credinte opresive. Este pe de-a intregul corect sa spui: ’Mai bine mort decat crestin sau comunist.’
Cand George Washington a fost presedinte in 1796, a incheiat un tratat de pace si prietenie cu Tripoli. Acest tratat zice: ’Intrucat guvernul Statelor Unite nu este nicicum bazat pe religia crestina nu are nici un caracter de ostilitate impotriva legilor, religiei sau serenitatii musulmanilor . . . . . nici un motiv decurgand din diferente de opinii religioase nu va trebui sa afecteze sau sa intrerupa armonia existenta intre aceste doua tari.’ Acest tratat care a capatat caracter de lege odata cu semnatura presedintelui John Adams, dovedeste ca Parintii Natiunii au recunoscut religia ca fiind sursa urii si a razboiului. Dovedeste deasemenea, ca Statele Unite n-au fost, nu sunt si nu trebuie sa devina o natiune crestina. De ce n-am putea scrie si noi oare astazi un tratat care sa aiba marea intelepciune de care a dat dovada tratatul cu Tripoli? De ce nu am putea spune Rusiei: ’Intrucat guvernul Statelor Unite nu este nicicum bazat pe religia crestina nu are nici un caracter de ostilitate impotriva legilor, religiei sau serenitatii ateilor . . . . . nici un motiv decurgand din diferente de opinii religioase nu va trebui sa afecteze sau sa intrerupa armonia existenta intre aceste doua tari.’ Astazi, un astfel de tratat ar indeparta principala sursa de ura si am putea continua cu efortul de a ne intelege reciproc si sa aducem o speranta de pace si supravietuire. Cel mai mare obstacol in calea pacii si supravietuirii este prosteasca, irationala iluzie, ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Daca este sa ne salvam copii si lumea, trebuie sa acceptam faptul ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’.

bine ai venit la han, radu!

doar o sugestie. daca doresti ca cineva sa si citeasca ceea ce ai scris tu mai sus, ai rabdarea necesara de a posta cate un mesaj la cateva ore, macar, iar nu unul dupa altul. asta in cazul in care te intereseaza si ceea ce cred ceilalti...

ps. acest forum nu este destinat predicilor - fie ele religioase, fie ele atee. va rog sa cititi mai intai scopul forumului: arta de a conversa. arta de a conversa NU presupune monologuri interminabile. haideti sa gasim un echilibru intre a furniza informatii, si a da copy-paste din carti.

un al doilea lucru: citatele din alte lucrari pot fi date, in mod civilizat, printr-un link. cine este interesat, va da clic pe el, si il va citi. cine nu, nu.

multam.

"Cine are tineretul are viitorul" (Adolf Hitler). :-) Sa inteleg ca cititnd acest citat ar trebui sa trag concluzia ca Dumnezeu nu exista.:-) Sunt om deschis, si pornesc de la premisa ca este adevarat, tot ceea ce este scris acolo. Insa cititind descoper nu adevaruri cum m-am asteptat ci minciuna. Lucruri partial adevarate, si iarasi minciuna. Deci nici Adevarul nu exista. Caci daca il negi pe Dumnzeu care se spune ca este Adevarul, insemna ca ceea ce spui este Adevarul. Insa ceea ce spui nu este Adevarul. Deci nu exista. Alta gogomanie. Concluzia? Alt text propagandist. Rezulattul sistemului de invatamnat ateu, duce la formarea unui om mutilat. Orice incercare de a alunga prezenta lui Dumnzeu din stiinta, duce la nebunie si carari gresite. (Evolutionism vs creatinism, ultimele cercetari din fizica cuantica).

"Cine are tineretul are viitorul" (Adolf Hitler). :-)

Rizi tu, insa personajul istoric citat, nu e tocmai bine ales, cred ca stii, intrucat nu e nici simpatic, nici foarte departe politic si ideologic de crestinismul catolic!

Sa inteleg ca cititnd acest citat ar trebui sa trag concluzia ca Dumnezeu nu exista.:-)

Da, asta am vrut. Evident, nimeni nu isi schimba opinia DOAR dupa un astfel de text . . . . .

Sunt om deschis, si pornesc de la premisa ca este adevarat, tot ceea ce este scris acolo. Insa cititind descoper nu adevaruri cum m-am asteptat ci minciuna. Lucruri partial adevarate, si iarasi minciuna.

Ca de exemplu . . . . .

Deci nici Adevarul nu exista. Caci daca il negi pe Dumnzeu care se spune ca este Adevarul, insemna ca ceea ce spui este Adevarul.

Pfff . . . . .
Una, adevarurile rareori sutn absolute: Cate fiinte, atetea adevaruri. E natural, desi nu intotdeaun si preferabil, e adevarat!

Insa ceea ce spui nu este Adevarul.

Fara indoiala ca intr-un text (argumentatie) atat de lung, exista si chestii discutabile. Dar sa le discutam atunci . . . . .

Deci nu exista. Alta gogomanie. Concluzia? Alt text propagandist.

Asta si s-a vrut. Misionarismul si apostolatul, munca si straduinta preotului, si ele sunt acelasi lucru.
Nu e o rusine sa impartasesti ideile in care crezi.


Rezulattul sistemului de invatamnat ateu, duce la formarea unui om mutilat.

In ce sens?
Apoi te-as intreba daca stii cum arata “produsul” sist. de invatamant pana la secularizare?

Orice incercare de a alunga prezenta lui Dumnzeu din stiinta, duce la nebunie si carari gresite.

Aici diferim. Eu nu-l prea vad acolo, altfel as dormi mai linistit (somnul ateului, daca nu stiai nefiind ateu, e tare agitat . . . )

(Evolutionism vs creatinism, ultimele cercetari din fizica cuantica).

Eh! Aici sa discutam fiecare ce stim!!!
Si evolutonism si cuantica.
Care sunt deci ultimele cercetari la care te referi??

Radu

Adevarurile stiintifice sunt universale in masura in care exista o initiere in sistemul respectiv. Problema e ca adevarurile stiintifice nu depasesc aria stiintei, devenind inutile in aria spirituala. Filosofia, religia, arta, nu sunt trasate cu sublerul. Cu toate acestea nimeni nu poate contesta valoarea lui Beethoven sau a lui Rembrandt. Ar fi ciudat ca cineva sa sustina ca Rafael a foast un pictor de gang, in genul celor care bantuie prin piete. Cu toate acestea nu exista nici o formula clara, care sa ateste stiintific valoarea lui Rafael, cu toate ca din punct de vedere uman lucrurile sunt clare.

Sunt om deschis, si pornesc de la premisa ca este adevarat, tot ceea ce este scris acolo. Insa cititind descoper nu adevaruri cum m-am asteptat ci minciuna. Lucruri partial adevarate, si iarasi minciuna. Ca de exemplu . . . . .

Un exemplu. Ele nu pot fi cuvintele Domnului deoarece APARENT indemna la ura? De aceea nu pot fi cuvintele Domnului ?

E jenant. Poti spune ca Emille Zola este desuet, caci scrierile lui oglindesc realitati deja banale, insa acei "preoti primitivi" au scris o carte atat de vie si plina de invaminte la care culmea, se inchina atatia miliarde de oameni. Dragule, poti spune ca Shakespeare a murit, caci suntem ignoranti si ne complacem in mascaricii de la TV, dar nici el saracul care a fost cel mai mare nu are atatia adepti, nici macar Paul Coelho.:-) Ce are cartea asta ca si Petre Tutea era incantat de ea? :-)

Foaie verde foi d eplop crete apa in beci. Cam asa suna comantariul la acest citat,a dica complet pe langa. Nu a inteles nici o iota.

Pfff... Adica sa fiu mai explicit. Fie acest procesor lent si neaparat upgradabil pe care il posed, numit creier. Fie acesta biata memorie atat de incarcata cu zeci de mii e resturi de variabile nesterse de garbage collector. Citind intamplator de pe hard disk, descopar o bucata de informatie care se pretinde Adevarul. Clean garbage collector, adica sterg tot ceea ce cred eu ca este adevarat. Si begin process. Aici sorry, dar logica e SINGURUL meu instrument general acceptat, deci exclud experinete personala. Si error. vezi mai sus. Concluzia. Un alt random file on this hard disk. Am inteles, incercati sa imi faceti upgrade la BIOS. E cam nasol nu prea e recomandat (vezi Alfred Adler).

Preotul ORTODOX duce o munca misionara estem de mica, nu stiu daca am vazut vreunul s aimi zica, hai la Biserica, sa vina la mine acasa, sa ma ia de pe strada, si daca nu m-am dus sa vina sa imi spuna de ce nu am venit. Crestinismul ortodox e pur benevol.

Intelligent Design, exita si pe aici un thread in care 1,61 moderatorul acestui thread a prezentat aceasta teorie.

si acest link
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm...ential&ID=37782
cu mentiunea ca este din astrofizica, nu fizica cuantica. Acolo e alta poveste.

Acest topic a fost editat de abureala: 2 Sep 2003, 01:53 PM

E chiar un articol... dragut si politicos. Aminteste de cercurile ateiste de pe vremea lui Nea Nicu, in care invatam despre clasele sociale opresoare.

Articolul - care aduce cu unul de brigada ateista de scoala generala - pune doua probleme usor de demontat.

1. Dumnezeu a aparut la un moment dat pe scena umanitatii ca o mare minciuna. O inventie. Daca teoria ar fi corecta, ar insemna existenta unei perioade in care manifestarile religioase lipsesc cu desavarsire. Ori o asemenea perioada nu a existat niciodata.

2. Frica este motorul principal al religiei. Omul primitiv l-a inventat pe Dumnezeu din frica. Prima obiectie a fost amintita deja amintita; a doua pune in discutie dragostea fata de Dumnezeu perceput ca parinte. Nu poti iubi un parinte care te bate ori care te umileste.

Daca le intelegem ad literam sunt dementa. Insa sensul lor e figurat. E chiar atat de greu de vazut?

Teoria lui Arie

Discrepanta dintre Vechiul Testament si Noul Testament a fost pusa in discutie de catre adeptii lui Arie. Acestia vedeau un Dumnezeu razbunator in Vechiul Testament si unul bun si iertator in Noul Testament. Gnosticismul a pus problema dual, inventand existenta a doi Dumnezei, negativ si pozitiv, aflati in continua lupta.

In cultul ortodox Vechiul Testament este folosit doar foarte putin. Tot ce intereseaza sunt profetiile mesianice. Personal consider ca exista multe adaugari pe care Moise si cei care ii patronau pe evrei le-au facut in numele lui Dumnezeu. Si cu toate acestea si Vechiul Testament este considerat Cuvantul lui Dumnezeu. Insa notiunea de inspiratie nu inseamna dictare litera cu litera, ci mesajul pe care Vechiul Testament il aduce, si care prevesteste venirea lui Hristos. Restul conteaza destul de putin, avand caracter mai mult sau mai putin istoric.

oricine citeste intreaga Biblie va vedea ca nu exista o deosebire de limbaj sau perceptie intre cartile ei, fie ele din Noul sau din Vechiul testament.

VT si NT sunt doar trepte ale unei suiri spiritualicesti. mai precis, ultimul il implineste si explica pe primul.

evident, sunt multe de comentat in cele scrise de radu - unele au mai fost discutate pe threaduri paralele (vezi cel cu profetia lui Daniel).

cei dintre noi care au trecut prin astfel de discutii stiu, din experienta, ca pana la urma se ajunge la ... hehe... pastrarea pe pozitii a participantilor.

din punctul meu de vedere, o astfel de lupta de idei este inutila, asa ca raman pe pozitia mea de crestin, si astept ca la respectul meu pentru pozitia celorlalti sa se raspunda la fel.


ps.
unul dintre cei mai mari ganditori pe care i-a dat Romania, si prea putin cunoscut, este Petru Cretia. daca Tutea este mult mai cunoscut, fiind mai vocal, Cretia este mai putin cunoscut, preferand sa pastreze un low profile.

ma intreb: daca un om de valoarea si statura morala a lui Cretia, expert in limbile vechi, cel mai mare eminescolog de la Calinescu incoace (dupa umila mea parere - mai mare decat Calinescu), daca un om de cultura lui Cretia, daca un om care a facut - pardon, a creat - cele mai frumoase si mai profunde traduceri ale filozofiei antice in limba romana... daca un astfel de om, nu numai ca credea in Dumnezeu, ci credea in el ca Dumnezeu biblic, incercand umil sa-l inteleaga, atunci pretentia ateist-militanta ca "prostia l-a nascut pe Dumnezeu" se intoarce asupra ei insasi.

prin definitie, tarile care l-au eliminat pe Dumnezeu au fost conduse de marile mase populare, sau de exponenti ai acestora. indivizi cu o cultura sumara, si cu o intelegere total superficiala a istoriei/lumii inconjuratoare.

nu degeaba aproape toti marii savanti - cei capabili de o cuprindere mai larga a sferei cunoasterii - devin un pic mistici (altii chiar credinciosi), cand aprofundeaza domeniul lor de cunoastere. evident nu devin neaparat si crestini (cu toate ca sunt destui). dar a pleca de la premiza ca Dumnezeu nu POATE exista este, in opinia mea, o limitare non-necesara.

Acest topic a fost editat de 1,618033: 2 Sep 2003, 03:11 PM

Acest gen de rationament este extrem de periculos. Faptul ca un anumit om este adeptul unei teorii sau al alteia nu are relevanta relativ la valoarea teoriei. De-a lungul timpului au existat multe personalitati care au fost atee si multe care nu au fost. Asta nu inseamna ca cele doua credinte sunt sau nu sunt prostesti. Mi-aduc aminte de o vreme cind oameni foarte inteligenti credeau ca Pamintul este plat. Mai mult, cunosc un om care, fiind foarte inteligent, sustine si azi ca Pamintul este plat. numele lui este Dijkstra si, in caz ca nu stiti, are mari contributii la informatica teoretica actuala. Concluzia mea este ca nu conteaza cit de stupida e o teorie, mereu vor exista si oameni inteligenti care sa adere la ea.

Ma rog... nu stiu de ce "prin definitie". Oricum, ca fapt divers, terile care nu l-au eliminat pe Dumnezeu de la conducerea politica au fost conduse de oameni cu o cultura chiar mai sumara si cu o intelegere chiar mai superficiala decit cele cu conducere seculara. Sa ne uitam doar la gradul de inapoiere al tarilor arabe din ziua de azi.

Acest topic a fost editat de Catalin: 2 Sep 2003, 10:16 PM

Adevarurile stiintifice sunt universale in masura in care exista o initiere in sistemul respectiv. Problema e ca adevarurile stiintifice nu depasesc aria stiintei, devenind inutile in aria spirituala.

Bun. O iau ca o afirmatie. Astpept insa explicatiile, arguementele. A clama, nu e tot aia cu a dovedi!
De ex., eu nu vad un motiv pentru care stiinta poate aborda TOATE domeniile existentei umane, mai putin religia (“spiritual”, e cam larg cuvantul asta, nu inseamna numai religie.)

Filosofia, religia, arta, nu sunt trasate cu sublerul. Cu toate acestea nimeni nu poate contesta valoarea lui Beethoven sau a lui Rembrandt.

Hehe, evident, nu sunt trasate cu subleru’, dar nici nu e creionul lu’ Stalin pe harta . . .
Dar imi pare rau, nu asta e ideea . . . .
Amalgamul uneori e “toxic”
Sa le separam, asadar . . . .
Filozofia ORICARUI TIMP se bazeaza pe si pleaca de la cunoasterea stiintifica a acelui moment: Aristotel si filozofia lui, pe cat ii duceau pe greci capsoru’ si care era nivelul stiintei acum 2300 de ani, Spinoza cat de-un Ev Mediu.
Azi nimeni nu interpreteaza lumea prin viziunea primus movens-ului sau . . . .
Filozofia deci, evolueaza cu timpul, de aceea este mai bine adaptata mediului social decat religia
De aceea nu incape in “cosul” facut de tine . . . . amesteci perele cu merele.
Sa o comparam totusi cu religia. Religia se bazeaza pe “adevaruri revelate”. Nu-i rau asta! Daca Dumnezeul crestinilor, sau macar alt dumnezeu al vreuneia din destul de multele religii mai mari, ne-ar revela mai des opiniile sale, gandurile sale, viziunea sa, macar din cincinal in cincinal, ar fi o chestie, insa nu e cazul. Aceste adevaruri revelate sunt vechi de tot. Se potrivesc unora, sunt stramte altora . . . . Ele corespund si se potrivesc timpului lor.
Arta. Arta, amice, are pretentii sa ne schimbe gusturile, eventual moda. Nu morala, nu cunoasterea, nu sistemul politic. E alta treaba cu religia. Ea ne da o morala. O, adica una. Sunt multe morale, din care pe multe pe care le desconsidera o majoritate dintre noi. Dar sunt si morale, care din perspectiva unora, sunt preferabile religiei.

Ar fi ciudat ca cineva sa sustina ca Rafael a foast un pictor de gang, in genul celor care bantuie prin piete. Cu toate acestea nu exista nici o formula clara, care sa ateste stiintific valoarea lui Rafael, cu toate ca din punct de vedere uman lucrurile sunt clare.

Adevarat. E bine insa sa bagi religia in aceasi “oala”? Ca pe o chestie de gusturi? Ca pe o chestie in care usor putem face confuzii din astea? Sa-l luam pe Isus sa-i ziceam Shiva brunetilor din subcontinent, ala cu n-spe maini? Eu nu cred . . . . .
Religia e o chestie de viata si moarte. E chestia care zice daca voi fi anihilat etern si darwinist, sau am o sansa. Nu conteaza care, e o sansa. Nu-i cubism . . . .

Cum putem sa regasim vreodata pacea cu astfel de dumnezei bantuind mintile oamenilor? Se afirma ca Isus ar fi spus (Matei 19: 29 si Marcu 10: 29): ’Si oricine a lasat case, frati sau surori; sau tati or mame, sau sotii, sau copii, sau pamanturi de dragul numelui meu va primi insutit si va mosteni viata vesnica.’ Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !





Un exemplu. Ele nu pot fi cuvintele Domnului deoarece APARENT indemna la ura? De aceea nu pot fi cuvintele Domnului ?

Bun, asta e parerea lui Fields. Nu se suprapune exact cu a mea . . . . Eu de exemplu, accept ca unii, mai ales in lumea si timpul cand a fost creata Biblia (VT), oamenii puteau crede ca un dumnezeu poate sa indemne la ura.
Azi putini o mai cred.
Sa tratez ce zici tu, acum. Tu zici ca indeamna la ura “aparent”. Pai da, aparent. Aici e Biblia, o citim cu ochii nostrii. Fiecare o interpreteaza cum vrea. Insa ea e cuvant scris. Intr-o limba . . . . si pana sa ne jucam noi de-a decriptatul, cuvintele si frazele au sensuri proprii, clare.
Sa nu intelegi ca ma opun interpretarilor. Ideea e DOAR sa stim ce luam textual, si ce nu. Si dupa ce criteriu.
Dar ma rog, sa uitam de criteriu: macar sa luam markerul, si sa zicem: asta da, asta nu, etc.
Altfel, chiar e Rafael . . . . sau Turnul Babel, daca vrei.
E adevarat, nu ignor, exista autoritati care au drept de a interpreta Biblia. Exclusiv aproape . . . . Clenciul e ca asta mergea cu toata lumea, pana-n vreo 1514 . . . . . azi merge la mult mai putini. E timpul intitiativei deci.

E jenant. Poti spune ca Emille Zola este desuet, caci scrierile lui oglindesc realitati deja banale,

E o opinie. O respect. Ce e banal pentru unul, e relevant pentru altul. Experiente de viata diferite explica acest lucru. Nivel de cunoastere diferit, e altul. Canalizarea pe o directie a cunoasterii, alta explicatie. Dar cel mai important dupa mine, este familia. E e prima “experienta de viata” . . . .

insa acei "preoti primitivi" au scris o carte atat de vie si plina de invaminte la care culmea, se inchina atatia miliarde de oameni.

Numarul dupa cum stii, nu intotdeauna inseamna dreptate; pot da cateva exemple “minore” din istorie, chiar istoria crestinismului . . . . .
Totusi. Miliardele care vorbesti, e unul si un pic. Apoi, trebuie sa fim cinstiti si sa recunoastem, Crestinimul este singura religie la nivel mondial in pierdere de viteza, iar Islamul prima religie ca dinamica, dar si ca patos, in lume. Mai mult, “acasa” la Crestinism marcheaza puncte bune, pregatindu-se sa se simta ca acasa deja. Explicatiile - daca e cazul! - acestei realitati, SUNT INDICII DEMOGRAFICI AI POPULATIILOR TRADITIONALE ALE CRESTINISMULUI, ADICA EUROPA SI AMERICILE [in Africa mai putin de o treime din populatie e crestina (facand caclulul nu pe tari, ci defalcand si repartizand minoritatile religioase)), in Asia vreo 3 la suta din populatia continentului], imbatranirea accentuata a acesteia. Dar mai ales, dinamica demografica viguroasa a celorlalti si MIGRATIA.
Acum ca vorbiram de numar, sa zicem ceva si de calitate.

Ce ne zic statisticile azi?

1. Cei mai multi religiosi/credinciosi au nivelul de studii minim, iar intr-o populatie, cu cat un grup are mai multa educatie, cu atat e mai putin religios.
2. In Academia americana (forul care reuneste oamenii de stiinta ai SUA si care se numeste “Academia Nationala de Stiinte” (NAS)), mai putin de 10 la suta sunt credinciosi; dintre cei din ‘bransa’ biologilor membrii ai NAS ('stiintele vietii'), credinciosi sunt mai putin de 5.
3. Rata divorturilor este mai mica la atei decat la credinciosi; cu cat o denominatie crestina este mai ‘fundamentalista’, cu atat rata divorturilor in cazul lor este mai mare.
4. Un procent important (majoritatea) dintre credinciosi considera ca in scoli trebuie sa se predea 'stiinta' (Teoria Evolutiei) si nu Biblia.
http://www.actionbioscience.org/education/berra.html
http://members.aol.com/nogodperiod/research.htm

Dragule, poti spune ca Shakespeare a murit, caci suntem ignoranti si ne complacem in mascaricii de la TV, dar nici el saracul care a fost cel mai mare nu are atatia adepti, nici macar Paul Coelho.:-)

Pff . . . .ma rog, daca te reconforteaza numarul, nu ma opun.

Ce are cartea asta ca si Petre Tutea era incantat de ea? :-)

Petre Tutea poate fi un idol pentru credinciosi. E un invatat pentru toti. UN MODEL MORAL.
Insa e om, si ca toti oamenii, ba mai mult, chiar si ca unii sfinti, au si scaderi; scaderi umane.
Are un trecut legionar. Ma indoiesc, si imi repugna gandul ca asta “nu conteaza” pentru cineva . . . .

’Sa nu va ganditi cumva ca am venit sa distrug Legea cea veche sau profetii: N-am venit sa distrug, ci sa implinesc. (18) Ca adevarat este ce va spun, pana cand cerul si pamantul nu vor trece, nu va trece in nici un fel nici o bucatica din Lege pana ce nu s-a implinit totul’, Noul Testament este incercarea filosofului credincios sa creeze o noua idee de Dumnezeu pentru a scapa de sangerosul si funestul Dumnezeu tiranic din Vechiul Testament.

Foaie verde foi d eplop crete apa in beci. Cam asa suna comantariul la acest citat,a dica complet pe langa. Nu a inteles nici o iota.


Una la mana, nu am verificat, insa din amintirile mele cursul textului nu e asta. Tu faci “colaje?
Dar sa si comentam: Afirmatii, atacuri la adresa lui. Ma lassa rece. Cred ca si pe el. Dar astept si argumentele . . . . eventual si “intelegerea” corecta.

Pfff... Adica sa fiu mai explicit. Fie acest procesor lent si neaparat upgradabil pe care il posed, numit creier. Fie acesta biata memorie atat de incarcata cu zeci de mii e resturi de variabile nesterse de garbage collector. Citind intamplator de pe hard disk, descopar o bucata de informatie care se pretinde Adevarul. Clean garbage collector, adica sterg tot ceea ce cred eu ca este adevarat. Si begin process. Aici sorry, dar logica e SINGURUL meu instrument general acceptat, deci exclud experinete personala. Si error. vezi mai sus. Concluzia. Un alt random file on this hard disk. Am inteles, incercati sa imi faceti upgrade la BIOS. E cam nasol nu prea e recomandat (vezi Alfred Adler).

Pai omule, daca nu vrea “sa stea” la upgradare, in viata reala calculatoarele “zboara”. Cu totul! VT al nostru, el zboara?

Preotul ORTODOX duce o munca misionara estem de mica, nu stiu daca am vazut vreunul s aimi zica, hai la Biserica, sa vina la mine acasa, sa ma ia de pe strada, si daca nu m-am dus sa vina sa imi spuna de ce nu am venit. Crestinismul ortodox e pur benevol.

Pacat asta! Mare pacat.

Nu mai am timp acum, am sa revin.
Nuna’ bine.
radu

daca un om de valoarea si statura morala a lui Cretia, expert in limbile vechi, cel mai mare eminescolog de la Calinescu incoace (dupa umila mea parere - mai mare decat Calinescu), daca un om de cultura lui Cretia, daca un om care a facut - pardon, a creat - cele mai frumoase si mai profunde traduceri ale filozofiei antice in limba romana... daca un astfel de om, nu numai ca credea in Dumnezeu, ci credea in el ca Dumnezeu biblic, incercand umil sa-l inteleaga, atunci pretentia ateist-militanta ca "prostia l-a nascut pe Dumnezeu" se intoarce asupra ei insasi

Amice, nu stiu cum sa-ti zic ca te cheama lung si prea cifric pentru creierul meu batran, sa punem intai cateva lucruri la punct.
Este real ca sunt si au fost mari invatati care au crezut in Dumnezul Bibliei. Viata insa ne invata de la cele mai fragede varste ca natura nu lucreaza cu alb si negru. Intre atei sunt si acolo invatati destui. Si acolo exista si au existat oameni valorosi. Mai valorosi decat Cretia (pe care personal il apreciez, pe considerentul ca este un intelectual veritabil, dar mai ales ca are pozitii politice verticale, o raritate azi printre romani.
Daca stai si judeci la rece, ai sa-ti dai seama ca argumetnul invocat de tine nu tine. Poti de ex. sa te intrebi, mai legitim si mai complet decat o faci tu, care e raportul celor invatati care cred si care nu cred, ba mai mult, raportul “varfurilor” invatatilor, caci o facultate are mai ca toata lumea azi . . . . si de multe ori nu prea ajuta.
Insa asta nu e un argument pentru a crede sau nu crede. Candva, eu insumi am aplicat logica asta “psihologista” (daca vrei elaborez termenul). Poate fi un argument, insa unul slab. Eu pot aduce premiati Nobel, filozofi si scriitori mari ai literaturii universale, nu criticii lu’ Eminscu . . . . . Ideea e, asta dovedeste ca nu exista Dumnezeu???? Eu zic ca tare greu ar putea face chestia asta.

Acest gen de rationament este extrem de periculos. Faptul ca un anumit om este adeptul unei teorii sau al alteia nu are relevanta relativ la valoarea teoriei. De-a lungul timpului au existat multe personalitati care au fost atee si multe care nu au fost. Asta nu inseamna ca cele doua credinte sunt sau nu sunt prostesti. Mi-aduc aminte de o vreme cind oameni foarte inteligenti credeau ca Pamintul este plat. Mai mult, cunosc un om care, fiind foarte inteligent, sustine si azi ca Pamintul este plat. numele lui este Dijkstra si, in caz ca nu stiti, are mari contributii la informatica teoretica actuala. Concluzia mea este ca nu conteaza cit de stupida e o teorie, mereu vor exista si oameni inteligenti care sa adere la ea.

Dom’le, eu nu inteleg cum functioneaza forumul asta! Eu vorbesc in plus, se vede . . . .
Cine scrie, cine replica?
E innebunitoare fragmentarea asta cu quote daca exista multi contributori, si mai ales daca replicile sunt scurte si multe.


prin definitie, tarile care l-au eliminat pe Dumnezeu au fost conduse de marile mase populare, sau de exponenti ai acestora. indivizi cu o cultura sumara, si cu o intelegere total superficiala a istoriei/lumii inconjuratoare

Ma rog... nu stiu de ce "prin definitie". Oricum, ca fapt divers, terile care nu l-au eliminat pe Dumnezeu de la conducerea politica au fost conduse de oameni cu o cultura chiar mai sumara si cu o intelegere chiar mai superficiala decit cele cu conducere seculara. Sa ne uitam doar la gradul de inapoiere al tarilor arabe din ziua de azi.

Evident, insa nici asta nu e un argument serios nici pro, nici contra exitentei lui Dumnezeu, intrucat bate campii pe alte subiecte, si nu vorbeste despre ce il face pe Dumnezeu existent sau nu, probabil sau nu.





Daca le intelegem ad literam sunt dementa. Insa sensul lor e figurat. E chiar atat de greu de vazut?

Nu. Nu e greu de vazut. Insa repet rugamintea si nu o repet degeaba: tre’ sa stim ce se interpreteaza figurat si ce nu, intrucat dupa plac, credinciosii, ca si ateii, pentru sprijinirea opiniilor lor, acestia le interpreteaza alternativ. Astra, evident, nu e corect.

In picul timp pe care mi-l lasa viata, si nevasta, sper sa pot raspunde si celorlalti membrii care si-au expus punctul de vedere.

radu

NOTA: pentru ca sa se inteleaga cand citati pe cineva, va rog folositi facilitatea "Quote", sau, daca va e lene (ca si mie), puneti intre ghilimele paragrafele respective. altfel chiar nu se mai intelege nimic.

sa incercam cateva raspunsuri scurte.

1. Cretia este doar un exemplu. un raspuns la afirmatia ca "prostia l-a gasit pe Dumnezeu". ei bine, nu, sunt milioane de oameni extrem de culti care l-au gasit pe Dumnezeu. aroganta ateista conform careia credinta in Dumnezeu se bazeaza pe o lipsa de cunostinte este dezmintita de realitate. asta nu inseamna ca un savant ateu este mai prost decat un savant credincios, sau vice-versa. la fel, exemplul cu ateii care au condus tarile arata ca prostimea atee e la fel de rea ca cea credincioasa. in schimb, tarile care si-au pastrat respectul fata de religie au ajuns MULT mai departe.

2. In aceeasi ordine de idei, faptul ca majoritatea oamenilor de stiinta sunt atei mie nu imi spune nimic nou/interesant. acum abia o suta de ani, majoritatea oamenilor de stiinta erau religiosi. pot accepta sau nu teoriile si opiniile lor, nu sunt obligat sa o fac. mai ales cand si le schimba de la an la an... sunt destui oameni de stiinta recunoscuti in domeniile lor (inclusiv stiintele naturale) care nu exclud ideea Dumnezeirii.

3. Interpretarea Bibliei este extrem de simpla. repet: extrem de simpla. cheia? iubirea. de oameni si de Dumnezeu. degeaba citeste sau predica cineva Biblia, caci daca nu a inteles exemplul de iubire dat de Dumnezeu si de fiul sau, nu a inteles nimic. repet: exemplul. singura interpetare valabila a Bibliei este aceea care te face sa-ti iubesti dusmanul. sa-i urasti faptele, iar nu persoana.

4. cunosc personal zeci, si indirect milioane de oameni care pun in practica aceasta iubire in fiecare zi. nu neaparat doar din religia mea. este o iubire care trece peste acea simpla afectiune pe care o ai fata de familie, sau fata de prieteni.

5. nu cunosc nici macar un ateu care sa se fi pus in slujba semenilor sai cu aceeasi abnegatie. evident, asta nu inseamna ca nu exista si astfel de oameni. astept cateva exemple, sa-mi largesc orizontul cunoasterii.

6. desi cei care nu cred se vor simti ofensati, repet ca Biblia NU POATE fi inteleasa de cineva care nu doreste sa creada. atentie! nu de cineva care nu crede (si eu am fost ateu, si inca militant). ci de cineva care exclude pana si posibilitatea de a crede. pentru un astfel de om, Biblia este o nebunie.

7. sa nu ne rezumam la Biblie. mai larg, un crestin isi va implini rolul doar in momentul in care modul sau de viata si de a gandi va semana cu cel al lui Cristos. altfel, sunt doar vorbe goale. prefacatorii. iluzii. autoamagire. voi va luati de istoria crestinatatii, si aveti dreptate. dar eu va pot arata ca in toate timpurile au fost crestini care l-au imitat pe Cristos, si au raspandit iubire in jurul lor, iar nu ura. si acestia nu au fost putini.

8. sa nu credeti ca as dori sa va conving de importanta si soliditatea Bibliei. nu tin predici. si astept acelasi lucru din partea celor care nu cred. de fapt, uneori ma intreb de ce tin unii atei sa devina misionari, si sa-si predice cu toata forta credinta ca nu exista Dumnezeu. care este motivul care ii imboldeste sa frecventeze forumurile de religie mai abitir decat credinciosii?... chiar as dori un raspuns la intrebare.


as mai scrie, dar nu am timp. astept reactii.

<< incercam cateva raspunsuri scurte.
1. Cretia este doar un exemplu. un raspuns la afirmatia ca "prostia l-a gasit pe Dumnezeu". ei bine, nu, sunt milioane de oameni extrem de culti care l-au gasit pe Dumnezeu.>>

Mda. Aici se impun niste precizari. Ghitza ala, Fields, cand zice ca stiinta l-a cautat pe Dumnezeu, se refera la o cautare reala si facuta cu mijloacele . . . . . stiintei: metoda, logica, argument, experiment, date certe de pornire in rationament, reproductibilitate si repetabilitate.
Tu cand imi zici ca multi oameni culti “l-au gasit pe Dumnezeu”, vrei sa zici de fapt ca aestia “cred in Dumnezeu”. Nu e chiar aceeasi chestie . . . . Daca le ceri sa ni-l arate, sau sa ne spuna unde e, nu or sa stie. Apoi chiar daca o sa-i intrebam doar ce argumente au, ele nu vor fi infailibile. Exista argumente filozofice. Nu sunt tari, si pe masura ce ele vor fi invocate a’ci, sper sa pot arata asta. SI ateii au argumentele lor filozofice, filozofii lor chiar, si nici asta nu i-a convins pe credinciosi. E normal. Problema e spinoasa si din punctul meu de vedere, daca cineva vrea sa afle daca exista Dumnezeu, nu la filozofie trebuie sa apeleze, ci mai degraba la abordarea caz cu caz, a Dumnezeilor “existenti”, adica cei invocati de diversele religii. Deci trebuie sa le ia istoria, textele sacre, sistemul moral, credintele si sa le analizeze. Nu e greu ca pornind din orice astfel de directie, fie ca e ea istoria evreilor, fie ca e istoria Bibliei si a Canonului sàu, fie ca e vorba de istoria oamenilor care au infiintat biserica si Canonul, apoi istoria bisericii de-a lungul timpului, apoi sa compari afirmatiile textelor sacre in materie de cunoastere cu ce se stie azi in biologie, fizica, etc., apoi sa te referi la neurologie si antropologie ca stiinte explicatorii a comportamentelor sociale, religiozitatii inclusiv (ele explica chiar si motivul dainuirii religiei pana azi).
Candva, eu am ales calea asta. Atunci, dintr-un motiv personal si egoist, m-am interesat de ce ma astepta dincolo. Asta se intampla pe la 35 de ani. Descoperisem ca am o boala cronica, care facand un simplu calcul imi mai lasa vreo 10 - 20 de ani de trait, si aia mizerabili. Cu noroc, ziceam eu. O luam tragic rau, exageram din anumite puncte de vedere, imi dau acum seama, dar cert si important este ca am facut cautarea asta, cu dorinta si speranta ca existenta lui Dumnezeu si eventual al vietii dupa viata, se va confirma. Cu timpul - studiul a durat ani si a devenit o pasiune (Biblia este o carte pe care o iubesc deja, in felul meu, evident) - am ajuns la concluzia ca ma agat de o speranta desarta.
Tot cu timpul, stiinta a avansat, si a facut ca dintr-o viata mizerabila si scurta, sa am azi o viata normala si in ceea ce ma priveste ca si caz medical, sper, fara nici o secunda mai scurta.
De ce s-a intamplat asa si altora li se intampla invers? Nu stiu exact, insa probabil are mult de a face cu profesia mea tehnica, cu pozitia si educatia oarecum atee sau neutrea a parintilor, dar cred eu, mai ales cu varsta si nivelul de educatie la care m-am apucat de a “scormoni” dupa adevaruri.
Nu ramane decat sa mai abordam pe rand subiectele insirate.

<<aroganta ateista conform careia credinta in Dumnezeu se bazeaza pe o lipsa de cunostinte este dezmintita de realitate. asta nu inseamna ca un savant ateu este mai prost decat un savant credincios, sau vice-versa. la fel, exemplul cu ateii care au condus tarile arata ca prostimea atee e la fel de rea ca cea credincioasa. in schimb, tarile care si-au pastrat respectul fata de religie au ajuns MULT mai departe.>>

Subscriu oarecum. E o realitate faptul ca populatia credincioasa de rand, este credincioasa, dar total ignoranta in materie de religie si probleme de religie. Ateii in schimb, obiectiv, prin numarul lor mai redus si prin faptul ca se concentreaza mai degraba in segmentul educat al populatiei, nu pot fi insa in aceeasi oala cu cei de mai sus. Apoi multi savanti credinciosi, nu au mari competentze in stiintele cheie intru transarea chestiunii: biologie, fizica, chimie. Ei sunt adesea scriitori, filozofi si umanisti.

<<2. In aceeasi ordine de idei, faptul ca majoritatea oamenilor de stiinta sunt atei mie nu imi spune nimic nou/interesant. acum abia o suta de ani, majoritatea oamenilor de stiinta erau religiosi. pot accepta sau nu teoriile si opiniile lor, nu sunt obligat sa o fac. mai ales cand si le schimba de la an la an... sunt destui oameni de stiinta recunoscuti in domeniile lor (inclusiv stiintele naturale) care nu exclud ideea Dumnezeirii.>>

Adevarat ca e irelevant daca savantii sunt credinciosi sau nu. Mai mult, cum ziceam, raportul se schimba in functie de ce numesti “savant”.
Nu sunt de acord insa cu tine in ideea de a nu da crezare teoriilor stiintifice in masura in care acestea “se schimba de la an la an” (ceea ce, evident, e o exagerare).
Intrebarea care se pune, este asta: Faptul ca teoriile stiintifice se schimba uneori (fie si cum zici tu, de la an la an), e o scadere, sau o virtute?? (IN ALT MESAJ VA TREBUI SA DISCUTAM SENSUL NOTIUNII DE TEORIE IN STIINTA SI CEA DIN VORBIREA CURENTA; ELE DIFERA RADICAL )
Hai sa vedem. A schimba o teorie care devine irelevanta datorita noilor realitati si a unor noi cunostinte dobandite, inseamna a renunta la ceva care poate era corect ieri, judecand dupa datele de care dispuneai, dar care azi, in lumina noilor achizitii, devine improprie si falsa. Asta la urma urmelor, e mecanismul care face ca stiinta sa nu ramana fixata la nivelul de cunoastere al unui timp, al unei generatii. Asta e “motorul” progersului stiintific. Asta, in fine, e punctul forte al stiintei: nu creaza dogme (DEX: “dogma” = teza fundamentala a unei religii, obligatorie pentru adepti si care nu poate fi supusa criticii, nu adminte obiectii, fiind imuabila). Deci de aia, de ex., azi nici un savant nu mai sustine ca “un obiect mai greu ca aerul nu poate sa se ridice in aer”, insa un credincios mai poate sustine, citind Biblia, ca “Belsatar era un rege, si ca
Nebucadnetar era tatal sau” (Daniel), chestii pe care istoria, le-a aratat ca fiind false. Ca sa nu mai zic fields-isme de genul ca teoretic, un credincios citind si crezand Biblia, poate spune ca “e total corect si chiar obligatoriu, sa ucizi o vrajitoare”. Cartile de fizica se schimba, Biblia nu; avantaje si dezavantaje de o parte si alta . . . .

<<3. Interpretarea Bibliei este extrem de simpla. repet: extrem de simpla. cheia? iubirea. de oameni si de Dumnezeu. degeaba citeste sau predica cineva Biblia, caci daca nu a inteles exemplul de iubire dat de Dumnezeu si de fiul sau, nu a inteles nimic. repet: exemplul. singura interpetare valabila a Bibliei este aceea care te face sa-ti iubesti dusmanul. sa-i urasti faptele, iar nu persoana.>>

De ce ar fi asta singura? Pot declara ca ar fi cea mai preferabila, insa instoria ne arata ca nu a fost nici cea mai larg adoptata, si asta nici de cler, nici de credinciosi. Clestii de smuls degete, rugurile si perele anale (instrumente de tortura utilizate de biserica catolica) stau marturie si azi prin muzeele vestului.
Apoi daca afirmi asta, adu si ceva argumente: cum ai ajuns tu la aceasta concluzie?
Povestea cu Dumnezeu care isi da fiul sau spre sacrificiu, e superba stilistic si ca model absolut de daruire pentru binele umanitatii. De aici insa, se pot pune intrebari legitime: era cea mai buna solutie? Are ea “aer” de divinitate, de alegere a unei fiinte atotputernice si atotcunoscatoare, care a creat lumea de la atomi la Univers? Apoi, a dat ea roade??

<<4. cunosc personal zeci, si indirect milioane de oameni care pun in practica aceasta iubire in fiecare zi. nu neaparat doar din religia mea. este o iubire care trece peste acea simpla afectiune pe care o ai fata de familie, sau fata de prieteni.>>

Te cred. Sincer, nu am avut ocazia sa cunosc personal astfel de oameni. Suspectez ca un Staniloaie, sau zecile de preoti omorati si inchisi pe nedrept de comunisti, pot fi astfel de exemple. Nu vreau sa-mi spun si experienta personala in materie de clerici, traita ca emigrant nenorocit, individ in situatie disperata, material dar si psihic vorbind, cu o familie de gat si o boala care ma impiedica o mare parte a zilei sa pot merge, sta in picioare si chiar judeca. Fara indoiala, nu ar fi relevanta.
Vreau insa sa aduc aici in discutie un fenomen extrem de periculos si nefericit prin caracterul lui de generalitate in istorie, dar si in prezentul cel mai fierbinte. E vorba de faptul ca indivizi buni in esenta, modelati moral pozitiv de dogma crestinismului (asa ceva se poate, chiar f. usor), in anumite situatii, pot deveni periculosi pana la crima, tocami datorita credintei, sau mai exact fanatismului lor. Exemple istorice sunt cu duiumul, le cunoastem cu totii, exemplele din actualitate ne “explodeaza” zilnic de pe micile ecrane, nu e nevoie de prea multa argumentatie aici. Un filozof, candva, se destainuia iubitei sale intr-o scrisoare:

“Credinta in Dumnezeu face si trebuie sa faca aproape tot atati fanatici cati credinciosi. Peste tot unde se accepta un dumnezeu, exista un cult; peste tot unde exista un cult, ordinea naturala a obligatiilor morale este intoarsa pe dos iar morala corupta. MAI DEVREME SAU MAI TARZIU, VA VENI UN MOMENT IN CARE DOGMA CARE A IMPIEDICAT SA FURI UN SFANTZ, VA TAIA BEREGATA LA O SUTA DE MII DE OAMENI.’
Denis Diderot, Scrisoare catre Sophie Volland

Poate sa-l contrazica cineva cu fapte, caci istoria ne arata prin zeci de exemple, valabilitatea observatiei.

<<5. nu cunosc nici macar un ateu care sa se fi pus in slujba semenilor sai cu aceeasi abnegatie. evident, asta nu inseamna ca nu exista si astfel de oameni. astept cateva exemple, sa-mi largesc orizontul cunoasterii.>>

Mi-ar fi greu sa ma gandesc acum. Poate ai dreptate. Totusi, vreau sa-ti aduc aminte ca umanismul a salvat multe vieti cand nazismul - o miscare politica sprijinta de principala biserica a crestinatatii - omora.
Umanistii, in mod total dezinteresat, as zice aproape atipic si iesit din norma, azi hranesc, trateaza si ingrijesc milioane de oameni pe glob, oameni care se nasc insa, pentru a trai putin si prost, chinuiti de saracie si boli, doar pentru ca biserica catolica sa poata adauga un milion de suflete la raboj (cred ca stii despre ce vorbesc, este politica anti-planning a Vaticanului, politica care incearca sa zadarniceasca eforturile agentiilor ONU in materie si a guvernelor nationale a tarilor cele mai sarace ale lumii a treia). E pacat sa lasam tampa si nemiloasa “selectie naturala”, sa se mai aplice pe oameni, cand putem evita asta, cand putem evita aparitia unor fiinte care sigur vor suferi de foame si vor muri de boli crunte, doar pentru ca se nasc mai multi decat se poate asigura hrana si adapost.

6. desi cei care nu cred se vor simti ofensati, repet ca Biblia NU POATE fi inteleasa de cineva care nu doreste sa creada. atentie! nu de cineva care nu crede (si eu am fost ateu, si inca militant). ci de cineva care exclude pana si posibilitatea de a crede. pentru un astfel de om, Biblia este o nebunie.

Ha! Eu sunt un exemplu mai bun decat oricine ca am vrut sa cred si sa fie adevarat. Care a fost eroarea mea, va intreb?
Apoi sa zicem ca e cum spui. OK. Poti sa explici de ce ceva care pare ilogic si negativ cand nu esti dispus sa crezi, DAR ESTI TOTUSI LOGIC, ANALITIC SI OBIECTIV, devine insa “de inteles” cand esti dispus sa crezi?

7. sa nu ne rezumam la Biblie. mai larg, un crestin isi va implini rolul doar in momentul in care modul sau de viata si de a gandi va semana cu cel al lui Cristos. altfel, sunt doar vorbe goale. prefacatorii. iluzii.

Ce intelegi prin “modul de viata al lui Cristos”?? Asta la un individ care citeste Biblia si incearca sa-l cunoasca, poate insemna:
Sa nu se casatoreasca, sa nu aiba copii si familie.
Sa nu aiba un domiciliu stabil.
Sa nu aiba un venit sigur.
Sa nu aiba o munca, un job din care sa-si castige zilele.
Sa fie implicat in controverse politice.
Sa nu reactioneze impotriva ticalosilor care vor sa abuzeze de el.
Si lista, crede-ma, poate continua . . . .

Cati ar face asta?? Cat de preferabil ar fi sa facem toti asta??

<<autoamagire. voi va luati de istoria crestinatatii, si aveti dreptate. dar eu va pot arata ca in toate timpurile au fost crestini care l-au imitat pe Cristos, si au raspandit iubire in jurul lor, iar nu ura. si acestia nu au fost putini.>>

Aha! Asta vrei sa zici prin “imitarea lui Cristos”. Cati din credinciosi o fac?
Da, asa este, nici nu ma obosec si nici nu o sa ma obosesc vreodata sa contrazic ca au existat oameni care au fost in stare de o iubire perfecta. Problema ateilor, cred, sau cel putin a mea, este ca vrem sa facem sigur, in masura posibilului evident, ca cei care azi iubesc crezand, maine IN NICI O CIRCUMSTANTA SI PENTRU NICI UN MOTIV, sa nu omoare. Nici macar pentru credinta. Doar atat.

8. sa nu credeti ca as dori sa va conving de importanta si soliditatea Bibliei. nu tin predici. si astept acelasi lucru din partea celor care nu cred. de fapt, uneori ma intreb de ce tin unii atei sa devina misionari, si sa-si predice cu toata forta credinta ca nu exista Dumnezeu. care este motivul care ii imboldeste sa frecventeze forumurile de religie mai abitir decat credinciosii?... chiar as dori un raspuns la intrebare.

Tocmai l-am expus pe scurt mai sus. E “pe scurt”, si daca (era sa zic Dumnzeu . . . si ma acuzati ca sunt ipocrit) sansa face sa fiou sanatos si sa am timp, voi expune mai pe larg asta.

radu

Acest topic a fost editat de Radu Hincu: 5 Sep 2003, 10:51 PM

" Problema ateilor, cred, sau cel putin a mea, este ca vrem sa facem sigur, in masura posibilului evident, ca cei care azi iubesc crezand, maine IN NICI O CIRCUMSTANTA SI PENTRU NICI UN MOTIV, sa nu omoare. Nici macar pentru credinta. Doar atatÞ

aici noi doi suntem la fel.
din pacate, nu cred ca vom putea generaliza - nici la atei, nici la credinciosi.
pana si cei mai iubitori dintre credinciosii pe care ii stiu sunt dispusi sa omoare, prin inactiune, la un moment dat.
dar stiu si altii dintre ei care stiu exact care este adevarata valoare a vietii.

in rest, tu ai dreptate in punctele expuse, numai ca forma de credinta la care faci referire (catolicismul) este una atat de diferita de crestinismul primar, incat chiar nu vad paralelele.

am un singur "nit" la cele expuse de tine.
am aratat pe un thread special de ce Biblia - in cartea Daniel, scrisa in Babilon - spune ca Belsatar este "fiul" lui Nebucadnezar, desi el era nepotul sau. in aceeasi perioada, o alta cronica babiloniana il numea pe Iehu "fiul" lui Omri, desi era doar succesorul acestuia la tron, fara nici o relatie de rudenie. iti mai pare absurd sau ciudat ca si Biblia aplica acelasi termen in cadrul relatiei - mult mai apropiate - intre Nabucco si nepotul sau?
dupa cum spuneai si tu, analiza istorica duce de multe ori la adevar. sau macar mai aproape de el.

" Problema ateilor, cred, sau cel putin a mea, este ca vrem sa facem sigur, in masura posibilului evident, ca cei care azi iubesc crezand, maine IN NICI O CIRCUMSTANTA SI PENTRU NICI UN MOTIV, sa nu omoare. Nici macar pentru credinta. Doar atatÞ
<<aici noi doi suntem la fel.
din pacate, nu cred ca vom putea generaliza - nici la atei, nici la credinciosi.
pana si cei mai iubitori dintre credinciosii pe care ii stiu sunt dispusi sa omoare, prin inactiune, la un moment dat.
dar stiu si altii dintre ei care stiu exact care este adevarata valoare a vietii.?>>

Ca si printre atei: daca un credincios sincer si pasnic poate devenii un criminal tomai datorita credintei sale, si un ateu poate fi inclinat la un moment dat sa ucida, tocmai datorita convingerii ca nu exist o instanta de sanctiune superioara.

<<in rest, tu ai dreptate in punctele expuse, numai ca forma de credinta la care faci referire (catolicismul) este una atat de diferita de crestinismul primar, incat chiar nu vad paralelele.
am un singur "nit" la cele expuse de tine.
am aratat pe un thread special de ce Biblia - in cartea Daniel, scrisa in Babilon - spune ca Belsatar este "fiul" lui Nebucadnezar, desi el era nepotul sau. in aceeasi perioada, o alta cronica babiloniana il numea pe Iehu "fiul" lui Omri, desi era doar succesorul acestuia la tron, fara nici o relatie de rudenie. iti mai pare absurd sau ciudat ca si Biblia aplica acelasi termen in cadrul relatiei - mult mai apropiate - intre Nabucco si nepotul sau?
dupa cum spuneai si tu, analiza istorica duce de multe ori la adevar. sau macar mai aproape de el. >>

Voi accepta cu mare placere argumentul tau istoric. Mi-ar place daca mi-ai zice unde ai scris mesajul. Apoi daca stii discutii interesante in interiorul temei religie (fie ele si din urma bine), ti-as fi recunoscator daca mi le-ai indica.
Despre Daniel: exemplul dat nu e singura inadvertenta istorica a cartii; apoi, daca inteleg bine (ceea ce nu e deloc sigur . . . .), uzanta cronicareasca a babilonienilor nu ar fi trebuit sa se impuna Bibliei; exact cum ea nu ni s-a impus noua. Biblia e doar cuvantul lui Dumnezeu.

Despre catolicism si crestinismul primar: sunt departe una de alta si nu prea sunt. Poti gasi diferente de tot soiul, insa esenta crestinismului (nucleul sau dogmatic), fie el estic sau vestic, a ramas acelasi dupa momentul constituirii bisericii si acceptarea / utilizarea mai generala a Canonului NT. Asta inseamna anii 400 - 500 A.D. Pentru unii asta e crestinism timpuriu, penru altii nu e. Dar daca iei anii astia ca ai crestinismului primar, crestinismul s-a pastrat admirabil. Cat de . . . . "admimrabila" poate fi o institutie care se bazeaza pe dogme, asta e alta treaba, ideea e ca totusi acesta a reusit sa se conserve bine. Oamenii sau mai bine zis practicile rituale si obiceiurile, s-au mai modificat; s-au modificat ele si daca te uiti la ultimii 50 de ani, difera ele si pe criterii geografice, d'apai 1500 de ani. Exista chimbari, insa nu de esenta, sau cel putin asa cred eu . . . .
Biserica e ca si omul: cand n-a avut puterea, s-a comportat ca un individ fara putere, bland, blajin, impaciuitor. Cand a obtinut-o, iar s-a comportat ca omu', a dat cu barda de n-a mai ramas tzeasta pe grumaz. Cand iar o pierdu, altfel trateaza si vede lucrurile. E normal, pana la urma.


Numai bine.

Acest topic a fost editat de Radu Hincu: 12 Sep 2003, 09:57 PM

alte probleme cu Daniel:

DANIEL PROFETUL, ’LAMINAT’ DE MASINA DEMITIZANTA A ISTORIEI
de Frank R. Zindler, Octombrie 1986
http://www.atheists.org/church/daniel.html
Dintre toate argumentele folosite intru justificarea credintei ca Scriptura este de inspiratie divina, cel mai impunator a fost intotdeauna acela care tine de profetia biblica. Cum, se intreaba unii, puteau profetii sa prezica - si se pretinde ca au facut-o in detaliu chiar - evenimentele lumii dintr-un viitor mai apropiat sau mai departat, daca n-ar fi fost ei indrumati de un dumnezeu in rostirile lor?
Oamenii de stiinta moderni nu sunt in stare sa prezica vremea urmatoarelor 2 zile, in timp ce profetul Daniel, care se pretinde ca a scris prin anii 530 inainte de Cristos, a prezis - se crede - cu exactitate evenimentele politice ale Greciei si Romei antice, pana in perioada in care a trait Isus. Capacitatea de interpretare si intelegere a evenimentelor deja traite de muritorul ordinar, zice-se, e de o cincime doar, capacitatea anticipatorie fiind si mai slaba, daca nu lispeste chiar pe de-a intregul . . . . Cat de diferiti par ei de vechii profetii ai evreilor, care chipurile, puteau sa vada in trecut si in viitor la fel de bine!
Dar puteau? Sau erau premonitiile lor doar ‘prophetia ex eventu’? Spatiul nu permite o analiza a tuturor profetilor Bibliei, insa unu’ se poate lamuri lesne ce e cu profetiile in general, examinand atent un caz particular: ‘Cartea lui Daniel’. Abordand-o, cineva s-ar interesa in special daca aceasta carte e posibil sa fi fost sau nu scrisa pe timpul in care se pretinde ca profetul Daniel a trait, perioada robiei babiloniene sau exilul adica, sau daca nu cumva aceasta fuse scrisa veacuri dupa, cand astfel cele mai multe evenimente ‘profetite’ in carte, se vor fi intamplat deja . . . .
PROBE IMPOTRIVA ’COMPOZITIEI EXILICE’
Exista un set solid de dovezi1 care ne arata ca momentul in care a fost scrisa ‘Cartea lui Daniel’ este mult dupa perioada ‘captivitatii babiloniene’ (597 - 538 inainte de Cristos), adica mult dupa perioada exilului, momentul atribuit de traditia crestina. Studiile istorice au aratat ca aceasta carte a Vechiului Testament a fost scrisa prin aproximativ anii 165 inainte de Cristos, mult timp de la perioada ‘robiei babiloniene’, pe timpul cand regele seleucid al Siriei, Antioh Epifanul, incerca sa starpeasca religia iudaica. Daniel deci, nu scria profetie predictiva, stim azim, ci mai degraba istorie . . . . si ca sa fim sinceri, inca una stramba, cum vom vedea mai incolo.
ERORI INCA DE LA VERSUL UNU . . . .
Primul set de argumente impotriva pretentiei scrierii cartii in timpul Robiei babiloniene, implica numarul important de erori factuale in aceasta si care privesc timpul exilului, erori aflate insa in flagrant contrast cu precizia apreciabila cu care este descrisa perioada greaca ( perioada chipurile ‘in viitor’, in fapt perioada in care aceasta a fost compusa).
Erorile incep cu versul intai:
Daniel 1:1 - 2: ‘In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului si l-a impresurat. (2) Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda si o parte din vasele din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebuucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa visteriei dumnezeului sau’.
Anul al treilea al domniei lui Ioiachim ar fi 606 - 605 inainte de Cristos, insa Nabucodonosor nu era inca rege al Babilonului. Oricum, Ieruslimul nu a ’cazut’ in mainile babilonienilor pana in anul 597 dupa Cristos. Atunci insa, fireste, Ioiachim nu mai era rege al Iudeei.
A doua carte a Imparatilor (2 Regi) 24: 6 - 12:
(6) Ioiachim a adormit cu parintii sai. Si in locul lui, a domnit fiul sau Ioiachin.
(7) Imparatul Egiptului n-a mai iesit din tara lui, caci imparatul Babilonului luase tot ce era al imparatului Egiptului, de la piriul Egiptului pana la riul Eufratului.
(8) Ioiachin avea optsprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit trei luni la Ierusalim. Mama-sa se chema Nehusta, fata lui Elnatan, din Ierusalim.
(9) El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau.
(10) In vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, s-au suit impotriva Ierusalimului, si cetatea a fost impresurata.
(11) Nebucadnetar, imparatui Babilonului, a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau slujitorii lui.
(12) Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda, s-a dus la imparatul Babilonului, cu mama-sa, cu slujitorii, capeteniile si dregatorii lui. Si imparatul Babilonului l-a luat prins in al optulea an al domniei lui.
Imaginati-va! Un evreu credincios, recunoscut pentru pietatea si intelepciunea sa - si membru al clasei conducatoarea pe deasupra! - nu isi da seama ca Ioiachim era mort si ca la venirea lui Nabucadnezar era deja un nou rege in Iudeea! Cum ar putea oare cineva care a trait in epoca in discutie, sa plaseze eronat un eveniment de o astfel de importanta?
Robia (captivitatea) incepe de fapt 3 luni dupa terminarea domniei intinsa pe 11 ani a lui Ioiachim, iar autorul cartii lui Daniel presupune ca aceasta s-a intamplat cu opt ani mai devreme. Daca autorul cartii lui Daniel ar fi scris cu secole mai tarziu, ar fi de inteles ca o domnie de 3 luni poate pica in uitare si incurcata cu precedenta, mai ales ca nume atat de similare ca Ioiachim si Ioiachin. Insa nu este credibil ca cineva care a trait in fapt aceste 3 luni sa nu isi aminteasca de emotia si atmosfera incarcata de asteptari care intotdeauna insoteste venirea la carma tarii a unui nou monarh. Ar fi fost de altfel imposibil sa fi uitat cine era de fapt regele Iudeei in momentul caderii Ierusalimului.
In paranteza fie spus, desi nu are mare pondere asupra judecatii autenticitatii Cartii lui Daniel, mai exista o contradictie in Biblie referitor la Ioiachin. Asa cum am vazut in citatul din 2 Regi 24:8, Ioiachin avea 18 ani pe cand a acces la tron pentru a domni 3 luni. Insa asta este contrazisa de A doua a Cronicilor 36: 9: ‘Ioiachin avea 8 ani cand a ajuns imparat si a domnit trei luni si zice zile la Ierusalim.’
In timp ce discrepanta de 10 zile poate fi scuzata ca fiind o simpla eroare de rotunjire, diferenta intre 8 ani si 18 ani este suficienta pentru a dovedi fara putinta de tagada ca ‘Sfintele Scripturi’ sunt departe de a fi fara erori . . . .
Pentru a termina discutia noastra asupra problemei Ioaiachim/Ioiachin, mai trebuie sa mentionam ca autorul Cartii lui Daniel nu e singurul profet biblic care da gres asupra vietii lui Ioiachim. Si profetul Ieremia (care chiar a trait pe timpul lui Ioiachim), face o greseala:
Ieremia 22: 18 -19: De aceea, asa vorbeste Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda: ‘Nu-l vor plange, zicand: Vai, fratele meu! Vai, sora mea! Nici nu-l vor plange zicand: Vai, maria sa! (19) Ci va fi inmormantat ca un magar, va fi tarat si aruncat afara din portile Ierusalimului!’
Acum, fireste, asta nu s-a intamplat niciodata. Insa putem sa-l scuzam pe Ieremia de o maniera in care insa nu putem sa-l scuzam si pe Daniel: Ieremia incerca, in fapt, sa faca o profetie predictiva. Doar ca se intampla ca lucrurile nu se petrec intocmai asa cum Dumnezeu i-a zis acestuia ca se vor petrece . . . . .
Sa continuam cu povestirile lui Daniel:
Daniel 5:2: ‘Si in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe care le luase tatal sau Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui’.
Daniel 5:11: ‘In imparatia ta este un om, care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s-au gasit la el lumini, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau imparate, l-a pus mai mare peste vrajitorii, cititorii in stele, Haldei, ghicitori,’
Daniel 5:18: ‘Imparate, Dumnezeul cel Prea Inalt daduse tatalui tau Nebucadnetar, imparatie, marime, slava, si stralucire’.
Din acestea dar si din alte pasaje, este evident ca autorul Cartii lui Daniel scria fiind marcat de doua opinii false:
1. Ca Belsatar era un rege, si ca
2. Nebucadnetar era tatal sau.
Ambele pareri sunt usor de demonstrat ca false. In realitate, succesiunea la tron a fost:
Nabucodonosor, 606 - 561 inainte de Cristos
Evil-Merodac (Avil-Marduk sau Amel-Marduk), 561 - 559 inainte de Cristos
Neriglisar (Nergal-asur-usur), 558 - 555 inainte de Cristos
Laborosarcod (Labasi-Marduk), 555 inainte de Cristos (9 luni)
Nabonid (Nabu-nahid), 555 - 538 B.C. (Nabonid a fost ultimul rege al Babilonului) 3
In timp ce lista succesiunii reale, face clar ca Nabucodonosor n-a fost tatal niciunui rege Belsatar, mai este de notat ca Nabonid, regele Babilonului la momentul caderii, nici macar nu era legat pe linie dinastica de Nabucodonosor. El era un uzurpator. Insriptiile babiloniene il mentioneaza pe Nabu-balatu-icbi ca pe tatal lui Nabonbid. Tot acestea dezvaluie, ca Nabonid a avut un fiu numit Belsaruzur (Belsatar). Mai mult, inscriptiile ne arata ca pana la momentul uciderii lui Belsatar de catre Gubar (unul dintre guvernatorii lui Cirus), acesta era numit ‘fiul regelui’. In nici o sursa istorica sau arheologica babiloniana, Belsatar nu apare ca un rege. Si mai mult, acesta a murit chiar inaintea tatalui sau. Nabonid a fost facut prizonier de catre Cirus o perioada de timp neprecizabila, dupa moartea lui Belsatar la 11 a lui Marchesvan (Octombrie) 538 inaintea lui Cristos.
Acum chiar daca Belsatar, conform vechilor cronici cuneiforme, a fost ucis pe 11 Octombrie, Babilonul a fost capturat fara lupta de catre persanila data anterioara de 16 a lui Tamuz (Iunie). Asta e echivalent cu a spune ca Nabonid (si e de presupus ca si Belsatar) au fost deja tinuti captivi pentru 4 luni la momentul in care Belsatar a fost asasinat. Asa stand lucrurile, toata povestea cu scrisul pe ziduri, devine complet deplasata si neserioasa. Dar revenind la finalul capitolului 5 din Cartea lui Daniel, ne sar in ochi ultimele 2 versuri:
Daniel 5: 30 - 31: ‘Dar chiar in noaptea aceea*, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat. (31) Si a pus mana pe imparatie Dariu medul, care era pe atunci in varsta de sasezeci si doi de ani.’
* dupa ce Daniel povesteste cum degetele unei maini scriu pe tencuiala zidului din fata unui sfesnic cuvintele: ‘Numarat, numarat, cantarit si impartit’ (‘mene, mene, techel u-farsin’)
Trebuie insa sa ne amintim ca un pic mai inainte, in aceeasi seara, ‘regele’ Belsatar e de presupus ca a facut un ‘mare ospat cu vin pentru o mie dintre nobilii sai’, asa cum ne spune Capitolul 5 al Cartii lui Daniel
(de remarcat de asemenea ca tablitele cuneiforme informeaza ca Babilonul era deja cucerit de 4 luni).
Dupa care apare mana care incepe sa scrie pe zid si Belsatar cheama vociferand exorcistii si ghicitorii; apoi adresandu-se inteleptilor Babilonului, acesta spune: ‘Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va talcui, va fi imbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gat si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei’ (Daniel 5:7).
Insa dupa cum stim deja, Belsatar era deja prizonier; astfel, nu numai ca nu putea da un ’ospat cu vin’ turnat in ’vasele de aur si argint’ ale Templului din Ierusalim, el nu era evident nici in stare sa acorde onoruri si ‘purpura’ regala. Pe de alta parte, daca presupunem prin absurd ca Belsatar nu era de fapt prizonier impreuna cu tatal sau (tata care este Nabonid, si nu Nabucodonosor), ci mai degraba reusise sa se ascunda cumva de invadator (pentru 4 luni!) pe undeva prin palat (tragand un chef chiar!), acesta nu ar fi avut nevoie sa-i spuna Daniel la acest moment ca:
’Numarat inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat’ (Daniel 5:25).
’Impartit inseamna ca imparatia ta va fi impartita si data Mezilor si Persilor’ (Daniel 5:28).
Persii (si nu mezii), deja cucerisera si posedau regatul de 4 luni . . . .
Judecad cele discutate mai sus prin prisma problemei autorului Cartii lui Daniel, putem sa ne intrebam:
Poate fi crezut ca un ‘intelept’ traitor in Babilon in toata perioada ‘robiei’ israelitilor, nu ar stii ca un numar de 4 regi dupa Nabucodonosor au domnit la Babilon inaintea caderii sale??? Poate fi crezut ca un personaj cunoscator al politicii palatului in vremea aceea nu ar stii ca Belsatar nu numai ca este un uzurpator (si astfel nici macar inrudit cu Nabucodonosor), dar ca acesta nu a fost niciodata rege??? Chiar daca - asa cum unii presupun, bazandu-se pe asa-numitul ‘document Nabonid’ - Belsatar domnea ca un vicerege al lui Nabonid, nu ar fi facut oare o distinctie clara in aceasta privinta, un invatat cu pozitia lui Daniel???? Nu ar fi dat el explicatii despre circumstantele infioratoare ale tatalui-rege, care supravietuieste fiului-rege???
Daca insa, Cartea lui Daniel a fost scrisa secole dupa perioada Exilului, este de inteles ca autorul nu stie despre 4 monarhi de mai mica stalucire decat Nabucodonosor. Evil-Merodac, Neriglisar si Laborosarcod impreuna au domnit pentru aproximativ 6 ani, comparativ cu cei 43 de ani de domnie Nabucodonosor, sau cei 17 ani de domnie ai lui Nabonid. Cu trecerea timpului, ei ar fi fost cu usurinta uitati. Nu ar fi fost uitati insa, si de niste contemporani.
Inainte de a incheia acest subiect, mai merita poate amintit ca Ieremia (care spre deosebire de Daniel, a trait chiar in perioada ‘robiei’) stia despre existenta cel putin a lui Evil-merodac:
Ieremia 52:31 - 32: ‘In al treizeci si saptelea an al robiei lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, in a douazeci si cincea zi a lunii a douazprezecea, Evil-Merodac, imparatul Babilonului, in anul intai al domniei lui a inaltat capul lui Ioachin, imparatul lui Iuda, si l-a scos din temnita. (32) I-a vorbit cu bunatate si i-a asezat scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al imparatilor care erau cu el la Babilon’.
Povestea este reluata si in 2 Regi (A doua carte a Imparatilor), desi fara a indica aceeasi zi din luna:
A doua carte a Imparatilor 25:27 - 28: ‘In al treizeci si saptelea an al robiei lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, in a douazeci si saptea zi a lunii a douazprezecea, Evil-Merodac, imparatul Babilonului, in cel dintai an al domniei lui, a inaltat capul lui Ioachin, imparatul lui Iuda, si l-a scos din temnita, (28) I-a vorbit cu bunatate si i-a asezat scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al imparatilor care erau cu el la Babilon’.
DARIUS ‘MEDUL’
Ca si cum n-ar fi fost suficient de bizar si uimitor ca Daniel bate campii cand e vorba despre cine este ultimul rege al Iudeei si despre cine erau cei cinci regi ai Babilonului pe perioada exilului israelit, iata-l acum in si pozitia ridicula de a nu cunoaste numele corect si nationalitatea eliberatorului evreilor din ‘robia babiloniana’.
Daniel 5:30 - 31: ‘Dar chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat. (31) Si a pus mana pe imapratie, Dariu, Medul, care era in varsta de sasezeci si doi de ani’.
Daniel 6:1 - 2: ‘Dariu a gasit cu cale sa puna peste imparatie o suta doua zeci de dregatori, care trebuiau sa fie raspanditi in toata imparatia. (2) a pus in fruntea lor trei capetenii, in numarul carora era si Daniel. Dregatorii acestia aveau sa le dea socoteala, ca imparatul sa nu sufere nici o paguba’.
Lasand de-o parte faptul ca orice copil de scoala stie ca de fapt Babilonul a fost cucerit de Cirus Persanul, si ‘minorul’ amanunt ca ‘Darius Medul’ nu a existat niciodata, eroarea principala facuta de Daniel priveste numarul de ‘satrapi’ (satrap - guvernator, administrator local, in Imperiul Persan). Asa cum poate oricine constata in citatul de mai sus, autorul cartii lui Daniel crede ca erau 120 de satrapii (departamente) in imperiu. Insa conform inscriptiei in piatra Behistun, coloana 1, paragraful 6 care a fost daltuita in timpul domniei lui Darius cel Mare (rege persan, 522 - 586 inainte de Cristos) care a organizat Imperiul Persan in satrapii, acestea erau in numar de 23. Poate fi posibil ca un profet, un intelept, traind momentul caderii Imperiului Babilonian sa nu fi stiut ca Cirus, nu Darius, adica un persan, nu un med, a fost cel care a era responsabil de acest coplesitor eveniment istoric? S-ar putea argumenta de catre unii, ca Cirus nu ar fi interactionat direct cu Babilonul, ci ca ar fi avut sa presupunem un intermediar, un general med, numit Darius, care facea treaba pentru imparat. Astfel, Cartea lui Daniel ar reflecta contactul imediat cu cuceritorul si nu cu ‘cel mai inalt nivel’ al conducerii imperiale, care era Cirus. Problemele cu aceasta simpla presupunere insa, ar fi multe. Mai intai, Cartea lui Daniel ne da impresia ca ‘Darius Medul’ era coducatorul suprem (exemplu Daniel 6:25: 26). Cine daca nu ‘Regele Regilor’ ar fi avut autoritatea sa organizeze intreg imperiul??? Apoi, Cartea lui Daniel isi face un principal obiectiv, in a ne arata ca avem de a face cu o secventa de regi, nu cu o ierarhie de domnitori:
Daniel 6:28: ‘Daniel a dus-o bine supt domnia lui Dariu si supt domnia lui Cir Persanul’.
Intrucat Isaia (Isaia 13:17) ca si Ieremia (Ieremia 51:11) au prezis in mod fals ca Babilonul va cadea in mana persilor, autorul cartii lui Daniel crede ca a fost vorba de o succesiune de 4 mari imperii: Caldean, Med, Persan si Grec, si ca dupa caderea celui de al patrulea, un al cincilea, un stat evreu etern, va fi inaugurat.
Pentru cineva care crede in profetii, este destul de jenant ca un profet nu a fost in stare sa prevada faptul ca al cincilea imperiu, de fapt, a fost Imperiul Roman (Succesiunea de regate este reprezentata de interpretarea de catre Daniel a visului lui Nabucodonosor, visul cu colosul cu cap de aur si picioare de lut (Daniel 2:31 - 44). Insa cat de obtuz putea sa fie un profet, pentru a nu stii ca Imperiul Caldean si cel Med erau contemporane, nu consecutive, in masura in care trai intr-unul dintre acestea la momentul luat in discutie???
Intrucat autorul Cartii lui Daniel credea ca regatul Med ii succedea celui Caldean, el face Babilonul sa se prabuseasca in mainile unui semi-inchipuit ‘Darius Medul’. Spun semi-inchipuit, fiindca este evident ca autorul cartii lui Daniel, traitor in vreumri mult ulterioare momentului in chestiune, a confundat un real rege al Persiei - Darius Istaspe - care a re-cucerit Babilonul in 521 si inca o data, in 515 inainte de Cristos, cu primul cuceritor, Cirus. Ca autorul Cartii lui Daniel are o cunoastere trunchiata si deformata a istoriei din acea perioada, ne apare si mai clar odata cu eroarea ca Darius era fiul lui Ahasveros (Xerxes), in loc de vice-versa.
Pentru a-l lasa pe ‘Darius Medul’ sa odihneasca odata pentru totdeauna, mai trebuie sa facem observatia ca probele arheologice nu lasa nici o sansa de existenta unui conducator al Babilonului, intre domnia lui Nabonid si Cirus. Arheologii au gasit numeroase tablite din perioada in chestiune. Datele acestora trec direct de la una datata 10 Marchesvan din al 17-lea an al domniei lui Nabonid, la una datata 24 Marchesvan in anul de venire la domnie al lui Cirus Persanul.
CITIND SCRIPTURILE
Daniel 9:1 - 2: ‘In anul dintai al lui Dariu, fiul lui Ahasveros, din neamul Mezilor, care ajunsese imparat peste imparatia Haldeilor, (2) in anul dintai al domniei lui, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuia sa treaca saptezeci de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia.
Senzatia pe care cineva o are citind acest pasaj, este ca Daniel priveste inapoi spre un intelept al unui trecut indepartat, mai degraba decat la un contemporan in varsta. Mai putem sa ne intrebam de asemenea, de ce citeste Daniel profetiile lui Ieremia. Ne-am fi asteptat la o relatare ‘la prima mana’ a celor spuse de profet, amandoi trebuind sa fi fost in Ierusalim in acel timp, Daniel trebuind sa-l fi auzit pe Ieremia in persoana vorbind:
Ieremia 25:1 - 2: ’Cuvantul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, in al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda - acesta era cel dintai an lui Nebucadnetar [sic!], imparatul Babilonului (2) cuvant pe care l-a rostit Ieremia profetul inaintea intregului popor al lui Iuda si inaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicand:’
Se poate observa in trecere ca acest pasaj din Ieremia, plaseaza evenimentul in al patrulea an al domniei lui Ioiachim, in timp ce Daniel 1:1 ‘pune capat’ domniei lui Ioiachim in al treilea an, ceea ce ar insemna cu un an inainte ca Nabucodonosor sa preia fraiele.
Cel mai important lucru in legatura cu pasajul tocmai citat din Daniel, este implicatia faptului ca Ieremia fusese deja incorporat intr-o colectie scripturala cu semnificatie canonica, in masura in care contemporanul sau Daniel, il citeaza. In timp ce nimeni nu stie cand Cartea lui Ieremia a fost acceptata in canonul Vechiului Testament, putem insa sa fim absolut siguri ca acest lucru nu s-a intamplat in timpul vietii lui Ieremia.
Dar sa vedem acum ce a profetit Ieremia.
- va continua -
Articole pe tema arheologiei biblice:
Deux archéologues contestent la réalité historique de la Bible
http://www.lemonde.fr/article/0,598...279000-,00.html
Les chercheurs entre indépendance et idéologie
http://www.lemonde.fr/article/0,598...279001-,00.html
Trois questions à Israël Finkelstein et neil Asher Silberman
http://www.lemonde.fr/article/0,598...279002-,00.html

rick, cele scrise de tine mai sus sunt deja analizate (e drept, in absentia ) pe threadul despre Daniel.
astept raspuns la cele scrise de mine acolo, PE ACEL thread.

si am rugamintea sa browsezi un pic prin forumul de religie, caci multe lucruri mentionate de tine pe aici sunt deja discutate...