Pe plaiul nostru românesc
Se nasc patroni, sportivi, eroi,
Miniștri și vedete cresc,
Și îi cam doare-n cot de noi...

Ei toți dau bine la TV,
Promit și mândri ne-amăgesc
Cu ce ar face și ce e
Pe plaiul dulce românesc.

Artiști în grevă cântă sfânt,
Cu pinguini și țopăit,
Ca să simțim c-acest pământ
E bun și sfânt... de jefuit.

Dar hoții nu sunt cunoscuți,
Fantome sunt, imunizați,
De douăzeci de ani știuți,
Dar azi autoprotejați.

Si criza stă peste noi toți
Ca un cutremur de la zei
Care-i distruge, nu pe hoți,
Ci doar pe cei ce nu-s ca ei...

Avem guvern, partide-avem,
Avem și președinte-n stat!
Ce democrați ne mai vedem
Dar cu bugetul spoliat!

Discursuri grele se rostesc
Și argumentele curg val!
Soluții, doar, nu se găsesc,
Că n-ar fi constituțional!

Cerșesc bogații la FeMeI,
Că nu mai au bani de furat
Din ce-au promis c-ar face ei,
Adică numai de la stat.

Și când bugetul s-a sfârșit,
Se ceartă strașnic între ei,
Și jale e c-au izbândit
Datori să fim toți la FeMeI.

Avem popor, avem și stat,
Chiar și democrație "ie".
Numai păcat că n-avem sfat
Ca să ne dea soluție.

Avem de toate, și tu știi,
Și toate care sunt, tot cresc,
Și-or crește pân-or răsări
Pe la Crăciunul românesc...

tot românul e poet... mai greu cu iambii şi troheii!

E vremuri grele, dom'le... Iata ca si in astfel de vremuri romanul mioritic face haz de necaz...
Am vazut astazi pe strada un catel amarat vai de mama focului, cu coada intre picioare aproape lipita de burta, statea bleg si prost in mijlocul drumului, cu ochii pe jumatate inchisi... Acea imagine care mi-a ramas intiparita in minte ilustreaza imaginea de ansamblu a ce se intampla daca traiesti in tara asta, iti taie astia salariul si te fura hotii pana ajungi ca un caine vagabond cu coada intre picioare de la care nu mai ramane nimic de furat.

ce sa-i faci, de la mine cat am putut, de la dumnezeii altora mai mult
(rog sa fie luata asta ca licenta poetica).