Doar atât. Ce e DORUL ?

Si nu-mi veniti cu niste debitari de nustiuce profesori...

Eu vreau sa aflu ce e DORUL vostru.

Acest topic a fost editat de Cla: 1 May 2009, 10:07 PM

Nu se defineste, se traieste. E unul dintre sentimentele care, puse in cuvinte, mor!

Cand vrei sa si nu ai cum.

Pai moncher, aveti si voi dorul vostru da ii zice altfel. Ca sa-ti raspund corect ar trebui sa simti romaneste or tu esti neamt, nu ai cum sa simti ceva ce nu poate fi explicat. Totusi avand in vedere ca ai trait in Rromania, am observat ca iti plac fotografiile facute pe meleagurile mioritice, ei bine sentimentul ala care te cuprinde cand iti aduci aminte de melegurile unde te-ai nascut si ai crescut, te cuprinde asa o sfarseala, sora cu deprimarea de-ti dau lacrimile, desi vrei sa te ti tare nu poti, iti vin in minte locurile pe unde te plimbai cu prietenii, satul bunicilor, verile in care mergeai la scaldat, casa parinteasca, mama, tata, fratii intr-un cuvant familia si toti cei dragi, toate astea te coplesesc si-ti vine un dor de duca ca si cum toata lumea sta sa se sfarseasca in fata ta. Si mai e ceva pe care chiar ca nu-l pot explica si pe care l-am trait de multe ori, este un fel de nod care ti se pune in gat atunci cand dupa ce ai stat plecat prin lume te intorci acasa plin de o bucurie copilareasca desi sti ca te asteapta drumuri proaste, carute pe sosea, caini morti pe margine santului, praf, noroi si tot felul de alte mizerii, dar continui sa fi fericit ca te duci acasa, unde te asteapta un var care te-a invitat la nunta, unde asculti vrajit ultimele manele de top, esti ca drogat atunci cand te duci la privata din fundul curtii desi la Haga, Londra, Paris sau Roma daca vedeai ceva ciudat la toaleta cautai alta. E ceva ca un extaz pe care nu-l intelege nimeni dar din care se poate muri, cam asa pe scurt as descrie DORUL.

Acest topic a fost editat de marduk: 6 May 2009, 08:45 PM

Moama, Cucule... m-ai dat gata

Marduk... vrei sa ma omori?

Marduk - ai descris tare frumos Asa e... Desi la mine e mai accentuata dorinta de-a-mi lua campii, de-a veni pe jos/inot acasa si de-a urla cat ma tin rarunchii ca mor de dor si-mi ajunge printre lichele straine... Daca e sa fie lichele, prefer sa fie ale mele, din neamul meu...

...miros de mere coapte
...lemn trosnind in soba
...ghiocei de sub zapada
...ploaia calda de vara
...codite cu funtite..
...momentele cand un "Da" sau un "Nu" mi-au schimbat viata..

No-name!

... atunci când te trezeşti singur vorbind cu acea persoană, în gând sau (mai grav ) în cuvinte.
Când te întorci la masăa de unde te-ai ridicat, iar pe locul de lângă, e chiar persoana aia, vorbindu-ţi, zâmbind.

După ceva ani, se simte lipsa prietenilor din facultate, care s-au îmrăştiat acum în ţară, în lume... Nu ştiu de ce cu cei de la servici nu te poţi conecta la fel de mult şi la fel de repede. :|

Si cand te trezesti vorbind cu tine cum se cheama?..


In facultate erai plin de sa le zicem sperante..vedeai viata cu alti ochi,nu apucasesi sa "incasezi" una alta..erai mai plin de..elan..etc.Oamenii isi pierd disponibilitatile sufletesti cu trecerea timpului...Cred eu

Acest topic a fost editat de No-name: 20 Nov 2009, 12:35 PM

Atunci poate ar trebui să vorbești cu tine mai des, ca "eu"-ul să nu-și ducă lipsa.
N-ai timp de tine, mai pe scurt.

Acest topic a fost editat de Data'q: 23 Nov 2009, 06:55 AM