Sper că am nimerit categoria corectă, că postez unde trebuie, ok here is my problem:

Încerc să scriu o carte, cel puţin am început din vară şi am înaintat extrem de lent, am ajuns de curând la o parte unde îmi sunt necesare cunoştiinţe din domeniul filozofiei, cunoştiinţe pe care eu nu prea le am decât "în mare" (adică ştiu cine a fost Hegel, Kant, Socrate şi ce au făcut la viaţa lor) doar că pentru ceea ce scriu eu nu-i suficient. Şi în ce sens nu e suficient: dacă mă apus să scriu în continuare 80% din imaginaţie şi 20% experienţe din viaţă risc să mă trezesc autoarea vreunui Harry Potter sau Războiul Stelelor, şi tocmai asta doresc să încerc a evita. Am nevoie de cineva care chiar să fie în domeniu, şi să aibe chef şi în primul rând TIMP să stea cu mine de vorbă să-mi spună unde intră acţiunea din cartea mea în contradicţie cu anumite principii, legi după care se desfăşoară realitate... în mare, e nevoie de nişte filozofie.

De ce nu scriu concret aici, despre ce-i vorba în carte şi care e buba şi unde, pentru că simt nevoia mai întâi să fie scrisă până la capăt, nu să ajung să public nişte fragmente din ceva ce nici nu se numeşte carte. Pentru că mi-e frică să nu-mi fie furată idea, de către cineva care are cunoştiinţele pe care nu le am eu şi nu se avansează ca melcul.

Ce pot eu oferi la schimb? Multe mulţumiri şi fac cinste cu ce doreşte respectivul, iar când ajung să public mulţumiri pe copertă! Aşadar, cine are chef şi timp, să mă bage în seamă aici sau prin pm, cum doreşte el. Mulţumesc anticipat!

o solutie ar fi sa citesti cartile si autorii "filozofi" la care faci referinta in cartea ta... s-ar putea sa ai surprize mari, in sensul de a descoperi ceva mai mult decat ofera crestomatiile...si sa rescrii eroii/cartea... o alta solutie ar fi sa cauti prin wikipedia citate, prin crestomatii si antologii date biografice, perle, vorbe de duh, dar solutia asta nu te aranjeaza, din cate intelegem...

Pe shleau, problema fundamentala a filozofiei este una ontologica. Tot pe shleau ea consta in raspunsul la urmatoarea intrebare: Cum reuseste omul sa se impace cu ideea ca intr-o buna zi va disparea in totalitate ????

Dupa cum au gasit raspuns la aceasta intrebare au existat curente filozofice care s-au dezvoltat, s-au bifurcat si s-au multiplicat la nesfarsit: religia a spus ca dilema e falsa si ca ar fi o alta viata mai bogata ca prima dincolo. Nihilistii au zis ca totul nu este decat un experiment fara nicio posibiltate de izbanda si fara nicio iesire. Existentialistii au zis ca omul isi depaseste conditia exact atunci cand intelege ca ea nu se poate depasi. Marxistii au dat cu praxisul, si au zis sa merga omul la munca ca daca munceste pana da in branci nu isi mai face probleme din astea...etc..

Desigur e o aboordare primara, dar pe scurt despre asta e vorba. Filozofii au imbracat intreaga istorie in discursuri ample, in comentarii pompoase, in eseuri si poeme pline de pilde si utilizand cuvinte inventate anume dupa necesitati de moment...de aia pare totul atat de complicat.

Este imposibil ca tu insuti sa nu ai o filozofie a ta proprie, si daca ea nu te-a multumit pana acum, daca ea nu te-a adus in pragul depresiei (ori ..pe culmile disperarii) si daca ea nu te-a aruncat niciodata in vreo criza existentiala, ar trebui sa te increzi mai mult in ea.

Eu insa stiu din experienta ca treaba asta nu are de ce sa te preocupe intr-asemena masura. Incerca sa dai consistenta si credibilitate fiecarui personaj in parte. Urmareste firul epic si fa-l sa fie cursiv, antrenant si sugestiv. Foloseste expresivitatea, suspansul rasturnarile neasteptate.
Dar mai ales fa-ti personajele sa fie reale si fii convins ca ele au sa aduca cu sine demersul filozofic al romanului tau..


In ce ma priveste iti stau la dispozitie...

Ce încerc eu să fac, e să iniţiez nişte oameni (personaje) într-o lume nouă. Să citesc nişte filozofi nu mă mulţumeşte, pentru că dau peste Cioran şi contaminez cartea cu "nebunie", dau peste Mircea Eliade şi aberez prea lung şi prea plictisitor pe tema istoriei religiilor. Pe lângă asta, de ce am eu nevoie e o concepţie cât se poate de validă asupra vieţii de aici, având un oarecare fundament de cunoştiinţe cu privire la ce se-ntâmplă aici "jos", încerc să reinventez ce se întâmplă după moarte, încercând să evit un oarecare conflict ideologic cu Biblia, concepţiile şi crediinţele actuale despre viaţa de după moarte, fără să devină întâmplările ridicole. Nu vreau să ajungă Harry Potter, de-aia e nevoie să am ceva prin care să leg lumea de acolo "sus" mai bine de realitate.

The Dude, am o filozofie a mea,diluată cât de cât cu puţina filozofie pe care-am prins-o până acuma. Dacă merge însă pe filozofia mea, care la momentul de faţă este imprecisă, delimitează vag unde se termină albul şi unde începe negrul, dacă aş merge pe ea sunt 100% sigură că voi avea "scăpări" sau erori logice de-a lungul poveştii. De informaţiile din filozofie, civică şi alte câteva domenii am nevoie ca să dau credibilitate cititorului, vreau să-l fac pe parcurs să-şi pună întrebarea "Oare chiar e o lume inventată?"

Dacă există o altă cale de a face asta.. în afară de-a îţi însuşi nişte cunoştiinţe.. să n-o ţineţi numa' pentru voi

Mulţumesc de ajutor! Vă dau PM, când reuşesc să ajung undeva cu nişte întrebări sau nelămuriri concrete.
PS: a trecut aproape o lună, că n-am avut net, nu-nseamnă că am stagnat

Acest topic a fost editat de doro: 16 Jan 2008, 03:31 PM

doro, sfatul meu este urmatorul: scrie romanul asa cum iti vine ..E prima conditie. Profita atata timp cat ai inca proaspete inspiratia si entuziasmul.
Toti marii scriitori au procedat asa.

Dupa aceea corecteaza-l eliminand partile care iti vor parea in contradictie, cu Biblia sa zicem, ori modificand pasajele in care vei descoperi contradictii in evolutia personajelor. Oricum cartea, dupa ce va iesi din mainile tale va incapea pe mana unor corectori care vor vana in text si chestiunile astea (neconcordante tipologice, de conjunctura sau temporale, disfunctionalitati in cursivitate, de semantica, de ortografie, de sintaxa etc.)
Autocorectarea textului trebuie facuta in mai multe etape succesive. Vei observa cu acest prilej ca recitind povestea pe care ai scris-o ea iti va suna de fiecare data diferit. Opreste-te nu cand ai obosit ci atunci cand vei descoperii in scriitura ta cea mai apropiata varianta de ceea ce ai avut de transmis.

Dupa aceea cauta un consultant potrivit care sa iti faca un fel de corectura filozofica a textului. Astuia trebuie sa ii explici pe indelete ce are de facut. Eu unul cunosc vreo doi, dar poti gasi multi altii aciuiti pe langa editurile mari. Sunt si o gramada de studenti disponibili pentru asa ceva, iar corectura lor mi-a parut intotdeauna mai interesanta, nu mai zic ca e si mult mai ieftina. E un serviciu care se vinde si se cumpara, si nu e nicio rusine aici.

Dupa aceea cauta un impresar...Cand ajungi la punctul asta iti voi spune si ce ar trebui sa faci in continuare...

Tine cont in permanenta ca o carte este scrisa in singuratate si este citita la fel: in singuratate; si ca asta creaza un fel de intimitate intre scriitor si cititor...mai mult decat o simpla apropiere.


Pana atunci SUCCES !!


Poste Edit:



Nu cred sa existe si vreun altfel de filozofie pe undeva prin univers. Increde-te mai mult in ceea ce esti si in ceea ce poti: "Trust the Force Luke, trust the Force...!!"

Acest topic a fost editat de The Dude: 23 Jan 2008, 02:23 PM

filosofia se invata pas cu pas, cu creionul in mana.
eu am inceput studiul asupra filosofiei nu de mult, de vreo 2 maxim 3 ani.
sunt multe carti care-ti ofera sansa de a vedea adevarul din spate oglinzilor.
acuma nu stiu ce cauti spre ce te-ndrepti, spre exterior spre interior, incearca sa citesti o literatura apropiata de sufletul tau...acolo vezi psihologie, filosofie, actiune, dragoste.

p.s astept un feedback

inainte de a scrie un roman faci un pas in fata si te intrebi :
sunt matur ?
pot construi ceva revoltator ?
poate fi sufletul meu vandut ?
ce fac dupa lansare ? am puterea sa merg inainte, am material pentru a 2-a , a 3-a , a 4-a carte ?!

incearca sa incepi cu schite, povestiri scurte, nuvele si apoi intr-un final ajungi la roman.


cand sirul de intrebari tinde spre infinit si nemultumirea e pe primul plan atunci cu siguranta te poti considera un romancier.

Mulţumesc de răspuns tontoi, acum.. iată şi feedbackul aşteptat.

Filosofia la fel ca orice altceva se învaţă pas cu pas, filosofia ce mi-e utilă pentru romanul pe care îl scriu (şi pe care nu l-am abandonat chiar dacă nu am mai scos o vorbă aici din ianuarie!) nu este cea care se potriveşte sufletului meu ci pur şi simplu cunoştiinţele "de bază" şi prin unele locuri (Socrate, Kant, Schoppenhauer, Voltaire şi în genere cei mai importanţi) trebuie aprofundat. E nevoie de asta pentru căci nu pot să caut "Schoppenhauer" pe Wikipedia să copiez un citat şi o idee de acolo şi cu asta am terminat de menţionat pe Schoppenhauer. Romanul la care scriu e prin unele locuri asemănător cu Lumea Sofiei, prin foarte puţine locuri ce-i drept, dar acolo unde este aşa.. e nevoie de cunoştiinţele alea şi de o viziune de ansamblu asupra filosofiei.
Între timp am început să mă "culturalizez" din lipsă de timp însă merge foarte lent.. suficient de lent încât să mă trezesc că începe bacalaureatul să-mi mănânce din timp iar eu tot nu am terminat încă ce am început deja în urmă cu.. un an?!

Acuma, răspuns la întrebări:
Dacă sunt suficient de coaptă nu cred că pot eu să stabilesc, dacă mă întrebi pe mine răspund cu "DA" la fel cum ar răspunde orice alt adolescent convins că s-a făcut mare, că lumea se apleacă în faţa lui şi că nu mai e copilaşul manipulat de tot ce mişcă în jur.
Pot construi ceva revoltător?
Nu ştiu cât de bine am înţeles întrebarea, pe înţelesul meu însă răspund la ea: Romanul, ajuns cam pe la jumătate de drum propune un rai şi un iad judecat într-o foarte mare măsură în mod raţional.. exact aşa cum spune "biserica" de toate zilele că nu ar trebui să o facem. Revoltător ar putea deveni, dacă ajung să fiu în stare să mă folosesc de viitoare cunoştinţe cum trebuie şi să leg "judecata de apoi" inventată de mine într-un mod corect şi logic de lumea cunoscută omului, să o integrez în realitate în aşa măsură încât nu o dată, ci de nenumărate ori cititorul să fie pus în posturea de-a crede puţin că o existenţă similară cu cea expusă acolo ar putea cu adevărat să fie reală.
Poate fi sufletul meu vândut?
Sufletul+ limbajul(vocabularul)+ stăpânirea pe vocabular+ înşiruire a acţiunii pe cât posibil de ordonat (coerenţă) + ...
Nu ştiu dacă poate e "vândubil" sufletul, tocmai de-asta scriu o primă carte ca să aflu dacă este.
Ce fac după lansare?
Încep celălalte două cărţulici avute în minte "Copiliada" şi "Traiul de copil de mingi" (amândouă le am deja schiţate).
Later edit: mai e ceva: înainte, după sau între astelalte două avute în plan mai e un manual de logică în limba română, pe care l-am căutat săptămâni întregi prin Bucureşti, nereuşind să găsesc vreunul am comandat din SUA manuale în englezeşte.

Acest topic a fost editat de doro: 28 Apr 2008, 10:32 PM

si eu scriu povestiri scurte, dar mai mult nu pot in momentul de fata. ideea unui roman pentru mine e ceva de domeniul sf-ului. pentru a scrie un roman trebuie sa citesti ce au scris clasici. incepe mai bine cu nuvele....si asa pas cu pas poti construi un roman. studiaza nuvele lui eliade, gogol, dostoievski....acuma am pe birou o carte cu povestiri scurte scrisa de Vasile Andru, Turnul.
Ma bucur ca ai studiat cu creionul in mana Lumea Sofiei, un mic pas in lumea filosofiei a fost facut. Iti recomand in continuare Nietzsche, Naşterea tragediei...sa vezi mai bine bazele filosofiei.

Incearca sa dai frau liber imaginatiei, sa curga lin pe foaie cele mai vi amintiri....

Acest topic a fost editat de tontoi: 29 Apr 2008, 09:01 AM