Care sunt cele mai frumoase carti? Romanele de dragoste, politiste, istorice, horror, vechi, noi... tot ce ati citit si v-a placut, si credeti ca merita discutat...

Printre clasicele din sufletul meu sunt cartile din colectia "Povestiri Nemuritoare"!Le-am citit de nenumarate ori si nu pot decat sa-mi exprim regretul ca nu am avut timp si bani sa le cumpar si citesc pe toate!
Sunt intr-adevar niste carti FRUMOASE!

Shogun, Fructele Maniei, De veghe in lanul de secara, sunt multe dar daca mi-ar cere cineva vreo carte pe astea i le-as da primele

Nu stiu cum de am putut sa uit de ea,dar printre cele mai frumoase carti se afla si o carte micuta, numita "Legende sau Basmele Romanilor" de Petre Ispirescu.Asta este intr-adevar o carte frumoasa!

Am devorat Povestile nemuritoare si mai apoi, crescand, Misterele Parisului, care m-a fascinat, Ultimul mohican, Fata in alb, Vraciul, Magicianul a lui John Fowles si multe altele... Ce vremuri, citeam la masa, la toaleta, noaptea la lanterna, citeam cu cartea ascunsa sub cartea de scoala, ce vremuri. Devoram tot. Si cu copiii mei ce ma lupt sa citeasca...

La cele mai frumose carti n-as fi corect daca nu as trece "Aventurile lui Habarnam" si "Doctorul Aumadoare"!!!!
Le mai citesc si acum cu o placere chiar mai mare decat atunci cand eram copil!
Mai adaug,desigur,cartile din ciclul "Fundatiei" si "Dune"!!!!

Nu poti sa spui despre o carte ca e frumoasa!!! Pur si simplu nu poti. E ridicol, e ca si cum ai bagateliza-o. Si vorbesc despre carte in general, nu despre genuri de carti. O carte e interesanta, e captivanta, e plictisitoare, e obositoare, e relaxanta, e transparenta, e complexa si multe altele. Dar nu frumoasa. Asta e un adjectiv pe care il poti atribui unei femei, unei flori samd, dar nu unei carti. Parerea mea.

Generalizand intelesul de frumoasa....
Cele mai interesante carti pe care le-am citit au fost Jocul lui Ender, Vorbitor in numele mortilor si Xenocid (de Orson Scott Card)

Multe carti mi-au placut, asa ca imi este imposibil sa spun care este cea mai frumoasa.

Cartea care m-a influentat sau inspirat cel mai mult a fost 1984, a lui George Orwell.

Si mie mi-a placut 1984...
Vreau sa gasesc Ben Hur. Nu mai tin minte exact autorul. Am auzit ca este o carte extraordinara. Ati avut placerea sa o cititi?

edit: oops, ai dreptate, m-am mai documentat.

Acest topic a fost editat de side_story: 18 May 2004, 01:42 PM

Sper că nu dau cu bâta dar, side_story nu vrei să spui "Ben Hur" a lui Lew Wallace ??

Cea mai bună carte e aceea care lasă urme adînci în sufletul sau/şi mintea ta la multă vreme după ce ai citit-o. După multe aventuri în lumea lecturii eu am găsit cartea cea mai bună. Ea chiar aşa şi se numeşte, "Cartea", dar denumirea sub care e cunoscută îndeobşte e luată dintr-o limbă străină: Biblia.

salut, si eu subscriu la exemplul lui free...ma refer la shogun,dar sa nu uitam de king rat sau tai-pan.

Shogun este o carte extraordinara, cred insa ca putea fi mai 'concentrata'.

Alta carte frumoasa, daca se poate zice asa, o carte care m-a fascinat insa cand eram mic: "Toate panzele sus", pentru ca citeam cartea si vedeam la tv filmul.

Parfumul de Patrick Suskind...geniala !

intr-adevar 1984 a lui george orwell e super tare

Pe mine ma inspira:
-orice carti scrise de Paulo Coelho
-Bernard Werber("Les thanatonautes")
-Whitley Striber(eventual cu "Zona Interzisa")
-Howard Phillips Lovecraft ("Beyond the wall of sleep")
-Stephen King(Shining,Carrie,Misery,It)
-Gerard Klein("Histoires comme si")
-orice carte scrisa de Mircea Eliade
nu mai stiu...hmmm

,,Pe aripile vintului'', Margaret Mitchell.

Crima si pedeapsa...cartea me preferata...am citit-o de cel putin 5 ori...
Coelho
Marquez
Parfumul

Multumesc!
Uite-asa, am aflat cateva titluri pe care le voi citi, altele sunt deja citite.
Dar o parere, pica bine?
Cititi mai multe carti bune, de-alungul timpului. Reveniti intr-un anumit moment la cea preferata. Veti vedea ca nu mai are aceeasi intesitate. In schimb, devine intens valabila o alta, undeva in josul topului. Aceasta pentru ca ele, cartile sunt in rezonanta cu sufletul nostru, cu nevoile noastra, pentru ca cei ce le-au scris au fost oameni ca si noi.

Da Contraste, testul pe care-l propui tu e f. bun si eu il aplic cand am timp. Mai mult decat atat, unele carti chiar si reusesc sa-l treaca. Bine-nteles, cele mai multe nu. Din fericire, intuitia imi spune de cele mai multe ori de care carti sa nu ma ating, daca doresc sa le pastrez o amintire placuta.

Contraste, ai fost superba, minunata, fantastica cu ce ai spus. Inteligent spus.

Citesc Shogunul acum

nu pot sa spun ca am o carte preferata, tocmai pentru ca, asa cum spunea si contraste, aceasta e mereu alta, in functie de starea de spirit. dar pot sa spun care e cartea care mi-a deschis apetitul pentru citit si care, indirect, mi-a pus in mana toate celelalte carti care au urmat. Ciresarii

Permite-mi sa te contrazic.
Eu zic ca poti spune despre o carte ca e frumoasa pentru ca, in acest caz, termenul de frumos isi depaseste valoarea de atribut, ajungand sa descrie un sentiment dat de emotia creata de parcurgerea unei carti.

Ca sa fiu on-topic, o carte frumoasa si cartea mea de suflet e ,,Lorelei,, de Teodoreanu.

una dintre cartile care m-au facut sa n-o mai las din mana a fost :"Diavolul se imbraca de la Prada"...nu mai tin minte exact numele autoarei..in orice caz o recomand oricui....shi ar mai fi Boris Vian-"Smulgatorul de inimi"

Daca ar fi sa aleg o singura carte, atunci aceasta ar fi "Luni de fiere" de Pascal Bruckner. Imi este peste putinta sa descriu ce impact a avut asupra mea, intr-un fel incepeam sa cred ca a reusit sa patrunda in mine si ma roade in interior. De fiecare data inainte sa incep sa citesc, ezitam... imi era teama - dar in cele din urma ma gaseam din nou in fata lui Franz, care isi continua povestea.

Cele mai frumoase carti? Ar fi o gramada, nu cred ca mi le pot aminti pe toate.. Am avut perioada cand mi-a placut sa citesc.. Una ar fi prin generala cand printre cartile mele preferate se numarau Ciresarii, Tom Sawyer, Heidi, fetita muntilor si muulte altele pe care nu ar avea rost sa le insir aici si nici nu mi le mai aduc aminte, ca sa fiu sincera De curand pasiunea cititului m-a lovit din nou. Ce-mi mai aduc eu aminte acum ca mi-a placut mult.. Cimitirul Animalelor (St. King), Lumina De August (Faulkner), Mandrie Si Prejudecata (J. Austen), Veronika se hotaraste sa moara (Coelho), Razboi Si Pace (Tolstoi), Pe Aripile Vantului (M. Mitchell). Si orice roman al lui Rebreanu.

"Noaptea de Sanziene". Atunci m-am indragostit de Eliade si am inceput sa-i vanez cartile.

asa...nu ma pot hotari la una singura asa ca le voi scrie pe cele care mi-au ramas in suflet
Razboi si pace (Tolstoi) a fost o surpriza...n-as fi crezut ca o sa imi placa scriitorii rusi...nu o mai puteam lasa din mana
Agonie si extaz (Irving Stone) si asa m-am indragostit eu de Michelangelo
Razboiul sfarsitului lumii (Mario Vargas Llosa) e scrisa atat de bine incat uiti la un moment dat ca filmul evenimentelor se desfasoara in imaginatia ta si ai senzatia ca esti acolo printre personaje.

acum citesc si imi place :Numele trandafirului - Umberto Eco

Eu cred ca exista in viata fiecarui om un moment al primilor pasi... mai intai, copilaria... si daca as face un top (e la moda) al celor mai interesante povesti ascultate pe-atunci... locul intai l-ar lua, fara vreo concurenta serioasa... "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"- eram atat de mica (de parca acum as fi mult mai mare) ... aceasta poveste se bucura de cea mai mare atentie a mea... imi amintesc cum plangeam indurerata ascultand-o pe bunica povestind, imaginandu-mi ca nefiind scrisa de cineva anume, ma gandeam... lucrurile din povesti trebuie ca s-au petrecut cu adevarat candva, demult, nu erau doar inventie...

Mai tarziu Cartile cu care am avut de-a face, erau de doua feluri: pentru fetite si pentru baieti ( Mica Sirena, Scufita rosie, Harap Alb, Fata babei si fata mosului, Calatoriile lui Gulliver, Tom Sawyer)... si totusi, imi plac si acum mai mult cartile pentru fetite ... una dintre cartile care m-a fascinat cu adevarat abia mai tarziu este "Alice in tara minunilor"- Lewis Carroll - o carte pentru copii cu adevarat buna este cea care te insoteste toata viata... nu m-a parasit.

Citind anumite carti iti dai seama ca te atrag cu fiecare fila tot mai mult, ca le iubesti , fara sa poti determina continutul acestui sentiment... Enigma Otiliei de George Calinescu... in aceasta carte, scriitorul reuseste sa invaluie atat de puternic interiorul tau, incat traiesti citind... imaginandu-ti ca toate trairile din carte pot fi propriile tale trairi, patrunde peste tot... te atrage ca pe un fluture la lumanare.

Ma gandesc la Mircea Eliade - Maitreyi - cartea are o valoare distincta si o atractie misterioasa, ceva indefinibil si delicios... ufff! simti cum te angajeaza afectiv, te absoarbe intr-o alta realitate - ramane una dintre cartile mele preferate, cred ca e foarte important sa gasesti o corespondenta intre tine si unul din elementele cartii pe care o citesti.

Imi place Hermann Hesse - Lupul de Stepa, Narcis si Gura-de-Aur, Demian (in general toate ce scrie Hesse) la el simti toate detaliile care sunt paralele la viata ta , la ceea ce se intampla cu tine in viata reala. Emil Cioran - Pe culmile disperarii, Cartea amagirilor, Amurgul gandurilor... Patrick Suskind - Parfumul... Orasul si cainii de Llosa... Ramasitele zilei - Ishiguro Kazuo... Alexandr Borodin - Cneazul Igor... Dostoievski - Idiotul... si cate n-ar mai fi oare?

Acum citesc Flori pentru Algernon - Daniel Keyes... am citit undeva ca in fiecare carte gasesti cartea pe care vrei sa o citesti... sunt captivata cu desavarsire de aceasta carte... remarc doar (sunt atatea de remarcat) contradictia intre dorinta sincera de a gasi intr-o carte alinarea si efectul pe care ea il are asupra ta. Zguduitor.

Imi plac cartile... imi place sa citesc noaptea, sa traiesc aventurile sau povestile de dragoste ale altora, sa gasesc asemanari intre mine si personajul din roman... cand citesc, nu fac diferenta dintre realitate si vis, traiesc realitatea ca in carte, ca intr-o poveste...

Imi plac mai mult cartile cu final fericit, pentru o clipa ma fac sa cred ca viata e frumoasa, imi dau senzatia unui delicat balet de cuvinte, dar accept si cartile cu final nefericit... sunt ca viata.

Daca m-am referit pana acum mai mult la romane, nu inseamna ca poezia are o importanta mai mica... NU vreau sa uitam poezia

... Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni in suflet infinitul unui pahar de hidromel
In par sa-mi impletesti cununa de laur verde
Si-n priviri
Sa-mi impietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trantiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si maine s-o sfarsim in zori.

(mare a fost si Minulescu asta, nu-i asa ? )

Zic eu: "e de bine"... atata timp cat avem mai presus de orice patima cititului, si nici un autor nu ne sperie, oricat de dificil ar fi ... chiar daca acum este era digitala si gasesti o caruta de informatii pe net, seara e atat de placut sa lecturezi ceva interesant...

Solaris - Stanislaw Lem
Parfumul - Suskind
Povestiri Orientale - Marguerite Yourcenar
Princepele - Eugen Barbu
...sunt cartile care m-au rascolit, le-am citit pe nerasuflate si, in acelasi timp, cu disperarea finalitatii lor din clipa-n clipa, atmosfera lor inca ma invadeaza...