Sunetul ploii din geamul ochilor tai Ploua prin geamul deschis al ochilor tai,obloanele se deschideau continuu ca-ntr-un SF,bolurile din lemn de scortisoara iti adunau lacrimile -tu ma priveai cu ochi aposi de luna si noapte, ochi rai -Nu era nicaieri o lumina mai blanda ca-n spartura aceea de ochi ,cred ca stelele s-au ascuns acolo de gerul si el amortit, inca o data te-am privit; lumea incanta un deochipentru clipe ca noi cu suflet adormitNu aveam lumina, nici nori, nici noapte, nici tu, nimicaveam doar gand sa ajung fir de ata intre negru si alb, rasarit si apusin ceata descompusa a universului, ca un puzzle, unicNu canta nimeni si totusi ar fi trebuit sa cante,nu spunea nimeni nimic si totusi trebuiau sa fie soapte-simfonie in noi, culoare, culoare si zi si noapte-[/size][/size][/size][size=5]ITe dezbraci aproape in fiecare clipanu ai temeri, nu ai esecuri, nu ai prea multe viseai ramasite si , dupa o secunda , sau nici atat, infernala!nu ai nimic, dar ce bine te simti cu nimicul din tine !Ce bine...nimic IISfortare: trebuie si vrei sa calmezi, sa alini lama ce taie si ustura in tine.Ii oferi o limonada, ii canti la mandolina,incerci sa te imbraci in alb,faci totul in speranta ca vei primi macar o medalie scuturata de alama,data cu pudra dorintelor,fardata si demachiata cu laptele implinirilor.