Soare aramiu,caldut,urias asfiintind peste o mare de oameni revarsati de-a lungul tribunelor,pe scaunele asemenea unor jilturi...Incordare,nerabdare asteptand cu totii ca luminile sa se stinga pentru a putea incepe opera..piesa.Pe scena isi facu aparitia intr-o rochie ca de flacara in rasuflarea aplauzelor...sclipind... o domnisoara placuta,gingasa plina de dorinta...
O tacere anume se propaga de-a lungul multimii care insa anunta varful flacarii apropiat de fitilul cartusului de dinamita.Spectacolul exploda,tribuna delira ..paream intr-o vale inundata de ape revarsate iar bratele deasupra capetelor semanau cu ultimele crengi ramase in aer ale unei noi paduri de existenta;emotia transmitea...fiinta incepea sa simta placerea...
Ce altceva merita urmarit?...Frunzele stranii dansand spre covorul tomnatic,imperceptibilii muguri purtati de ape,de paraiase sau farmecul virtualitatii,virtuozitatii celor prezenti pe o scena pe care fiecare dintre noi am calcat-o,scena vietii.Imaginea se aseza greu in inimele noastre ca o umbra a neintelegerii.Totii cautam o cale cu infrigurare;calea de a reaseza puiul alaturi de mama sa,piesa de actorii ei...Dar desfasurandu-ne cu totii si unii si alti atat pe podium cat si in tribuna o rezonanta ciudata depasea propriile noastre intentii dand sinceritatii si loialitatii noastre semnificatii mult mai adanci.Ca ne-a ramas Neantul,Nemarginirea,Infinitul,Orientul....EDENUL...
Caderea noptii,lumina reflectoarelor,actorii si tribunele impuneau aceea intimitate.Aclamatiile durau iar publicul nu mai putea fi despartit de actorii sai.Sufletul se apropia de trup ,un biotop racordat la circuitul emotiei.Singura energie pe care multi o considera ca fiind vitala,umana,transcedentala....PRIMORDIALA..
Simteam aceea efervescenta pe care o distingeam doar dimineata... tuburatoare,anevoioasa dintr-o lume (in)credibila...Era acel cuvant pe care adus din raftul necunoasterii,ca pe un pahar sa-l pot rasuci,sa-l pot curata,sa-l pun pe masa alaturi de celalalte;sa-l imbin cu putina arta (alcool) pentru a-i da gust si cu ajutorul caruia sa ating culmea sub pranzul copios si apoi sa-l domolesc spre dupa-amiaza;ajungand la asfiintit sa aleg idei pe care sa le transform in comunicarii pentru interlocutorii mei...
Desi pasii mei urcau de-a-ndoaselea,singuratatea ma aducea pe taramul inevitabil al convenientelor.Ca sa inteleg aspectul simplu am mai luat o gurita din arta (pahar);un cuvant-CAPCANA-ADEVARUL-pe care ca sa-l pot descifra trebuie sa trec dincolo...O capcana in care ne aruncam cu totii stiind de la inceput ca vanatorul a asezat-o cu grija pentru ca victimile sale sa o poata patrunde...De altfel nu pot inconjura capcana...Impresia este ca abia o pot pipai,o pot distinge...urmari.
Cortina se desfasura si cazu in ropotele aplauzelor....

(Ce merita urmarit?)
(/Frunzele,muguri,virtualitatile/virtuozitatile pe scena vietii..calea de a reaseza puiul de mama sa???)
(Cuvantul??care adus din raftul necunoasterii ,sa-l pot rasuci,sa-l pot curata,sa-l imbin in idei pentru interlocutorii mei???)
(Nu. Ne-a ramas decat EDENUL primordial CAPCANA adevarului..)

"O tacere anume se propaga de-a lungul multimii care insa anunta varful flacarii apropiat de fitilul cartusului de dinamita."[color="#008080"][/color]

Salut ! Poti spune doar: "O tacere anume s epropaga de-a lungul multimii care insa anunta varful flacarii apropiat de fitil". Restul se subintelege...mai ales ca in momentul imediat urmator atmosfera explodeaza.

Mai astept si ale texte...ca sa le critic...

Toate bune !