In primul rand vreau sa precizez ca unele poezii le-am mai postat pe site-ul www.poezie.ro la http://www.poezie.ro/index.php/author/0006307/index.html(o buna metoda de a le proteja )...
Mi-ar prinde bine un frecus cu critica sanatoasa caci mie imi vine sa scriu, dar nu sunt in stare sa progresez daca nu am si o
reactie din partea cititorului.Asa ca, iata niste poezii (intr-o ordine relativ cronologica):

GONDOLA INCERCANATA

Un pod veneţian îmi strică armonia
Gondole trec în şuierat de tren
Aştept ca, din miros de apă, s-apară poezia
Iar japonezii-mi cîntă un refren

Canalul taie lumea-n două
Si bărcile aproape se ciocnesc
Pe-o parte-s vechi coloane
Pe alta-s eu şi lumea
Să nu îmi fure geanta ma feresc

Cafeaua s-a varsat pe poezie
Si gîndurile-n cap mi se-ncîlcesc
Turiştii dorm pe scări şi trenul nu mai pleacă
Nici barca parcă nu mai vrea să treacă
Iar bicicletele, de-atîta drum, bolesc


R.E.M.

O herghelie de valuri
Tîrcolitoare şi ademenitoare
Tropăie pe tavanul fals
Al gîndurilor mele.

Puhoiul de cai înspumaţi
Mă scurge la vale.
Mă agăţ de umbra unui pom,
Dar nara mării freamată poruncitor
Şi un val mai inalt
Îmi potcoveşte tîmplele.

Mă scald în rîul care mă poarta
spre dimineata


DOI COPII

Gîndurile noastre se ţin de mînă
Ca doi copii care trec strada
Cu frică să nu-l calce maşina
Pe celălalt.

Tresaririle noastre se-ntîlnesc
Ca vocile într-o peşteră
În care doi copii s-au strigat
Pe numele mic

MALUL

La malul dinspre ziua
Visele se depun
Pe plajele diminetii

La malul dinspre eternitate
Herghelii inspumate de vieti se sparg
De stancile mortii

(mersi pentru sugestie Don Quijote)

Acest topic a fost editat de dharmapurusha: 12 Jan 2007, 10:33 PM

Felul in care scrii tu se cere mai concentrat, fara expliucatii inutile. Ex. In Doi copii, nu mai e necesare explicatia de ce le e teama sa treaca strada. Tu ai gasit o explicatie banala, simpla, cand faptul " de a trece strada " fara aceea adaugire poate sugera mult mai mult, teama de nou, de necunoscut, cautare, etc.....
In Malul, la fel " visele noptii " , se subantelege ca visele sant ale noptii....." se sparg in soapta " e un paradox.....
In Gondola, ceea ce reusesti sa transmiti e un fel de bazar.
Nu-s critic, mi-am spus doar parerea.

Alta...

ALPINISTUL

Gânduri se izbesc
De stânci
Gura caută buze
De prăpastie

Creieri se împrăştie
Printre flori
Mirosind acum
A panseluţe

Buna dharmapurusha.

Cea mai frumoasa poezie postata aici, in opinia mea este `Doi copii` Nu imi pare fortata, simpla la cititre cum banuiesc sa fi fost si la alcatuire. Si astea par sa fie cele mai placute. Cele pe care le scrii deodata, fara sa le modifici prea mult. Se simte inocenta in versuri si grija.
Observ si o tenta filozofica in unele dintre celelalte poeme. Sunt anumite limitari in sensul asta, dar reformularea face totul. Adica nu prea ai cu ce sa jonglezi: viata-moarte, suflet, iubire, Divinitate, singuratate, tristete,etc. In fine, dupa mai multe poezii de genul vei observa poate ca ..te repeti orice ai incerca. Dar merita incercat. Nu stii cand gasesti cea mai frumoasa combinatie, pana nu dai de ea.
R.E.M. Nu stiu daca asta ai intentionat, ca marea sa `se verse` in rau pentru ca le-ai folosit in aceasta ordine, sau ai vrut doar sa te folosesti de agitatia uneia si de curgerea celuilalt.
Alpinistul, in care ai o prima strofa foarte frumoasa. La a doua cred ca ai vrut sa sochezi putin. Observ asta din ce in ce mai des la poezia `contemporana`. Panselutele pe care le-ai folosit la sfarsit si-au pierdut complet fragilitatea si puritatea vegetala, par dure. Panselutele cred ca miros a violet.
E un grad mare de subiectivitate in `critica` mea. Pentru ca eu sunt mai repede un cititor oarecare, fara experienta in asa ceva. Bafta in continuare.

Acest topic a fost editat de Gordin: 17 Jan 2007, 12:29 AM

mersi de critica. intr-adevar e greu sa gasesti alte subiecte decat cele clasice. am incercat ceva cu batranetea:

Alergand la cursuri

Am căzut pe scări
Şi m-am trezit bătrîn.
Am vrut să-mi amintesc ceva,
Dar gîndurile îmi atîrnau
La gură.


Am strîns din pumni
Şi am simţit sudoare
Căci acolo, într-un buchet de riduri,
Îşi îngropase mîna
O străină.


M-am dus la oglindă
Şi am aruncat o privire.
Am spart-o în mii de bucăti însîngerate,
Dar tot chel eram
Şi fără...


M-am julit la cap
Şi mi s-au cojit gîndurile.
Acum sunt pline de sînge ruginit
Şi coclesc acolo,
Nefolositoare.

Aici am niste tentative de epigrame puse cap la cap. As fi recunoscator pentru sugestii si comentarii despre cum sa le imbunatatesc:

Civilizatie

Pentru peşti toţi oamenii
Sunt pescari, aşa cum
Pentru porci, oamenii sunt
Terorişti care, de Crãciun,
Le taie jugulara, în numele Domnului.
Pentru vulturi oamenii sunt de mâncare,
Încã de la cruciade ei s-au obişnuit
Cu ospãţurile.
Pentru lupi oamenii sunt cei
Care se vârã în gura lor, dupã cum
Zice proverbul.
Pentru vulpi oamenii sunt nişte obstacole,
Paznici ai gãinilor.
Pentru cai toţi oamenii se împart în
Cãlãreţi şi pederaşti, iar
Pentru maimuţe oamenii sunt nişte albinoşi
Care şuierã din gurã şi cãrora
Le-a cãzut fundul.

Poeziile tale sunt bune, dupa parerea mea. As vrea sa fiu critic, dar ma vad pus intr-o situatie in care nu prea am ce zice. Am citit aseara niste poezii groaznice pe net. So...in comparatie, ale tale sunt superbe. Asta ar trebui sa te faca sa te simti mai bine

In orice caz, desi suna bine, cred ca ceea ce ar trebui sa urmaresti este sa obtii o muzicalitate lirica, fara sa ai rima, ritm, sau masura de un anumit fel. Asta este, cred eu, idealul pe care il urmareste fiecare. Poate ca unele versuri suna un pic cam fortat.
De exemplu, Nichita Stanescu reusea asta fara un efort aparent. Versurile erau complet albe, fara rima, fara un ritm anume, cu masura inegala, si totusi erau lirice dela un capat la celalalt. Era, cu adevarat, asa cum spunea el, limba poezeasca.
Cam asta e de spus.
Imi place ca scrii natural, liber si clar.
Keep un the good work.

M-au impresionat mult imaginile plastice pe care ai reusit sa le creezi. Chiar mi-am imaginat o un tablou in care o gura saruta o buza de prapastie si l-am si incadrat in impresionism. Si mai sunt si altele remarcabile prin originalitate: Gandurile noastre se tin de mana/ ca doi copii care trec strada; o herghelie de valuri, dupa care ai pastrat o continuitate a imaginii cu "puhoiul de cai inspumati".
Si poezia despre batranete, a carui titlu nu am inteles exact care este, mi-a placut mult pentru ca ai surprins momentul intalnirii cu batranetea, constientizarea ei are loc print-o surpriza, o intamplare, o cazatura pe scari...
In poezia Civilizatie se vede ca ai reusit intr-adevar sa te desprinzi de temele clasice,(care, dupa parerea mea sunt inepuizabile, iubirea ori moartea le poti canta la nesfarsit si de fiecare data intr-un mod divers, iar tu o faci foarte bine).
Nu stiu daca atunci cand ai spus ca astepti sugestii ai vorbit serios, dar eu imi permit cateva, la care poti sa ma contrazici, daca vrei. De exemplu, in versurile: "pentru vulturi oamenii sunt de mancare/ inca de la cruciade ei s-au obisnuit/ cu ospaturile", daca ai fi un pic mai atent cu topica (tocmai topica, cea care oprima libertatea limbajului poetic!) ai obtine nu numai muzicalitate, dar si incarcatura artistica(ex: pentru vulturi oamenii sunt ospatul/ inceput inca pe vremea cruciadelor). Chiar si legatura cu realitatea daca o pastrezi poti obtine efecte speciale:in loc de "pentru vulpi oamenii sunt niste obstacole/ paznici ai gainilor", se putea: pentru vulpi oamenii sunt niste caini/paznicii...(inca o data, iertare pentru indrazneala de a-ti prelucra versurile, dar tocmai pentru ca mi-au placut m-am oprit mai mult asupra lor).

Stiu ca e posibil ca modul in care ti-am inteles versurile sa fie total strain de ceea ce ai vrut sa ilustrezi, dar va trebui sa te obisnuiesti ca fiecare cititor le va intelege in mod diferit, intotdeauna se intampla asa. Vei fi surprins sa descoperi cate sensuri vor capata in mintea fiecaruia si din cate unghiuri pot fi privite.Important este ca nu lasa indiferent pe cititor.
Astept cu placere si curiozitate si alte poezii! (si promit sa nu-ti mai schingiuiesc versurile cu modificari, stiu ca doare!)