Dupa o saptamana intensa de scris versuri, mi-am facut curaj pentru a cere cateva opinii in privinta lor, care mi-ar prinde extrem de bine...La 20 de ani, subit si fara explicatie, m-am trezit atinsa de "microbul" poeziei dupa ce timp indelungat am citit numai proza si am cam ocolit versurile. Tot subit m-am trezit si scriind, insa oricat spirit critic as avea, nu imi pot forma o parere asupra a ceea ce am facut pana acum, asa ca va cer voua ajutorul. Doresc doar ca aceia care vor sa ma ajute sa incerce sa fie cat mai directi, adevarul nu doare:) . Va multumesc.







Astazi e amurgul unui idol de lut
Si cearcanul mainilor descarnate.
Astazi,
Cancerul danseaza in zig zaguri
La deschiderea gurilor de plumb
A stejarilor, a boltei, a verii.




Sunt bolnava de mare, de pamant, de spiritul lor
Asemenea batranilor intelepti
Ce vegheaza ceasurile sparte
In bolta, si-n cheia ei,
Sugand din iarba fiarelor pamantului,
Din fructele ei si teasta zeilor
Care sunt muntii,
In eruptia lor sangvina.





Plang demoni cu lancea franta,
In cupa fruntii lor.
Iadul este parte de rai strangulata
In gol amorf,
Si pocnete sacadate de bici.
Urla astazi mocnit
Prin ceata pasloasa,
Ei ard de moarte prea multa.


In oglinzi sangerande,
Am cuget in inima si iubire sub pielea fruntii.
Prima doamna imi gadila palma,
Cu inghetatul ei suflu sonor,
Iar in timpan aud viermi de pamant.
Dumnezeu ne-a sculptat cantand.



Am baut soselele asfaltate cu mosc
In asteptarea cainilor imateriali
Care imi canta din femur
Al caror bucium sunt arterele mele.

Plopii se infrupta din radacina viermilor
In momentul de lesin al primaverii
Cu mucegaiurile, dejectiile ei
Care sunt bratele noastre iubite
Calde, de mama
Gonind stafiile lui Morfeu,
Ce patrund in calcai, in ochiul nostru.



Am despicat cuvantul, sfartecandu-i vertebrele,
Am aflat aschii de sfera,
Roase pe tarana oglinzilor fara imagini
In teama cainilor batuti cu pietre,
Alungati puritatii cetatilor sonore.
Prima Doamna arunca octave in bolta, si toti serafimii
De mohoratele reverberatii celeste se fluidizeaza
In nordul pantecului de zeu,
Care este pamantul.

Am sunete inchistate in carnea calcaiului
Sangele urla si sterge
Uniforme profiluri de inger, in zig zaguri batute
De timpanul caprioarei din lumina solara
Care binecuvanteaza ielele,
Prin negru, alb si rosu,
In vertical dans cromatic
Asemenea dervisilor muti,
Miscati de furia lui Pan
In soarele inghetat al noptii, in luna arzatoare a miezului de zi,
Prin secundele sparte in somn etern.

Cerul scuipa ingeri solari.

Draga Dorina,

In primul rand constat cu mirare ca spui ca te numesti Dorina dar te declari M...
In al doilea rand, desi nu ma pricep la poezie, totusi imi place ce ai scris
Si ca sa fac si eu pe criticul, o sa-ti spun doua carcoteli:
1. Desi imi place compozitia asta:
In bolta, si-n cheia ei,
Sugand din iarba fiarelor pamantului,
Din fructele ei si teasta zeilor
Care sunt muntii,
In eruptia lor sangvina.
Totusi cuvantul "teasca" imi zgaraie neuronul... Poate schimbi acel cuvant cu altul, si neuronu' meu iti va fi recunoscator

2. Finalul: Cerul scuipa ingeri solari.
Eu zic ca "cerul" este ceva gingas, misterios, plin de puritate... Chiar nu mi-l imaginez scuipand ca tiganii, fie si "ingeri solari"... Poate si aici mai depui un mic efort sa schimbi...

Multumesc de poezie si iarta-mi carcoteala... Poate nu am inteles eu bine...cum e cu expresiile alea..

Buna dimineata Dorina.
Cauta si vei gasi...critici.

Poezia ta are ceva din apasarea plumbului: moarte, decadenta, resemnare dar si o furie dezlantuita, striga sa fie auzita. E taioasa. Observ ca ai o preferinta pentru anumite cuvinte "zig-zaguri", "caini", "prima doamna" - poate ca au o semnificatie aparte pentru tine. Cred ca folosesti prea multe `imagini`, incerci sa spui prea mult deodata, de aceea apare incarcata si e greu de citit. Daca la fiecare doua versuri `foarte sugestive` ai lasa unul de respiro ar fi mai accesibila, desi probabil ca nu asta iti doresti. Nu ai pus niciun titlu. Era interesant sa vad ce nume le asortai.
Inca ceva, crezi ca ai putea scrie in acest fel mereu, sau e doar o descarcare de moment, acum ca te-a atins "microbul" poeziei?
Succes in continuare.

In primul rand, ma numesc Dorina si m-am declarat F, asa ca nu pot explica nici acum de ce a aparut M:) Legat de acele asocieri de cuvinte, cred ca asta am intentionat din start, sa alatur doi termeni astfel incat ei sa dea nastere unui paradox. Cineva mi-a spus odata ca poezia nu trebuie niciodata construita in asa fel incat sa poata fi tradusa prin imagini inteligibile, altfel ea devine un fel de "proza" rimata. Eu nu ma pot pronunta asupra calitatii rezultatului, dar de la bun inceput m-am agatat de aceasta definitie. Apoi, pentru a raspunde amandurora: da, as putea scrie in continuare dar chestia asta ar trebui sa aiba in spate multa, foarte multa poezie citita, ceea ce nu prea se intampla in cazul meu. Nu spun ca nu am citit, dar mai am inca lacune care, daca nu vor fi suprimate, nu imi vor permite niciodata sa scriu la nivelul dorit. Scriu de multa vreme, dar in cazul prozei situatia e diferita deoarece am avut in permaneneta siguranta a ceea ce lucram, ma puteam pronunta destul de limpede asupra calitatii textului. Aici, sunt bagata complet in ceata deoarece este primul caz cand spiritul meu autocritic nu mai functioneaza, fapt care ma irita la maxim:)

Buna Dorina.
Agatarea de anumite definitii si tipare, e un mod de a porni, dar cu siguranta ca nu e indicat sa continui asa. Vei vedea ca mai departe acest regim strict de incadrare nu va face decat sa limiteze versurile si ceea ce ele exprima. Poate daca ai lasa cateva momente regulile deoparte si ai incerca sa scrii `liber` ai reusi si tu sa vezi poezia chiar cu ochiul criticului. Din momentul in care ai alcatuit o poezie, interpretarea ei nu iti mai apartine, oricat ai dori sa sugerezi anumite directii de urmat fiecare o percepe altfel. Crede-ma ca cel mai placut intr-o poezie este sa poti `vedea` in timp ce auzi. Lasa cititorii sa decida ce anume ii atrage si ce ii indeparteaza.
Nu stiu de unde iti tragi tu sevele `creatiei poetice` dar se pare ca incerci o perfectiune imprumutata. Inspiratia fie ea si din alte poezii nu trebuie urmarita cantitativ. Structura este intr-adevar importanta, dar nu pe primul loc. Eu personal, fara sa sustin ca as avea spirit critic prea dezvoltat sau dezvoltat corect, prefer un poem putin dezordonat dar care sa imi spuna ceva, decat cuvinte asezate minutios in locul lor, frumoase, care nu imi ofera nicio "imagine inteligibila". Sper ca opinia mea sa nu te deranjeze, ci sa te ajute in vreun fel, oricare.

Acest topic a fost editat de Gordin: 12 Nov 2006, 12:32 AM