Subiectul poate sa para ambiguu, insa voi incerca sa va explic de ce il gasesc foarte interesant. Toti avem mecanismele noastre si reactionam la una sau la alta. In filme, sunt de multe ori faze marunte sau detalii care ne cuceresm pe loc. O imagine, o replica memorabila, un stil de descriere, o tehnica. Fiecare trebuie sa se fi surprins reactionand la ceva. Si cred ca toti am fi incantati sa ii descoperim pe cei care reactioneaza la aceleasi lucruri ca noi.

Nu trebuie neaparat sa fie ceva profund. Mai ales efectele obtinute simplu sunt pasionante.

Voi incepe eu, cu o scurta insiruire, sper clarificatoare.

Imi plac filmele cu o voce calma si usor sfatoasa de povestitor. (v. Shawshank.. si de curand mi-a placut pentru asta "Cidade de Deus").

Imi plac momentele in care cineva se prabuseste extenuat dupa ce a dat totul.

Imi plac esecurile "pe pamant" dublate de triumfuri in idee (vezi iarasi Shawshank si difuzarea muzicii in inchisoare).

Imi plac conflictele morale. Imi place cand personajul e foarte tentat sa rupa o regula si imi place sa il vad chinuindu-se.

Imi plac aluziile la alte filme.

Imi plac replicile aparent intamplatoare, care la a doua vizionare iti arata ca anuntau foarte subtil ce o sa se intample.

Imi plac filmele in care se formeaza camaraderii foarte stranse. Devotamentul ma fascineaza.

Imi plac replicile folosite ca leit-motiv.

... si probabil ca imi voi mai aminti, insa si mai mult as vrea sa le aud pe ale voastre! Puteti sa spuneti ca mine, la modul general, puteti sa va referiti numai la o faza anume, puteti sa vorbiti despre ceva cu valoare pur personala. Orice!

Probabil cel mai bun subiect al Hanului.

Imi plac foarte mult filmele in care actiunea e deja terminata. Adica apare povestitorul si incepe sa isi aminteasca fapte din urma cu multa vreme. Apoi dupa cateva minute suntem trimisi la inceputul actiunii. Evident....The Green Mile.
Sau Sleepers. Si..la final..ne intoarcem la povestitor.


Imi plac filmele compuse din mai multe episoade , care nu sunt neaparat in ordine cronologica...dar au mare legatura intre ele. De exemplu : Pulp Fiction. Sau GO!.
Imi plac filmele care contin povesti diferite , iar la final povestile au un punct comun. De exemplu : Amores Peros , o fenomenala drama mexicana.

Imi plac filmele care te fac sa crezi ceva....iar la final iti arata ca te-ai inselat. De exemplu : Fight Club , The Sixth Sense , A Beautiful Mind. Pai eu am fost devastat cand am realizat cine este cu adevarat Tyler Durden. Sa nu uitam nici Usual Suspects...care pe final mi-a facut pielea gaina.

Atat deocamdata.......

Mda...si mie imi plac multe din cele mentionate de colectionara: tonul de povestitor, replicile care anticipeaza momentele-cheie ale filmului, leit-motivele si aluziile la alte filme. Si filmele in care personajul are un conflict moral...imi aduc acum aminte de "Insomnia". Imi plac filmele care-mi lasa serioase semne de intrebare... cele mai recente, "Identity" si "Hable con ella". Imi place cand filmul se concentreaza ceva mai mult asupra personajelor decat asupra actiunii, dar nu ma deranjeaza deosebit daca se intampla invers...bineinteles, actiunea sa nu fie trasa de par. Si, nu in ultimul rand, imi plac filmele cu o coloana sonora frumoasa...

Subscriu la TOT ce au adaugat Gabriel si DeathRose, cu toate ca nu am vazut toate filmele invocate de ei. Pe langa asta, mi-am mai amintit ca imi plac filmele care isi "valorifica" finalul. Si vad aici 2 aspecte: pe de o parte existenta unui final neasteptat, cu darul sa surprinda prin coerenta cu restul filmului, ca o rezolvare extrem de interesanta si originala a unui puzzle; pe de alta parte finalul care reuseste sa concentreze o intensitate deosebita a sentimentului, finalul care iti aduce inima undeva intr-un loc extraordinar si o lasa sa se "scalde" acolo (o sa ziceti ca sunt obsedata de "Shawshank" ). Multe filme imi pare ca reusesc sa se salveze sau sa se condamne prin final. Ultima scena are o pozitie de forta si chiar un soi de responsabilitate. Imi place sa o vad manuita cu pricepere.

ma apuc sa raspund inainte de a citi ce s'a scris pana acum .. sa nu fiu influentata care cumva.

imi place cand muzica se potriveste perfect momentului si o auzi ca si cand ea ar spune povestea de fapt

imi place cand simt ca fac si eu echipa cu personajele.. si ma simt complice la ceea ce fac ei

imi plac poantele subtile

imi place cand raman cu gura cascata, ochii bulbucati si sufletul la gura zeci de minute intregi... pana imi dau seama
sau pana ma vede careva...

eee... imi plac povestile de dragoste .

imi plac personajele care cauta ceva

imi place cand mi se face frica.. de fapt cand filmul starneste emotii in mine

imi place cand danseaza ... ca in parfum de femeie

imi plac secventele in care nu se vorbeste deloc.. dar se arata multe momente cu oameni care fac tot felul de chestii...
si astfel actiunea trece mai departe.

imi place cand filmul ma urmareste si dupa ce l'am vazut... ma face sa mai visez

imi place cand ma face sa plang

acum ma duc sa citesc ce ati scris si voi.. ca's curioasa.

Interesant subiectul tau colectionara!
Un film sau altul ne captiveaza intr-un fel anume.
Uneori reusim sa percepem amanuntele ce ne-au creat o anumita stare,..alteori nu.
Uneori ramane o ideea..alteori ramanem doar cu o senzatie.
Ceva s-a mai adaugat in sufletul nostru,..o imagine s-a lipit de retina inimii noastre..,..undeva a ramas culoarea unui zambet,..a unei replici..a unui decor..
Nu de putine ori s-a intamplat sa adorm straniu..cu gandul la vreun film..
Am un obicei. Un film..care ma acapareaza..o face de la primele imagini. Pentru mine genericul..primele secvente,..felul in care esti introdus in poveste are un rol covarsitor..
Nu-mi plac filemele previzibile..
Imi place cele cu final tulbure..care iti lasa imaginatia sa se chinuie incercand sa afle ce s-a intamplat mai departe..
Nu imi plac cele cu happy end..
Exemple..?
Privirea unui actor. Haley Joel Osment. Pustiul din Al saselea simt. Privirea lui care tradeaza durere. Neputinta. Cati actori cu scoli si experienta sunt in stare de asa ceva? Ma fascineaza actorii copii.
Marile sperante (Gwyneth Paltrow si Ethan Hawk). Un film care iti lasa gust de poezie curata. Imaginea picturilor sub apa.
Imaginile lait-motiv. \Pana purtata de vant in Forrest Gump. Pentru mine era semnificatia..vietii. Sa fii doar pana-n vantul destinului.. Povestea lui Forrest spusa pe o banca. Ascultatorul este la fiecare secventa altul. Povestea este continua.
Oare cei carora le povestim viata noastra inteleg totul..sau doar ceea ce vor?
Mi-a placut dialogul cu mingea in Naufragiatul. Lupta de a nu-ti pierde mintile..
Mi-a placut obsesiva ploaie In The Mood For Love. Lumina difuza. Si Nat King Cole - Quizas, quizas, quizas..
O sa revin la subiectul asta..
mai am multe de spus..

Imi plac acele imagini, de obicei amintiri ale personajelor, care au mai putin de 24 frame-uri pe secunda , in general au si o coloana sonora potrivita

Imi plac imaginile statice, un rasarit, apus de soare, un munte imbracat in zapada, imaginea unui capac


Imi plac imaginile alb-negru inserate in filmele color


Imi plac replicile personajelor in varsta, care revin in mintea personajului principal cand se alfa intr-o situatie dificila, ajutandu-l sa inviga sau sa treaca peste momente grele

pt mine un film este un mijloc de relaxare
ma uit la film ca sa scap de griul zilelor
ma uit la film ca sa pot sa rad
sau sa pot sa zic , as vrea sa fiu si eu asa
nu neg ca si filmele filozofice sunt bune
dar totusi ... nu vreau sa ma screm intelegand ceva ce poate numa regizorul a inteles
la hollywood s-a nacut o vorba: in orice scenariu exista inevitabila poveste "a boy meets a girl"

Nu a spus nimeni ca trebuie sa te chinui sa interpretezi filmul. Intrebarea era daca ai observat anumite motive / faze / tehnici / tipuri de personaje.. etc cu darul de a te misca mai mult decat altele. Asa ceva se intampla involuntar si nu te impiedica nicicum sa te relaxezi, pur si simplu te "prinde". Dupa un timp ajungi sa fii constient de preferintele tale fara sa fie nevoie de efortul unei analize atente. Nu?

sincer sa fiu , nu cred ca am identificat acel ceva care ma face sa vad un film cu placere
stiu insa ca povestea are un rol important in asta

Imi plac, adica ating o coarda mai sensibila decat celelalte, scenele in care eroul moare fericit, sau impacat, ajungand la o intelegere finala a vietii, gen American Beauty sau Ghost Dog

A urmari un film in general pentru mine este o mare placere, relaxare
Un film reusit este o opera de arta, o admirabila pictura, o sculptura in cuvinte, sentimente, imagini, oameni
Sigur ca si mie imi plac anumite secvente, imi plac happy-end-urile, imi place musica
Dar cand un film e bun, e bun si gata, iti place pe de-a intregul nu anumite situatii... ramaii mut sau dimpotriva(depinde de fire) si abia astepti sa il mai vezi odata. Asta se intampla destul de rar cand un film poate avea acelasi impact naucitor asupra multor oameni, inclusiv asupra criticii prin acordarea de premii.
A-ti vazut vreun astfel de film?

Ellas

Pentru mine un astfel de film a fost Pacinetul englez

Merci de raspuns
Din pacate nu am vazut acest film.
Pot spune ca dintre filme vazute relativ recent, Matrix(prima parte) a avut un asemenea impact asupra mea , m-am gandit ce ar fi daca povestea ar fi reala?

imi plac acele filme care imi dau o lectie de viata. care imi arata un destin. care te fac sa le traiesti uitand ca totul e doar un film.

acele filme unde zambetul reuseste sa triumfe moartea ( la vita e bella )
sau acolo unde frumusetea si dragostea de viata sunt pe prim plan.

intr-un fel fiecare film are farmecul lui. totul depinde de starea in care in care il vezi. si de varsta cred.

insa voi iubi mereu filmele simple, unde eroii se nasc dupa ce filmul se incheie. acolo, in tine.

Acest topic a fost editat de secunda: 15 Oct 2003, 03:06 PM

Intre timp am mai descoperit ca...

... imi plac filmele europene si umorul din ele, mi se pare mai proaspat si mai natural decat cel din filmele americane cu care ne-am obisnuit. Imi plac umorul de limbaj si poantele in serie, umorul obtinut prin repetitie, poantele usor absurde, umorul sec. Imi plac filmele lipsite de taraganare, imi plac personajele cu anumite obsesii (manii), imi plac filmele care se joaca putin cu tehnica cinematografica.

Cam atat pe moment, ma duc sa ma mai uit la filme .

De ce nu m-am gandit eu la subiectul asta?

1. Imi plac personajele tridimensionale! Acele personaje care poti sa intelegi de ce si cum, cu care poti chiar sa te identifici. Nu-mi place James Bond tocmai pentru ca este un personaj uni-dimensional. E spion. Da. Siiiii?

2. Imi plac bataile. Recunosc.

3. Imi plac armele. In special shotguns. Cand apare Terminatorul cu o pusca in mana si matura totul in cale... WATCH OUT!

4. Imi place in general genul science-fiction atunci cand e facut bine! Batai intre nave spatiale, roboti extraterestri...

5. Imi plac scenele de sex, ok? Nu porno sau mai stiu eu ce... de exemplu in Enemy at the gates scena dintre Jude Law si partenera lui... uite o scena interesanta

6. Imi plac comediile tampite. Bubble boy de exemplu.

7. Injuraturile interesante.

8. Scenele de razboi.

9. Personaje total opuse care se atrag.

10. In final recunosc ca I'm a sucker for a happy ending.

black cat, white cat, scena in care aia doi se joaca in lanul de floarea soarelui si sfarsesc prin a face dragoste probabil una dintre cele mai pline de erotism scene din cate am vazut, desi filmul per ansamblu nu inspira nici pe deaprte asa ceva

...chiar ca e un topic interesant.
imi plac filmele cu final neasteptat, de exemplu "Pact cu diavolul", pe care l-am vazut de 5 ori si tot nu m-am saturat de el. sau "the sixth sense" sau "the usual suspects". mi s-au parut super misto.

..imi plac scenele in care eroul, in urma unei experiente dureroase (i-a fost omorata sotia/ prietena/ mama/ iubita) se tranteste in genunchi si incepe sa tipe. de fapt nu imi place scena, e impropriu spus. dar e asa, o eliberare a durerii...

..imi plac scenele in care lumina si sunetul, sunt in asa fel aranjate incat fac toata scena in sine. tin minte in "mesaj de departe" in care cei doi (kevin costner si robin right penn) fac dragoste, si e o lumina albastra, iar melodia e superba.

..imi plac filmele la sfarsitul carora raman "marcata". de exemplu am fost si am vazut "Hero" si am ramas uimita de modul in care era regizat, culorile, sunetele, lumina...totul era perfect. pana si personajele erau imbracate in aceiasi culoare cu cea a decorului.

Ar mai fi multe de spus, dar acum nu imi aduc aminte.
G.

- muzica ("Titanic", "Ultimul mohican", "Marco Polo")
- momentele de tăcere expresivă, care spune ceva...
- privirile din momentele cheie
- panoramările
- suspansul
- replicile sclipitoare, mai ales cînd se înlănţuie

ps ordinea e aleatorie

Mie imi place foarte mult cand intr-o actiune cursiva si previzibila, are loc o scena neasteptata, care face parte dintr-o actiune secundara si despre care noi inca nu stim nimic. Iar aceasta scena neasteptata pare absurda si inexplicabila in desfasurarea actiunii de pana atunci, si te lasa fara aer. Iar dupa aceea se reia actiunea din planul asta secundar, si vezi ca de data asta ea este perfect justificata in desfasurarea planului acesta secundar. Am vazut in filmele lui Guy Ritchie asemenea faze, si mi-au mers “la casa inimii” . Si mai ales in Snatch, in care e pur si simplu o cascada de faze din astea.

Imi plac filmele vechi, ca Citizen Kane ori The Great Dictator... Parca au alta atmosfera, mai greu de gasit astazi.

si mie imi plac filmele cu povestitor, mai ales cele frantuzesti [mai stiti 'amelie'?]
imi place cind muzica se pliaza perfect pe o anumita scena
imi plac filmele pe care nu le poti povesti, si care trebuie neaparat vazute pentru a fi intelese
imi plac subintelesurile si trimiterile la diverse situatii/carti/evenimente
imi plac filmele care te lasa cu un mare semn de intrebare si te fac automat sa-ti doresti sa revezi filmul respectiv
si mai imi plac filmele care ma fac sa ramin ca o timpita pina la sfirsit sa vad ce piese sint pe coloana sonora

Hmmm...

Imi plac filmele cu "chichite" interesante dar suficient de subtile incat sa nu puna in umbra povestea in sine. In categoria acestui fel de chichite ar intra multe dintre cele spuse de colectionara, milimetru sau zooey.

@Cinnamon_Girl

Unul dintre filmele mele preferate. Bine zis. Cum ramane totusi cu scena intalnirii din padure? Tot Pisica Alba, Pisica Neagra este primul film care m-a impresionat printr-un detaliu tehnic (deh... eram destul de tinerel cand l-am vazut, nu prea eram atent la asa ceva inainte). Daca imi amintesc bine, atunci cand bunicul baiatului isi da duhul intentionat, il vedem de sus si camera se roteste din ce in ce mai rapid si se opreste brusc atunci cand "moare". Trebuie sa revad filmul asta!

Coloana sonora este foarte importanta, dar nu ma poate face sa imi placa un film. De exemplu: Kill Bill; are o coloana sonora superba, pe care o mai ascult din cand in cand, dar filmul nu mi-a placut... Pe de alta parte multe filme, cum ar fi Amelie, nu ar fi complete fara coloana sonora pe care o au.

Ador filmele pline de detalii amuzante si uneori aproape infime care la prima vizionare pot sa scape si care sunt ca un fel de bonus la a doua, a treia, a patra... Din categoria asta un reprezentant de seama este Finding Nemo...

Revin, revin

Iubesc filmele in care scenariul este mai important ca imaginea.Probabil a-ti observat ca in special filmele americane pun accent pe imagine si mai putin pe poveste.Un film este prin natura lui imagine dinamica,dar in spatele acestei inlantuiri de cadre spectatorul ar trebui sa descopere si altceva decat violenta gratuita,limbaj vulgar(pt simplul motiv ca acesta este trendul,nu un scenariu subtil-social),umor asemanator cu cel practicat de 'Vacanta Mare' dar vorbit in engleza,etc.In ultimii ani am observat ca filmele sunt mai degraba pop-corn si cola,arta filmului a fost transformata intr-un produs comercial in care profitul este mai important decat ideea filmului.Din acest motiv preferintele mele din acest moment se indreapta catre cinematografia europeana.Sa nu uit si de cinematografia sud-americana care reuseste niste productii excelente,vezi 'City of Gods'(filmul inca poate fi vazut pe HBO).Recomand alte trei filme europene:Nathalie-franta,La mala education-spania,Puterea dragostei-danez(din nefericire nu cunosc numele original al filmului).

Cand doresc sa gasesc acea necunoscuta ce face dintr-un film comercial o capodopera a comediei am in minte imaginea actorului Louis deFunes si remarcabilii sai Jandarmi. Daca doresc sa imi indrept imaginatia catre onoare si patrie, am in minte Camarazi de razboi. Acel ceva care te surprinde reprezinta puntea dintre bine catre foarte bine, argument aplicabil nu doar in cinematografie ori scrierea de carti. O zi buna.




Acest topic a fost editat de Minerval: 27 Oct 2004, 12:23 PM

legat de shawshank (si poate n-am fost destul de atenta) n-a zis nimeni nimic de personaje
fratilor!:)
pentru morgan freeman si altii: kevin spacey si john malkovich, as suporta minute intregi de reclama la detergenti
ca sa nu mai vorbim de "k-pax" cu muzica faina si vorbe putine

Pana la urma e vorba de personaje sau de actori ?

good point!

mie imi plac actorii care ne-au obisnuit cu un anume tip de rol si care apar intr-un film intr-o cu totul si cu totul alta ipostaza. si apropo de asta, in general l-am vazut pe john malkovich [pe care il apreciez foarte mult] in roluri negative, care ii vin ca o manusa. dar m-a bulversat pur si simplu prestatia lui din 'oameni si soareci' pe care l-am revazut sapt. trecuta, unde interpreteaza excelent un retardat.

m-am cam abatut de la subiect, dar era doar un exemplu

iar nu stiu daca s-a pomenit, dar a murit christopher reeve.. nu cred sa fi mancat vreodata mai multe seminte ca la "superman". asta si faptul ca avea ochi albastri

Imi mai plac filmele cu situatii conflictuale in care nimeni nu are de fapt dreptate, unde nu exista forte ale binelui si ale raului, cu personaje care incearca sa traiasca cu propriile greseli. Si ma gandesc la Unforgiven, pe care l-am vazut abia de curand.

Mie imi plac filmele europene pt umorul e subtil, erotismul dar si patetismul:credibil .(Imi plac mai ales cele scandinave pt linistea lor si filmele istorice rusesti(si cele sovietice)).
Dar imi place foarte tare Jim Jarmush, care e "as american as can be". Pt atmosfera underground superb redata si pt sountrack-urile (Tom Waits) care se potrivesc a-ntaia. Si Tarantino pt personajele lui cele mai cele.