Cred ca fiecare dintre noi a simtit odata "absurdul" acestei vieti...
Pt unii a fost un sentiment puternic si i-a "zguduit" mai profund. Pt altii poate a fost ceva mai superficial si a disparut ca o ploaie aparent amenintatoare.

As vrea sa discutam aici operele marilor dramaturgi atit ai lit romane cat si universale. Care dintre ei va impresionat in mod special? Cum v-au influentat gandirea, si poate chiar viata?

Cum s-a strecurat in inimele voastre un "rinocer" sau un "Iona" ? Si cum va-ti impacat cu ideea absurdului sau cum ati contrazis-o?

Nu cred ca exista absurd. Practic numim absurd tot ce contravine logicii, insa logica noastra e limitata ca si natura noastra biologica.

cand te-ai plimbat ultima data prin bucuresti? o sa dai de absurd la tot pasul...

Cred ca Krsna se referea la un altfel de absurd, cel cu anumite conotatii simbolice, cum apare in dramaturgia lui Ionesco. Insa putem discuta si de absurdul cotidian. Depinde la ce nivel ducem discutia.

Ionescu a spus ca in interiorul lumii/existentei putem gasi si stabili legi rezonabile.
Ce i se pare de necrezut e cand ajunge la sursele existentei,cand sta si o priveste in general - acest furnicar in continua miscare.

Cu o parere contrara vine Sf Augustin. El spune ca a afirma ca lumea e guvernata de hazard inseamna a suferi de "miopie". Da si un exemplu interesant -

" Daca cineva ar avea vederea atit de scurta incat ,privind un paviment mozaicat,n-ar cuprinde dintr-o ochire decat desenul unui singur patratel,l-ar acuza pe lucrator ca ignora ordinea si compozitia; el si-ar imagina ca bucatile de mozaic s-au amestecat intre ele si din cauza aceasta nu se pot percepe dintr-o data diversele linii,menite sa se completeze reciproc pt a alcatui un singur tablou. Nu altfel se intampla cu oamenii necultivati: nefiind in stare ,din cauza slabiciunii spiritului lor , sa cuprinda si sa inteleaga adaptarea reciproca ,concertul tuturor fiintelor din univers,ei isi inchipuie de indata ce sunt contrariati de ceva care,in ochii lor trece drept foarte important , ca in natura domneste o mare dezordine "


Ei, Ionescu a putut cuprinde (asa cum ne marturiseste) imaginea lumii dar nu-i vede si sensul. Sa fie slab de spirit?

Sau poate exista si o ordine a absurdului. Din cate stiu exista specii noi si revolutionare de logica (logica deconstructivista).

Scuze, nu sunt informat cu privire la asa fel de logica.

Mi s-a parut interesanta atit opinia lui Ionescu cat si a lui Augustin. Nu stiu pana la urma care cuprinde mai mult adevar.
Ceea ce am observat la Ionescu e tragicul in care pluteste aceasta lume. De fapt, Ionescu a putut sa depaseasca acest tragism prin comic (chiar el o spune dar am uitat cum suna citatul). Interesant cum prin "ras" poti depasi tragicul.

Figaro, spuneai ca nu crezi in absurd. Deci afli in toate un sens. Cum comentezi urmatorul citat ? :

"Cand am aflat ca lumea nu are nici un sens am incercat sa-i dau un sens" (Lucian Blaga).

Realitatea e atat de vasta incat e destul de greu sa afirmi cu certitudine ca e guvernata de ordine sau de absurd. In primul rand ar trebui stabilit daca o anumita situatie e absurda sau eu o percep ca fiind absurda. Necazul e ca sunt limitat ca perceptie, insemnand ca perceptia mea nu e din start corecta.

Interesant e altceva: Ionesco incearca o logica a absurdului, aratand ca absurdul e guvernat tot de o anumita ordine.

Acest topic a fost editat de Figaro: 6 Aug 2003, 02:39 PM

Absurd..este tot ceea ce ma face sa ma simt uneori precum Ssisf..
Sa incerc sa inteleg..ceea ce mintea mea refuza..
Sa incerc sa fac lucruri care nu se vor realiza nicicand..
La urma urmelor..este absurda propria-mi existenta..

Tin minte exemplul pe care l-ai dat cu "iarba este verde" cand, de fapt, ea este incolora. Prin urmare traim intr-o lume a "amagirilor". Dar Figaro, asa cum spune si Nietzsche, nu exista diferenta CALITATIVA dintre aparenta si realitate - ambele imi serversc drept o realitate (oare este mai buna lumea mea [eu fiind un om normal psihic] decat lumea unui nebun?).

Aceasta lume, chiar de a amagire, o putem cunoaste cu ajutorul logicii. Iata de ce ii dau importanta.

Logica a absurdului guvernata de ordine... Eu credeam inversul : ordinea in interiorul absurdului (de unde si tragicul din opera lui Ionesco).
Nu stiu, dar nu pot concepe o logica a absurdului in sanul ordinei ... E ceva incredibil pt mine.

Sisif fiind pedepsit de zei a putut castiga vesnicia. Dar cat plictis si tragic in aceasta "rotire" continua a pietrei ... Absurdul lui Camus mi se pare mai apasator ...
Nu suntem si noi un Sisif pe care trebuiesa ni-l inchipuim fericit?

p.s ca sa trecem la teatru : Sisif, cred, se apropie de Iona lui M.Sorescu.

Amagirea nu trebuie sa duca la nihilism declarat. Sustin conceptia interfetei, dar nu si doza de romantism. Faptul ca nu cunastem un fenomen nu inseamna ca acesta nu exista. Iarba o fi incolora, insa totusi exista. Impresia de verde e prelucrata de creier, totusi verdele ierbii e diferit de verdele obtinut prin consumul de droguri.

Dar n-am spus ca daca nu cunosc nu exista. Si nu inclin spre nihilism (daca am facut o asa impresie inseamna ca e gresita).

Realitatea ca bogatie a fanteziei - asta da Aici cred ca germanul din Basel se apropie putin de Blaga : a construi ceva pe baza unui nonsens (greu, dar cine poate e puternic) .

Nu stiu daca Ionesco sondeaza logica absurdului. Nu e vorba de un absurd gratuit, de un experiment. E vorba de parabole absurde, insa cu intentii absolut logice.

Teatrul lui Ionescu este strans legat de experientele pe care le-a trait insusi autorul.
Absurdul i-a fost ca si o revelatie - o descoperire insolita (vezi "Cantareata cheala" - stupefactia pe care o are in fata actiunilor umane).

Nu stiu cat de obiectiv este Ionescu cand afirma ca lumea privita in asamblul este pare de necrezut.
Teatrul sau este o creatie a angoaselor sale. Starea de sanatate, asa cum afirma autorul, nu este creatoare - este sterila.
Viatsa lui Ionescu a fost o oscilare intre intuneric si lumina. Creaza insa, numai atunci cand se afla intr-o stare de deceptie. Poate ca aceasta ar o lamurire pt absurdul din teatrul sau.

Absurdul e o notiune relativa. Tine de o ordine sociala, de anumite deziderate. Daca merg la un magazin si vanzatoarea ma trateaza prost, alege alimentele cu mana situatia mi se pare absurda. Absurda insa privind asteptarile mele, nu si realitatea. Unui locuitor dintr-o republica africana nu i s-ar parea absurda situatia, mai ales ca nu cunoaste conditii similare.

Figaro, e vorba de alt absurd acolo. Inteleg ca ai dat doar un exemplu, dar e altceva.
Chiar daca Ionescu e subiectiv teatrul sau imi place si n-as vrea sa-l comparam cu scene unde vanzatoarea pune mana pe alimente.

Have no time now

Tot ce am vrut sa spun e ca nici absurdul lui Ionesco nu e chiar atat de "mistic" pe cat pare.

Salutare Krsna!

Draga musteriu nimeni nu poate sa traga concluziile asupra faptului daca Sisif ar trebui comparat cu unul care a acces la vesnicie, deoarece este una a mizeriei, a absurdului spiritual, al ingemanarii disperarii si al culminarii agoniei fiintei inferioare calitativ fata de conditia fiabila a zeului insusi. Nu putem compara bucuria ori cnismul zeilor cu mizeria ori nefericirea lui Sisif. El a actionat impotriva celui mai mare dintre zei si prin urmare a fost pedepsit. Insa chiar si aceasta pedeaps este una exagerata, exacerbata prin insasi magnitudinea ori amploarea evenimentului ce i-a determinat sanctiunea. "Bucuria" vesniciei lui Sisif poate fi comparata facil cu drama lui Tantal. SI aici intalnim acelasi caz numai sanctiunea difera. Asadar, ca sa fiu in acceptiunea ta Krsna, avem de-a face tot cu o bucurie a vesniciei, chiar daca este una absurda. Dar putem vorbi de bucurie, de fericire chiar, in aceste circumstante?! AM parea ipocriti ori doar ignoranti.

Salutare Figaro!

Am observat ca ai adus in discutie motivul absurdului din opera lui Ionescu. Dar, de aceeasi importanta ori chiar mai mare, este si opera lui Franz Kafka. Sa nu uitam Procesul ca cel mai bun exemplu al intalnirii ratiunii cu absurdul. In fapt aici se pot intalni practic toate elementele ce compun ori descompun omul, conditia sa de fiinta limitata. Avem logica intr-o prima faza, apoi ratiunea infranta, cautarea adevarului, trairi afective intense pana la disperare ori nebunie.

Sa nu uitam faptul ca nebunia zilei de ieri reflecta triumful disperarii de azi.


Martorul Ratiunii!
---------
AVE!
---------

Intai si-ntai, nu ma contrazic cu nimeni........las adesea impresia asta.Dar nu mai bateti campii cu M.Sorescu,Eugen Ionesco sau filozofi pe care i-au studiat toti intr-a 12a.
Va zic eu ce e absurd:sa iubesti pe cineva de doi ani,sa zicem,si sa nu-ti gasesti niciodata curajul sa i-o spui.Raportati-va la ce traiti ,oameni buni, nu la ce simtiti cand iesiti din salile de teatru.......experientele acelea nu sunt ale voastre si nu va imbogatesc cu nimic!

in legatura cu teatrul lui ionescu..eu nu-l prea inteleg.Ma chinui sa gasesc ceva critica la teatrul absurdului...ma puteti ajuta?imi puteti recomanda ceva?
i-am vazut aproape toate piesele, imi place teatrul...dar nu pre inteleg pe Ionescu...
chiar vb serios, poate cineva sa-mi recomande ceva sa citesc despre teatrul lui Ionescu
merci mult

Nici eu nu sunt de acord cu denumirea de teatrul absurdului... Cred ca ionesco, "Regele moare", m-a impresionat... Mai ales cand am citit explicatia lui Ionesco, anume ca a scris aceasta piesa ca sa invete sa moara. Cum moartea este cel mai valoros lucru din viata omului, de-aici si profunzimea textului!

chiar crezi ca moarte e cel mai valoros lucru din viata omului??omul doreste lucrurile valoroase, atunci de ce evitam moartea, de ce nu incercam sa obtinem acest "lucru valoros" prin sinucidere.

Sa ma explic: nu cred ca este cel mai valoros lucru pe care sa vrei sa-l obtii, dar ca este singurul adevar perfect valabil si fara variabile importante. De-aici asertiunea mea... Daca citesti respectivul text, iti schimbi si opinia despre moarte. Ideea ar fi ca nu conteaza cand mori, ci cum. Evident ca nimeni nu vrea sa moara (atata vreme cat este intreg la minte), dar momentul este inevitabil. Sper ca m-am explicat!

ionescu a realizat teatrul absurdului ( si imi place ) altii realizeaza piese de teatru absurde si nu imi plac ...