Frământările în Comitetul Naţional Român au început încă din 1953 în legătură cu Fondul Naţional Român creat în Elveţia de Antoneşti pentru a sprijini pe unii diplomaţi şi intelectuali români care ar fi trebuit să se refugieze în Occident după înaintarea trupelor ruseşti. Se zice că din cei 7.000.000 de franci elveţieni trimişi pe numele lui Alexandru Creţianu, o parte au fost folosiţi de C.N.R., iar o altă parte, 3 milioane blocate în Union de Banques Suisses, a fost însuşită de Alexandru Creţianu în 1955 după ce a devenit cetăţean american, dată la care s‑a retras din C.N.R. Disputele asupra fondului au continuat până în 1975, când Constantin Vişoianu şi‑a prezentat demisia regelui Mihai, iar C.N.R.‑ul s‑a desfiinţat. În această perioadă Securitatea îşi diversificase metodele de destrămare a activităţii exilului şi a trecut de la recrutarea de agenţi în ţările capitaliste, la răpiri şi chiar crime săvârşite cu mână proprie sau plătită, folosindu‑se de mafioţi. Printre actele scandaloase săvârşite se numără asasinarea celor trei directori ai „Europei Libere", şi încercările de ucidere a lui Mihai Pacepa, Ion Iacobescu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Nicolae Penescu, Şerban Orăscu… ajungându‑se până la uciderea, chiar în interiorul Ambasadei de la Paris, a lui Nicolae Iosif, pe 1 aprilie 1984.

În paralel, după Acordul de la Helsinki au început frământările în ţară pentru respectarea drepturilor omului; ele au dus la Mişcarea Paul Goma, la grevele din Valea Jiului, la înfiinţarea S.L.O.M.R.‑ului. În Occident au reuşit să ajungă câteva elemente active ale rezistenţei anticomuniste care au contribuit la revigorarea exilului prin înfiinţarea unui nou C.N.R., a unei Asociaţii a Deţinuţilor Politic, a P.N.Ţ.‑ului, cu scopuri politice, pentru a face cunoscută drama poporului român. Pe lângă acestea mai erau circa 40 de asociaţii care aveau ca scop întregirea familiilor, ajutorarea noilor veniţi şi a celor din lagăre; unele asociaţii aveau obiective culturale; iar altele, constituite în jurul bisericilor pentru conservarea spiritualităţii strămoşeşti.

***

FRAGMENTE DIN LUCRARE

Consiliul Naţional Român (CNR) …La iniţiativa lui Nicolae Penescu, în ianuarie 1976, s-au întâlnit consiliile P.N.Ţ.-ului, P.N.L.-ului şi al social-democraţilor în care au hotărât constituirea unui Consiliu Naţional Român provizoriu, solicitând să se alăture personalităţi din exil, membri ai fostelor partide politice, asociaţii, instituţii culturale.

În urma acestei iniţiative, pe 24 septembrie 1976, s-au întâlnit la Paris, într-o reuniune, constituindu-se într-un Birou de Coordonare, care să lucreze pe baza principiilor democratice exprimate în Charta Naţiunilor Unite şi în Charta Drepturilor Omului, acceptând pluralismul democratic, libertatea de exprimare a ideilor şi credinţelor religioase. Consiliu îşi asuma datoria de a exprima ceea ce nu se putea în ţară, să afirme dreptul de a-şi alege liber sistemul de organizare politică, administrativă şi socială a statului şi, de asemenea, al conducătorilor şi reprezentanţilor săi. O altă obligaţie a Consiliului era dezvăluirea represiunii poliţieneşti din ţară, instaurată cu forţa şi prin fraudă, de un regim impus de o putere străină de ocupaţie.

Trebuia evidenţiată situaţia prezentă când o putere străină a răpit teritorii din vatra strămoşească şi a deportat locuitorii acestor ţinuturi, supunându-i la exterminare, prin metode barbare.

La iniţiativa din 1976 s-au alăturat, pe lângă cele 3 partide amintite mai sus, şi partidul Totul pentru Ţară, constituindu-se pe 3 iunie 1978 C.N.R.-ul…

***

…din ţară au venit a şapte persoane, de mâna întâi, pe care le vom întâlni în acţiunile ce se vor întreprinde pentru prezentarea dramei româneşti. Toţi cei şapte purtau în ei suferinţa barbariei comuniste şi erau hotărâţi să facă cunoscut adevărul. Am amintit deja de Remus Radina; la scurt timp, a sosit Nicolae Evolceanu, care mi‑a adus veşti despre pregătirea formelor de plecare spre Franţa a familiei mele.

Tot dintre deţinuţii politic au mai sosit Dumitru‑Mituş Ionescu şi George Mazilu, care s‑au stabilit în Elveţia şi au răspuns „prezent" la activitatea anticomunistă ce se va desfăşura, după cum vom vedea. Al treilea grup a fost format din alţi deţinuţi de excepţie care au sosit prin Italia, unde au făcut un scurt popas înainte de a se îndrepta spre Statele Unite. Este vorba de: Grigore Caraza, care a suferit 21 de ani în temniţe (intrat de la 19 ani şi executând la 19 ani în Aiud şi doi ani în Bărăgan); Virgil Badiu, care a stat peste un deceniu în temniţe, iar pentru refuzul muncii forţate de la Canal s‑a îmbolnăvit şi a ajuns dărâmat în Italia, de unde s‑a îndreptat spre Statele Unite.

Unul dintre cei mai curajoşi sosiţi în Italia a fost Ion Ovidiu Borcea, care a stat şapte din cei 15 ani executaţi singur în celula iadului de la Râmnicu Sărat. Despre Borcea am mai amintit şi vom mai avea multe de spus, pentru că a fost un titan în activităţile exilului din America, pe măsura comportării excepţionale în iadul comunist; a fost tot timpul un adversar înverşunat al abuzurilor administraţiilor din închisori.

Cicerone Ioniţoiu

…Al doilea volum al Memoriilor lui Cicerone Ionitoiu descrie efortul celor care, ramasi fideli constiintei proprii si valorilor morale, au dus din exil o lupta inegala impotriva regimului comunist din Romania. Reuniti in jurul Comitetului (Consiliului) National Roman si sustinuti de Radio „Europa Libera", ei au facut cunoscute Occidentului situatia dramatica a Romaniei conduse de Nicolae Ceausescu si caracterul inuman al orinduirii comuniste, in incercarea de a promova valorile democratice si de a impune regimului de la Bucuresti Acordurile de la Helsinki din 1975.

Sint prezentate de asemenea actiunile Securitatii, care, prin metodele Directiei de Informatii Externe –dezinformari, santaje, atentate, racolari de agenti din rindul refugiatilor etc. –, urmarea sa compromita activitatea Consiliului National Roman si a Partidului National Taranesc din exil. Adresat atit generatiei care „n-a avut tinerete", cit si celor care i-au urmat, volumul are o remarcabila valoare documentara, contribuind la cunoasterea particularitatilor exilului politic romanesc si a relatiilor tensionate dintre acesta si autoritatile comuniste de la Bucuresti.

DETALII PE: http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1698 Memorii. Volumul I: Din tara sirmelor ghimpate: http://www.polirom.ro/catalog/carte/memori...r-ghimpat-3485/

Memorii. Volumul II: Drama Romaniei vazuta din exil : http://www.polirom.ro/catalog/carte/memori...din-exil--4397/

Interviu cu Cicerone Ioniţoiu - „Sînt un om care-a jurat să spună adevărul din ţara sîrmelor ghimpate" : http://www.observatorcultural.ro/Sint-un-o...es_details.html

Cicerone IONITOIU - lista de lucrari publicate : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=155

Colecţia Cicerone Ioniţoiu : http://www.procesulcomunismului.com/martur...duri/ioanitoiu/