HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> 13 Enigme Ale științei, traducere din NewScientist
Erwin
mesaj 8 Mar 2007, 11:38 PM
Mesaj #1


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



Am tradus acest articol apărut cu doi ani în urmă în revista New Scientist și aș vrea să discutăm pe marginea lor, dacă aveți idei, păreri sau cunoașteți mai multe despre ele...

1. Efectul placebo

Nu încercați asta acasă. De câteva ori pe zi, pentru câteva zile, se provoacă durere cuiva. Se controlează durerea cu morfină până în ultima zi a experimentului, când se înlocuiește morfina cu o soluție salină. Ghici ce se întâmplă? Soluția salină calmează durerea.

Acesta este efectul placebo: cumva, câteodată, o mulțime de nimicuri pot fi foarte puternice. Doar că nu sunt chiar nimicuri. Când Fabrizio Benedetti de la Universitatea Turin din Italia a făcut experimentul, a adăugat la final nalaxonă, o substanță care blochează efectul morfinei în soluția salină. Rezultatul șocant? Puterea de calmant a soluției saline a dispărut.

Ce s-a întâmplat? Medicii cunosc efectul placebo de zeci de ani și rezultatele cu naloxona par să arate că efectul placebo este biochimic. Dar, în afară de asta, pur și simplu nu știm.

Benedetti a arătat între timp că un placebo salin poate de asemenea reduce tremurăturile și înțepenirea mușchilor la suferinzii de Parkinson (Nature Neuroscience, vol 7, p.587). El și echipa lui au măsurat activitatea neuronilor din creierul pacienților pe măsură ce au administrat soluția salină. Au descoperit că neuroni individuali din nucleul subtalamic (o zonă obișnuită pentru încercările chirurgicale de ameliorare a simptomelor sindromului Parkinson) au început să se activeze mai rar când soluția a fost administrată și mai puține rafale de activări – o altă caracteristică asociată cu Parkinson. Activitatea neuronală a descrescut în același timp în care simptomele s-au ameliorat: în mod sigur soluția salină are un efect.

Avem multe de învățat despre ce se întâmplă aici, a zis Benedetti, dar un lucru este clar: mintea poate influența biochimia organismului. „Relația dintre așteptări și efectul terapeutic este o cale potrivită de a înțelege interacțiunea minte-corp” a zis el. Cercetătorii au acum nevoie să identifice când și unde efectul placebo funcționează. Pot fi multe boli în care nu are nici un efect. Poate exista un mecanism comun în diferite boli. Încă nu știm.

2. Problema orizontului

Universul nostru pare incredibil de uniform. Privind spațiul de la un capăt la altul al universului vizibil, vedem că radiația de fond de microunde care umple cosmosul este la aceeași temperatură pretutindeni. Nu e nimic surprinzător până ce nu considerăm că cele două margini sunt la aproape 28 miliarde de ani lumină depărtare iar universul nostru nu are mai mult de 14 miliarde de ani.

Nimic nu poate călători mai repede decât lumina, așa că nu există nici o cale prin care radiația termică să străbată cele două orizonturi și să uniformizeze punctele fierbinți și reci create în Big Bang și să lase echilibrul termic pe care îl vedem azi.

Această problemă a orizontului dă bătăi de cap cosmologiștilor , atât de mari încât au fost nevoiți să apeleze la soluții cam ciudate. „Inflația” spre exemplu.

Am putea soluționa problema orizontului dacă universul s-ar expanda foarte repede pentru o vreme, imediat după Big-Bang, cu un factor de 10 la puterea 50 într-un timp de 10 la minus 35 secunde. Dar asta e ceva logic? „Inflația ar fi o explicație, dacă ar fi avut loc”, spune Martin Rees, astronom la Cambridge. Dificultatea e că nimeni nu știe cum se poate întâmpla asta.

Așa că, de fapt, inflația rezolvă un mister doar ca să invoce altul. O variație în viteza luminii ar putea de asemenea soluționa problema orizontului, dar este mult prea insignifiantă în fața intrebării „de ce?” În termeni științifici, temperatura uniformă a radiației de fond rămâne o anomalie.

3. Radiațiile cosmice ultra-energetice

Pentru mai bine de 10 ani, fizicieni japonezi au observat raze cosmice care nu au cum să existe. Razele cosmice sunt particule – cele mai multe dintre ele protoni dar și câteodată nuclee de atomi grei – care străbat universul la viteze apropiate de viteza luminii. Unele raze cosmice detectate pe Pământ sunt produse de evenimente violente ca supernovele, dar încă nu știm originea particulelor de înaltă energie, care sunt cele mai energetice particule observate în natură. Dar asta nu e întregul mister.

Pe măsură ce o particulă rază cosmică străbate spațiul, pierde energie în coliziunile cu fotonii de joasă energie care umplu universul, ca radiația de fond de microunde. Teoria relativității speciale a lui Einstein ne arată că orice rază cosmică ce ajunge pe Pământ de la o sursă extragalactică va suferi atât de multe pierderi de energie în coliziuni astfel încât energia maximă posibilă este 5 x 10 la puterea 19 electron-volți. Aceasta e cunscută drept limita Greiser-Zatsepin-Kuzmin.

În timpul ultimilor ani, detectorul de particule al Universității Akeno din Tokio, întins pe mai bine de 100 km pătrați – a detectat câteva raze peste limita GZK. În teorie, ele ar putea veni doar din galaxia noastră, nefiind supuse pierderilor energetice într-o călătorie mai lungă prin cosmos. Totuși, astronomii nu au putut găsi nici o sursă pentru acestea. Așa că, ce se întâmplă de fapt?

O posibilitate ar fi că există o greșeală în rezultatele obținute de Akeno. Alta e că Einstein a greșit. Teoria specială a relativității spune că spațiul este același în toate direcțiile, dar dacă particulele ar fi găsit o cale de a se mișca mai ușor în anumite direcții? Atunci razele cosmice ar putea reține mai multă energie proprie, permițându-le să treacă de limita GZK.

Fizicienii de la experimentul Piere Auger din Mendoza, Argentina lucrează acum la această problemă. Utilizând 1600 detectoare distribuite pe o suprafață de peste 3000 de km pătrați vor fi capabili să determine energia razelor cosmice și să facă lumină asupra rezultatelor japoneze.

Alan Watson, un astronom de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, și purtător de cuvânt pentru proiectul Pierre Auger, este deja convins că este ceva ciudat aici. „Eu nu am nici un dubiu că aceste evenimente peste 10 la puterea 20 electron-volți există. Sunt suficiente exemple ca să mă convingă” a spus el. Întrebarea este, ce sunt de fapt? Câte din aceste particule ajung aici și din ce direcție vin ele? Până ce nu aflăm asta nu putem spune cât de exotică ar fi adevărata explicație.

va urma...

Acest topic a fost editat de Erwin: 8 Mar 2007, 11:39 PM


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 8 Mar 2007, 11:41 PM
Mesaj #2


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



- continuare -

4 Homeopatia și rezultatele din Belfast

Madeleine Ennis, o farmacologistă de la Universitatea Regală din Belfast era o critcă severă a homeopatiei. Ea a lupta vehement împotriva susținerii că un remediu chimic ar putea fi diluat într-atât încăt o mostră să nu conțină nici măcar o moleculă de altceva decât apă și totuși să aibe un efect curativ. Până când ea s-a angajat să demonstreze odată pentru totdeauna că homeopatia este doar imaginație.

În cele mai recente lucrări, Ennis descrie cum echipa ei a studiat efectele soluției ultradiluate de histamină asupra unor globule albe din sângele uman care sunt responsabile pentru inflamații. Aceste „basofile” eliberează histamină când celulele sunt atacate. Odată eliberată, histamina oprește eliberarea de mai multă histamină. Studiul, reluat de patru laboratoare diferite au găsit că acea soluție homeopatică – atât de diluată încât probabil că nu mai conține nici o singură moleculă de histamină – a funcționat exact ca histamina. Ennis n-a fost prea încântată de pretențiile homeopaților, dar a admis că un astfel de efect nu poate fi exclus.

Cum se poate întâmpla așa ceva? Homeopații prepară remediile dizolvând substanțe ca: cărbune de lemn, beladonă, sau venin de păianjen în alcool apoi diluând această tinctură-mamă în apă, de mai multe ori succesiv. Nu contează la ce nivel de diluție, homeopații susțin, remediul original lasă un fel e amprentă asupra moleculelor de apă. Apoi, oricât de diluată ar fi soluția, este încă impregnată cu proprietățile remediului.

Putem înțelege ușor de ce Ennis rămâne sceptică. Și rămâne adevărat faptul că nici un remediu homeopatic n-a fost dovedit ca efectiv în teste clinice pe scară largă, folosind aleatoriu placebo-uri. Dar studiul din Belfast (Inflammation Research, vol 53, p 181) sugerează că ceva există. Ennis scrie: „Suntem incapabili să explicăm descoperirile și le-am adus la cunoștință ca să încurajăm pe alții să investigheze acest fenomen.” Dacă rezultatele vor fi pozitive, zice ea, implicațiile sunt profunde: s-ar putea să fim nevoiți să rescriem fizica și chimia.

5. Materia neagră

Să considerăm cea mai bună teorie a gravitației, s-o aplicăm la modul cum se rotesc galaxiile și imediat vedem problema: galaxiile ar trebui să se disperseze. Materia galactică se rotește în jurul unui punct central deoarece atracția gravitațională mutuală creează forțe centripete. Dar nu este suficientă masă în galaxii pentru a produce rotația observată.

Vera Rubin, astronom la departamentul de magnetism terestru de la Institutul Carnegie, Washington DC a descoperit această anomalie spre sfârșitul anilor 70. Cel mai bun răspuns al fizicienilor să sugereze că este mai multă materie decât putem noi vedea. Dificultatea este că nimeni nu poate explica ce este această materie întunecată.

Și nici acum nu pot. Alți cercetători au făcut numeroase sugestii despre ce fel de particule ar putea forma materia neagră, dar nu e nici un consens. Este un gol stânjenitor în înțelegerea noastră. Observațiile astronomice sugerează că materia neagră trebuie să aibe în jur de 90% din masa universului, deci suntem surprinzător de ignoranți asupra a ce reprezintă acești 90%.

Poate că nu putem afla ce este materia neagră deoarece de fapt ea nu există. Asta e sigur ce ar vrea Rubin să evidențieze. „ Dacă aș putea avea ocazia, mi-ar plăcea să văd că legile lui Newton trebuie modificate ca să descrie corect interacțiunile la mare distanță”, a zis ea. „Este mult mai credibil decât un univers umplut cu o nouă specie de particule sub-nucleare.”

6. Metanul și sonda spațială Viking

20 iulie 1976. Gilbert Levin e surescitat. La milioane de kilometri distanță, pe Marte, sondele Viking au escavat sol și l-au amestecat cu nutrienți marcați cu carbon 14. Oamenii de știință ai misiunii au fost de acord că, dacă instrumentele lui Levin aflate la bordul sondelor vor detecta emisii de metan conținând carbon 14 din sol, trebuie să existe viață pe Marte.

Viking a raportat rezultate pozitive. Ceva a ingerat nutrienții, i-a metabolizat și apoi a eliberat gaz marcat cu carbon 14.

De ce nu sărbătorim?

Deoarece un alt instrument, proiectat să identifice molecule organice, considerate ca semne esențiale pentru viață, n-au găsit nimic. Aproape toți savanții implicați au rămas rezervați și au declarat descoperirile sondelor Viking ca fals pozitive. Dar au fost?

Argumentele continuă să apară, dar rezultatele de la ultimele rovere NASA arată că suprafața lui Marte a fost aproape sigur umedă în trecut și deci ospitalieră pentru viață. Apoi sunt o mulțime de dovezi care continuă să sosească, declară Levin. „Fiecare misiune pe Marte a produs dovezi în favoarea concluziei mele. Nici una n-a contrazis-o.”

Levin rămâne fidel ideii sale și nu mai este singur. Joe Miller, un biolog celular de la Universitatea Southern California din Los Angeles a reanalizat datele și crede că emisiile arată un ciclu circadian. Aceasta sugerează viață.

Levin a cerut agențiilor ESA și NASA să trimită o versiune modificată a misiunii marțiene care să caute molecule chirale. Acestea sunt de două feluri: levogire și dextrogire, imagini în oglindă. În timp ce procesele biologice tind să producă molecule care favorizează una din forme, procesele nevii crează ambele forme în număr egal. Într-o misiune marțiană viitoare care să descopere dacă metabolismul marțian preferă o anumită formă, aceasta ar fi cea mai bună indicație că există viață pe Marte.

7. Tetraneutronii

Acum șapte ani, un accelerator de particule din Franța a detectat șase particule care n-ar trebui să existe. Au fost numite tetraneutroni: patru neutroni legați împreună într-un mod care desfide legile fizicii.

Francisco Miguel Marques și colegii săi de la acceleratorul Ganil din Caen sunt gata să repete experimentul. Dacă vor reuși, acești compuși ne vor obliga să regândim forțele care țin împreună nucleonii atomici.

Echipa a ciocnit nuclele de beriliu cu ținte de carbon și au analizat resturile captate în detectoarele de particule din jurul țintei. Se așteptau să observe patru neutroni separați lovind detectoarele. În schimb, echipa de la Ganil a găsit doar o singură sclipire de lumină într-un singur detector. Iar energia acestei lumini sugera că patru neutroni au ajuns deodată la detector. Bineînțeles, descoperirea ar fi putut fi un accident: patru neutroni puteau să ajungă simultan în același loc și în același timp prin coincidență. Dar asta e ridicol de improbabil.

Nu chiar atât de improbabil ca tetraneutronii, s-ar putea spune, căci în modelul standard de fizica particulelor, tetraneutronii pur și simplu n-ar putea exista. Conform cu principiul de excluziune al lui Pauli, nici măcar 2 protoni sau neutroni din același sistem nu ar putea avea proprietăți cuantice identice. De fapt, forța nucleară tare care îi ține împreună este de așa natură că nu poate ține doi neutroni liberi împreună, lăsând la o parte pe cei patru. Marques și echipa sa au fost atât de contrariați de rezultate încât au îngropat datele într-o documentare care doar pretinde posibilitatea că tetraneutronii ar putea fi descoperiți în viitor. (Phisical Review C, vol 65, p 44006).

Apoi sunt mai multe motive care să pună în dubiu existența tetraneutronilor. Dacă am modifica legile fizicii ca să admită patru neutroni să se lege împreună, toate felurile de haos ar urma. (Journal of Phisics G, vol 29, L9). Ar însemna că amestecul de elemente formate după Big Bang ar fi inconsistent cu ceea ce observăm azi și, mai rău, elementele formate ar fi ajuns foarte reede mult prea grele ca cosmosul să le suporte. „Poate că universul ar fi colapsat înainte să aibe șansa să se extindă,” a declarat Natalia Timofeyuk, teoreticiană la Universitatea Surrey din Guildford, Marea Britanie.

Cu toate astea, există câteva goluri în acest raționament. Teoriile actuale ar permite tetraneutronilor să existe doar ca particule cu viață extrem de scurtă. „ Aceasta ar putea fi o explicație pentru ca cei patru neutroni au lovit simultan detectorul,” zice Timofeyuk. Și există alte dovezi care susțin existența neutronilor multipli: stelele neutronice. Aceste corpuri, care conțin un enorm număr de neutroni legați, sugerează că o forță încă necunoscută acționează atunci când neutronii se adună în masă.

- va urma -


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 8 Mar 2007, 11:51 PM
Mesaj #3


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



- continuare -
8. Anomalia Pioneer

Aceasta este o poveste despre două sonde spațiale. Pioneer 10 a fost lansată în 1972; Pioneer 11 un an mai târziu. Până acum ambele sonde ar trebui să fie în derivă fără nici un control. Totuși, traiectoriile lor au fost urmărite mult prea departe ca să poată fi ignorate.

Aceasta pentru că ceva le-a tras sau le-a împins, făcându-le să accelereze. Rezultatul acestei accelerații este mic, mai puțin de un nanometru pe secundă la patrat. Asta e echivalentul a doar a zecea-miliarda parte a accelerației gravitaționale la suprafața pământului, dar suficient ca să împingă Pioneer 10 cu 400000 km în afara traiectoriei sale. Ultimul contact cu sonda Pioneer 11 a fost în 1995, dar până în acest punct a suferit aceeași deviație ca și sonda soră. Deci, ce a cauzat asta?

Nu știe nimeni. Câteva posibile explicații au fost deja excluse, inclusiv erorile software, vântul solar sau scurgerile de combustibil. Dacă cauza este un efect gravitațional, atunci este unul despre care nu știm nimic. De fapt, fizicienii sunt complet dezarmați și unii dintre ei încearcă să lege acest mister cu alte fenomene inexplicabile.

Bruce Basset de la Universitatea Portsmouth, Marea Britanie, a sugerat că deviația Pioneer ar avea ceva în comun cu variația lui alfa, constanta structurii fine. Alții au vorbit despre materia neagră, dar atâta vreme cât nu știm ce e materia neagră, nu ajută la nimic. „Aceasta este o nebunie” zice Michael Martin Nieto de la Los Alamos Nationa Laboratory. „Avem doar ipoteze, nici una n-a fost demonstrată.”

Nietp a solicitat să se facă o nouă analiză a datelor traiectoriei primite de la sondă care spune el, ar putea să aducă indicii noi. Dar ca să ajungă la o concluzie, oamenii de știință au nevoie de o nouă misiune special proiectată să testeze efectele gravitaționale neobișnuite în marginea sistemului solar. O astfel de sondă ar costa probabil între 300 și 500 milioane de dolari și ar putea să fie atașată de o altă misiune spre marginile sistemului solar.

„O explicație ar putea fi găsită”, declară Nieto. „Bineînțeles, eu sper că va fi o nouă fizică, oricăt de ciudat ar părea. Dar odată ce un fizician începe să lucreze pe bazele unei speranțe, el ar putea cădea în eroare.” Dezamăgit cum pare, Nieto se gândește că explicația pentru anomalia Pioneer ar putea fi găsită într-un banal efect ca o necunoscută sursă de căldură la bordul sondei.

9 Energia neagră

Este una din cele mai faimoase și mai stînjenitoare probleme din fizică. În 1998 astronomii au descoperit că universul se extinde cu viteză din ce în ce mai mare. Este un efect al cărei cauze încă o căutăm, până acum toată lumea credea că expansiunea universului s-a încetinit după Big Bang. „Teoreticienii încă bâjbâie căutând o posibilă explicație” spune Katerine Freese, cosmologist la Universitatea An Arbor din Michigan. „Noi toți sperăm că viitoarele observații de supernove, de clustere de galaxii și altele ne vor aduce mai multe indicii.”

O sugestie este că anumite proprietăți ale spațiului vid sunt implicate – cosmologiștii au numit-o energie neagră. Dar toate încercările de a stabili ce este au eșuat rapid. Este posibil de asemenea că teoria relativității generale a lui Einstein trebuie ajustată când se aplică la scara universului. „Domeniul este larg deschis,” a spus Freese.

10 Pragul Kuiper

Dacă am călători spre marginea îndepărtată a sistemului solar, în vastele ținuturi înghețate de după Pluto am vedea ceva ciudat. Imediat după centura Kuiper, o regiune a spațiului plină de pietre înghețate, nu mai e nimic.

Astronomii au denumit această limită Pragul Kuiper, din cauză că densitatea rocilor scade atât de brusc. Ce o cauzează? Singurul răspuns pare ar fi a zecea planetă. Nu vorbim despre Quaoar sau Sedna, acesta trebuie să fie un obiect masiv, la fel de mare ca Pământul sau ca Marte, care a curățat zona de resturi.

Dovezile pentru existența Planetei X sunt copleșitoare, zice Alan Stern, un astronom de la Institutul de Cercetare Sudvest din Boulder, Colorado. Dar, cu toate calculele care demonstrează existența pragului Kuiper, nimeni n-a văzut această a zecea planetă.

Există un motiv bun pentru asta. Centura Kuiper este mult prea departe de noi ca să o putem vedea cum trebuie. Trebuie să mergem acolo și să vedem înainte de a putea spune ceva despre regiune. Iar asta nu va fi posibil pentru următorii 10 ani cel puțin. Sonda NASA New Horizons care se îndreaptă spre Pluto și centura Kuiper a fost lansată în ianuarie 2006. Nu va ajunge la Pluto înainte de 2015, așa că, dacă vom căuta o explicație pentru întinsa zonă liberă din pragul Kuiper trebuie să cercetăm acest spațiu.

11 Semnalul Wow

A durat 37 de secunde și venea din spațiul îndepărtat. În 15 august 1977 l-a determinat pe Jerry Ehman, astronom la Universitatea Columbus, statul Ohio să scrie „Wow!” pe listingul de la radiotelescopul Big Ear, în Delaware. 28 de ani mai târziu, nimeni încă nu știe cine/ce a creat acel semnal. „Încă aștept o explicație definitivă, care să aibe sens” a spus Ehman.

Venind din direcția constelației Săgetătorul, pulsul de radiație a fost limitat la o bandă îngustă de frecvențe radio în jur de 1420 Mhz. Această frecvență este într-o bandă din spectrul radio unde toate transmisiile sunt interzise printr-un acord internațional. Sursele naturale de radiație, ca emisiile termice de la planete, de obicei acoperă o bandă mult mai largă de frecvențe. Deci, ce l-a cauzat?

Cea mai apropiată stea din acea direcție este la 220 ani lumină depărtare. Dacă acela este locul din care venea, ar putea fi un eveniment astronomic extrem de puternic, sau o civilizație care utilizează un transmițător incredibil de mare și puternic.

Faptul că sute de ascultări a aceluiași sector de cer n-a găsit ceva asemănător acestui semnal nu înseamnă că n-ar putea fi extraterestru. Dacă considerăm că telescopul Big Ear acoperă doar o milionime din suprafața cerului la un moment dat, și un transmițător extraterestru ar emite într-o aceeași fracțiune de cer, șansele ca cele două să se întâlnească din nou sunt reduse, cel puțin.

Alții cred că trebuie să fie o explicație mai banală. Dan Wertheimer, cercetătorul șef al proiectului SETI@home, a zis că semnalul Wow a fost în mod sigur poluare, o interferență de la un transmițător terestru. „Noi am văzut multe semnale ca acesta, și astfel de semnale totdeauna s-au dovedit a fi interferențe” a declarat el. Dezbaterea continuă.

12. Constantele nu chiar constante

În 1997 astronomul John Webb și echipa sa de la Universitatea New South Walles din Sidney a analizat lumina care ajunge pe Pământ de la quasari. În cei 12 miliarde de ani lumina a trecut prin nori interstelari de metale ca fier, nichel și crom și cercetătorii au descoperit că acești atomi au absorbit o parte din fotonii luminii de la quasar dar nu pe cei pe care se așteptau.

Dacă observațiile sunt corecte, cea mai aproape rezonabilă explicație este că o constantă a fizicii numită constanta structurii fine, sau alfa, a avut o valoare diferită când lumina a trecut prin acei nori.

Dar asta e o erezie. Alfa este o constantă extrem de importantă care determină cum lumina interacționează cu materia li nu ar trebui să se poată schimba. Valoarea ei depinde, printre altele, de sarcina electronului, de viteza luminii și de constanta lui Plank. Pot oare acestea să se schimbe?

Nimeni din fizică nu vrea sp creadă aceste măsurători. Webb și echipa sa au încercat ani de zile să găsească o eroare în rezultate. Dar până acum n-au reușit.

Aceste rezultate nu sunt singurele care sugerează că ceva lipsește din înțelegerea noastră asupra lui alfa. O analiză recentă a singurului reactor nuclear natural, care a fost activ aproape 2 miliarde de ani în urmă unde este acum Oklo în Gabon, sugerează că ceva în interacțiunea luminii cu materia s-a schimbat.

Rata anumitor izotopi radioactivi produși de un astfel de reactor depinde de alfa, așa că studiind produsele de fisiune rămase în pământ la Oklo ne dă o cale de a calcula valoarea constantei la vremea când s-au format. Folosind această metodă, Steve Lamoreaux și colegii săi la Los Alamos National Laboratory din New Mexico au sugerat că alfa a descrescut cu mai mult de 4 procente de când reactorul Oklo a pornit. (Phisical Review D, vol 69, p 121701).

Sunt și sceptici care încă nu acceptă nici o schimbare a lui alfa. Patrick Petitjean, un astronom la Institutul de Astrofizica din Paris conduce o echipă care analizează lumina de la quasari captată de VLT din Chile și n-a găsit nici o dovadă că alfa s-a schimbat. Dar Webb, care acum studiază măsurătorile VLT, spune că e necesară o analiză mai complexă decât cea condusă de Petitjean. Grupul lui Webb lucrează la asta acum, și poate va fi în măsură să declare anomalia rezolvată sau nu.

„Este dificil să spunem cât timp ne va lua” spune un membru al echipei de la Cambridge, Michale Murphy. „Cu cât analizăm mi mult aceste date, cu atât mai multe dificultăți apar”. Dar, oricare ar fi raspunsul, munca va fi utilă. O analiză a modului cum lumina trece prin norii moleculari de la distanță va releva mai multe despre cum au fost produse elementele în istoria îndepărtată a universului.

13 Fuziunea la rece

După 16 ani, a revenit. De fapt, fuziunea la rece n-a fost abandonată cu adevărat. După o perioadă de 10 ani din 1989, laboratoarele US Navy au făcut mai mult de 200 de experimente care să investigheze dacă reacțiile nucleare care generează mai multă energie decât consumă – presupunându-le posibile doar în interiorul stelelor – ar putea avea loc la temperatura camerei. Numeroși cercetători s-au declarat pentru.

Cu o fuziune controlată la rece, multe din problemele energetice ale lumii ar dispărea: nu e de mirare că Departamentul de Energie al Statelor Unite este interesat. In decembrie, după o lungă revizuire a dovezilor, a declarat că este deschis de a primi propuneri pentru noi experimente de fuziune la rece.

Aceasta este o întoarcere la 180 de grade. Departamentul Energiei, la primul raport asupra subiectului, publicat în urmă cu 17 ani a concluzionat că rezultatele originale ale experimentului de fuziune la rece produse de Martin Fleischmann și Stanley Pons de la Universitatea din Utah și dezvăluite la o conferință de presă în 1989, sunt imposibil de reprodus, si deci probabil false.

Principala susținere a fuziunii la rece este că electrozii de paladiu scufundați în apă grea – în care oxigenul este combinat cu izotopul de hidrogen deuteriu – poate elibera o mare cantitate de energie. Aplicând o tensiune la electrozi se presupune că determină nucleele de deuteriu să se miște în structura moleculară a paladiului, permițându-le să treacă peste respingerea lor naturală și să fuzioneze, eliberând o mare cantitate de energie. Impedimentul este că fuziunea la temperatura camerei este imposibilă în contextul oricărei teorii științifice.

Asta nu contează, conform cu David Nagel, un inginer la Universitatea George Washington. Supraconductorii au fost explicați în 40 de ani, așa că nu e nici un motiv să respingem fuziunea la rece. „Cazul experimental este dovada” spune el. „Nu poți s-o faci să dispară.”

după:
13 things that do not make sense - Michael Brooks
din numărul 2491 al New Scientist Magazine, 19 martie 2005, pag.30



--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 8 Mar 2007, 11:51 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Blakut
mesaj 8 Mar 2007, 11:52 PM
Mesaj #4


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.405
Inscris: 16 May 04
Din: Bucuresti, the belly of heck
Forumist Nr.: 3.508



De unde ai luat astea? Sunt oarecum sceptic in ceea ce priveste cateva enigme. Altele nu sunt enigme, sunt pur si simplu elemente care nu au fost cercetate destul...


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Catalin
mesaj 9 Mar 2007, 07:41 AM
Mesaj #5


Filosof boem
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.222
Inscris: 10 July 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 445



Iar aia cu viteza luminii este chiar falsa. Super-novele observate arata ca viteza luminii e aceeasi de milioane de ani.


--------------------
A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Artanis
mesaj 10 Mar 2007, 04:50 PM
Mesaj #6


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.774
Inscris: 28 March 05
Forumist Nr.: 6.013



QUOTE (Blakut @ 8 Mar 2007, 10:52 PM)
De unde ai luat astea? Sunt oarecum sceptic in ceea ce priveste cateva enigme. Altele nu sunt enigme, sunt pur si simplu elemente care nu au fost cercetate destul...

Cum de unde le-a luat ? Omul a dat si link-ul, insa nu vad cu ce am putea noi contribui la elucidarea acelor enigme...
In schimb, putem adauga altele, sau linka altele smile.gif :

http://www.lns.cornell.edu/spr/2000-08/msg0027202.html
(1) COSMIC RAYS THAT PACK A *HUGE* WALLOP!
(2) THE FIRST IMAGE
(3) DARK MATTER and DARK ENERGY
(4) THE MISSING NEUTRINO PROBLEM
(5) THE ORIGIN OF MASS & INERTIA (aka THE HIGGS PROBLEM)
(6) THE HIGGS-GRAVITY CONNECTION
(7) THE DEFINITION OF A MASS UNIT
(8) THE ORIGIN OF SCALE, UNITS & FUNDAMENTAL 'CONSTANTS'
(9) THE RELATION OF THE WEINBERG ANGLE TO THE 8-15-17 RIGHT TRIANGLE
(10) WHY DOES THE SECOND LAW FAIL?
(11) THE MEANING OF PROBABILITY
(12) THE *REVERSE* SCHROEDINGER CAT PARADOX
(13) WHAT IS CAUSALITY? (add in TIME TRAVEL and FREE WILL)
(14) CAN THE FUTURE BE REMEMBERED?
(15) DUAL UNIVERSES
(16) VACUUM ENERGY
(17) MACROSCOPIC EPR
(18) THE GEOMETRY MEASUREMENT PROBLEM
(19) WHAT (IF ANYTHING) SURVIVES DEATH?
(20) ANTIGRAVITY


http://www.sciencemag.org/sciext/125th/
> What Is the Universe Made Of?
> What is the Biological Basis of Consciousness?
> Why Do Humans Have So Few Genes?
> To What Extent Are Genetic Variation and Personal Health Linked?
> Can the Laws of Physics Be Unified?
> How Much Can Human Life Span Be Extended?
> What Controls Organ Regeneration?
> How Can a Skin Cell Become a Nerve Cell?
> How Does a Single Somatic Cell Become a Whole Plant?
> How Does Earth's Interior Work?
> Are We Alone in the Universe?
> How and Where Did Life on Earth Arise?
> What Determines Species Diversity?
> What Genetic Changes Made Us Uniquely Human?
> How Are Memories Stored and Retrieved?
> How Did Cooperative Behavior Evolve?
> How Will Big Pictures Emerge from a Sea of Biological Data?
> How Far Can We Push Chemical Self-Assembly?
> What Are the Limits of Conventional Computing?
> Can We Selectively Shut Off Immune Responses?
> Do Deeper Principles Underlie Quantum Uncertainty and Nonlocality?
> Is an Effective HIV Vaccine Feasible?
> How Hot Will the Greenhouse World Be?
> What Can Replace Cheap Oil -- and When?
> Will Malthus Continue to Be Wrong?

So Much More to Know …

Unsolved problems in physics

Open Questions in Physics

Unsolved problems in medicine

...and so on...

Acest topic a fost editat de Artanis: 10 Mar 2007, 04:53 PM


--------------------
"The great danger for the most of us is not that our aim is too high and we miss it, but is too low and we reach it." Michelangelo Buonarroti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Blakut
mesaj 11 Mar 2007, 02:36 PM
Mesaj #7


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.405
Inscris: 16 May 04
Din: Bucuresti, the belly of heck
Forumist Nr.: 3.508



E o diferenta intre chestii care sunt inca in cercetare si enigme.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Artanis
mesaj 11 Mar 2007, 03:14 PM
Mesaj #8


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.774
Inscris: 28 March 05
Forumist Nr.: 6.013



Mai trist e pt. unii ca unele dintre acestea sunt in cercetare de prea mult timp pt. a le mai da vreo sansa ca vor fi vreodata elucidate...


--------------------
"The great danger for the most of us is not that our aim is too high and we miss it, but is too low and we reach it." Michelangelo Buonarroti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Blakut
mesaj 11 Mar 2007, 05:02 PM
Mesaj #9


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.405
Inscris: 16 May 04
Din: Bucuresti, the belly of heck
Forumist Nr.: 3.508



QUOTE
Mai trist e pt. unii ca unele dintre acestea sunt in cercetare de prea mult timp pt. a le mai da vreo sansa ca vor fi vreodata elucidate...


Asa e, ar trebui sa renuntam sa ne mai gandim la ele, sa spunem "Pt ca asa a vrut Dumnezeu!" si sa nu ne mai batem capul cu nimic. Bine ca nu gandesc toti oamenii asa...


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Artanis
mesaj 11 Mar 2007, 05:07 PM
Mesaj #10


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.774
Inscris: 28 March 05
Forumist Nr.: 6.013



Nu am spus asta, dar in fine, fiecare cu obsesiile sale, care trebuiesc afisate pe orice topic...yeahrite.gif


--------------------
"The great danger for the most of us is not that our aim is too high and we miss it, but is too low and we reach it." Michelangelo Buonarroti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Blakut
mesaj 11 Mar 2007, 10:37 PM
Mesaj #11


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.405
Inscris: 16 May 04
Din: Bucuresti, the belly of heck
Forumist Nr.: 3.508



QUOTE
  Nu am spus asta, dar in fine, fiecare cu obsesiile sale, care trebuiesc afisate pe orice topic...


Atitudinea ta asta promoveaza, tot eu sunt obsedat ca observ asa ceva?


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 14 Mar 2007, 11:38 PM
Mesaj #12


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



offtopic: vă rog să lăsați deoparte astfel de discutii care nu sunt deloc constructive.

La subiect. Desigur că traducerea mea nu e poate cea mai reușită, aș dori să aveți întelegere, nu sunt traducător profesionist și poate engleza mea e deficitară în privința unor expresii sau cuvinte.

Ideea este că în domeniile de graniță și cele foarte noi avem încă prea puține date ca să se confirme unele sau altele dintre teoriile noi, dar teoriile existente dau greș în a explica fenomenele respective... asta înseamnă că ele trebuie și vor fi cu siguranță revizuite. Dezbaterea este în legătură cu ce știți sau ce nu știți despre ele sau ce părere sau idei aveți.

Eu zic că n-ar trebui să fim nici prea sceptici, dar nici prea înfocați de a respinge sau susține unele sau altele dintre teorii, pentru că toată istoria științei e plină de răsturnări de situație atunci când teoriile noi au luat locul celor vechi, dar nu pentru totdeauna. Totul este relativ.

Universul este foarte complex, prezintă scări și zone la/în care se exercită legi diferite. De pildă, ultimele cataloage 3D de galaxii întocmite de observatoarele astronomice și studiul statistic al poziției lor în spațiu de către savanți ca Luciano Pietronero sau oponentul său Mark Davis, arată că la scară mare este omogen, dar până la scara ~20 MPc este fractal, galaxiile sunt organizate în roiuri și filamente despărțite de spații goale. Survolul IRAS de distribuție a deplasării spre roșu a galaxiilor acoperă 88% din cer și distanțe până la 180 Mpc și arată izotropie la scară mare. Totuși, organizarea fractală necesită ceva în plus față de gravitația newtoniană.


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Catalin
mesaj 15 Mar 2007, 09:20 AM
Mesaj #13


Filosof boem
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.222
Inscris: 10 July 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 445



QUOTE

toată istoria științei e plină de răsturnări de situație atunci când teoriile noi au luat locul celor vechi, dar nu pentru totdeauna. Totul este relativ


Nu e chiar asa. Rasturnarile sunt destul de rare. De obicei o teorie mai particulara este inlocuita de una generala care se reduce la ea pentru o anumita valoarea a unui parametru. Asta nu reprezinta cu adevarat o rasturnare, nu?

QUOTE

Universul este foarte complex, prezintă scări și zone la/în care se exercită legi diferite.


Daca ar fi asa, nu s-ar mai preocupa fizicienii de marea teorie unificata.

Ah, pe asta o ratasem:
QUOTE

2. Problema orizontului

Universul nostru pare incredibil de uniform. Privind spațiul de la un capăt la altul al universului vizibil, vedem că radiația de fond de microunde care umple cosmosul este la aceeași temperatură pretutindeni. Nu e nimic surprinzător până ce nu considerăm că cele două margini sunt la aproape 28 miliarde de ani lumină depărtare iar universul nostru nu are mai mult de 14 miliarde de ani.

Nimic nu poate călători mai repede decât lumina, așa că nu există nici o cale prin care radiația termică să străbată cele două orizonturi și să uniformizeze punctele fierbinți și reci create în Big Bang și să lase echilibrul termic pe care îl vedem azi.


Pai explicatia e simpla: universul se dilata! smile.gif Nu exista o limita fizica pentru "viteza de dilatare". Viteza luminii se refera la viteza maxima cu care circula ceva in interiorul spatiului. Insa cum si cat se dilata spatiul insusi este cu totul altceva. Deci ceva care e la 10 miliarde de ani lumina, putea fi in acelasi loc cu noi acum 5 miliarde de ani si sa fi ajuns acolo din cauza dilatarii spatiului care se subsumeaza la viteza cu care respectiva chestiune se indeparteaza de noi. De fapt aceasta dilatare a spatiului este folosita de scriitorii de SF cand vorbesc despre "warp engine". "warp" vine de la "to warp the space", sa indoim spatiul, sa il dilatam sau contractam.

Teoria fizica din spatele motorului pe baza de warp este urmatoarea: avem o ...chestie... care face spatiul sa se contracte in sensul de mers al navei si sa se dilate in spate. Contractandu-l de... 1000 de ori sa zicem, putem sa mergem cu 0.1c si de fapt sa ni se para ca am fi mers cu 100c. Teoria e foarte frumoasa si nu exista vreun impediment logic evident. Sigur, tehnic vorbind nu este deloc clar ca ai putea face chestia asta si care ar fi consumul de energie. Si, si mai important, care ar fi efectul asupra spatiului insusi. Probabil ca daca te-ai decide sa faci asta in prezenta unei stele, ai distruge-o complet. Fie ai transforma-o instantaneu in gaura neagra (daca ar fi in fata ta) fie ai imprastia-o pe intreg cuprinsul sistemului solar (daca ar fi in spate).

Acest topic a fost editat de Catalin: 15 Mar 2007, 09:38 AM


--------------------
A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Mar 2007, 01:08 PM
Mesaj #14


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



QUOTE
De fapt aceasta dilatare a spatiului este folosita de scriitorii de SF cand vorbesc despre "warp engine". "warp" vine de la "to warp the space", sa indoim spatiul, sa il dilatam sau contractam.
Teoria fizica din spatele motorului pe baza de warp este urmatoarea: avem o ...chestie... care face spatiul sa se contracte in sensul de mers al navei si sa se dilate in spate.

Sau ai putea pur si simplu sa tii nava pe loc, si sa contractezi tot spatiul dintre nava si destinatie la infinit, astfel incat nava sa se suprapuna direct peste destinatie... Dupa care dilatezi spatiul la loc.. laugh.gif Problema este ce facem daca intre nava si destinatie sunt niste omuleti verzi cu antene si carora nu le place la inghesuiala... Ce facem atunci? Uitam sa mai dilatam spatiul la loc? smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Catalin
mesaj 15 Mar 2007, 01:16 PM
Mesaj #15


Filosof boem
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.222
Inscris: 10 July 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 445



Razi ca... nedocumentatul... Uite, exact ce zici tu: http://en.wikipedia.org/wiki/Alcubierre_drive

Uite si despre warp drive la NASA:
http://www.nasa.gov/centers/glenn/research/warp/warp.html

Acest topic a fost editat de Catalin: 15 Mar 2007, 01:19 PM


--------------------
A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Mar 2007, 02:02 PM
Mesaj #16


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Pai daca undeva, in vreo documentatie, se spune exact ce zic eu, cum de zici ca sunt nedocumentat? tongue.gif

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Artanis
mesaj 15 Mar 2007, 09:45 PM
Mesaj #17


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.774
Inscris: 28 March 05
Forumist Nr.: 6.013



Bine problema orizontului expusa mai sus mai are cateva "rezolvari" in teoriile stringurilor...Acum, noi nu prea stim care "rezolvare" e cea buna... wacko.gif


--------------------
"The great danger for the most of us is not that our aim is too high and we miss it, but is too low and we reach it." Michelangelo Buonarroti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 15 Mar 2007, 11:48 PM
Mesaj #18


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



Catalin:
QUOTE
Nu e chiar asa. Rasturnarile sunt destul de rare. De obicei o teorie mai particulara este inlocuita de una generala care se reduce la ea pentru o anumita valoarea a unui parametru. Asta nu reprezinta cu adevarat o rasturnare, nu?


da, am exagerat, dar aveam în minte și schimbările care se produc în modul nostru de a percepe lumea, uneori radicale în raport cu ceea ce cunoșteam înainte.

QUOTE
Daca ar fi asa, nu s-ar mai preocupa fizicienii de marea teorie unificata.


era un fel de introducere în paragraful următor, de unde reiese că materia este organizată până la o scară apoi apare omogenă și izotropă (probabil tot un efect al expansiunii)

Artanis:
QUOTE
Bine problema orizontului expusa mai sus mai are cateva "rezolvari" in teoriile stringurilor...Acum, noi nu prea stim care "rezolvare" e cea buna...


apropos, în legătură cu stringurile, s-a descoperit o nouă formă de organizare a materiei numită string-net liquid, în urma cercetărilor teoretice și de laborator efectuate de Xiao-Gang Wen de la Massachusetts Institute of Technology și Michael Levin de la Harvard University, se pare că electronii și alte particule considerate până acum a fi elementare și că au proprietăți cuantice bine stabilite se comportă ca și cum ar fi compuse și în speță electronii, în anumite condiții particulare arată ca și cum ar avea sarcină fracționară. Teoria propusă de ei are implicații profunde asupra modelelor actuale în privința organizării atomilor sub formă de cristale, de solide sau lichide și chiar s-a descoperit în natură un cristal cu proprietățile prezise de teoria lor numit herbertsmithe; pe de altă parte, conduce la un alt mod de a unifica undele luminoase cu particulele materiale.

user posted image

Articolul original: The Universe Is a String-Net Liquid , New Scientist

Acest topic a fost editat de Erwin: 15 Mar 2007, 11:51 PM


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
iuli
mesaj 3 Apr 2007, 09:12 AM
Mesaj #19


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 44
Inscris: 12 January 04
Din: Lausanne, Elvetia
Forumist Nr.: 1.789



QUOTE
Pai explicatia e simpla: universul se dilata! smile.gif Nu exista o limita fizica pentru "viteza de dilatare". Viteza luminii se refera la viteza maxima cu care circula ceva in interiorul spatiului. Insa cum si cat se dilata spatiul insusi este cu totul altceva. Deci ceva care e la 10 miliarde de ani lumina, putea fi in acelasi loc cu noi acum 5 miliarde de ani si sa fi ajuns acolo din cauza dilatarii spatiului care se subsumeaza la viteza cu care respectiva chestiune se indeparteaza de noi.


Nu e chiar asa de simpla. Depinde de viteza cu care se dilata. Daca viteza de dilatare scade (cum ar fi normal, din cauza gravitatiei) problema devine mult mai complicata:
  • sa zicem ca varsta universului ar fi de 2 ani, iar doua puncte sunt la 4 ani-lumina distanta (si au aceeasi temperatura).
  • atunci acum 1 an, distanta dintre ele trebuie sa fi fost mai mare de 2 ani-lumina (din cauza ca viteza de dilatare era mai mare in trecut)
  • si tot asa pana la t -> 0, distanta dintre puncte ramane mai mare decat lumina ar putea-o acoperi in timpul dintre t_0 si t.

De-aia a aparut 'inlfation theory' (nu stiu cum s-ar traduce), in care pentru o f. scurta perioada de timp unviersul s-a dilatat accelerat. In perioada aia scurta, punctele puteau 'comunica', si deci stabili o temperatura uniforma.

Acum se pare ca universul se dilata accelerat de fapt (e si asta una din enigmele listate la inceputul thread-ului). smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Catalin
mesaj 3 Apr 2007, 01:58 PM
Mesaj #20


Filosof boem
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.222
Inscris: 10 July 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 445



QUOTE

sa zicem ca varsta universului ar fi de 2 ani, iar doua puncte sunt la 4 ani-lumina distanta (si au aceeasi temperatura).
atunci acum 1 an, distanta dintre ele trebuie sa fi fost mai mare de 2 ani-lumina (din cauza ca viteza de dilatare era mai mare in trecut)


Nu prea vad de unde reiese. Cele doua puncte sunt, la 2 ani dupa big-bang, la 4 ani-lumina. Daca viteza de dilatare ar fi sa zicem 4/an la 2 ani de univers (adica universul sa se dilate in anul 3 de existenta astfel incat doua puncte aflate la 1 an lumina sa ajunga la 4 ani lumina) nu ai nicio problema. Cele doua puncte aflate la 2 ani de univers la 4 ani-lumina distanta unul de altul s-au aflat cu un an inainte la mai putin de un an lumina distanta unul de altul si se pot vedea intre ele acum. Gresesc pe undeva? mi-e destul de neclar si mie... hh.gif


--------------------
A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
Go to the top of the page
 
+Quote Post
iuli
mesaj 3 Apr 2007, 04:38 PM
Mesaj #21


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 44
Inscris: 12 January 04
Din: Lausanne, Elvetia
Forumist Nr.: 1.789



QUOTE
Nu prea vad de unde reiese. Cele doua puncte sunt, la 2 ani dupa big-bang, la 4 ani-lumina. Daca viteza de dilatare ar fi sa zicem 4/an la 2 ani de univers (adica universul sa se dilate in anul 3 de existenta astfel incat doua puncte aflate la 1 an lumina sa ajunga la 4 ani lumina) nu ai nicio problema.

Ummm, ai dreptate, dar nu cred ca poti alege viteza de expandare arbitrar la 4c. Din cate stiu exista niste masuratori facute de Hubble si niste aproximari ale vitezei de dilatare, dar sincer nu stiu exact cat e.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 12 Jul 2009, 10:25 AM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



QUOTE(Blakut @ 9 Mar 2007, 12:52 AM) *
De unde ai luat astea? Sunt oarecum sceptic in ceea ce priveste cateva enigme. Altele nu sunt enigme, sunt pur si simplu elemente care nu au fost cercetate destul...



Michael Brooks „13 lucruri care n-au sens”.
Aici gasesti mai multe despre aceasta carte de senzatie.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 21 Aug 2010, 08:12 PM
Mesaj #23


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062





0,4 % pe undeva pe acolo traim si noi ohyeah.gif

Acest topic a fost editat de Marduk: 21 Aug 2010, 08:12 PM


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 12:26 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman