Insuflând o nouă viață teoriei lui Charles Hapgood privind dislocarea crustală/deplasarea polilor, o nouă teorie propune faptul că inversările pe termen scurt ale câmpului geomagnetic pot „debloca” crusta suficient pentru a permite forțelor mareice să o tragă peste manta, în același mod în care mută oceanele pământului. Întrucât teoriile climatice existente nu pot oferi o explicație satisfăcătoare a ciclurilor și erelor glaciare, a fost dezvoltată o versiune revizuită a teoriei lui Hapgood care explică schimbările nivelului mării rezultate din acumularea și topirea gheții polare de-alungul epocii glaciare/ciclurilor glaciare printr-o combinație a ciclurilor Milanković și deplasărilor polilor a lui Hapgood.