Dupa cele sase expeditii americane pe Luna incheiate cu aselenizari reusite interesul fatza de satelitul natural al Pamintului a inceput sa scada. In anii '70 se stia deja ca in 2000 vor exista baze permanente pe Luna si vor fi facuti primii pasi pe Planeta Rosie, iar in jurul Pamintului, pe orbite adecvate, vor roi zeci de statii spatiale cu echipaje permanente.

Ei bine, nu. Nimic din toate astea nu s-a intimplat: nici colonii pe Luna, nici primul pas pe Marte, cit despre coloniile spatiale, staita orbitala Mir a fost teleghidata spre distrugere din lipsa banilor.

Si totusi NASA nu renunta; proiecte exista inca din anii '60, si ele sint mereu imbunatatite pe masura ce tehnologia avanseaza:

http://aerospacescholars.jsc.nasa.gov/HAS/...EM/l8/Alpha.htm

Oare intr-adevar "Viitorul va apartine spatiului"?

QUOTE

Oare intr-adevar "Viitorul va apartine spatiului"?

Cu certitudine. Motivul principal (si care face necesara aceasta afirmatie) este ca batrana noastra planeta a cam inceput sa ramana fara resurse (petrolul este estmat ca va mai ajunge inca maxim 35 ani). De asemenea Pamantul a inceput sa fie cam neincapator pt rasa umana si nu numai dpdv al intinderii cat si datorita dorintei umane de a pasi spre necunoscut, planeta noatra nu mai are nici un "coltisor" neexploatat sau fotografiat din satelit.

aici as veni cu un contra argument
sunt de acord ca nu avem statii orbitale
dar statii pe luna?
cine e sigur de asta?
opinia publica stie numai ce vor forurile superioare sa stie

Eu nu am auzit ca planeta noastra a fost explorata peste tot iar problema suprapopularii se tot pune de niste ani. INTELEG ca sunt probleme dar nici chiar asa. Pamantul clar nu este prea mic - gandeste-te la toata suprafata de apa si desert existenta. Eu cred ca in ultima faza, oamenii vor face ceva sa populeze si partile de care vorbeam si care sunt enorme.
"BATRANAnostra planeta". ..care batrana domnule...Pamantul este o planeta chiar tanara!!!!! Cel putin eu asta stiu din documentarele Discovery si de la cineva din familie care despre asta a invatat la facultate.
Dorinta umana de a pasi...pai asta e de cand a inceput omul sa gandesca...
Chiar despre asta vorbeau aia in Star Trek, rasa umana este curioasa din fire

Colonizarea spatiului va deveni posibila in viitor..dar nu peste 20 de ani...si cred ca sunteti de acord cu treaba asta.
E nevoie de capital puternic, munca enorma si oameni foarte buni...ca doar vorbim de SPATIU,nu ?

La intrebarea daca viitorul va apartine spatiului, cred ca raspunsul este afirmativ. Poate pe langa cele cateva argumente de mai sus ar fi si imensa dorinta a omului de depasire a limitelor impuse fie de timp fie de spatiu. Daca ar fi sa extrapolam acelasi lucru s-a intamplat si cu primele mari descoperiri geografice!
Dar asa cum zice HAMLEET colonizarea spatiului nu va fi posibila in 20 de ani si as adauga nici chiar in 50 de ani.

Vrei sa spui ca ar fi POSIBILA (tehnic vorbind) sau necesara si economic viabila

Daca s-ar gasi sigur resurse in spatiu care sa acopere chetuielile,..s-ar trece de faza de experiment si cercetare.
Daca colo ar fi resurse si comori inepuizabile..s-ar inventa imediat teleportarea...

Trebuie sa mai treaca timp, sa scada pretul noilor tehnologii, sa apara altele, care vor face mai putin costisitoare explorarea si apoi colonizarea spatiului. Problema se pune numai cât timp o sa mai asteptam.

Da. Tehnic ar putea fi posibila intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, iar din punct de vedere economic asa cum sustine MI_ ar trebui "... sa scada pretul noilor tehnologii, sa apara altele, care vor face mai putin costisitoare explorarea si apoi colonizarea spatiului".

Din cate am citit eu pretul unei misiuni umane pe Marte ar fi un procent infim din bugetul Pentagonului pe un an. Tot asa, costul unei baze permanente pe Luna ar fi extrem de mic in comparatie cu cheltuielile militare (tot SUA).
Tehnologia necesara o detinem deja. De cand a aparut X Prize (http://www.xprize.com) au aparut extrem de multe idei viabile in ceea ce priveste transportul pe orbita (unde s-ar putea asambla o eventuala nava care sa plece spre Marte, de exemplu).
Problema este ca lipseste vointa politica. Dupa ce s-a incheiat cursa dintre SUA si URSS, nimeni nu mai are nici un interes sa trimita oameni pe Luna sau mai departe.
In plus, lumea stiintifica este divizata intre cei care doresc explorarea umana si cei care sunt adeptii sondelor spatiale.
Eu personal cred ca o sa traiasca oameni pe luna in maxim 100-200 de ani. Tot in perioada asta de timp, o sa aiba loc prima misiune pe Marte (si deja imi pare rau ca probabil nu o sa mai fiu pe atunci )
Oricum, trebuie sa-i multumesc lui Kim Stanley Robinson ca ne-a aratat cam cum o sa fie...

PS. Apropo de X Prize - http://www.xprize.com/teams/arca.html - o echipa din Romania!!!!!!!

Acest topic a fost editat de Ares: 16 Sep 2003, 11:18 AM

Numai ca fiind distantele imense si consumul de energie necesar, calatoriile de acest fel nu vor fi niciodata comercial "rentabile"
Exclud, evident, solutiile de tip "Star treck" teleportare, etc...

Avand in vedere ca Sistemul Solar e plin de "bolovani" care abunda in materiale pe care noi pe Pamant o sa le epuizam intr-un moment dat, explorarea spatiului este inevitabila, pana si privind exclusiv din punct de vedere economic...
Si apropo de solutii tip "Star Trek", am citit de curand o carte fascinanta numita "Beyond Star Trek - Physics" care m-a lasat masca... S-ar putea ca solutiile pe care le vom folosi pentru calatoriile in spatiu sa fie cu mult mai "radicale" decat ce vedem prin filme SF (preferatele mele au fost navele cu vele solare... absolut superbe, poate gasesc pe undeva un site mai detaliat despre ele).

HA HA HA astea sint chestii de SF (care mie imi plac, dar ca povesti...)
"Bolovanii" vor fi probabil "pescuiti" cu roboti

Probabil ca pe langa lipsa vointei politice mai sunt asa cum zicea Sorin si distantele prea mari de parcurs. Este aproape imposibil ca la viteza cu care se deplaseaza o naveta spatiala in aceste momente sa credem ca un grup oarecare de astronauti ar rezista deplasarii pe distanta Pamant - Marte.

Pai distantele astea se leaga tot de vointa politica...
Noi folosim acum tehnologie dezvoltata in anii 20-30 pentru lansarea rachetelor in spatiu.
Cu tot progresul tehnic, ideea de baza a ramas aceiasi (precum se intampla si la masini de exemplu) si nimeni nu a incercat metode noi de propulsie...
Mi se pare ca acum de curand au inceput experimente cu alte metode de propulsie la JPL. Dar atat timp cat ramanem la rachete conventionale, distantele astea o sa fie un obstacol greu de trecut...
Deci ne cam invartim in cerc

Pana nu vor fi puse in practica posibilele noi modalitati de propulsie vom avea de asteptat, nu stiu cat... dar cert e ca nu vom asista la calatorii interplanetare asa cum oricare dintre noi a visat dupa vizionarea unor filme SF!

Noi nu o sa asistam sigur...
Uitandu-ma ce facem din planeta noastra, exista posibilitatea sa nu mai asiste nici un om la asa ceva... Ca sa nu mai zic ca lumea virtuala ar putea sa suplineasca orice nevoie de plecari pe alte planete...
Ufff... Uneori mi se pare ca m-am nascut prea devreme...

Posibil sa ai dreptate dar eu nu as fi atat de pesimist!

Ares gandesti imatur. Trebuie sa fii ancorat in realitate, fireste, atunci cand se porneste catre o discutie de asemenea proportii, insa nu trebuie sa uitam faptul ca tot acum 50 de ani in urma lumea stiintifica era sigura ca omul nu se va putea desprinde de solul Terrei. Desprinderea s-a realizat, lumea ovationand evenimentul, presa strigand ca este de-abia inceputul pentru omenire, lasand pe oamenii de stiinta sa jubileze asijdelea.
Nu trebuie sa gandim in termeni de "se poate realiza" ori "nu se poate realiza". Daca a dovedit ceva istoria, de cand existam pe Pamant, aceasta este ca nimic nu este imposibil. Este nevoie doar de timp si rabdare. Restul vine de la sine. Natura umana a fost parca "ingineric" creata ca sa aspire catre necunoscut, catre a face cunoscut tuturor imensul sau potential de perfectionare continua si sustinuta. Vom putea vorbi vreodata cu E.T.? Nu pot raspunde la intrebare. Insa, cu certitudine, este o aberatie sa se creada ca suntem singuri in acest univers vast. Pur si simplu ar fi o risipa prea mare de spatiu ori noi am fi extrem de unici, in acest caz. Vom coloniza si spatiul cosmic, insa toate la timpul lor.

-------
AVE!
-------

Un raspuns mai realist ar fi ca o colonizare, la propriu, a spatiului cosmic, per ansamblul sau, nu va fi posibila nici in 1000 de ani. Poate vom descoperi ca nu exista doar un singur univers ci un multivers. Ei, aceasta perspectiva, cu siguranta, ar incurca lucrurile mai mult decat sunt, insa intr-o viziune pozitiva, deoarece orizontul ar fi mai mare.

--------
AVE!
--------

Nu cred ca-i vorba de gandire imatura
Si nici nu poate fi vorba de ancorare in realitate... pentru ca cei ancorati in realitate erau cei care spuneau ca nu ne putem desprinde de sol... Dar problema ramane, ca pana a ajunge in spatiu, noi (ca rasa) nu suntem in stare sa ne ocupam de curtea noastra... Asta e un fapt dovedit, care o sa devina din ce in ce mai evident...
In acelasi timp sunt total de acord cu tine (si reiese si din ce am scris tot in thread-ul asta) ca eu consider ca nimic nu este imposibil... Sunt absolut convins ca lucrurile imaginate de cele mai creative minti, tot o sa fie depasite de realitate.
Cat despre singuri in univers... Cred ca putem porni un alt thread pe tema asta. Ar fi foarte interesant. Eu am fost foarte placut surprins pe vremuri de o carte a lui Asimov care "socotea" (ca sa zic asa) cu cele mai mici probabilitati, posibilitatea de a exista si alte forme de viata si ajungea la concluzia ca sunt nenumarate planete acolo care trebuie sa aiba viata pe ele... O chestie paradoxala, gandindu-ma la scriitorul de SF - Asimov, care era adeptul unei singure rase - omul.
O parte din mine deja crede ca o sa avem motive si mai clare sa credem in viata extraterestra pe masura ce o sa ne exploram sismtemul solar si o sa descoperim (probabil) urme de viata pe Marte (de ce nu... parca deja s-a descoperit cate ceva pe o bucata de roca de pe Marte) sau poate un pic mai departe... Europa poate?

Ai dreptate Ares ... au fost descoperite nishte lighioane microscopice pe o roca de pe Marte.
Nu mai stiu in ce film am vazut faza asta, dar ma reprezinta ... era vorba de un calcul, la nus tiu cate sisteme solare revin nu stiu cate planete si ceva de genul asta ... totul ducea la o cifra imense de planete ... si daca tot sunt atat de multe, de ce macar una nu ar avea si atmosfera compatibila cu a noastra ... si daca tot are, de ce nu ar exista si viata?
Oricum universul e mare, iar noi prea mici in comparatie cu el sa ne permitem sa spunem ca suntem singuri.

In parte, ma bucur sa aflu ca ai inteles la ceea ce ma refeream in reply. Totusi, mai ramane o poarta inchisa pentru tine, din simplul motiv susamintit referitor la imaturitate. Nu este o rusine sa afirmi ca esti imatur atat timp cat iti traiesti viata intr-un mod onest si demn, aspirand catre depasirea acestei stari de limitare prin imaturitatea inerenta varstei.
Ma refeream la ancorarea in realitate a oamenilor de stiinta fata de noile descoperiri si purcederea mai departe catre alte viitoare descoperiri. Si toate acestea trebuie privite din prisma oamenilor de stiinta, de acum mai bine de jumatate de secol, ce s-au dovedit a fi sceptici si negativisti in privinta perspectivei stiintei, in genere.

Evident ca nu suntem singuri in Univers ori Multivers insa pana nu descoperim forme superioare de viata, fie sub forma eterica, translucida, din energie pura sau altfel reprezentate, material sau imaterial, trebuie sa acceptam faptul ca formele existente de viata in alte parti ale prezentului univers sunt inferioare ori la aceeasi scara evolutiva. Aceasta este cel putin o teorie din matematici.
Pe baza undelor radio, care strabat vidul spatial cu viteze ce depasesc viteza luminii, avem o baza de start in ceea ce priveste speranta tuturor oamenilor, si anume aceea de a descoperi viata inteligenta undeva in oceanul de stele si galaxii. Se poate sa descoperim viata superioara noua, iar acest lucru, vom vedea la fata locului, daca va fi un lucru inbucurator sau de ingrijorare. Vom fi anihilati de catre futuristicii nostrii prieteni galactici ori ne vom alatura unei Aliante a umanitatii cu noua rasa descoperita? Se poate ca scenariile sa curga asemenea "Portii Stelare, un film absolut senzational, ori aidoma 'Star Trek", deasemeni un film de exceptie, insa nu facem decat sa bajbaim in intuneric pana ce vom fi, in fapt, fata in fata cu realitatea implinita.

--------
AVE!
--------

Acest topic a fost editat de Copernic: 20 Sep 2003, 09:00 AM

Ar fi cu totul si cu totul aberant sa fim singuri printre peste 100 de miliarde de Galaxii... dar chiar si printre cele cateva sute de miliarde de stele din Galaxia noastra!

Ok. Deci am ajuns la concluzia ca suntem de acord toti ca viata trebuie sa existe si in alta parte decat pe Pamant. In ce forma, la ce nivel de evolutie nu putem decat sa speculam... Dar in acelasi timp ma gandesc la o intrebare intalnita intr-o carte - Daca descoperim viata extraterestra, oare o sa o recunoastem?
Cat despre locul pe scara evolutiva unde se afla alte "fiinte" eu zic ca trebuie avut in vedere ca suntem intr-o parte tanara a Galaxiei (poate chair a universului) asa ca nu este exclus sa fie unii cu un avans considerabil inaintea noastra...

Probabil ca daca am fi in situatia de a ne afla in preajma unei asemenea forme de viata nu am avea prea multe probleme in a o recunoaste... probabil ca ar mai dificil daca ar fi in forma moleculara!

dar oare toate scenariile imaginate in legatura cu intalnirea altor civilizatii ar putea fi adevarate?
ca daca da , nu e bine ...

Majoritatea scenariilor de acest fel sunt cu precadere de domeniul SF si nu stiu daca ar fi chiar corect din partea noastra sa incercam a face o extrapolare si sa inchipuim ca s-ar putea inchipui si in realitate asemenea lucruri... dar poate ca realitatea ar fi ceva mai dura, insa pana la acel moment speculatiile sunt la ele acasa!

Ca sa revenim cu picioarele pe Pamint , iata ce i-a trecut companiei TransOrbital (din LaJolla, California) prin capul sau colectiv: cica sa ne permita sa ne pastram pe Luna backupurile de date (da, da, backupurile alea de la calculatoare). Compania se zice ca a lansat in decembrie 2002 o racheta prin intermediul careia sa testeze diverse aspecte telemetrice legate de acest proiect ambitios. Data de start: primul trimestru 2004.

Ideea este sa se instaleze pe Luna servere de date, calculatoare handheld (!?!) si si camere foto digitale (la ce le-or trebui, Doamne ?!?). Exista deja clienti interesati de backupurile pe Luna, in ideea ca acolo e un mediu mult mai stabil decit pe Pamint pentru a-si pastra datele; reversul medaliei: exista desigur u8n decalaj de timp in ceea ce priveste transferul de date Luna - Pamint.

Si oamenii aia cica vorbesc serios ...

OK, de amorul artei sa zicem ca reusesc... In primul rand cum ecraneaza calculatoarele alea de tot felul de explozii solare si alte nebunii care umbla prin spatiu si pe Luna care nu e protejata de o atmosfera...
In al doilea rand, ce au de gand? Sa trimita o racheta cu un calculator, sa-l arunce intr-o groapa si sa-l lase acolo? Cum naiba o sa mearga totul cand suportul tehnic e la miloane de kilometrii?
Oricum, nu sunt sigurii cu idei traznite... Altii vor sa faca hoteluri pe acolo, dar macar sunt mai realisiti si nu si-au propus faza prea curand...

De, nu'sh ce sa zic, si mie ideea mi se pare traznita. Si timpul mi se pare intr-adevar f.f. scurt.

Sursa este revista PC Magazin (editia in lb. romana) numarul pe septembrie. Poate ai luat si ei o tzeapa de zile mari.

Sa consemnam lansarea (si intoarcerea cu bine pe Pamint) a primului astronaut chinez. Urmare a acestui succes, guvernul Chinei se gindeste deja la construirea si lansarea de statii orbitale permanente (!).

Exista de acum patru "jucatori" pe piata calatoriilor spatiale: NASA, Agentiuaa Spatiala Europeana, Rusia si China. Oare isi vor scoate ochii unii altora sau vor sti sa coopereze atunci cind e nevoie?

Ypsi..nu stiam ca pana acum nu a participat nici un chinez la o misiune spatiala..
In fine..poate ei vor fi cei care coloniaza spatiul,..la cat de multi sunt..
Astronautul chinez a declarat la revenirea pe Terra ca..din spatiu..nu a vazut zidul chinezesc. Sa nu fi vazut el bine,..dau asta inseamna demolarea unui mit chinezesc?

Personal cred ca a fost o actiune de propaganda (42 de ani de la primul zbor, ce alt rost mai aveau cele 14 rotatii in jurul pamintului... mai ales ca totul s-a facut cu tehnologie cumparata de la rusi... Asa ca China, out, dar India si Japonia in, caci lanseaza cu succes zeci de sateliti, si asta de multi ani incoace.

Mda, poate o sa puna asiaticii (China-India-Japonia) de-un joint-venture in domeniul spatial, dupa principiul consacrat in coproductiile cinematografice: "actorii lor si caii nostri" - adica japonezii cu creierul si tehnologia si ailalti cu riscurile calatoriilor si lucrului pe orbita.