Va propun azi spre discutie un alt "principiu" din psihologia aplicata: principiul completarii, desavarsirii, terminarii.

Pe scurt: noi incercam (cautam) sa completam ceea ce este (sau ni se pare a fi) incomplet.

Totul pare sa porneasca de la "nevoia de a completa, intregi, termina, etc." (lucrurile sau actiunile incomplete tind sa ne deranjeze, si prin asta sa ne ocupe o parte din atentie - deci sa ne atraga).

Exista mai multe aspecte, cum ar fi:

Certitudinea si incertitudinea. Atunci cand ceva e sigur si cunoscut ne simtim confortabil si simtim ca avem controlul, pe cand orice e incomplet nu putem elmina din minte si continuam sa ne gandim la el. O astfel de activitate inseamna efort si poate sa ne provoace ingrijorare. Asta ar fi baza nevoii de a completa, termina, cea care ne impinge sa incheiem lucrurile si activitatile pentru a trece fara griji la urmatorul lucru sau urmatoarea activitate care ne intereseaza.

Propozitii care nu . Propozitia anterioara creaza probabil un pic de iritare sau tensiune in cel ce o citeste deoarece e evident incompleta. Asta atrage atentia si mareste concentrarea citirorului macar pentru cateva momente.

The 'completer-finisher'. Unele persoane au o nevoie aparte de a completa si in cadrul unei echipe sunt aceia care se asigura ca toate sarcinile au fost indeplinite (adesea indeplinind ei insisi acele sarcini). Fireste, exista persoane care nu sunt "completer-finishers" si care vor incepe foarte unor ceva dar nu vor simti nevoia sa si termine ceea ce au inceput.

Efectul Zeigarnik. Psihologul rus Bluma Zeigarnik a observat ca chelnerii (waiters) isi reamintesc comenzile care sunt in curs de prelucrare (uitandu-le rapid pe cele deja incheiate !)


O "aplicatie" sugerata de changingminds.org:
- incepeti o propozitie si vedeti daca o persoana incearca sa o completeze - daca o face inseamna ca ati pus persoana in pozitie de completer-finisher
- chiar daca nu completeaza verbal propozitia, o va face mental - urmarind semne ale limbajului corpului pot fi banuite gandurile persoanei


Ei, ce paerere aveti despre acest ... principiu ... il cunosteati, i-ati intalnit efectele, considerati ca e important in comunicare, ce credeti despre pozitia de completer-finisher ?

Efectul asta nu se manifesta cu succes si in sesiunea de examene ?!

eu am observat că toţi contabilii îşi amintesc foarte bine sume cu multe cifre şi le regăsesc dintr-o ochire pe o balanţă cu sute de conturi... iar balanţele se tot schimbă... cred că e o adaptare la specificul muncii fiecăruia, la fel cum un şofer conduce corect fără să se gândească la regulament, cum un farmacist găseşte ce scriu medicii (ilizibil) pe reţete sau cum gealatul tâmp care face de pază la discotecă deosebeşte indezirabilii de cei ce au voie înăuntru

acum la subiect
mi se pare interesant principiul ăsta, n-am ştiut de existenţa lui ca atare, dar am observat de multe ori în practică cum unii oameni îl aplică şi alţii nu iar când într-o discuţie completările sunt cele aşteptate discuţia devine mult mai dinamică şi ideile sunt prinse din zbor, comunicarea devine extrem de facilă când ambii parteneri aplică principiul; iar când nu sunt cele aşteptate se observă efectul contrar şi discuţia deviază, plus cazurile intermediare derivate, când unul aplică şi când celălalt nu, cu variantele lor

Efectul Zeigarnik - nu ştiam cum se numeşte, dar la mine funcţionează din plin. Nici în vis nu mă părăsesc problemele nesoluţionate. Uneori soluţia vine în vis...

Io mi-s "completer-finisher" (in special la job) , daca sunt motivata. Daca nu, tot termin, dar ma fac ca mi-e cumplit de greu si am reusit imposibilul.

Dar deseori nu-s. Ma apuc de zeci de chestii deodata si numai pe unele le termin. Insa stiu ce inseamna "urgent" si alea le rezolv.

Exista completare fara verbal ? (numai cu "gandurile")? Vi s-a intamplat sa comunicati si sa va completati cu cei dragi fara sa vorbiti ?

S-a mai vorbit pe undeva de asta. Exista. Unii ar numi-o telepatie. Se intampla la persoane care vorbesc des, gandesc asemanator, asta in cazul in care nu exista o aluzie care sa detemine aparitia unei completari in gand.

Am tot lucrat la aceasta desavarsire, ca la un moment dat sa constat ca pana la finisare mai am mult, mult. Am trecut prin toate fazele : un lucru inceput si terminat, o gramada incepute si neterminate.

..pentru aputea vorbi de desavarsire ar trebui pentru inceput sa definim ce-i incomplet....adika ceva care nu isi are un finis..un final ..
..desavarsire este atunci cand dupa un timp de munca asiduua te opresti brusc si constati cu zambetul pe buze ca s-a terminat ..gata ..ai reusit..ai desavarsit..
...ar fi extraordinar daca majoritatea dintre noi am gandi ca facem lucrurile complet ..dar este cu neputinta pentru ca intotdeauna se va gasi cineva care sa spuna ca nu-i asa, ca nu-i gata, ca mai ai de lucru....

Daca stabilesti de la inceput unde trebuie sa ajungi, chiar daca se ajusteaza pe parcurs, o sa stii cand e treaba terminata. Probabil ca cei care spun ca nu-i gata, vad altfel lucrurile, din alta perspectiva, asta nu inseamna ca nu e bun incheiata pentru tine.

Eu cunosc o persoana care intotdeauna isi termina propozitiile chiar daca intre timp subiectul s-a schimbat , chiar daca ceilati deja discuta despre altceva. In afara de acest mic 'defect" persoana asta e foarte inteligenta.

Nu cred sa fie un defect, incearca doar sa se faca bine inteleasa(persoana). Sau poate le completeaza pentru sine, nu ii plac lucrurile neterminate. Nu are legatura cu inteligenta neaparat.

Bun venit pe acest subiect, si in acest subforum, cocosel !

Vezi, m-am gandit de la inceput ca punand titlul de mai sus (in care nu numai ca apare cuvantul desavarsire, dar mai e si prima varianta, inainte de terminare si completare) acest titlu va atrage cumva atentia, poate si anumite interventii pe tema termenului "desavarsire", precum a ta.

Ai simtit nevoia sa desavarsesti titlul incercand sa duci discutia catre dezbaterea termenului "desavarsire" ? Ma intreb si eu ...

Lucrurile neterminat pot exercita o atractie ?


Cat despre oameni care au tendinta de a se completa ... ati intalnit gemeni care isi iau unul altuia (una alteia) vorba din gura ?

Stiu ca nu are legatura directa cu inteligenta dar obiceiul /"ticul" asta e deranjant sau chiar foarte deranjant . De exemplu daca vrei sa afli ceva rapid tu intrebi " stii nr de la Back taxi " ? si persoana spune " nu stiu , ca si eu am avut nevoie chiar azi si am cautat dar n-am gasit , samd samd " . Si persoana nu se lasa pana nu termina ea ce are de spus , chiar daca tu nu ai timp si chiar daca tu deja vorbesti cu altcineva .

Iti dai seama ca o persoana de genul asta chiar daca e inteligenta , e mai greu sa faca fata intr-un mediu foarte competitiv .
Ma rog, nu stiu daca are legatura cu subiectul .
In orice caz imi aduc aminte ca am citit si o carte unde exista un astfel de personaj .

Asta poate depinde de masura in care esti completer-finishe . Exercita o atractie in masura in care le observi, sau cat de "acordat" esti pe armonia lucrurilor respective. Ai putea spune ca un neterminat este... mai degraba provoaca valuri in realitatea lucrului respectiv. Mi se pare ca ar putea fi un pic asemenator cu diferenta dintre un caiac si o barca bondoaca pe un lac linistit. Eu, sa fiu crocodil, m-as duce mai degrab dupa barca

Da asa cum si Dumnezeu a creat omul dar nu a terminat creatia..(simpla opinie nu sariti acum pe mine..) Creatia universului se termina atunci cand oricare dintre noi poate percepe finalul..
Atractia poate fi foarte mare pentru ca o parte dintre noi nu poate sa spuna ca odata ce a invatat azi nu poate sa invete si maine..ci trebuie sa invete totdeauna.., spun asa nimic nu este terminat ci totul este un inceput...

am întâlnit oameni cu care mie mi se întâmplă asta... chiar de la distanţă... şi mi se pare că e telepatie, nu alta!