În cadrul abordării cuantice a conştiinţei se au în vedere căi experienţiale prin care individul poate începe să perceapă şi să relaţioneze un univers cuantic – un univers în care ,,realităţile” create de observator şi interconectivitatea inerentă tuturor lucrurilor sunt recunoscute şi experimentate. În timp ce majoritatea formelor de terapie se focalizează pe ajutarea clientului să devină o persoană ,,întreagă”, Psihologia Cuantică extinde acest context pentru a include restul universului. Acest lucru se realizează prin conducerea către o serie de nivele care dezvăluie, lărgeşte încet vederea limitată asupra lumii, o vedere a separării, o vedere liniară, o vedere a relaţiilor cauză&efect, o vedere în care individul nu se mai experimentează ca ,,formă separată” sau ,,o victimă a..”.
Nivelele conştiinţei dpdv al psihologiei cuantice, a abordării cuantice a conştiinţei, sunt mai multe iar împărţirea lor nu este una absolută. Fiecare ,,nivel” denotă înţelegeri particulare şi experienţe prin care cineva ar putea trece pentru a se ,,deplasa” către următorul nivel. Acesta poate fi legat de ,,drepturile de trecere”, în care, cu fiecare nouă înţelegere experienţială a unui aspect al conştiinţei, devine eliberat pentru a se deplasa către următorul aspect al conştiinţei, către următorul nivel de înţelegere.
Aceste ,,treceri” se numesc ,,salturi cuantice” prin care individul poate trece. Odată cu trecerea printr-un aspect al conştiinţei, se deschid noi porţi, se explorează noi experienţe, şi se poate trece la următorul aspect al conştiinţei. În continuare aceste nivele vor fi împărţite în număr de 7 (această împărţire este orientativă). Aceste ,,nivele” constituie ,,harta” Conştiinţei Cuantice.
Este importantă sublinierea principiilor de bază care diferenţiază Psihologia Cuantică de psihoterapia modernă (care se bazează pe ceea ce s-ar putea numi ,,psihologie newtoniană”).
Psihoterapia se bazează pe principiile fizicii newtoniene, o metaforă care reflectă foarte bine acest aspect este cea a bile de biliard în care structura şi mişcarea fiecărei bile de biliard poate fi în mod clar definită şi prezisă. Atunci când o bilă A este lovită, ea se mişca către Buzunarul A. Newton, un geniu, a descris o vedere reducţionistă asupra lumii: orice poate fi redus la unităţi mici, comportându-se şi reacţionând una asupra alteia, într-un pattern predictibil, măsurabil (cauză&efect).
Când aceste principii sunt translatate în premize psihoterapeutice, fiecare persoană este văzută ca o entitate separată în ea însăşi, care este clar deconectată de la altă persoană, obiect, structură, sau formă, şi care trece în viaţa de zi cu zi printr-o serie liniară de stimul- răspuns, relaţii cauză&efect. Nu este discutată unitatea conştiinţei. În unele şcoli de psihoterapie, nu există nici o conştiinţă – funcţionarea umană fiind văzută ca un lanţ complex de căi stimul-răspuns.

Bai, shape, nu obosesti de la atatea aberatii? cum reusesti sa iti mentii gandirea asa de odihnita?

Asa a facut? pe bune? Newton a fost un mistic si un mare "student" al ocultului, in caz ca nu stiai, cred ca il confunzi...

http://en.wikipedia.org/wiki/Isaac_Newton%27s_occult_studies

Ia-uite aici parapsihologie in actiune!!! Am postat mesaj acum cateva ore, si a disparut! Cuantic de-a dreptul!

măi Cătăline te rog nu-mi spune tu mie cine a fost Newton.. ştiu foarte bine.. cât despre aberaţii.. ia zi-mi că îţi place ,,bebe sexoologul" de la 9595.. nu ştiu care dintre noi are mintea mai odihnită în altă ordine de idei..

Cătălin:

Spuneam că psihoterapia modernă vede persoana ca o entitate separată în ea însăşi (o bilă de biliard) asemeni mecanicii newtoniene, care este clar deconectată de la altă persoană, obiect, structură, sau formă, şi care trece în viaţa de zi cu zi printr-o serie liniară de stimul- răspuns, relaţii cauză&efect. Unde e aberaţia aici? Ah, ştiu.. nu-ţi place de mutra mea.. no problem.. be my gică contra..

Un client care vine la terapie plângându-se despre relaţia sa cu o femeie, îi este sugerat faptul că o anumită relaţie cu o femeie, probabil mama sa, a CAUZAT problema. Spre deosebire, abordarea cuantică a conştiinţei oferă căi experienţiale prin care poţi începe să percepi şi să relaţionezi un univers cuantic.
Un exemplu: să spunem că o parte din tine ca şi copil a pretins că lucrurile au fost ok şi s-a comportat într-un anumit fel a.î. mama ta te-ar iubi. O altă parte, totuşi, a fost mânioasă, şi a încercat întotdeauna să dovedească că mama se înşela. Psihoterapia convenţională ar încuraja copilul furios din interior pentru a se exprima pe sine, iar pe copilul ok din tine, să renunţe la a încerca să-şi mulţumească mama. Dar, cele două părţi ar putea fi ,,reframed” ca mecanisme de supravieţuire şi creştere care conţin resurse ce pot fi folosite în viaţa de adult. Probabil că drive-ul tău de a dovedi că mama ta se înşală într-un fel, ar duce la dezvoltarea unor skilluri de succes în afaceri mai târziu. Harta nu este teritoriul. Ideea acestui topic nu este de a creea o altă hartă sau model la care oamenii să adere ci de a oferi exerciţii simple care stimulează noi experienţe în aşa fel încât fereastra prin care oamenii văd realitatea lor poate să înceapă a fi shiftată.
Majoritatea formelor de psihoterapie încearcă să creeze o ,,nouă” credinţă peste cea veche, problematică, presupunând că e mai bine să ai un program ,,bun”, credinţă, sau decizie decât unele ,,rele”. Abordarea cuantică a psihoterapiei creează nivele de înţelegere care conduc la experimentarea INTERCONEXIUNII dpdv al contextului mai degrabă decât al părţilor aflate în confict. E o chestie de context nu de părţi aflate în conflict. În exemplul de mai sus, adultul ar putea îvăţa să observe reacţiile numite ,,Copilul ok” şi ,,Copilul mânios” ca şi realităţi create de observator care au fost create CA RĂSPUNS la unele experienţe particulare în legătură cu mama sa. Scopul aici este de a experimenta interconectivitatea subiacentă comună tuturor răspunsurilor. Odată ce este experimentat un context mai larg, răspunsurie specifice încep să-şi piardă importanţa şi definiţia.
Din acest motive abordarea cuantică nu pune emfază pe integrarea selfurilor false ale copilăriei, nu este interesată cu reframing-ul traumei în sursă şi mai ales nu reprogramează sistemul de credinţe. Abordarea cuantică este interesată de TU care eşti acolo în spatele tuturor părţilor, traumelor, selfurilor false. Experienţa pură a conştiinţei cuantice nu este despre a integra ceva, ci despre a RECUNOAŞTE ŞI EXPERIMENTA UNITATEA SUBIACENTĂ – ABSENŢA SUBIACENTĂ SAU INTERCONEXIUNEA TUTUROR PĂRŢILOR. Această experienţă subiacentă a unităţii este acolo unde se poate experimenta adevărata întregime şi este de fapt contextul la orice experienţă. Acest context este deja, trebuie doar recunoscut. Este spaţiul unde problemele dispar şi în care TU emergi. Adică, tu devii fundalul neschimbător iar problemele, fie ele psihologice sau emoţionale, sunt văzute ca prim planul mereu schimbător. Spus mai dur: psihologia modernă este interesată de prim plan, psihologia cuantică este interesată de fundal. Asta nu înseamnă o negare a prim planului, ci în ultimă instanţă o unitate a prim planului cu fundalul.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 21 Sep 2006, 01:25 PM

Asta e ceva de genul cum am invatat psihologia la grupa mica.

Cum adica experentiale? Cum naiba sa abordezi cuantic constiinta si sa spui ca asta e stiintific? De fapt care e cantitatea discreta in psihologia cuantica si care e constanta lui Planck?

Am citit tot textul. Proasta alegere insa. Am realizat de fapt ca e un bla bla plin de "interconectare" si "reframing". Daca reduci totul la cuvinte si fraze simple rezulta un nonsens. Desigur, o sa vina shape si o sa zica "esti prost, normal ca nu intelegi, numai alesii inteleg", sau ceva asemanator. Dar desigur, nu toti avem ocazia sa discutam cu Dumnezeu pe net.

lucrurile vor deveni mai clare după ce voi vorbi despre cele 7 nivele şi voi pune exerciţii practice la care fiecare le poate simţi efectul pe propria piele..

aaa.. observ şi la tine aceeaşi frustrare..

Nivelul 1
În calitate de observator al conţinuturilor minţii mele (gânduri, simţăminte, emoţii, senzaţii, asociaţii), Eu sunt mai mult decât conţinuturile minţii.

Nivelul 2
Orice (gânduri, simţăminte, emoţii, senzaţii, asociaţii), este făcut din energie.

Nivelul 3
Eu sunt creatorul a ceea ce observ.

Nivelele 4 şi 5
Universul fizic este făcut din Energie, Spaţiu, Masă şi Timp.

Nivelul 6
Orice interpenetrează orice altceva. (David Bohm)

Nivelul 7
Orice este făcut din vacuitate iar forma este vacuitate condensată. (Einstein).
Sau altfel spus: Orice este compus din aceeaşi substanţă.


Acest topic a fost editat de shapeshifter: 21 Sep 2006, 03:28 PM

Aparent nu, dupa cum se vede din linkurile de mai sus.

Nu stiu cine este acel bebe... tu, insa, pari mai familiar cu el.

Iar eu iti spuneam ca aberezi. Mecanica newtoniana nu vede persoanele ca entitati separate in ele insele. Mecanica newtoniana se ocupa de cu totul alte lucruri.

cum nu le vede asemeni bilelor de biliard? cum îşi pune problema reducţionsimul tâmp asupra faptului că fiecare organism îşi crează propriul spaţiu-timp? cum intercţionează bila de biliard cu spaţiul-timp? Jeez..

Unde e multifoitudinea spaţio-temporală în paradigma newtoniană? dar în psihologia lui bebe sexologul de la 9595?

Man eşti greu de bilă.. eu nu am spus asta.. eu vorbeam despre translatarea PRINCIPIILOR mecanicii newtoniene în psihologie nu cu ce se ocupă sau nu mecanica clasică! Nu mecanica clasică vede persoanele ca entităţi separate în ele însele ci aplicarea principiilor acesteia în psihologie duce la asta! Jeez.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 21 Sep 2006, 03:46 PM

Bre, shapeshifter, psihologia asta cuantica e tot o psihologie d'aia transpersonala, a la Ken Wilber ? Daca da, vezi ca exista topic dedicat acestei ramuri.

Fiecare organism isi creaza spatiu-timp propriu? Cum? Poti sa demonstrezi asta?

Nu vad legatura cu cuantica. Si chestia aia cu orice interpenetreaza orice altceva m-a dat gata. Apoi, nu vad legatura frazei 'Orice este compus din aceeasi substanta' cu psihologia. Unde mai pui ca 'orice' nu e compus din aceeasi substanta.

Nievele astea ce sunt de fapt? Axiomele tale, dupa care te ghidezi? Chestia asta oricum isi are locul la dincolo de ratiune.

Nu e frustrare, dar am o problema cu 'Detinatorii Adevarului', 'Alesii' si cei de teapa lor.

Acest topic a fost editat de Blakut: 21 Sep 2006, 07:06 PM

N-am zis ca nu le vede asemeni bilelor de biliard ci ca nu le vede ca entitati separate in ele insele... la fel cum nu vede nici bilele de biliard ca entitati separate in ele insele.

Nu stiu si nici nu ma intereseaza... si n-are legatura cu psihologia... si nici macar cu Newton! eu ti-am zis sincer ca il confunzi pe bietul Sir cu un reductionist.

Asa-i la biliard.

Hai nu mai spune! Bine, domn'e, ia sa vedem, stii care sunt principiile mecanicii clasice? (m-as miza ca nu ca altfel n-ai mai posta aberatiile astea)

Hai, astept lista!

Aaa, pai zii asa, ca psihologia asta cuantica nu are nici o legatura cu mecanica cuantica. Ca numele e dat, asa, la misto, prin asociere, ca suna frumos si prinde bine la mase.

Te uiti la "documentarul" What the bleep do we know? si te convingi singur

nu am zis că este orice este compus din aceeaşi substanţă cu PSIHOLOGIA, ci doar că orice este compus din aceeaşi ,,substanţă"! Te rog nu-mi mai răstălmăci cuvintele..

@axel: nu sunt adeptul filmului ,,what the bleep do we know?"!
Acest topic va fi axat pe exerciţii nu pe teorii, fiecare va putea simţi psihologia cuantică pe propria piele..

Cătăline am o mare admiraţie pentru Newton, el a fost un om profund spiritual, în adevăratul sens al cuvântului.. nu Newton a fost reducţionist ci newtonienii care au venit după el.. Pentru mine Newton şi Pascal înseamnă mult mai mult decât ce se învaţă din cărţile de fizică..

Aceste nivele de mai sus nu sunt invenţii, o să vedeţi mai încolo când voi pune exerciţii concrete.. pe acest topic nu sunt interest să discut neapărat teorie ci e vorba de o invitaţie la o abordare practică a psihologiei cuantice.. Merci şi rog mai multă îngăduinţă.. promit să postez la obiect şi prmit să nu postez kilometric pe acest topic.. acest topic este o invitaţie..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 22 Sep 2006, 02:35 PM

Aha, pai bine atunci... dar psihologia tot n-are nicio treaba aici.

Din cate stiu eu, psihologia e o stiinta, nu consta in exercitii... Probabil ca la psihologia-cuantica se rezolva si probleme (ceva in genul groapa de potential cu pereti infiniti si dubla personalitate)? De ce i se spune cuantica?

Pai nu am spus asta. Tu mi-ai rastalmacit cuvintele. Am intrebat care e legatura frazei: "Orice e compus din aceeasi substanta" (incheiat citatul!) cu psihologia?

Acest topic a fost editat de Blakut: 23 Sep 2006, 10:54 AM