In discutia "Ce este iubirea?" a aparut o mica controversa legata de sentimente si dupa cum spune IoanV:

invit aici pe toti cei care au ceva de spus in legatura cu definitia sentimentelor, implicatiile si explicatiile care se pot da, din surse citate, avizate sau pur si simplu pareri personale.

Eu consider ca Sentimentele sunt la fel de importante pentru partea emotionala cum este logica pentru partea rationala a creierului (sau a spiritului sau a fiintei) nostru(noastre).

Am spus ca domeniul e fascinant pt. ca avem o paleta atit de larga de sentimente cu intensitati dintre cele mai variate. Fiind SENTI+MENTE ar fi interesanta si aceasta legatura a lor cu mintea, cu gindurile pe care ni le facem in legatura cu emotiile si dorintele noastre.

Noi, oamenii, suntem "construiti" de asa natura incat sa nu ramanem indiferenti fata de obiectele si fenomenele din mediu. Pentru asta exista emotii/sentimente/afecte. Daca am lua trairile omenesti si le-am insira pe un continuum, la un capat am avea afectele, care sunt reactii intense dar de foarte scurta durata, iar la capatul celalalt, probabil sentimentele si pasiunile. Personal, consider sentimentele ca niste emotii intense si cu o intindere mai mare in timp, cu o mai mare stabilitate.

Rolul pe care sentimentele si emotiile il joaca in viata noastra este multiplu. Sunt implicate in multe fenomene. Datorita emotiilor invatam, de exemplu (conditionare instrumentala - Skinner). Emotiile ne ajuta si in comunicare. In cadrul inteligentei emotionale se vorbeste pe larg de rolul emotiilor in comunicare, datorita reactiilor vegetative, a implicatiilor mai mult sau mai putin inconstiente pe care acestea le insotesc : mimica, gestica, inrosirea fetei, dilatarea pupilelor, particularitati ale limbajului, etc. Toate acestea ne pot trada starea sufleteasca, si constituie o comunicare nonverbala cu ceilalti. De asemenea, autocunoasterea si buna gestionare a propriilor emotii ne poate face empatici, in felul asta reusind cu usurinta sa ne punem in pielea celorlalti, si asta doar raportandu-ne la ce simtim noi.

Cam in cinci lucruri esentiale sunt implicate emotiile, din punctul meu de vedere.

1. Dau caracter valoric fenomenelor/obiectelor din mediu (Sunt suportul atitudinilor)
2. Au rol esential in invatare.
3. Rol fundamental in supravietuire.
4. Rol esential in comunicare.
5. Rol in motiivatii.

Sentimentele, ca niste emotii de "cursa lunga", sunt ceva mai complexe si cu un rol ceva mai ambiguu. Daca sunt de cursa lunga, atunci e clar ca e vorba de stabilitate, in primul rand. Eu cred ca sentimentele au rolul de a tine oamenii impreuna. Dintr-o perspectiva evolutionista, iubirea fata de sexul opus are ca rol - daca nu ma insel - mentinerea legaturii intre mascul si femela pentru a mari sansele de supravietuire a progeniturii. S-ar parea ca doar 3% din mamifere ar fi monogame, si inca nu s-a ajuns la o concluzie daca Homo Sapiens face parte sau nu din acesti 3%. Daca intr-adevar noi nu facem parte din acel mic procent, cred eu ca devine logic de ce sentimentul de iubire se cam stinge dupa o perioada de timp, lucru demonstrat de unele studii. Fireste, trairea aceasta - sentimentul - are un substrat material, chimic (daca nu ma insel, oxitocina ar fi una din chimicalele implicate in atasament) si se traduce printr-o dependenta fata de ceva/cineva, care provoaca in noi acel cocktail chimic raspunzator cu trairea - perceputa ca placere. Ca orice dependenta, probabil ca se poate mentine cu putin efort. Depinde de particularitatile "sursei" si de modul in care ne administreaza stimuli, sa zic asa.

Acest topic a fost editat de mothman: 16 Mar 2006, 06:13 PM

eu cred ca sentimentele si tot ceea ce tine de partea emotionala a mintii au acelasi substrat si aceleasi mecanisme neurochimice ca si cele din partea rationala si ca in lipsa lor n-am putea defini nici constiinta si nici omul. cred ca cel mai important sentiment este "eu exist" si ca aceasta existenta este manifesta in realitatea fiecaruia in mod discontinuu, este ceea ce lipseste cand dormim (in starea de somn profund) si se produce prin convergenta tuturor stimulilor exteriori si interiori intr-un sistem ierarhic de terminatii si ganglioni nervosi si zone sau centri speciali ai creierului cum este talamusul, iar reflectarea acestui sentiment pe scoarta cerebrala influenteaza toate actiunile noastre in functie de constiinta existentei eului si ne determina sa urmarim realizarea starii de bine a acestui eu. Desigur, cea mai mare parte a proceselor se petrec in subconstient, abia o rezultanta defineste constientizarea sentimentului. Sentimentele sunt informatii de stare in ultima instanta, mintea este astfel organizata incat sa se ocupe de ele in mod eficient. Faptul ca actionam pe baza unor sentimente ca si pe baza unei logici rationale si chiar se intampla ca logica sa tina seama de ele ma determina sa cred ca au o mare importanta in tot timpul existentei noastre chiar daca am fost educati sa gandim rational si determinist, din cand in cand luam decizii strict pe baza unor simple sentimente...

mothman: (16 Mar 2006, 06:27 PM )

... si defecte , as adauga eu.

Tocmai din cauza asta interpretarea sentimentelor este atit de dificila.

Fiecare persoana are un 'soft' propriu cu ajutorul caruia isi codifica si decodifica propriile trairi si sentimente , iar acest program propriu are la baza experienta de viata a persoanei in cauza. Avem tendinta sa raportam totul la ceva care ni s-a intimplat inainte , la ceva care am trait inainte ... exista in noi un fel de "time history" care ne ingradeste capacitatea de a analiza liber fiecare noua traire .

Nimic nu evolueaza dupa niste reguli stricte , chiar daca la baza explicarii sentimentelor stau niste definitii destul de precise ; evolutia sentimentelor este data tocmai de 'defectele' , sau mai bine zis 'anomaliile' care ne caracterizeaza pe fiecare din noi in parte.

exergy33

@exergy33:

de acord, fiecare avem 'softul' propriu dar limbajul in care este scris acest soft (in sens de gramatica CHOMSKI) este acelasi pentru toti si exista suficiente similitudini intre trairile noastre astfel incat sa putem comunica si descrie aceste trairi celorlalti - dar nu oricui, ci tocmai acelor persoane cu care avem afinitati, in care avem incredere si care au intelegere, ceea ce revine la a spune ca "softul" este compatibil daca persoanele in cauza sunt compatibile.

mintea emotionala este un flux in timp psihologic iar memoria emotionala inregistreaza evenimentele la fel ca memoria rationala in acelasi scop: de a constitui baza rationamentelor sau modelarilor evenimentelor viitoare, pentru a putea face predictii asupra lor. in acest mod comportamentul este influentat de istorie, caci reactionam la anumite semnale identificabile in istoria personala, numite presentimente, intr-un mod conservativ, de autoaparare in cazul sentimentelor neplacute sau exuberant in cazul celalalt.

Acest topic a fost editat de Erwin: 26 Mar 2006, 08:09 PM