Zilele acestea m'am trezit in fata unei dileme: am prieteni? Daca da, cati sunt? Cati dintre ei sunt doar amici, si cati anume se incadreaza in definitia de "prieteni adevarati"? Raspunsul l'am aflat dupa cateva zile bune de gandire si de analiza "la rece". Acum va intreb pe voi: avem nevoie de prieteni? Omul are nevoie sa fie inconjurat de semenii sai, are nevoie sa fie ascultat, sa poata povesti cuiva problemele sale si sa gaseasca solutii. Totusi, acum sunt sute de psihologi dispusi sa ne asculte si sa ne ajute sa ne limpezim gandurile, asa ca, ce rol mai au prietenii adevarati? Si care ar fi definitia "prieteniei"?

In speranta ca nu am pierdut idea principala, undeva, pe drum, va invit la discutie

Salut inainte de toate, Aramis.

Da! Sfaturile psihologului sunt prietenesti, paradoxal e ca el nu va suplini niciodata din start un prieten adevarat, doar pentru ca este psiholog. Cel putin eu, n-as numi niciodata din start psihologul - un prieten. Sa nu uitam ca psihologul isi practica meseria, meseria de a-i ajuta pe ceilalti. Eu nu pot sa numesc prieten acela pe care nici nu-l cunosc, si pe deasupra sa-l si platesc pentru ajutorul sau. Prietenia nu se faureste astfel. Cel putin, nu prietenia mea. Prietenia trebuie castigata in timp.

-> Psihologul nu poate inlocui prietenul, ci doar il completeaza ori ne ajuta sa constientizam lucruri pe care un prieten nu stie intotdeauna sa faca.

-> Nici prietenul nu poate inlocui psihologul la randul sau. Cei doi actioneaza din cauze diferite, psihologul pentru ca isi iubeste semenii in general, prietenul pentru ca te iubeste pe tine in special.

Ceea ce un psiholog nu va fi dispus sa faca pentru tine este ceea ce il deosebeste pe el de un prieten adevarat. (Va las pe voi sa va ganditi CE)

Din ce am observat eu, lumea are tendinta de a acorda o din ce in ce mai mica valoare prieteniei, prietenilor, acestei legaturi sufletesti. Am cunostiinte care atunci cand au inceput facultatea nici nu se mai salutau cu fostii colegi de liceu, oameni cu care pana in urma cu cateva luni petrecusera poate chiar mai mult timp decat cu propria familie. Din ce in ce mai multa lume are ca si criteriu de baza in alegerea prietenilor "cat ma poate ajuta pe mine omul asta" si legaturile se construiesc pe principiul "serviciu contra serviciu". E trist... si nu vad alta finalitate pentru aceasta tendinta decat o lume care pe langa faptul ca e mult mai saraca decat cei cu doar cateva generatii mai in varsta, desi o duce mult mai bine, e si mult mai nefericita.

Pentru mine "nevoia de prieteni" e una aproape fiziologica... Singuratatea ucide. Si intr-un mod mult mai dureros decat un glonte, de exemplu.

Ar fi multe de spus pe tema asta iar eu nu prea am timp acum, dar voi reveni, cu siguranta

fiecare cu ce il doare...

eu imi spun ca prietenii rezista timpului, o prietenie in timp devine mai puternica - zau ca nu ma pricep sa formulez altfel.. dar am prieteni de 12-15 ani.. cu unul am trecut prin niste situatii urate chiar, dar au fost prea multe bune intre noi iar cele rele s-au uitat

e vorba aia ca prietenul la nevoie se cunoaste si este foarte adevarata; constient nu imi sufoc prietenii, nu ma plang mereu despre ce probleme am dar cand apreciez ca ma pot ajuta intr-o situatie apelez la ei; mai am amici care mereu ma cauta atunci cand sunt la nevoie.. eu nu pot sa numesc asta prietenie, il ajut mereu sincer fara sa ii injosesc demnitatea dar am retinere in a cauta sprijin de la el;
e si vorba asta ca un prieten e atent intotdeauna la ceea ce tu nu ii spui iar felul in care comunici si cum primesti ajutor fara sa il ceri sudeaza relatia intre doi oameni

acum fiind vorba eu nu ma vad un prieten extraordinar.. ii uit cu saptamanile cu lunile chiar pe putinii prieteni ai mei dar atunci cand facem legatura sunt cat mai deschis cu putinta ca sa acopar timpul in care nu ne-am vazut

exista o mistica in jurul conceptului asta complicat al prieteniei de care ma simt patruns sincer sa fiu

Pai prietenia nu e numai ajutor reciproc ci si schimb de idei, comunicare. In lipsa de prieteni apare izolarea si monotonia.
Psihologul e cu totul altceva si nu trebuie considerat prieten. El isi face doar meseria, chit ca intre el si client intervin legaturi destul de complexe.

Cine a zis : 'prietenul adevarat la nevoie se cunoaste' a stiut ce zice
De ce avem nevoie de prieteni daca avem psihologi? Ca sa nu dam si bani cand dorim sa vorbim cu cineva
Prietenia inseamna sustinere si intelegere, dedicare si chiar iubire (in sens de afectiune), insemna raritate si dedicare.

Acest topic a fost editat de Titus Herbert: 9 Mar 2006, 10:45 AM

Categoric avem nevoie de ..............prieteni. Sau poate de psiholog? As zice ca depinde de prieteniile pe care le ai. Daca e o prietenie profunda cu siguranta va suporta momente de maxima sinceritate (cu conditia sa suporti atata sinceritate). De cele mai multe ori noi suntem cei care ne indepartam prietenii apoi ne plange ca nu avem prieteni. Nu te deranjeaza cand prietena/prietenul iti spune ca te-ai mai ingrasat cateva kilgrame sau ca arati ridicol imbracat ca pentru bal cand tu de fapt mergi la strand, te uiti in oglinda analizezi situatia si iti spui ce noroc ai cu un astfel de prieten. Dar ce faci atunci cand iti spune subtil ca sotul/ sotia te inseala? Daca poti suporta atata sinceritate sigur nu ai nevoie de nici un psiholog.

Prietenia e pe cale de disparitie. In societatea in care traim, cu ritmul ei ametitor si cu departarea tot mai sigura de principiul de bunatate si altruism, este tot mai greu sa gasesti sau sa intretii o prietenie.
Eu aveam un prieten foarte bun, la care ma duceam tot timpul cu placere, vorbeam cate-n stele si ne imbatam groaznic. El nu venea niciodata la mine. In plus, nu ma suna niciodata, decat cand avea nevoie de bani. In rest niciodata...
N-am mai vorbit de vreo doi ani. Probabil ca o duce bine...

Cu sta nu sunt si nu voi fi de acord.

Exista tot felul de forme de prietenii. Acum mai mult ca niciodata exista prietenii la distanta. Internetul si alte forme moderne de comunicare faciliteaza aceasta forma de prietenie la distanta. Oameni care nu s-au vazut niciodata se considera unii pe altii prieteni. Oameni pe care nici macar nu stii cum ii cheama sau cum arata ii consideri prieteni. Hanul Ancutei este un bun exemplu de mediu in care iti faci prieteni virtuali. Majoritatea prietenilor tai sunt niste avatari, niste seturi de mesaje care exprima un anumit mod de gandire, sunt niste nicknameuri.
Pe internet este mult mai usor sa iti faci prieteni fara sa iti divulgi identitatea.

Prietenia nu inseamna altruism si nu a insemnat niciodata asta. Altruismul este altruism, prietenia este prietenie. Poti fi prieten cu cineva fara ca tu sau el sa fie altruist. Puteti fi amandoi egoisti. Dar sa fiti prieteni. Prietenia inseamna sa ai lucruri, idei, fapte, ganduri, preocupari comune. Asta inseamna prietenia. Atunci cand imparti ceva. Dar nu trebuie sa fi altruist ca sa imparti ceva. Imparti acel ceva (lucru, gand, idee, fapta) pentru ca si tie si prietenului tau va este mai bine asa. Asta inseamna prietenie.

Deci prietenia nu se pierde... se transforma spui tu. De acord si cu asta, insa in opinia mea prietenia inseamna mai mult decat schimbul de idei.
Inseamna sa-ti ajuti prietenul cand se afla la nevoie sau cand iti cere ajutorul, fara sa intrebi de ce, inseamna sa-i fii alaturi si la bine si la greu. Ori asta, in opinia mea, tot altruism se numeste.
Si sincer, nu vad cum dand dovada de egoism, poti fi prieten cu cineva.

Asta este o forma de prietenie. Uneori este bazata pe altriuism alteori doar pe o socoteala bine facuta: "ajut, ca sa fiu ajutat". Daca cineva isi doreste doar o astfel de prietenie si nu o gaseste sau o gaseste foarte greu atunci e normal sa spuna ca nu mai exista prietenie.

Cum spuneam, cea mai generala sau mai cuprinzatoare definitie a prieteniei este aceea ca: prietenia inseamna a imparti ceva. Nu conteaza ce imparti si de ce imparti acel ceva. Spuneam ca poti imparit idei sau lucruri (un apartament de exemplu) sau poti imparti iubirea sau alte sentimente sau poti sa imparti un mod de viata, o pasiune pentru ceva, orice. Asta inseamna prietenie.

Ar fi nedrept sa consideram prietenie doar ceea ce faci din altruism.

Pai depinde ce intelegi prin "a da dovada de egoism". Eu inteleg ca nu iti pasa de celalalt si iti pasa doar de tine. Ai insa nevoie de celalalt, si stii ca pentru a-l casitga trebuie sa ii sai cutare si cutare. Ramai egoist, ai facut doar un schimb, o afacere. De cele mai multe ori afacerea e reciproc avantajoasa, adica si celalalt are nevoie de ceea ce ii oferi tu sau si el are nevoie de tine.

Cred ca esti mult prea orientat spre rezultate. Dupa cum spui tu, prietenia este pur si simplu o afacere. Cand iti pasa doar de ceea ce obti si te faci frate cu ca sa treci puntea.
In ce ma priveste, prietenia este o chestie de suflet, si nu un troc. Nu ma intereseaza ce primesc atunci cand dau.
Ce ai spus tu se poate denumi parteneriat, dialog, comunicare, conversatie etc.

Repet. Parerea mea.

Şi a mea! Prietenul adevărat este un fel de alter ego. Piere relaţia cu el, moare parcă ceva din tine. Avem nevoie de prieteni? Ohoho, încă cum!! Îi avem, oare?... Hmm...

Acest topic a fost editat de caa: 9 Mar 2006, 05:09 PM

Este doar o alta forma de prietenie cea descrisa de mine. Incerc sa fiu o biectiv. Vezi definitia data de mine. Eu privesc prietenia din mai multe unghiuri. Incerc sa va spun ca exista mai multe feluri de prietenii.

Incercand sa fii obiectiv, pierzi esenta notiunii. Coleg, amic, partener poti fi cu toata lumea, prieten nu prea. Afectiunea este cea care delimiteaza prietenia de celelalte tipuri de care mentionezi.

John B, parerea mea (daca imi dai voie) e ca doar tu ai fost prieten cu el, nu si el cu tine.
Asa cum am mai spus, pentru mine prietenia inseamna ceva reciproc: ajutor, intelegere, compasiune, respect, comunicare, etc si nu neaparat toate astea trebuie sa se gaseasca la un singur prieten. Eu de ex. am mai multi. Cu unii ma ajut mai mult cu altii mai putin, cu unii ma inteleg mai bine cu altii mai putin bine. Totul e relativ si nu trebuie sa avem pretentia de perfectiune...

...vedeti cum stau lucrurile?Oricum am suci discutia asta,ea se canalizeaza pe aceeasi idee:avem nevoie de prieteni,omul e o fiinta sociala iar prietenii sunt buni atunci cat ii avem...Acum...nu trebuie sa fim pretentiosi si sa pretindem "prieteni pe viata" sau...prieteni altruisti!Pentru mine prieten e cel langa care ma simt bine,cu care pot comunica,caruia pot sa-i cer un ajutor,un sfat ,o parere...Nu cred in prietenii declarate,sufocante,exclusiviste...am in schimb prieteni de-o viata pe care ,chiar daca nu-i intalnesc foarte des,ma bucur mereu sa-i revad,ii caut si ma cauta ori de cate ori "situatia o cere"!Prietenia nu se negociaza,se simte si se traieste...

am multi cunoscuti... dar putini prieteni

Acum, ca sa nu dam dintr-o extrema in alta, sta la latitudinea fiecaruia cum, isi alege prietenii si ce asteptari are de la ei. Un mare adevar, care reiese din toate postarile, este ca omul are nevoie de prieteni.

Da, avem nevoie de prieteni.
Sunt sigura ca am cel putin un prieten care ar sari din pat la orice ora pentru ca sa fie langa mine.

Prietenia inseamna in primul rand multa toleranta si rabdare. Un om iti este prieten daca ramane alaturi de tine chiar daca intr-o zi l-ai suparat foarte rau, chiar daca intr-o zi descopera la tine un defect pe care in mod normal il indeparteaza de "purtatori". Un prieten nu te judeca niciodata, te ia ca atare, incearca sa te ajute, ii pasa de tine. Prietenia este acea afectiune- cum spunea John- care se pastreaza indiferent de distantele metrice dintre cele doua persoane implicate.

din sau... în??

Acest topic a fost editat de caa: 10 Mar 2006, 05:24 PM

Cel mai important lucru, intr-o prietenie, eu cred ca este reciprocitatea. Sa nu ceri mai mult decat poate oferi cel de langa tine, dar in primul rand sa nu ceri mai mult decat poti oferi tu insuti. Sa nu traiesti cu iluzia ca prietenul, daca iti este prieten adevarat, trebuie sa-ti ierte toate greselile si te poate accepta intotdeauna asa cum esti, indiferent de circumstante. Sa nu traiesti cu iluzia ca un om extraordinar poate fi si un prieten extraordinar... si mai ales, iti poate fi tie prieten. Poate atunci cand l-ai suparat foart rau nu va ramane langa tine... asta nu inseamna ca nu iti este prieten. Inseamna ca nu ai stiut tu cum sa faci sa-l pastrezi acolo..

Cred ca una din cele mai mari greseli din cauza careia ne pierdem prietenii e ca obisnuim sa cerem foarte mult si uitam sa mai oferim ceva in schimb.

Sere... daca ii esti prieten cuiva nu ii ceri reciprocitate...
ma tem ca tocmai asteptarile astea la reciprocitate ucid prieteniile.

lucru valabil si intr-un cuplu, ca sa nu spun casnicie

Cuvantul prieten, este de origine slava si isi are origine de la cuvantul priati, care inseamna a primi, adica noi primim in sufletul nostru anumite persoane demonstrandu-le acestora ca ei reprezinta cu adevarat prieteni. O prietenie adevarata aduce tot timpul o satisfactie a bucuriei nu numai persoanei respective (celui ce ii acordam prietenia noastra), ci si noua ca si celor din jurul nostru. sursa

Cred ca aproape pe toate forumurile care nu sunt specializate pe un domeniu anume vorbesc la un moment dat, de prietenie. Iar cel care lanseaza topicul este cel care a fost atins de indoiala.
Este permisa indoiala in prietenie? Ce este permis? Este ceva ce ar trebui interzis?

M-am uitat in lista mea de prieteni de pe yahoo. Exista acolo doua persoane pe care nu le-am vazut inca niciodata. Si au ramas acolo pentru simplu fapt ca de fiecare data cand vorbesc cu ei mi se umple sufletul de bucurie. Adica ei ma fac sa ma simt bine, sa rad chiar daca sunt trista, sa vad viata in mii de feluri. Pe ceilalti din lista i-am intalnit, unii sunt din oras cu mine, altii din alte orase sau alte tari. De ce sunt acolo? Pentru ca ii iubesc. Imi place compania lor. Pot vorbi cu ei orice. Si pot indrazni sa ii sun la orice ora. Cum spunea si Linica, imi place sa cred ca am cel putin unul care ar sari indiferent de ora sa ma ajute sau sa ma asculte.

Va mai spun ceva. In lista mea de prieteni nu exista nici o fata. E chestia aia de a avea ceva in comun…Si imi place mai mult sa umblu ciufulita decat sa merg la coafor, sa beau decat sa imi fac unghile, sa termin cumparaturile in 5 minute, decat sa stau sa probez juma` de ora fara a cumpara ceva in final…etc… In fine. Pe de alta parte am incercat sa am prietene dar…nu a mers.

Cine imi e prieten? Nu stiu… dar cu siguranta acel om care nu m-a uitat desi nu am vorbit cu el de un car de ani. Cel care ma inconjoara cu dragoste si alaturi de el simt ca viata nu are final. Ca viata, intr-o clipa, poate fi fericita.

Intr-o zi am incercat sa-mi "analizez bogatia", intrebandu-ma simplu: "- cat de bogata esti, draga de tine?"
Am pornit numaratoarea, dar m-am oprit brusc, inspaimantata, mi-a fost teama sa nu fiu "prea saraca".
N-am sa-mi mai numar niciodata prietenii... poate de teama ca nu cumva pe unii dintre ei sa-i fi pierdut definitiv.
In schimb, de-atunci am inteles cat de importanti sunt ei in viata noastra. Singuratatea nu este decat o iluzie, o pastila amara - nu cred ca fara prietenie se poate respira. Asa ca, m-am pus pe invatat, ... trebuie sa stiu cat mai multe despre adevarata prietenie pentru a o proteja cu adevarat.
Viata nu poti sa o traiesti de unul singur, dar la fel de adevarat este ca nu trebuie sa o traiesti cu toata lumea. Fiecare dintre noi are nevoie, in mod cert, de un prieten, oricat ar sustine ca nu are nevoie de sprijinul nimanui, iar in viata poate izbuti singur. Un singur cuvant sau chiar o simpla atentie oferita, iti poate schimba ideile si sufletul.
A fi prietenul cuiva inseamna a fi tu insuti acea persoana, implicat adanc in sinele celuilalt, cunoscandu-l si iubindu-l ca pe tine insuti, abia atunci poti fi un prieten adevarat.
Prietenul este omul alaturi de care poti fi asa cum trebuie sa fii...
E ciudat cat de mult inseamna lucrurile simple. PRIETENIA e construita din lucruri simple. Daca stii sa apreciezi simplitatea, atunci stii ce inseamna fericirea, fericirea unui moment simplu. Sa imparti momente simple cu persoanele pe care le iubesti. Sa-i povestesti si sa-l asculti pe cel de langa tine, sa asculti si ceea ce nu-ti spune, sa-i asculti tacerea, sa-i intelegi gesturile fara intrebari. Iubesc apropierea asta dintre suflete, afectiunea pe care o simti pentru cineva, afectiune care nu poate fi explicata si nici nu trebuie explicata.


“Oricât de multe şi oricât de mari avantaje ar avea prietenia, ea e fără îndoială mai presus de orice prin aceea că face să strălucească dulcea speranţă în viitor şi nu lasă curajul să slăbească sau să piară. Cine priveşte un adevărat prieten priveşte oarecum propriul său chip. De aceea cei de departe sunt prezenţi, săracii trăiesc în belşug, cei slabi sunt puternici şi, ceea ce e mai greu de spus, morţii trăiesc; atât de multă cinstire, atâta amintire şi atât de mare regret al prietenilor îi însoţesc. De aceea moartea lor pare fericită, iar viaţa acestora vrednică de laudă. Iar dacă vei îndepărta din lume legăturile de prietenie, nu va mai putea rămâne în picioare nici o casă, nici un oraş şi nici măcar munca câmpului nu va mai dăinui” spune Cicero.

Mmmm... da, in principiu sunt de acord cu ce spui tu. Am zis si eu, nu trebuie sa ceri mai mult decat iti poate oferi celalalt. Cu alte cuvinte, situatia ideala ar fi ca tu sa oferi fara sa ti se ceara si celalalt sa ofere fara ca tu sa-i ceri, sa va intalniti undeva la mijloc. Dar asta e ceva de genul formulei fericirii care spune ca un om ajunge sa fie cu adevarat fericit atunci cand nu isi mai doreste nimic din ce nu are, cred eu.
Crezi cu adevarat ca o relatie de stransa de prietenie nu se bazeaza pe reciprocitate? Imagineaza-ti situatia asta (care e de ordinul SF-ului, dar tocmai de-aia): tu pui suflet si tii cu adevarat la o persoana, fara sa ii ceri nimic, ii oferi tot ce iti sta in putere... iar cealalta persoana nu te inghite, si ar prefera sa nu te mai vada niciodata daca s-ar putea. La genul asta de reciprocitate ma refeream.. Tu, sa zicem, te poti considera prietenul persoanei respective dar relatia dintre voi nu se poate numi in nici un caz una de prietenie.

de fapt eu spuneam ca daca te simti prietenul cuiva, atunci il ajuti fara sa te gindesti sa ceri favoarea inapoi
stiu din experienta ca de cele mai multe ori ajutorul vine din locuri de unde te astepti mai putin, si ca asteptarile prea ridicate in cazul prietenilor te pot dezamagi

ce spui tu cu... sa ajuti o persoana care nu te inghite, ei... poot spune ca asa se cam intampla. persoana respectiva la rindul ei are asteptari in alta parte, si tot asa... vorbim de un cerc vicios si ... nu prea are nimic de a face cu prietenia ci cu ... bilciul desartaciunilor si relatiile de nevoie

Mai degraba decat reciprocitatea, coincidentele fac sa fim numiti prieteni si sa numim prieteni. Coincidenta sa fiu in oras cand cineva are nevoie de mine imediat. Coincidenta de a iesi in drumul meu cineva chiar atunci cand imi e rau, coincidenta de a suna pe cineva, asa, din nimic, cand acea persoana are nevoie de cineva. Nu de mine, de cineva.

Mi se pare ciudat ca eu nu ma pot gandi la mine ca prietena cuiva. Mi s-a spus de atatea ori ca sunt cea mai buna prietena, si daca stau sa ma gandesc bine, eu nu am facut mai nimic pentru persoanele respective, in afara de a le suna sau de a trece intamplator pe la ele. Intamplator. Si dimpotriva, ele m-au ajutat mai mult. De aici pot sa deduc ca prieteni ne sunt mai ales cei care ne lasa sa ne simtim prietenii lor. Si de aici, iata, coincidentele duc la reciprocitate. Dar cine misca mecanismul acesta!?

Cand eram mica, am auzit o vorba de la cineva: Cand Dumnezeu vrea sa iti arate ca te iubeste, iti trimite un prieten. Pot spune atunci ca prietenul este un inger trimis de Dumnezeu.

...frumoasa replica Linica , insa cam multe coincidente!?
Daca ti s-a spus ca esti o buna prietena poate ca asa este;prietenia nu inseamna doar a face sacrificii,
eforturi fizice in ajutorarea cuiva ci si sustinere morala, incurajare, tainuirea secretelor etc.Poate esti o fire modesta
si nu recunosti ,,talentul" de a fi o buna prietena sau... in cel mai rau caz cei care te-au laudat nu stiu diferentia
un prieten de un amic, multa lume confunda aceste notiuni.
Eu tind sa cred ca esti o...prietena buna pentru cei ce au nevoie!

...frumoasa replica Linica , insa cam multe coincidente!?
Daca ti s-a spus ca esti o buna prietena poate ca asa este;prietenia nu inseamna doar a face sacrificii,
eforturi fizice in ajutorarea cuiva ci si sustinere morala, incurajare, tainuirea secretelor etc.Poate esti o fire modesta
si nu recunosti ,,talentul" de a fi o buna prietena sau... in cel mai rau caz cei care te-au laudat nu stiu diferentia
un prieten de un amic, multa lume confunda aceste notiuni.
Eu tind sa cred ca esti o...prietena buna pentru cei ce au nevoie!

Scuze ca m-am postat de doua ori cu acelasi text, dar au fost ceva probleme cu netul ...oricum va urez tuturor distractie
placuta de Pasti si fie ca Dumnezeu sa va ajute in toate lucrurile!

In ziua de azi, din pacate ,,PRIETENIA ADEVARATA"e foarte rara si atunci cand o avem ar trebui sa o ingrijim ca pe ceva de pret si asta daca putem sa o recunoastem printre altele asa zise prietenii. Eu ma consider super norocoasa ca am intalnit-o si stiu sa o apreciez.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...ndpost&p=354041
Aşa văd eu prietenul...

Eu nu as putea trai fara prieteni, nu-mi imaginez viata mea fara prieteni, fara acei oameni apropiati cu care sa impart si bucuriile si necazurile. Nu-mi imaginez viata fara prieteni, chiar nu stiu cum este sa ai o zi proasta, sa vrei sa vorbesti cu cineva si sa nu ai cu cine suna.

Prietenele mele sunt ca o a doua familie, sunt oameni cu care ne intelegem dintr-o singura replica, dintr-o singura privire privire, sunt oamenii cu care ma simt bine oricand si oriunde. Sunt oamenii cu care am crescut, alaturi de care am evoluat...

Prieteniile mele dureaza de mai mult de 15 ani, ne-am si certat dar am reusit sa trecem peste asta. Nu stiu cum am reusit sa le pastrez, nu stiu cat este meritul meu si cat norocul de a fi intalnit niste oameni minunati.