Sunt obosita … Ce pot sa fac ca dupa ce imi termin toate treburile ( in general ma trezesc intre 6.00 si 7.00 dimineata si imi termin lucrul intre 21.30-22.00) sa mai gasesc puterea de a mai citi o carte de a mai studia cate ceva care sa aiba sau nu legatura cu obiectul meu de activitate . In momentul in care am ajuns la sfarsitul unei zile cad prada unui sentiment de nemultumire care ma copleseste . Imi doresc sa stiu mai mult , sa nu ma plafonez dar daca ma apuc sa studiez ceva nu reusesc sa retin nimic .Reusesc sa fur cateva minute in cursul zilei in care citesc tot ce imi cade in mana dar asta nu ma multumeste . Vreau mai mult de la mine . In ceea ce priveste relaxarea , unde sa o gasesc ? Fiul meu doarme la ora aceea iar sotul meu este inabordabil : se uita la filme , citeste sau coase un goblen . In weekend situatia este identica.Nu reusesc sa imi gasesc echilibrul … Ce ma sfatuiti ?

O zi libera undeva la tara unde sa faci total altceva decat faci zilnic. Mergi si ajuta un taran la munca campului sau pur si simplu stai si priveste natura. Detaseaza-te de viata asta macar ptr o zi. E bine ca-ti dai seama de starea in care te afli. Intr-o zi insa nu o sa-ti mai pese. Fa acum ceva cat iti pasa

Ecou
Ai incercat sa vorbesti cu sotul tau? El nu poate sa ghiceasca ca ai nevoie de el, uneori trebuie sa ii tragi putin de maneca, sa ii faci atenti.
La noi viata este la fel de nebuna si de cate ori am nevoie de putin timp cu sotul meu, oricat ar fi de ocupat, merg la el si il rog sa imi acorde un sfert de ora fara carti, televizor sau computer. Asta e doar timpul nostru .

Pana la vacanta nu am timp liber ... Sotul meu atunci cand imi vorbeste nu face decat sa imi reaminteasca cat de obosit este , cat de grea si si plina de responsabilitati este munca lui ( este inginer proiectant la o firma privata ) sau imi povesteste tot ce a facut la serviciu in ziua respectiva . Il ascult in limita timpului disponibil , chiar daca am si eu problemele mele si chiar daca nu inteleg decat foarte putin din problemele tehnice pe care le discuta ... Acest lucru nu ma ajuta sa ma relaxez dimpotriva ... Imi vine sa-mi iau campii . Problemele mele profesionale nu-l intereseaza . Spune ca nu ma pune nimeni sa muncesc atat de mult si ca imi place ceea ce fac ... Corect ...insa numai intr-o anumita masura .Ma consoleaza numai ideea ca Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce . ( Scrie si in Biblie ). Asa cum cred ca am mai spus ma ingrijoreaza incordarea care a pus stapanire pe mine , nemultumirea si tristetea care apar atunci cand incerc sa ma relaxez ... Imi cer scuze daca am batut campii sau am plictisit pe cineva .Este pentru prima data cand gasesc un loc in care imi pot exprima liber ideile fara a-mi teama ca sunt ridicola ...Sper!

Eu cred ca ar trebui sa ii arati sotului tau ca nu el este cel mai important pentru tine. Mi se pare ca ii dai prea multa importanta din moment ce tu faci un oarecare efort sa asculti ce are de spus despre munca lui desi nu prea intelegi ce spune. El nu vrea sa asculte? Foarte bine. Cand incepe sa-ti povesteasca nu mai sta prea mult sa asculti ci deviaza discutia spre activitatile tale, spre ce ai facut tu. Putin egoism nu strica. Daca el revine la ce spunea te poti intoarce si tu la ce spuneai si eventual sa faci comparatii ca: daca el e obosit si tu esti la fel, daca pe el il doare capul si pe tine te dor picioarele... etc. Plateste-i cu aceeasi metoda. Daca nu e insensibil o sa-i dea de gandit.

Multumec pentru sfat ! Voi incerca .

Loredaria - nu cred ca e o idee foarte buna sa faci asta. Mi se pare ca aceste probleme trebuie discutate in primul rand si, daca amandoi isi doresc asta, se poate ajunge la o solutie.

@ecou
Daca te porti asa s-ar putea sa mearga, dar s-ar putea sa iasa muult mai prost. Sfatul meu in astfel de probleme e sa incerci orice fel de dialg. Numai asa puteti rezolva provlema, sau de fapt, numai asa puteti incepe sa rezolvati problema. Nu cred ca te-ai maritat cu un om cu care nu poti discuta

Oare exista casnicie care functioneaza fara comunicare?? Nu. Toate problemele pornesc de la lipsa de comunicare.

Ecou sunt sfaturi aici asa ca nu le lua ca un atac la propria persoana. Recunoaste ca atunci cand el iti vorbeste de una alta, faptul ca nu te intereseaza se vede clar. Daca iti vorbeste totusi, e foarte bine. Multi barbati nici atat nu fac. Implica-te in ce face si explica-i ca ai nevoie de sustinerea lui. Depinde cat de mult ati vorbit voi pana acum si cat de bine stii sa te apropii de el. Apoi ar mai fi ceva. Ceva foarte, foarte important...viata sexuala. Fii activa acolo si ai sa vezi ca toate incep sa mearga si mai bine. S-ar putea sa descoperi un barbat care te sustine in tot ce vrei, un barbat minunat. Uimeste-l

Timp este. Noi doar punem bariere

Uneori e neoie si de un "tras de maneca" (cum voi pati io curand cu pauza asta prelungita ) In ultimul timp eram stressata rau si prea preocupata de probleme astfel incat am uitat complet cum sa mai comunic cu al meu..El incerca, da' prea eram obosita, ba nu aveam chef de discutii ci de tv si tot asa...Pana cand i-am zis io chestie, s-a enervat si m-a luat la intrebari...abia atunci am realizat ce faceam..Asa ca, daca nu merge cu vorba buna, un shoc micut nu strica niciodata

ecou, eu sunt mai radical. Ai incercat cu alt barbat ? Nu trebuie sa-l inseli, ci doar sa-i dai papucii.
Nici ideea cu "uimeste-l" sau "un shoc micut" nu e rea, dar sunt solutii pe termen scurt. Ce-o sa faci, il shochezi si il uimesti mereu ?

Pe de alta parte eu cred ca voi sunteti mai atenti la felul cum faceti si cand faceti ce faceti, decat la CE comunicati (despre ce vorbiti). Ma insel ? In cazul asta ar trebui sa vorbiti despre comunicarea voastra si despre comportamentul vostru. Nu al TAU sau al LUI, ci AL VOSTRU. Daca le aveti cu vorbitul. Daca nu, raman la parerea mea, treci la fapte.

@loredaria
Vad ca tu recomanzi o devalorizare

si o bruscare a comunicarii

.

Acest topic a fost editat de amenophis: 6 Jun 2004, 01:33 PM

Ecou, imi permit si eu un mic sfat.
Stai de vorba cu sotul tau si spune-i ce simti . Daca simti ca esti stressata, neglijata, obosita... Si apoi ce ti-ar placea : sa petreaca mai mult timp cu tine, sau sa te ajute, sau care crezi tu ca ar fi rezolvarea.
Doar un mic cuvant de atentionare: am spus de nenumarate ori, si nu strica sa repet, ca nu e ce zici ci cum o zici. Din ce am vazut in jurul meu in casnicii mult prea des se intampla "jocul invinovatirii" cand unul sau ambii parteneri sunt frustrati. "TU faci/nu faci asta si aia"/ "da, dar tu faci/nu faci asta si ailalta" - e un joc obositor si nesfarsit. De-asta am pus in bold sa ii spui ce simti si ce ai vrea de la el. Sunt sigura ca nu va fi nepasator.

Cat despre lipsa de timp, singura solutie este sa iti faci timp pentru tine. Din ce ai scris in primele 2 mesaje eu trag concluzia ca ceri prea mult de la tine insati, dar in acelasi timp te simti prea aglomerata. Spui

Nu cred ca la stress se refera citatul din Biblie. Poate ar fi bine sa reduci din presiunea care o pui pe tine si cele cateva minute libere sa le petreci intr-un fel care te relaxeaza intr-adevar. Poate doar sa inchizi ochii si sa visezi frumos. Intra pe un site de turism si viziteaza virtual locuri exotice si imagineaza-ti ce ai face daca te-ai afla acolo. Poate o baie cu arome si muzica. (si ca veni vorba, incearca sa folosesti aroma lavandei, e un bun relaxant) Duminica iesiti in natura, fie doar un parc sau daca puteti, in afara orasului. Stai intinsa in iarba cateva minute si priveste cerul, sau frunzele unui copac. Toate astea le poti face cu familia ta sau singura.

YoyoMan, sunt de acord cu tine ca aceste probleme trebuie discutate, dar din cate citisem inainte din ce a postat Ecou [/QUOTE]Sotul meu atunci cand imi vorbeste nu face decat sa imi reaminteasca cat de obosit este , cat de grea si si plina de responsabilitati este munca lui [QUOTE] nu prea vad cum ar putea sa vorbeasca cu un astfel de om.
amenophis sunt momente in viata noastra incat nimeni altcineva nu poate fi mai important decat noi insine. Nu mi se pare deloc o devalorizare si nu mi se pare normal ca o femeie sa ii reaminteasca acest lucru sotului (sau invers) el ar trebui sa stie asta. Eu sunt casatorita de 5 ani dar cand am ceva de discutat cu el discutam si gata, nu apare termenul "sunt prea obosit acum" si chestiunea e reciproca. Din pacate Ecou nu e in aceeasi situatie din cauza faptului ca, cred eu, cu timpul i-a dat sotului ei iluzia ce el ar fi cea mai importanta persoana din viata ei, statea si il asculta de fiecare data cand domnia lui binevoia sa ii vorbeasca, probabil il si consola, iar acum a realizat ca reciproca nu e valabila. (Ecou, te rog sa ma corectezi daca nu e asa). Nu vreau sa fiu rautacioasa si nici sa supar pe cineva dar acesta e punctul meu de vedere.

Am mai zis si pe forum si o spun aproape zilnic. Comunicarea a fost inventata pentru ca oamenii sa nu se mai inteleaga intre ei

Explicit nu ai spus "devalorizeaza-l", dar implicit eu am inteles "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". (Si bine zice Cea mai impaciuitoare forumista "An eye for an eye makes a blind world".) In comunicare nu e adevarat ce spui, ci este adevarat ce aude celalalt . Ma intrebam, mai mult retoric, care este motivul si cum ar fi o astfel de relatie. Daca mie mi-ar spune prietena mea ca nu eu sunt cel mai important pentru ea, cred ca m-as simti prost. Dar exista relatii si relatii, totul e ca sotul si sotia sa le defineasca la fel. Atunci nu se mai cearta si se inteleg perfect.

Acest topic a fost editat de amenophis: 7 Jun 2004, 11:48 PM

Oare de ce aproape toti barbatii credeti ca din momentul in care avem o relatie serioasa voi deveniti cei mai importanti. Pana si faptul ca doamna isi aloca o ora sau mai mult pentru a se duce la cosmetica sa zicem ar trebui sa va faca sa va ganditi ca intai o face pentru ea si abia apoi pentru barbatul de langa ea. Asta e doar un exemplu banal. Intr-adevar sunteti o parte foarte importanta in viata noastra si contati mult pentru noi in momentul in care hotaram sa mergem pe acelasi drum dar exista momente in care noi suntem cele mai importante. La fel cum e pentru unii barbati fotbalul. In cele 90 de minute cat dureaza un meci ei sunt cei mai importanti. E inutil de adaugat ca in acele minute nu se poate vorbi cu voi. Sunt chestiuni minore dar de la astea pleaca majoritatea neintelegerilor si frustrarilor intr-o relatie.

Stii de ce? Pt ca asa ne invata mamele noastre: barbatul ti-e cel mai important, fa-l sa simta asta...Si noi il facem sa simta, dar cand avem nevoie de timp doar pt noi deja se simt dati la o parte...Ca sa nu mai zic ca nu primi aceeasi atentie din partea lor...

O asemenea relatie m-a facut sa-mi pun niste intrebari.

Daca spuneai asta de la inceput nu-mi mai puneam intrebari .

Acum imi pun alta intrebare: ecou unde a plecat ?

Acest topic a fost editat de amenophis: 8 Jun 2004, 10:03 PM

In sfarsit amenophis ai reusit sa intelegi ce am vrut sa spun. Incepusem sa-mi fac griji ca nu ma fac inteleasa.

Ecou ce se mai intampla cu tine?

1. Cred că Ecou a încălecat pe-o şea...
2. Discuţia s-a cam oprit în jurul problemei de cuplu şi am vizionat nişte soluţii interesante dar unele prea îndrăzneţe, care, zic eu, mai mult ar strica decît ar repara...
3. Citind cu atenţie primul post al lui Ecou, fără să vreau mi-a venit în minte stilul de viaţă al omului contemporan, în această "minunată" lume a super-civilizaţiei. Sînt descrise acolo toate simptomele bolii societăţii de consum, societate în care ne învîrtim într-un cerc de interese deseori sufocant.
4. Am dedus că Ecou e nemulţumită de aproape toată viaţa ei actuală, caz în care - teoretic - ar trebui să facă schimbări... Dar eu zic că prima oară ar trebui să detalieze mental fiecare moment al vieţii ei cotidiene şi să încerce să găsească plăceri (chiar dacă mărunte) în tot ceea ce face. Să extragă satisfacţie din tot locul de unde se poate. Asta ca să-şi revină. După aia va mai vedea ce şi cum...

Hai c-am vorbit destul şi mi-e teamă că n-a prea ieşit ce-am vrut eu...

ps: soţul (inginer, am înţeles) chiar coase la goblen? Uauu!

Dupa mai mult de zece ani de casnicie, pot spune si eu cate ceva ...
La inceput ne certam foarte des. Eram foarte stresati, nervosi, cu toate ca in adancul sufletului regretam amandoi certurile noastre. Comunicarea este importanta. Insa trebuie avut grija sa nu fim intelesi gresit. Chiar daca avem pareri diferite, trebuie sa ne acceptam unii pe altii, asa cum suntem, cu bune si cu rele. Toti avem nevoie de relaxare. Depinde cum ne dorim acest lucru, ori singuri, ori in compania cuiva. Important este sa gasim acea relaxare. Iar atunci sa uitam de toate. Sa facem ceva care sa ne absoarba toata atentia. Daca dorim sa fim singuri, atunci sotul/sotia trebuie sa ne inteleaga si sa nu ne reproseze NIMIC. Nu este chiar atat de usor. Eu si sotul meu am reusit. Trecutul trebuie lasat in urma. Sa nu fie discutii de genul: tu asa ai facut atunci ...
E bine sa te gandesti ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce. Pentru ca in unele clipe simti ca totul este prea complicat si ca nu stii ce ai de facut. Cu timpul, toate se rezolva. Cand esti nervos, mai bine iti musti limba si taci, decat sa rostesti unele vorbe, care apoi te vor face sa regreti.
Relaxarea o poti gasi si in bratele partenerului. O clipa de tandrete, un sarut te pot face sa vezi viata cu alti ochi. Daca asta iti doresti, atunci mergi si imbratiseasa-ti sotul, saruta-l. Dar daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. Dragostea este totul. De aici pleaca nemultumirea. Uneori iti poti gasi linistea sufleteasca in bratele sotului, fara sa fie nevoie de cuvinte. Simti cum ai scapat pentru o clipa de toate grijile si nemultumirile.

Eu sunt o bleaga, il cert pe sotul meu, ma supar pe el si se starneste o furtuna....apoi imi pare rau si nu inteleg de ce ii trece asa greu supararea...offf, ce bine-as face daca as tacea uneori...

Draga eoule, aici printre oameni, intrebarea ta nu ramane fara ecou, dar, evident ca sfaturile noastre nu pot fi urmate ad-literam. Sotul tau este inabordabil cand coase la goblen. Este foarte bine pentru el, izoleaza-te si tu in turnul tau de fildes, la fel ca el, invata de la el. El vrea sa supravietuiasca. Tu, nu ? Vrei sa te consumi si sa darui din tine parti ce nu sunt apreciate? Qui prodest?

E bine sa taci UNEORI, totusi cand simti ca ai de spus ceva, atunci trebuie sa spui. Daca pe parcursul discutiei, ai scapat vreo vorba rea..., ca sa treaca supararea mai repede, cere-ti iertare (cand ai gresit!!). Si atunci ai sa vezi ce repede apare, dupa furtuna, soarele. Invata-l si pe sotul tau sa faca acest lucru. Este foarte usor sa zici: "Te rog, iarta-ma". Impacarea este mai dulce ... Daca adaugi o imbratisare, poate si un sarut ... atunci, este si mai bine. ( )



Acest topic a fost editat de ^mami^6: 11 Jun 2004, 03:32 PM

Offf, pai n-am probleme de genul ca nu-mi pot cere scuze...o fac, da' se supara asa de rau ca nici nu vrea sa ma asculte...as vrea sa invat sa tac atunci cand am lucruri urate de spus, asa nu s-ar mai ivi conflicte...

@flower
Daca se supara atat de tare ... atunci ii poti spune cu zambetul pe buze (daca poti), ceva de genul: "Noi discutam, nu ne certam." Trebuie sa existe ceva, care sa-l faca sa-i treaca starea de indispozitie mai repede.
Noi am facut o intelegere. Sa fim suparati unul pe altul cel mult pana in seara, mai mult de o zi, sa nu dureze supararea ... Acum am ajuns sa discutam, chiar daca uneori pe un ton putin mai ridicat. Insa imediat radem si ne temperam unul pe altul, pentru a nu exista conflicte ..., nu mai asteptam pana seara!!

Imi cer mii de scuze pentru faptul ca nu am mai raspuns . Nu am mai avut timp de loc ! Sunt cadru didactic . Predau matematica iar examenele de capacitate si de bacalaureat se apropie ...
Va multumesc tuturor pentru sfaturile pe care mi le-ati dat ... In ceea ce ma priveste ma simt neglijata ... Atunci cand imi intreb sotul daca a tinut candva la mine , imi raspunde ca nu m-ar fi cerut in casatorie ... Pe de alta parte , atunci cand il nemultumeste ceva imi spune ca abia asteapta ca fiul nostru sa ajunga la varsta majoratului ca sa poata pleca .V-am spus ca mi-am gasit refugiul in munca si in lectura . Citesc , fac meditatii si ma gandesc serios sa fac inca o facultate .Totusi , realizez ca in clipa de fata nici asta nu mai reprezinta o solutie ... Am obosit !!! Ma voi duce la vara intr-o excursie in Franta si poate cateva zile pe litoral dar sotul meu nu va veni ... Considera ca a cheltui banii pe asa ceva este o greseala .Asa ca voi merge impreuna cu cativa elevi si cu fiul meu ... Oriunde ma duc sunt singura !!! Ma opresc deocamdata aici ... Sunt prea trista si nu mai pot continua ...Cred am fost total incoerenta si imi pare rau . Nu am vorbit despre asta cu nimeni pana astazi si mi-a fost foarte greu sa scriu chiar si aceste randuri . Si inca ceva : cei care ma cunosc cred ca am o casnicie perfecta . Dragut nu ?
O zi buna tuturor !

Ecou, esti o fina.

In ceea ce descrii despre viata ta si despre cum te simti,... nici nu stii cat de bine te inteleg. Si sunt sigura ca te inteleg multi de aici. Ai nevoie de energie, de natura...de oameni. Nu fi singura. E dusmanul cel mai mare al tau. Fii vesela si razi putin. Hai, razi azi acum aici. Incepe de aici. Uite, iti dau eu un ajutor. priveste-l:

Si ca sa-ti mai treaca din ce ai te

@ecou, excursia pe care ti-ai programat-o, sper sa te invioreze putin. Sper sa-ti insenineze chipul si sufletul. Daca iti iubesti sotul, cu siguranta vei gasi o solutie sa scapati de starea de tensiune creata. Arata-i ca-l iubesti. Fii tandra si dragastoasa cu el. Daca te iubeste nu te va respinge. Este imposibil. Vorbeste cu el. Spune-i ce simti, asa cum ai avut taria si ne-ai zis noua, ca te simti neglijata. Spune-i clar ce-ti doresti de la el. Trezeste-l din amorteala, spune-i ca vrei un pic de atentie. Sigur tu esti mult mai importanta pentru el, decat acel goblen, in care si-a gasit refugiul (oare!). Poate si el are ceva pe suflet, dar s-a inchis in el. Gandeste-te la ceva ce nu ai mai facut pana acum. De exemplu, o cina in doi, singuri acasa. Aranjezi totul frumos, ca la restaurant, cu doua lumanari in sfesnic pe masa. In dormitor poti pune o candeluta de aromoterapie. Ia tu initiativa, cu mult calm si zambetul pe buze, daca iti doresti cu adevarat. Stii ce-ti doresti?

Iti multumesc din suflet pentru mesaj ... Am inceput sa ma simt bine aici la han . In mod normal pot spune ca nu am un cerc de prieteni . La varsta la care ii doream - nu am avut parte de ei . Poate a fost mai bine . Asta m-a ambitionat sa imi croiesc singura drumul in viata . Si pot spune ca cel putin din punct de vedere profesional ma simt implinita . In prezent nu am timp si nici nu cunosc prea multe pesoane care sa aiba aceleasi precupari ... Aici - asa cum am mai spus - mi-e tare bine ...

Multumesc ^mami^6 dar nici macar in primii ani de casnicie nu-i placeau imbratisarile si momentele de tandrete ... Acum dupa 1 , 2 , 3 , ...13 ani nici nu mai poate fi vorba de asa ceva . La inceput am suferit . Apoi am ajuns la concluzia ca fiecare om are modul sau in care isi manifesta dragostea .. Eram multumita ca vine acasa , ca nu ne certam prea des , ca ...Intr-un cuvant m-am resemnat . Uneori aveam mici rabufniri in care imi manifestam dezamagirea dar mi-am dat seama ca asa nu rezolv nimic ... Am incercat sa ii explic nemultumirile mele dar nu m-a inteles .Asa ca am lasat balta acest capitol gandindu-ma ca Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce. (De obicei ma multumesc cu ce am si spun : Doamne fereste de mai rau . )
Daca tot sunt la capitolul marturisiri trebuie sa spun ca am si o nenorocita de bulimie de care nu reusesc sa scap ... Astept vacanta . Poate relaxandu-ma ma voi echilibra putin si voi reusi sa ma regasesc ...Am reusit sa depasesc multe obstacole pana acum .Sper sa reusesc si de aceasta data .
Imi cer iertare daca am plictisit pe cineva cu problemele mele !

In Franta e greu sa nu te distrezi . Vezi cum m-a distrat eu la Paris aici:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...=ST&f=65&t=3879 Brrrr...

Mananci si noaptea ? Te duci si des la cumparaturi ?

Daca da s-ar putea sa fie mai curand "emotional overeating". E bine ca ai intrat pe forumul asta ca sa-ti poti ventila emotiile. Altfel incerci sa le reduci intensitatea mancand. Pentru "emotional overeating" am deschis un nou thread.

Acest topic a fost editat de amenophis: 11 Jun 2004, 11:19 PM

si noua ne place cu tine Ecou. Ne place ca esti atat de sincera si finuta. Ne pare bine sa te avem printre noi

Draga ecou, sper ca vacanta in Franta ii va face bine sufletului tau. Dar totusi parca nu imi iasa din minte ... 13 ani fara momente de tandrete.... ufff.... ce puternica esti daca ai rezistat in ritmul asta. Te admir.

Multumesc ! Nu merit insa complimentele pe care mi le-ati facut. Am rezistat atatia ani !... Am rezistat pentru ca am un copil pe care il ador , am rezistat pentru ca natura nu m-a inzestrat cu un fizic prea atragator , am rezistat deoarece cred in Dumnezeu si odata facut legamantul casatoriei acesta trebuie respectat , am rezistat pentru ca sunt prea lasa si prea fricoasa sa incep o noua viata singura sau alaturi de alta persoana ...

Aici e ceva destul de naşpa. Trebuie pus un pic stetoscopul şi de văzut de ce nu mai bat nişte inimi chiar la unison. Dacă la asta se mai adaugă şi o rutină greţoasă de la serviciu avem suficiente ingrediente pentru un surmenaj... sănătos.

Chestia cu "rezistenţa" să ştii că nu-ţi aparţine în exclusivitate. Mulţi dintre cei de aici avem şi noi de rezistat pe ici-colo, prin părţile esenţiale, fir-ar să fie de rezistenţă, că mai bine eram partizani... în munţi!