Va propun sa discutam, cum vedeti rolul Psihologiei din punctul de vedere al modului in care se lucreaza cu omul, "obiectul muncii" in acest domeniu ?

Reactiv ? Psihologia trebuie sa dea solutii la problemele psihologice atunci cand ele devin acute ?

Preventiv (proactiv) ? Psihologia ar fi bine sa ajute permanent la dezvoltarea personalitatii fiecaruia ? Asa cum educatia traditionala isi propune crearea cunostintelor despre lume, cum antrenamentul sportiv ne pregateste pentru competitii sportive, sau doar ne intareste fizic ...

Asadar, cum vi se pare fiecare dintre cele doua atitudini ale Psihologiei fata de problemele oamenilor ?

Si daca Psihologia traditionala era mai mult reactiva, iar varianta preventiva abia isi face loc, cum vedeti sansele Psihologiei preventive ?

Cum ar putea fi "programele" de dezvoltare psihologica ? Alternative ? Cum s-ar putea alege in cunostinta de cauza ?
Ar putea fi interpretate astfel de programe drept incercari de a-i "programa" pe oameni ? Ar putea fi depasit pericolul ca "programele" de dezvoltare psihologica sa se transforme in cai de a-i conditiona pe oameni, de a le deforma gandirea, pentru a-i controla, asemenea sectelor, de exemplu ?
Ar insemna asta ca o "programa" de dezvoltare psihologica ar trebui sa includa din start pregatire impotriva manipularii, impotriva capcanelor cunoasterii transmise de altii ?

Care ar fi in Romania sansele unei psihologii preventive ? Ar putea intra in conflict cu pregatirea religioasa sau cu alte discipline ?



Acest topic a fost editat de calfa: 10 May 2004, 12:55 PM

offtopic: apreciez interesul (activ) pe care il ai pt psihologie!

tu numesti reactiva partea clinica a psihologiei, iar preventiva partea dezvoltarii? eu asa le-am perceput!
atunci cred ca psihologia ar trebui sa se dezvolte pe ambele planuri (de altfel o face).

noi, oamenii suntem oricum manipulati (in sensul modificari de atitudini si/sau comportamente in urma schimburilor interindividuale), fie si numai efectul de moda. gandirea de asemeni ne-o formam in continuu (evolutia conceptelor lui Freud este permanenta) pt ca gandirea noastra este in activitate continua (cel putin asa cred ).

angoase, fobii, are oricare dintre noi, toti avem probleme clinice, dar ele devin patologice, atunci cand fie viata individului, fie viata comunitatii in care traieste are serioase perturbari deci ceeace cred eu ca tu numesti reactiv ar putea fi chiar preventiv.

daca dezvolti putin, sau explicitezi, termenii poate putem sa discutam mai mult!

numai bine

Amandoua...
In primul rand cred ca trebuie sa fie capabila sa dea o solutie rapida cu efecte pe termen scurt la problemele psihologice, iar apoi sa plaseze "pacientul" pe un drum pozitiv, drum care sa reprezinte solutia pe termen lung. Ideal ar fi sa poata sa indrume omul pe un drum bun, inainte de a aparea probleme...

Gosh God nu stiu cum sa zic ... am avut de curand o discutie cu un psihiatru care imi spunea ca 80 % din romanii au paranoia din cauza lu' Ceasca si a educatiei din vremea respectiva. Dar ce mai ingrozeste mai mult e ca omu' ala vroia sa faca reforma in sistemul sanitar romanesc. La balamuc cu totii ...

Si asta cu "suntem manipulati" imi place.

Sa stii ca e pe bune... Seful meu e de plin de paranoia si ma duce-n disperare ...dar m-am obisnuit si nu-l mai iau in seama

Nu vorbesc de situatia de la noi care straluceste prin absenta masurilor pro-active. Exista poate si cazuri fericite, dar cu o floare nu se face primavara. In occident oamenii pe care ii cunosc si care se ocupa de asemenea programe sunt cu nota 10 la morala si etica si ii invata pe ceilalti sa devina independenti. Ce pot ei cel mai bine e sa ofere sanse si modele. Ii ofera de exemplu adolescentului sansa sa aleaga intre a nu se lasa influentat de vecinul care ia methylenedioxymethamphetamine si a merge la disco cu pastile in buzunar.

Never ! Psihologia trebuie sa colaboreze cu ele pentru ca altfel reusita e limitata.

Da, in genul asta s-ar putea intelege intrebarile mele.

amenophis, e posibil sa nu fi inteles eu exact sensul celor spuse de tine, cand comentai ce a scris zar. Tu vorbeai in alta parte despre "realitatea obiectiva [...] inaccesibila omului; realitatea [care] este construita in capul nostru". zar spune ca "suntem oricum manipulati (in sensul modificari de atitudini si/sau comportamente in urma schimburilor interindividuale)". Eu am inteles asta ca o trimitere la felul in care, ca vrem sau nu, atunci cand ne construim realitatea, suntem "influentati" de mediu. Poate "manipulati" e prea mult, si de aceea ai spus: "Si asta cu "suntem manipulati" imi place. ". Am inteles eu bine ?

Cat despre "toti avem probleme clinice", zar a continuat cu "dar ele devin patologice ...". Asadar, prin "clinic" nu se intelegea "patologic", ci mai degraba "problematic". Ceva ce poate fi "imbunatatit", desi ansamblul merge relativ normal si asa cum e.
Cred ca trimiterea la paranoia nu isi are locul.

Am pus intrebarea "Ar putea intra in conflict cu pregatirea religioasa sau cu alte discipline ?" Sunt de acord cu tine, amenophis, ca "Psihologia trebuie sa colaboreze cu ele pentru ca altfel reusita e limitata", dar eu ma intreb "asta se va intampla, vor colabora, sau vor intra in conflict ?".

Ei, daca se intampla asta, cred ca e foarte bine !

Da.

De acord, am reactionat peste masura.

Nu sunt sigur ca psihologia are metode sa ajute "la dezvoltarea personalitatii fiecaruia". Atunci cand o face cred ca se foloseste de metodele din educatie si se cheama pana la urma educatie. Ma gandesc la programele "Emotional Health and Well-being" incluse in curriculum obligatoriu prin multe tari. Chiar daca se numesc asa se ocupa si de sanatatea fizica sau/si a mintii in general, creativitate, stima de sine, etc.

Tu vezi conflictul posibil ?

Acest topic a fost editat de amenophis: 14 May 2004, 11:45 AM

am probleme cu exprimarea !

da calfa asta am vrut sa spun, iar cu "prb clinice", ma gandeam la "prb psihologice care sunt tratate in psihologie clinica spre a face diferenta de prb de ordinul psihologiei dezvoltarii sau cognitive", dar tu ai inteles bine ceea ce am vrut sa spun!

cat despre relatia psihologie si religie eu cred ca sunt condamnate sa colaboreze. De fapt cred ca religiozitatea ( aspectul credinta in D-zeu ) poate lua chiar o forma "terapeutica" - terapia pe care un individ si-o administreaza pt a reduce unele angoase produse de realitatea si/sau instabilitatea mediului in care traieste.