Tot mai des mi se pare că aud cuvîntul ăsta. În condiţiile în care, în ceea ce mă priveşte, simt o tot mai puţină atracţie faţă de "subiect" (lucru rău, care mă îngrijorează) vă invit să discutăm despre ce înţelegeţi voi prin socializare şi mai ales strategiile pe care le aplicaţi pentru a avea şi dezvolta relaţii sociale cu cei din jur, beneficiile şi necazurile pe care vi le creează aceste activităţi...

Avind in vedere natura meseriei si lucrul cu oamenii ,pe care trebuie sa mi-i apropii ,ca sa zic asa ,la mine e musai sa socializez,sa ne mprietenim adica! Lasa ca ei ar vrea mai mult sa socializam ,adica sa-mi povesteasca povestea vietii lor ,decit sa deschida gura si atunci ma apuca asa un chef de ...tacere...de nu pot sa zic.

Da. Îmi amintesc de un cunoscut. Îl întreb: "ce faceţi duminică?". Răspunde: "mergem în vizită la X". "Cum la X, nu e ăla despre care mi-ai zis că nu prea aveţi mare lucru în comun?" zic eu oarecum contrariat. "Ei dragă, trebuie şi noi să socializăm" îmi răspunde amicul. Chestiune care o înţeleg pînă la un punct. Dincolo de care nu prea mai înţeleg...

Acum depinde despre ce socializare e vorba. Aia prin care se urmareste obtinerea unui anumit lucru sau aia facuta doar asa, c-asa se face ?

Prima variantă Achernar. Care de multe ori o trage după ea şi pe a doua...

"Omul este un animal social" - nu mai stiu cine si unde a spus asta, dar se pare ca e adevarat. Avem nevie de 'socializare'.

socializare = interactiune cu persoane cu care ai ceva preocupari comune.

Strategii? Hai la cinema impreuna, hai la masa in we, hai pe msn, hai sa alergam, da-mi reteta de drob. samd.

Beneficii? te informezi, informezi si incerci senzatia ca sunt persoane care se gandesc si se preocupa de existenta ta. daca te si inteleg, ajungi sa legi prietenii. si altele.

Necazuri? oh! vizite neasteptate, pretentii nefondate, asteptari tradate. si altele.

asta asa, in cateva cuvinte si in mare graba.

Problema cu "socializarea" este ca cuvantul nu exista in lb. Romana cu intelesul respectiv (cel putin in DEX nu exista). Este o preluare din engleza, in care forma intranzitiva a lui "to socialize" inseamna "To take part in social activities". Prin urmare, forma despre care vorbiti mai sus nu implica nimic mai mult decat la a lua parte la activitati sociale, fara sa defineasca un scop sau altceva.

Nu sunt deloc de acord cu definitia. De unde ai luat-o?

N-am luat-o, asa vad eu termenul 'socializare', pt ca, dupa cum spui, termenul nu exista inca in dex.

Si nu ma supar deloc daca nu esti de acord. Fiecare e liber sa aiba o opinie, nu?

Acest topic a fost editat de Felina: 10 May 2005, 03:17 PM

Eu cuvantul l-am intalnit ca definind adunarea mai multor persone pentru se cunoaste si/sau a relua niste legaturi, interese, etc.
In engleza termenul are semnificatia data de Axel (adunari de femei cu scop caritabil, etc).

Parcă prea multă pedanterie faţă de terminologia cuvîntului. Haideţi s-o luăm niţel mai simplu. De exemplu să ne focalizăm atenţia spre latura umană/socială (şi personală!) a problemei...

Socializare este un termen care presupune mai multe aspecte.
O persoana fara serviciu se considera neintegrata in societate, nesocializata.
Dupa cum o persoana care are serviciu dar cu munca la domiciliu, sta slab la capitolul "sociabil", in sensul ca munca este rupta de comunitate, de relatiile bune/rele care sunt si exista intr-o comunitate. Sufletul/creierul ca releu primeste si transmite cerinte si nevoi de a face parte dintr-o comunitate, ceea ce si Maslow a determinat ca fiind o treapta a nevoilor omului....

Acest topic a fost editat de contraste: 11 May 2005, 10:43 AM

De mult imi doream sa raspund la subiectul asta, dar pana acum mi-a scapat...
Cu toate beneficiile ei, socializarea programata, de dragul avantajelor pe care le-ai putea obtine de aici mi se pare meschina (scuze daca e prea dur cuvantul, dar eu asa gandesc). Am intalnit persoane care adora sa fie in societate fara a tine cont de prea multe criterii valorice. Ceva de genul: hai sa cunoastem cat mai multi, sa ne imprietenim cu toata lumea ca nu stii cand ai nevoie de ei... Groaznic. Am printre cunostinte o familie care nu lipseste la nici un eveniment, este cunoscuta, oarecum respectata (puterea pentru unii inspira respect) iar un membru al familiei, nu zic care, are o agenda cu toate cunostintele si "prietenii" pe care i-a strans in ani lungi si la care apeleaza cand are nevoie de ceva. Obiectul si atitudinea pot fi utile, rezolvi o groaza de lucruri, esti servit primul daca ai o problema, s.a.m.d., dar eu cand am auzit de agenda cu pricina m-a bufnit rasul , ironic evident.
Probabil ca asta e partea extrema, cu siguranta ca de socializare avem nevoie, altfel ne-am simti singuri si nefericiti.

Nico, atunci cand familia respectiva nu va mai fi 'la putere' (vine si ziua aceea) agenda aia e buna de aruncat la gunoi. Au multi prieteni, dar niciunul adevarat. Sa vezi cum nu-i mai cunoaste nimeni daca doar se zvoneste ca nu mai pot intoarce un serviciu.

La noi chestia asta cu 'socializarea' e deja legata de parvenitism, de snobism (dar 'snobism romanesc original', caci snobul englez nu seamana cu snobul roman - la noi e mai manelist omu') .
Sigur ca majoritatea dintre noi are nevoie sa apartina unui grup- diferenta consta in ce anume ii determina pe acei oameni sa formeze un grup, ce au in comun, ce ii aduna ... 'interese comune' sau 'interesul'?

Acest topic a fost editat de denise: 30 Jun 2005, 12:26 PM

Aşa cred şi eu. Dar sînt destui (şi nu din pătura de jos) cei care spun invers: "cu toate că este meschină, socializarea programată, de dragul avantajelor pe care le obţin, mi se pare benefică". Deci, cum ar veni, facem un mic sacrificiu pentru ca să trăim bine şi să avem de toate. În consecinţă fac acel sacrificiu şi... trăiesc bine!...

hm!...

caa, ai pe cineva in vizor cand spui asta?

Eu incerc sa ma socializez de cite ori pot....una nu-mi scapa....

eu nu pot sa socializez... fac efort ca sa particip la genul asta de evenimente. trebuie sa imi tin gura, si uneori e tare greu sa te tot abtii

Nu, nu am pe cineva în mod special. Prin jurul meu sînt destule persoane "de genul ăsta". Prin jurul tău nu?

ps Noi, scriind aici pe han, se cheamă că socializăm sau nu? Socializare virtuală, există aşa ceva?

Acest topic a fost editat de caa: 4 Jul 2005, 12:26 PM

Sunt atat de preocupata de viata mea incat prea putin observ ceea ce e in curtea vecina.

Eu asa zic, socializam. Virtual cu sperante de real .

Chiar nu vezi ce e în curtea vecinului? De ce, a făcut el garduri prea înalte sau ai făcut tu garduri prea înalte? Oricum vrei-nu vrei trebuie să intri într-un fel sau altul în "relaţionare" cu "vecinul". Fie şi doar ca să-i ceri o linguriţă de sare că, uite, s-a întîmplat că tocmai ai venit de la cumpărături şi taman sare ai uitat să iei!

Ei, şi în acel moment, într-un fel sau altul intervine şi acea socializare de care vorbirăm pînă mai adineauri...

.........socializare socializare socializare socializare socializare socializare socializare......
Mda, exista. Unii ii mai spun si "imblanzire", in sensul ca omul invata sa faca/fie ceea ce/cum se asteapta ceilalti. Ca orice imblanzire se produce prin sistemul pedeapsa si rasplata. Ai varsat ciorba pe fata de masa, hop o palma dupa ceafa. Ai luat nota 10? Primesti 10 lei. "Socializarea" asta incepe devreme. Nu cumva copilul sa capete independenta si sa faca ce il taie capul. Caci daca se intalmpla acest lucru, atunci noi ca parinti ne vom da de gol: ce mincinosi, ce fricosi, ce tristi sau furiosi suntem.....E o lupta care pe care

Pe de alta parte, exista si partea "luminoasa": prin oglindirea in cei din jur afli tot mai multe despre tine, ai parte de chestii care in solitudine iti sunt inaccesibile.

Doar in studentie faceam asta. Acasa la parinti nu se obisnuia, mai bine papau fara sare. Cand am inceput sa locuiesc singura, nici atat. Adevarul e ca am mi-am tot schimbat domiciliul. Probabil daca-ti pastrezi ani de zile acelasi domiciuliu ajungi la un moment dat si la ligurita de sare. Dar nu cu oricine.
Deci nu e obligatorie socializarea asta cu vecinul.

Categoric nu e obligatorie. Eu, in afara de salut si vreme, nu schimb nici un cuvant cu vecinii. Nu ma intereseaza viata lor si sper ca nici pe ei sa nu-i intereseze a mea. Cu atat mai putin sa le cer ceva.

Noi aici pe han ne distram, sau pierdem vremea , dupa caz.

Eu cred ca scopul principal al socializarii este de a intari legaturile sau a face comunicarea mai usoara, intre oameni .

Socializarea e si o metoda de apartenenta. Nu e obligatorie chiar si atunci cand ajungi sa fi marginalizat...pentru ca indiferent cat de marginalizat esti, tot la marginea societatii esti (adica in ea) Un fel de vreti nu ma vreti, eu sunt aici.
Eu unul socializez (cum pot) ori ca sa scap de gandurile mele, ori sa la impartasesc si sa-i innebunesc pe altii cu ele.

Acest topic a fost editat de fargakos: 8 Sep 2005, 10:15 AM

eu, una, socializez la greu, cu mai toti din jurul meu, chiar si cu cei care nu-mi plac, uneori....ca, na, e politicos si e musai daca au o problema cu tine!

dar, no, io sunt intr-adevar un "zoon politikon".