Sunt unii mai zapaciti care uita sa se incheie la fermoarul de la pantaloni (sau se duce un fir la ciorap sau, si mai si, se vede jupa de la fusta ) si cineva amabil va atrage atentia... cum procedati sa rezolvati situatia si ce simtiti (jena, rusine)?

Uh, sunt regele & regina situatiilor jenante.. Mi se intampla atat de des (mai ales sa fac gafe)!
Ce sa fac? Rad, de cele mai multe ori.. o dau la gluma. Sau, daca chiar e o situatie in care mi-e atat de jena incat sa nu mai pot face haz de necaz, sunt foarte sincera si recunosc ca "Oai, cat de prost ma simt!"

Fac misto. Rad... Ce poti sa faci?

Intr-adevar, cu umorul se iese cel mai usor din situatiile jenante.

Multumesc si zambesc...eventual fac glume pe chestia asta.

Fac glume pe tema asta si ma distrez si mai fac si o fata din aia "dah"

Nu prea ai cum sa iesi dintr-o situatie de asta decat folosind umorul.

Mie chiar mi s-a întîmplat odată să plec de acasă la serviciu fără să trag fermoarul la pantaloni. Am traversat bine-mersi tot oraşul, am ajuns la servici şi acolo, la un moment dat, un coleg mi-a spus cu delicateţe, zîmbind pervers: "măi, vezi că-ţi iese cămaşa din pantaloni... pe unde nu treb'e!..."

Am crezut că mor pe loc! După ce am povestit acasă ce mi s-a întîmplat am primit, printre hohote de rîs, un răspuns cam în genul "ehei, nu ştiam io de ce-i lumea aşa bine dispusă prin oraş astăzi!"

De atunci am adăugat la principiile mele de viaţă încă unul: "nu uita fermoarul!". Nu că n-aş vrea ca toată lumea să fie bine dispusă dar...

@milimetru ... nice story!

Bine, atunci intreb concret .. cum va simtiti cand va face cineva o astfel de observatie?
Nu inteleg de ce apare rusinea .. (daca apare!) este imagine sablon a perfectiunii care se strica in momentul respectiv?

Saldora , uite hai sa-ti povestesc ...
Un prieten mi-a povestit acum vreo citeva zile ce i s-a intimplat.Era duminica si o vreme splendida afara asa ca s-a hotarat sa faca o plimbare intr-un loc de interes turistic unde in mod normal iarna nu e multa lume dar tocmai pentru ca vremea era asa frumoasa erau ceva plimbareti.Din pacate s-a ingrasat in ultimul timp cam mult si pantalonii si-i tine undeva sub burta .Pentru ca are probleme cu spatele mai purta pe sub pantaloni un brau din acela care ar trebui sa tina de cald. Nu si-a dat seama ca si din cauza braului si din cauza kilogramelor in plus la un moment dat au inceput sa-i alunece pantalonii si pana si-a dat seama apucasera sa ajunga departe.Tipul si-a ridicat pantalonii si-i tinea cu mainile si cu demnitatea unui paun s-a indreptat spre masina si a plecat cu viteza de Formula 1.
Desigur ca am ras cu totii de povestea lui fara insa sa ma gandesc ca lasand la o parte comicul situatiei probabil ca el s-a simtit penibil. Insa banuiesc ca undeva in capul meu ceva celule mai istete s-au preocupat cu intrebarea asta in asa fel ca noaptea am visat cum asteptam cu alti parinti sa ne iasa copiii de la scoala .Si stateam cocotata pe un fel de gard si purtam fusta si cand m-am ridicat mi-au cazut chilotii (pe bune !) .Credeti-ma ca nu pot descrie gama de sentimente prin care am trecut si daca visele sunt colorate al meu a fost 100 %. Eu eram rosie la fata , chilotii erau roz (Bleah !) , iarba era verde, casele erau colorate, cei din jurul meu erau vineti de atata ras.
Poate vi se pare hazliu insa jur ca la scoala nu ma voi duce imbracata in fusta.
Saldora e normal, zic eu, ca sa avem sentimente de jena , ar fi anormal daca nu le-am avea.Ca la urma urmei de aceea suntem oameni ca sa nu fim perfecti.

Cum eu sunt impiedicata din nascare, mama fiind de vina pentru asta, desi nu o recunoaste , de cand ma stiu am fost pusa in situatii jenante. Pentru mine sa ma imbrac mai deosebit (fusta) si sa cad intr-o baltoaca, sau sa ma impiedic si sa-mi rup dresul fix cand eram mai mandra de mine este la ordinea zilei. Ultima patanie de acest soi a fost inainte de craciun, cand am mers sa vad restaurantul ales pentru petrecerea firmei. Am intrat eu intepata, mergand intins catre bar si chiar cand am intrebat de director am simtit cum pamantul fuge si... m-am trezit in fund pe parchet. Mentionez ca restaurantul avea ceva clienti, care s-au oprit si s-au intors sa ma admire. Evident ca au sarit o gramada de oameni sa ma ajute, asa ca mi-am adunat demnitatea imprastiata si m-am lasat culeasa de pe jos, operatiune destul de dificila deoarece picioarele erau cam incolacite si mai si radeam in hohote. Asa ca, umorul sa traiasca!

Vad eu atunci, la...suprafata locului !

Va multumesc pentru portia de ris pe care mi-ati oferit-o!
Cea mai jenanta situatie prin care am trecut... hm... sa ma gindesc...
...Asta-vara ieseam din redactie la terminarea programului...
Inainte de a ajunge la usile faine, din sticla, bine curatate, un coleg m-a strigat si m-a intrebat ceva... Am intors capul si i-am raspuns, continuind insa sa merg.
Si-am intrat in geam!
Lumea a inceput sa rida,iar eu, suparata, am zis ceva de genul : ,,Dom`le, ce usa nepoliticoasa! Iese o doamna si ea nici nu se misca !"
Nu stiu cit au ris de incercarea mea de a trece prin geam, dar la auzul replicii, hohotele n-au mai avut stavila!

Am o situatie destul de jenanta de povestit.

Eram in clasa a treia sau a patra si imi placea de o fata. Cred ca era a doua fata de care mi-a placut (dupa invatatoarea de la B). Eram plecati intr-o tabara si eram cazati la un soi de pensiune cu toaleta in curte. Toaleta avea doua incaperi, pentru baieti si pentru fete. Nu mai tin minte ce mancasem in ziua aceea, insa ma stricasem la burta destul de tare. Foarte tare chiar. Am ajuns cu greu in buda fara sa ma scap pe mine. Dupa ce am reusit sa imi las pantalonii in vine, chiar inainte de momentul 'descatusarii' am vazut pe sub usa ca in cabina de langa mine intrase chiar EA. M-am abtinut cu greu sa nu scot sunetele care ies de obicei, in astfel de situatii (si nu ma refer aici la sunetele verbale). Eram foarte balonat si am incercat, transpirat sa nu fac zgomot in timp ce ma eliberam. Era extrem de greu. Trebuia sa las treaba sa iasa cate putin, putin. Transpirasem tot dar nu voiam sa scad in ochii ei.
Chinurile mele au fost intrerupte de socul pe care l-am avut cand am inceput sa aud din cabina vecina exact acelasi sunete pe care imi doream sa le provoc eu, daca as fi fost singur in acele momente grele. Fata visurilor mele nu avea nici o jena in a se 'exterioriza' liber, daca ma intelegeti. Probabil ca nu realizase ca mai e cineva dincolo sau poate pur si simplu nu s-a putut abtine precum eroul de mine.

Am privit-o cu alti ochi de atunci.

Bine ai venit la Han, The Beast Within!

De iesit se poate in doua moduri. Cu zambete, cum s-a spus mai sus, sau... "sifonat". Le am la activ pe ambele. M enerveaza cel mai tare cand ma inrosesc , si apoi asta nu trece asa usor

sunt mai ametita asa de felul meu...si fac multe prostii care declanseaza situatii jenante.Cum ies din ele???Problema e ca nu prea ies ...incerc de cele mai multe ori sa fac haz de necaz(cu toate ca ar fi mai bine sa fug )

STRACHINELE-S ALE MELE!! Hai serios, sunt specialist... calc in ele de numa'!! Sa nu va mirati ca Serenity e la fel, doar e fata mea virtuala... cumva ramane in familie...
Unde-s? Uuuunde-s?? no panic, ma asteapta... I'm glad to be Glad... shit, again??

Eu am o mare nedumerire : de ce nu se muta mobilele din fata mea cind ma indrept spre ele? De ce vor sa ma puna in asemenea situatii jenante ?
Si chestia e ca se repeta si deja cred ca e vorba de premeditare...

esti blonda, Maria... ...
Si pt. mine: Scusi, signora... I like you

Shit... daca am facut o gafa... te rog zi-mi.. I'm the King of it...

Acest topic a fost editat de Cla: 28 Jan 2005, 01:02 AM

Eram intr-o dupa-amiaza imbracata intr-unul din costumele mele bleumarin, pantalon si sacou, undeva prin septembrie. Mi-am amintit ca trebuie neaparat sa ajung in piata si nu voiam sa mai trec pe acasa sa ma schimb, sa-mi iau cosul (papornita, cum o alint in clipele ei bune!). Asa ca am coborat in piata si, incercad sa travesez o strada zgomotoasa fara sa ma calce tramvaiul, un nene cu sapca si-a latit buzele pe dintii de vipla intr-un zambet binevoitor si mi-a spus: "vi s-a desfacut fermoarul". M-am uitat in jos si am vazut prin prohapul deschis cum imi iesise si marginea bluzei albe! Nu stiu ce am simtit atunci: enervare, jena, lehamite.... Am scos o exclamatie la care omul mi-a raspuns: "ei, lasa, n-are nimic!" Cred ca nu am auzit nimic mai de bun simt in viata mea

De ce daca avem o palarie cu ciori in cap nu ne atragem nimeni atentia? .. eventual se uita cu ochii mari si isi spun in gand "unde a mai ajuns si moda asta!!!" ; de ce daca avem fermoarul deschis sigur nu este o noua moda!

Depinde de situatie , uneori e cazul sa ma scuz ( atunci cand fac o gafa ) , alteori e amuzant si rad si alteori e chiar posibil sa ma enerveze o anumita situatie ( o singura data s-a intamplat asta pana acum ) .
Faza cand m-am enervat a fost 1 data cand m-a surprins cineva in dus . Eram la un fel de cabana , unde bucataria si dusul erau comune ( bineinteles femeile intr-o parte , barbatii in alta ) . Dusurile la femei , erau 3 , cand intrai deschideai o usa pe care scria frumos si mare FEMEI , apoi cele 3 dusuri erau separate , fiecare cu usa ( pe care nu am inchis-o cu cheia ca nu era , grrr ) . La un moment dat se deschide usa larg si sta in fata mea un barbat si se uita la mine ca la felul 3 , sta si se uita , eu am luat repede prosopul si i-am smuls usa din mana ( cred ca mai statea mult si bine acolo ) . Bineinteles ca am povestit si la restul ce s-a intamplat si m-a pufnit si pe mine rasul ( ei radeau cu lacrimi deja ) . Partea proasta a fost ca in urmatoarelele 2 zile se uita de cate ori ma intalneam cu el pe hol la mine ca la urs . Si m-am enervat si l-am intrebat : Domnule , aveti cumva vreo problema ?! Si el : Da .... cam ... pai ...
Nu l-am mai lasat sa continue , i-am spus direct : Nu este vina mea ca nu este cheie la usa , la fel cum nu este vina mea ca sunteti analfabet . Mie nu mi-a facut deloc placere sa va admir in chiloti . M-am intors pe calcai si am plecat . A fost ultima oara cand l-am mai vazut

Imi imaginez

Hmm..o situatie semi jenanta mi s'a intamplat de curand....
Eram intr'un fast food, si vad un tip in fata mea la coada care mi s'a nazarit mie ca se baga in fata...Nu mai aveam mult de asteptat insa ideea in sine ma revolta...La un moment dat se intoarce cu fata spre mine si ii spun cu o mina serioasa "Coada e mai in spate!", la cere el mi zice "Eu am fost aici langa fata asta pana sa vii tu! Ce crezi ca m'am bagat in fata?!". Cum fusesem cu gandul aiurea, si nu puteam sa bag mana in foc ca mintea i'am zis "Probabil ca nu am fost eu foarte atent".....Si cred ca asta a fost adevarul .....
So, raspunsul este ca am admis posibilitatea de a ma insela, de a gresi. Dealtfel acesta cred ca este si cel mai bun remediu pentru aceste situatii...

Ii zambesc cu cel mai larg suras pe care-l pot face, ii multumesc pentru atentia pe care mi-o acorda, iar in final ii spun ca mie asa imi place sa ma port...

P.S. Era sa uit! Nu simt nici jena, nici rusine! Din contra, cred ca m-as simti bine! Asta inseamna ca nu trec neobservat(a)...

Rusinea (sau jena) este un semn al bunului simt? ... daca nu simti nici un disconfort psihic, probabil asta se datoreaza unui mod de a fi si de a gandi deosebit.

Acest topic a fost editat de saldora: 6 Feb 2005, 12:07 PM

..activez un sweetsmile

ma retrag aparent cu lasitate ..si dupa ce ies din 'cadru' astept momentul in care voi putea spune si eu

Acest topic a fost editat de sweetsmile: 6 Feb 2005, 12:14 PM

Draga Saldora, asta este o intrebare retorica?...sau chiar astepti un raspuns la ea?

In caz ca astepti un raspuns, personal nu consider rusinea sau jena ca facand parte din arsenalul bunului simt! Mai degraba tin de inhibitii si angoase personale...spune-le frustari...

good answer! uite aici ceva interesant

Acest topic a fost editat de saldora: 6 Feb 2005, 07:21 PM

Toti trecem prin situatii jenante... si e bine ca simtim rusine... e o dovada de educatie...

Am vazut exemplele in care ati apelat in situatii jenante la umor, in altele la fuga, in altele la enervare.... Asa ca o sa povestesc o intamplare foarte jenanta pentru mine, in care nu puteam sa recurg la nici una din stratagemele de mai sus.

Eram la generala. Am plecat intr-o excursie cu scoala nu conteaza unde. Ceilalti colegi s-au imbulzit inaintea mea pe usa si eu gentilom de la acea varsta i-am lasat pe ei sa se bata ca chiorii sa intre in masina, aplicand filozofia evidenta "ca masina nu pleaca fara mine" . Mai bine pleca. Si cand intru si eu... nu mai erau locuri... m-am inghesuit in spate intre altii, deci pe bancheta ultima. Autobuzul se pare ca nu era dintre cele mai silentioase... ma hurduca bine de tot ... erau si gaze de esapament... si mancasem si bine in dimineata aia cred... cu alte cuvinte mi s-a facut rau... Cum ma treceau toate sudorile si simteam ca totusi o sa rezist... nu am avut tupeul sa ma ridic si sa ma duc in fata sa rog soferul sa opreasca sa iau o gura de aer... cum adica sa opresc eu o masina intreaga si toti sa rada de mine... adica imi era jena... asa ca am rezistat eroic pentru ca sa regret si mai bine toate sansele ratate anterior... pe scurt... la o cotitura mai serioasa... s-a intamplat inevitabilul si am scos din mine tot ce puteam sa scot... As fi vrut sa nu exist in acele momente de rusine... dar minune... s-a declansat o reactie in lant... mai intai au vomitat cei de langa mine... apoi altii si altii... o masina intreaga spre disperarea profesorilor... Si apare punctul culminant, cea mai afurisita profesoara urla "cine a inceput asta? "... M-am facut micut micut in locul meu, uitandu-ma la toti din jur ca si cum si eu as fi cautat "nemernicul" care a indraznit sa fie primul... ... clipele aceleau pareau infinite... si am simtit o usurare imensa cand am realizat ca nimeni nu stia marele mister... colegii de langa mine fiind cam prostuti se pare... poate isi inchipuiau ca ei incepusera ca si ei taceau de frica...

Deci uneori putem sa iesim dintr-o situatie jenanta... facand pe prostii...

Acest topic a fost editat de Saramago: 26 Apr 2005, 07:16 AM

Mai, ceva jena, rusine inca mai simt, dar cu mult umor depasesc situatie. Oricum, e mult mai penibil sa te oftici cand afli, decat sa razi si eventual cu o gluma sa-i faci si pe ceilalti sa rada, daca nu rad deja .

Am totusi multa grija de mine si chiar sunt cativa ani buni de cand n-am mai facut o gafa de genul 'sa-mi crape obrazul'.

Dupa ce mananc imi verific dantura in ogjinjoara pe care o port mereu in geanta.
Dupa ce inchid usa toaletei pe dinafara imi verific inevitabil slitul de la blugi (a devenit gest reflex ).
Nu port dresuri .

Nici TU?

Gici cu cine seaman?

"Nimeni nu poate face atat de bine pe prostu' decat inteleptul"-proverb