Pe undeva cred că e normal ca fiecare să avem interesul/interesele noastre. Mă întreb, în acest context, în ce situaţii ar trebui "lăsat" interesul la o parte, să fim dezinteresaţi. Să nu se spună, acuzator, "ştie numai de interesul lui şi nimic altceva!".

Acest topic a fost editat de xcross: 15 Jul 2004, 01:39 PM

Grea intrebare, Xcross...
Cind ne ,,limitam'' doar la interesul propriu ne pierdem din umanitate...
...Umila mea parere, evident...

Ştii, de fapt, ce cred eu Diana-Maria? Că aproape fiecare gînd şi gest al nostru, chiar şi cele pe care le credem "nevinovate" ascund, de fapt, un interes al nostru, mai mult sau mai puţin bun. Tendinţa spre apariţia şi manifestarea egoismului pîndeşte, în acest fel, ameninţător din toate părţile.

Tare mult aş vrea să fiu contrazis!!

Intrebai in ce situatii?... e greu de spus avand in vedere ca in ziua de azi traim intr-o societate in care individualismul isi cere victimele. De ce sa nu recunosc ca uneori ducem o viata de parazit in care vrem sa profitam cat mai mult. Bine ar fi sa fim macar intr-o simbioza...dar hey, nu traim intr-o lume ideala. Si totusi... daca cineva ne este prieten, eu cred ca cel mai grav ar fi sa ni-l consideram prieten doar ca sa tragem o folosinta din asta,alta decat prietenia lor.
Binenteles ca mai sunt destule puncte de vedere...

Acest topic a fost editat de Farga^: 16 Jul 2004, 03:29 PM

Farga^, prietenia nu se naste din interes. Am avut si eu astfel de "prieteni" mai demult, cand ma chemau la ei acasa si-mi spuneau sa aduc si ceva anume. E lesne de inteles ca ei nu ma chemau pe mine, ci chemau acel "ceva" pe care ei nu-l aveau. Aveau interes, nu?

Ai dreptate Marcus. Adevarata prietenie nu se naste din interes
Ai avut noroc ca ai realizat la timp asa-zisa prietenie a lor numai ca vezi tu sunt unii mai naivi sau dornici de prieteni incat accepta orice doar ca sa aiba prieteni. E trist , grav dar cunosc cazuri...e practic o injosire.

Bunica mea avea o vorba: "interesu' poarta fesu'". Mai sunt si altele "vorba dulce, gand viclean /carcater de.....",etc.
Mai stiti si voi altele cred, lumea e diversa... Dar in toata diversitatea ei, scopul, sau interesul, este acel ceva catre care tinde, este progresul. Cum ajungem la interes este problema. Sa-si raspunda fiecare, nu ? Toate decurg de aici. Dupa cum abordam problema. In toate domeniile: prietenie, ....etc.

Cred ca in viata cel putin de cateva ori actionam din interes.Daca acele actiuni ating mai mult sau mai putin persoanele apropiate, in funtie de asta suntem catalogati ca persoane ce isi urmaresc scopul sau nu.Sunt anumite lucruri ,din interes, pe care toata lumea le face, a devenit ceva normal,lumea nu le mai percepe ca actiuni din interes,ci ca normalitate(ex :cand mergi la piata si negociezi cu vanzatoare pretul kg de rosii,tot interesul tau il urmaresti,sa platesti mai putin).
Daca nu am mai face nimic pentru interesul nostru,parerea mea e ca am fi deja morti si ajunsi in Rai,ca sincer,numai sfintii pot face ceva in detrimentul lor si nu isi baga unghia in gat,ba dimpotriva sunt fericiti.

Problema e unde tragi linia, absolut orice actiune umana poate fi catalogata prin prisma unui interes ultim, fie el satisfactie personala, autoapreciere, stima de sine (ca urmare a unui act "dezinteresat"). Gratificatia personala de ordin emotional (....adaugati voi) intra sau nu in sfera interesului? Ce spuneti?
Pa de alta parte, daca egoismul este ceva primar, se vorbeste de asemenea de "altruism genetic", de comportament "dezinteresat" care este in beneficiul speciei.

Interes-dezinteres.
Dupa mine dezinteres inseamna sa nu te gindesti deloc la persoana ta si la consecintele actiunii tale asupra ta pe termen scurt sau lung.Parerea mea este ca exista foarte putini oameni care fac actiuni dezinteresate.Actiunile dezinteresate pleaca din iubirea fata de orice persoana, straina sau cunoscuta.Daca eu cistig 100 de lei pe zi si dau 1leu la amariti tot in fiecare zi, pot spune ca este o fapta buna dar nu si dezinteresata.Daca ofer jumate din cistigul meu unei persoane necunoscute atunci pot spune ca gestul meu se apropie de un gest dezinteresat, iar daca ofer toata suma citigata asta inseamna iubire, ISUS.
Nu fac acum credinta ca sa nu deranjez, dar Isus a fost un om si vb. de oameni dezinteresati.El a suferit pentru noi pentru ca ne-a iubit si ne iubeste.El si-a oferit viata pentru noi, din dragoste.A dat totul pentru noi.
Sa vorbim de dezinteres in iubire.Iubim dezinteresat?Nu cred.Iubim pt. ca probabil credem ca sintem iubiti.Ne asteptam la un anumit comportament de la acea persoana pe care noi spunem ca o iubim.Primim ceva in chimb, intelegeti?Care dintre noi poate iubii fara sa primeasca nimic in schimb?Ba mai mult sa isi si dea viata pt. aceea persoana.Nu cumva iubim altceva?
Noi nu stim ce este aia iubire.Noi misunam ca viermii pe Pamint si multumim numai celor ce ne fac un bine.

... sa ne imaginam o situatie: capeti o licoare care are posibilitatea sa vindece oamenii si dai cate o picatura la toti cei care au nevoie, cum e gestul tau? interesat? sa spunem ca interesul tau este sa-i vezi pe toti sanatosi... dar atunci notiunea de 'interes' isi pierde semnificatia de egoism (de a capata ceva in schimb) dar nici nu poti sa-l numesti dezinteres.

Acest topic a fost editat de saldora: 2 Feb 2005, 08:05 PM

Categoric nu poate fi numit dezinteres. Chiar si in gesturile de altruism, notiunea de interes personal nu dispare (in sensul de a capata ceva in schimb). Un castig material (bani sau orice forma de recompensa fizica) reprezinta clar o forma de castig personal(sau interes personal) pentru unii, in aceeasi masura in care pentru altii interesul personal este cel mai bine reprezentat de unele recompense psihologice(respect, admiratie, satisfactie, sentimentul de multumire cand ajuti un strain cum este cazul de mai sus, s.a.m.d.).

Mdah... În condiţiile în care se pare că nu ne putem "dezlipi" nici un moment de interesul nostru cred că ar trebui să ne punem problema discernerii şi alegerii între diferitele "genuri" de interese. Am interes să am o relaţie armonioasă cu partenerul meu (inclusiv cel cu care discut la HanuAncutei) sau am interes să-i trîntesc vreo două ca să mă ţină minte!!

Intrebarea este daca gestul de altruism il faci intr-adevar pentru a ajuta o persoana aflata in nevoie, sau pentru satisfactia pe care ti-o provoaca faptul ca ai facut un asemenea gest? "Motorul" altruismului este, pana la urma, tot satisfactia personala... Daca gesturile altruiste pe care le faci nu ti-a face nici o placere, dar tot le-ai face, acela ar fi un "altruism absolut"!

Iubirea cu interes poarta fes!
...aceea nu mai este iubire, e altceva.

Ce comportament?

pai, iubirea nu este o marfa, dai, ca sa primesti ceva in schimb... cred ca, intrebarea se pune altfel: exista careva care nu poate iubi fara sa primeasca ceva in schimb?

Ca sa raspund la intrebarea ta, in nici un context!
In lumea asta in care traim, nu mai exista loc pentru gratuitati...Nici cand uzi o floare nu o faci dezinteresat. O uzi pentru ca speri sa-ti faca flori si sa-ti incante ochiul intr-o zi...

Nici cînd ud o floare nu o fac dezinteresat? Oh, ce vorbe crude! S-a dus orice urmă de speranţă, trebuie să mă sinucid.

Ba nu, nu mă sinucid. Tot din interes aş face-o, nu-i aşa?

Acest topic a fost editat de milimetru: 10 Feb 2005, 05:33 PM

Normal! Vrei sa ramai in amintirea celor dragi ca un erou neinteles

P.S. Sinuciderea este o cale de a atrage atentia lumii asupra persoanei in cauza ( convingerilor ei, ideilor ei, sentimentelor fata de altcineva, neimplinirilor etc). Exista si un procent micut de sinucigasi care sunt dezaxati si pe care nu i-as baga la caracterizarea de mai sus!

Sunt total interesat, nu dau nimic, fur tot, si scriu aici cu mult interes sa vad ca va minunati de multa mea stiinta !

Nu poti fi prieten cu cineva si nu poti iubi pe cineva din interes.

Gresesti. O iubire dezinteresata este aproape o contradictie in termeni.

Imagineaza-ti o felicitare de Valentine's Day care urmareste ideea iubirii dezinteresate:

Existenta ta nu imi aduce nici o bucurie.
Nu obtin nici un fel de placere din felul cum arati, cum te imbraci, cum te porti sau cum gandesti.
Nu am nici un interes in relatia noastra.
Nu imi satisfaci nevoile sexuale, intelectuale sau emotionale.
Cu dragoste, xxx

A iubi o persoana poate fi considerat un act de interes personal. Iubesti pentru ca iti face viata mai frumoasa, iubesti pentru ca este o sursa de fericire intensa pentru tine, iubesti pentru ca te intelege, iubesti pentru ca te sprijina, iubesti pentru ca este alaturi de tine cand ai nevoie de el/ea...

Acest topic a fost editat de --dani--: 11 Feb 2005, 02:06 AM

Absolut deloc.

Aici sunt perfect de acord cu tine. Tocmai de aceea iubirea nu e interesata. Iubesti "pentru ca", nu iubesti "ca sa..."

Acolo unde exista o motivatie (="pentru ca"), exista un interes. In cazul de fata interesul personal.

Nu poti sa iubesti dezinteresat. Nu ura este opusul dragostei, dezinteresul este, apatia, detasarea, neimplicarea...

Eu cred ca faci o confuzie terminologica.

Asta e, ca nu exista o motivatie, ci un motiv. Ideea e la modul urmator. Persoana respectiva face/spune/da de inteles anumite lucruri si de aceea o iubesti. Daca s-ar putea iubi din interes, ar avea sens o fraza care incepe cu "il iubesc ca sa..."
Dar nu are nici un sens. Nu poti spune ca iubesti pentru ca urmaresti ceva.

De acord. Dar, aici, cred ca interesul are alt sens decat cel la care fac referire eu.

Nu fac confuzie .

Definitie : MOTIVÁŢIE, motivaţii, s.f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri.

Bun... presupunand ca sentimentul iubirii e o actiune, care e mobilul/motivul urmarit prin iubire ?

Iubirea este ceva in afara controlului nostru. Atlfel nu mai e iubire... Consider ca iubirea nu prea are ce cauta in aceasta discutie despre interes si dezinteres. Dar se gasesc motivatii extrem de usor in spatele actului de a iubi

Acest topic a fost editat de axel: 11 Feb 2005, 04:10 AM

Interesul nu trebuie sa fie in mod necesar la nivel constient...

Eu nu am folosit definitia motivatiei pentru a demonstra o relatie intre iubire si motivatie, ci pentru a-ti demonstra ca acolo unde exista motivatie, exista interes. Nu o sa insist asupra intereselor care se ascund in spatele iubirii (le-am enuntat mai sus).

De acord.

Raman la ideea ca iubirea poate fi considerata un act de interes personal, iar expresia de "iubire dezinteresata" nu exista.

In opinia mea cel mai bun interes este acela de a nu avea nici unul .
Sa reusesc sa fac tot ce fac minata doar de ,,amorul artei".

Vin sa sprijin pe --dani--in tot ce a spus. Automat cand iubim o facem pentru ca ne simtim bine, deci avem un mic interes, interes care este la nivel de inconstient. Oricum ar fi, acest interes nu trebuie sa fie inteles in sens negativ asa cum intelegem "iubire din interes pentru bani".

just (sau corect )

Cred ca sintem ,in esenta , niste egoisti . Sint putine questii pe care le faci complet dezinteresat in viata . Cind iubesti , cred ca daruiesti ... asteptind sa si primesti . Mi-ar placea sa iubesc fara sa astept nimic in schimb ...
M-am "prajit" wd la capitolul acesta , dar de atunci fac mici lucruri si nu astept nici macar sa mi se spuna "multumesc" . De fapt incerc sa nu astept nimic de la nimeni , si-asa apreciez ceea ce mi se ofera .
Dar cred ca intrebarea este : E dezinteres ?? sau este mai mult interesul de a ma simti eu bine cu mine ???

Pese : apropo de iubire si dezinteres ... versurile la "Savoir aimer " de Florent Pagny .

Sa poti sa dai ceva si sa nu astepti nici macar un "multumesc", e o dovada de reala bunatate sufleteasca, pe care nu multi o au. Dezinteres? Nu, nu cred ca poate fi numita dezinteres. Dezinteres e atunci cand, in loc sa pui mana si sa ajuti pe altii (sau chiar pe tine) stai si te uiti nepasator la ei.

Cineva m-a acuzat nu demult ca cel mai mare defect al meu este ca nu imi cunosc interesele. Presupun ca a vrut sa spuna ceva de genul ca nu fac orice pentru a-mi atinge scopul. Si are dreptate. In viata,indiferent ca a fost o implicare emotionala sau profesionala m-am purtat cu bun simt si respect dar asta nu prea duce nicaieri.Am incercat la un moment dat sa profit in favoarea mea de o situatie, dar nu am reusit sa fac mare lucru, asa ca prefer sa-mi rezolv interesul pe cont propriu fara a mai implica pe nimeni pentru favoruri sau alte interese colaterale.