La inceput o sa va spun o poveste banala. Acum cativa ani buni, aveam o colega de serviciu. Postul meu mi-a permis (din fericire) sa fiu extrem de ocupata, si astfel sa evit orice conversatii cu persoane pe care nu le agream sau cu care consideram ca nu am nimic in comun..sub pretextul ca nu am timp.
Ei bine..aceasta colega..ori de cate ori ajungea in biroul meu, incepea un monolog interminabil, pe ton egal si adormitor, despre ce a facut, cum a facut, ce a pus in mancare, ce a zis copilu' cand a venit de la scoala, ce a facut barbatu' la serviciu,..etc...etc.
Nu sesiza ca nu are nimeni chef sa o asculte.
Oricum,..serviciul l-am schimbat acum N ani,..daca o intalnesc pe strada..probabil ca nu o recunosc,..dar in minte este extrem de proaspata amintirea monologurilor de cosmar ale Ninei de la personal.
Si uite asa.. orice conversatie stupida si plictisitoare pentru mine se numeste "povestea despre cum se pune patrunjelul in ciorba".
Nu stiu daca sunteti de aceiasi parere cu mine, dar persoanele cu care putem dialoga cu adevarat sunt extrem de putine.
Este o adevarata delectare sa poti discuta cu cineva despre orice, sa faci din orice amanunt un subiect, sa vezi cum discutia este serioasa, amuzanta, sincera, cum despici fiecare cuvant in 44, gasind sensuri la care nu te gandisei.
Exista o persoana cu care eu discut ore in sir. Fara sa ma plictisesc vreodata. Si cand discutia devine offtopic rau de tot..incepem sa radem si ne atentionam:"Iar povestim despre cum se pune patrunjelul in ciorba"?
Intrebarea este.. exista in jurul vostru persoane cu care puteti discuta orice..ore in sir?
Exista persoane cu care nu puteti lega o conversatie oricat ati incerca sa abordati vreun subiect?

Cameroooon, iar ai venit cu un "super topic"!

Sa iti raspund la intrebare. Da! Am prieteni cu,,care pot discuta ore si ore si ore...este incredibil! Dar preaaaa putini...Am friends (2-3) si in cyber-world cu,, care pot face acelasi lucru, si ma gindesc... daca prin intermediul internetului poti avea astfel de conversatii, oare cum o fi live?

Conversatiile lungi, trebuie sa aiba esenta ca sa nu fie considerate timp pierdut in agenda mea. E ok si sa rizi, sa glumesti, super!! ajuta psihicului... dar mie, imi trebuie si ceva mai consistent sa ma satisfaca... altfel dau semne de plictiseala...

Eu ma conectez f repede cu cei care au simtul umorului si in general, cu acei care au puncte in comun cu mine. Umorul relaxeaza atmosfera...m-as baga acum si la nivel cerebral ...si as putea spune, ca o atmosfera destinsa, coboara dramatic numarul de "brain waves" din creier (scuze nu am stiut sa traduc) ..ajutind astfel concentratia...

Sint si persoane care pur si simplu ma blocheaza. Cuvintele fug si nu le gasesc, si nu sint in stare sa intretin nici "small talk". Este groaznic.... Mai mult prezenta lor, "the body language" care e tot un fel de comunicatie imi taie elanul....

Subiectul asta este ff complex. Datorita comunicarii sint toate problemele. Perceptiile noastre sint atit de diferite. Stare emotionala, stare de spirit, influenteaza f mult intelegerea noastra tot timpul. Sint sigura ca putina bunavointa, mai mult respect, ne-ar ajuta pe toti sa ne intelegem mai bine.

Da , exista doua persoane , ma refer la prieteni , cu care as putea sa vorbesc ore in sir , fara plictiseala .
Vorbesc de prieteni in adevaratul sens al cuvantului .

Da . Detest pe cei care se lingusesc si mai fac si un sport din aceasta numai pentru a se face populari sau iubiti .

O comunicare usoara cred ca are de-a face cu o oarecare "chimie" intre cele 2 persoane, sau poate "lungime de unda" - care are de-a face cu energia celor implicati. Am mai mentionat ideea de schimb de energie intre 2 persoane prin comunicare - si genul de care pomenesti tu, Cameron, te lasa stors de energie.

Am cateva persoane cu care pot conversa usor, dar mi s-a intamplat sa nu pot duce o conversatie nici macar banala cu altele. Apoi mai exista tipul de persoana cu care practic nu am o conversatie, ci doar ascult un monolog interminabil pe care nu-l pot intrerupe decat cu vreo onomatopee de aprobare sau cu o intrebare eventual .
Si fac parte si eu din "tabara" celor care nu suporta linguselile - cand intalnesc astfel de persoana pur si simplu ceva in mine se blocheaza, ca si cum un zid se pune intre mine si ea.
Dealtfel, am avut un interviu unde mi s-a facut un asa-zis compliment - atat de gratuit si de nelalocul lui incat am refuzat un al 2-lea interviu din cauza asta.
Acestea fiind zise, am o afinitate pentru oamenii brutal de sinceri care stiu sa spuna orice fara sa jigneasca sau sa ofenseze - de obicei sunt oameni foarte energici si probabil ca asta face conversatia cu ei foarte usoara.

Sa fie oare afinitate?

Cunosc persoane cu care pot discuta ore in sir despre diverse subiecte; din pacate, cum au spus si cei de mai sus, sunt destul de putine... Uneori,cand aceste persoane lipsesc, n-am ce face si conversez cu mine... nu ca schizofrenicii, ci cu creionul pe hartie, astfel mai nascandu-se cate o povestire.
Nu de mult, am descoperit Hanul... Nu-mi mai fac probleme; sper doar, din cand in cand, sa mai scriu si cate o povestire; in rest, dialoguri, conversatii... nu-mi mai fac probleme!

eu as vrea sa va arat ce mi s-a intamplat azi. caz concret. e vorba de comunicarea dintre mine si un prieten-cred
as vrea sa imi spuneti de am gresit sau nu...

ist(11:37:28 AM): buna Anca
secundita (11:37:36 AM): buna
ist (11:37:59 AM): cum a fost la chef?
ist (11:38:05 AM): esti mai bine azi?
secundita (11:39:11 AM): nu, imi e rau..
secundita (11:39:23 AM): nu mai beau niciodata vin de ala rosu....de la crama...
ist (11:43:26 AM): ce are vinul rosu de la crama?
secundita (11:47:09 AM): mi-e rau dupa el, am zis....

[pleaca si revine mai tarziu ]

ist(3:32:09 PM): te salut cu drag
secundita (3:32:20 PM): buna
ist (3:44:17 PM): ce mai faci?
secundita (3:44:33 PM): ok
ist(3:53:44 PM): esti cam..zgarcita la vorba?
secundita (3:54:33 PM): de ce spui asta?
ist (3:55:28 PM): mi se pare ca nu prea ai chef de vorba
ist(3:55:34 PM): scuze daca am gresit
secundita (3:56:32 PM): pai ai zis ceva si nu am raspuns? tu ce ai raspunde la ce mai faci? o intreaga poveste?
ist(3:56:52 PM): da, poate
ist (3:57:08 PM): sau poate nu
ist (3:57:15 PM): dar vad ca esti iritata
ist (3:57:31 PM): poate vb mai tarziu
ist(3:57:35 PM): pa-pa
secundita (3:57:43 PM): mereu ma critici!
secundita (3:57:47 PM): mereu ma analizezi
secundita (3:57:52 PM): da zi daca ai ceva de zis
secundita (3:57:55 PM): nu mai cauta scuze
secundita (3:58:01 PM): supara-ma sau nu!
secundita (3:58:06 PM): dar daca ai ceva de zis, zi!
secundita (3:58:18 PM): nu ma lua ca eu nu am chef de vorba sau eu sunt nu stiu cum1
secundita (3:58:21 PM): !
ist (3:58:27 PM): hm, poate iar trebuie sa luam o pauza de comunicare
ist (3:58:39 PM): eu nu am dreptul sa te critic
secundita (3:58:46 PM): dar o faci!!!
ist (3:58:49 PM): sa te analizez nu aveam de gand
ist (3:58:58 PM): poate asa pare
ist (3:59:23 PM): iar am sentimentul ca trebuie sa am grija la fiecare cuvant pe care il scriu
secundita (3:59:30 PM): aiurea!
secundita (3:59:36 PM): asta pt ca ma analizezi!!
ist (3:59:43 PM): nu am vrut sa iti dau in cap, incercam doar putina converastie
secundita (3:59:47 PM): dar lasa-ma frate sa fiu cum sunt!
secundita (3:59:54 PM): pai converseaza nu imi pune doar intrebari!
ist (4:00:05 PM): dar simt energie negativa din directia ta
ist (4:00:25 PM): te las cum doresti
secundita (4:00:33 PM): a comunica inseamna si a spune o idee, ceva...nu doar a ma lua la intrebari
secundita (4:00:38 PM): acum tot eu sunt de vina!
secundita (4:00:42 PM): s-o crezi tu!
ist(4:01:20 PM): ITI PROMIT ca nu te mai intreb niciodata nimic, daca tot esti asa pornita impotriva mea
secundita (4:01:46 PM): acum treci in partea astalalta
secundita (4:01:53 PM): dintr-o extrema in alta
secundita (4:01:58 PM): si nu cred in promisiuni
secundita (4:02:02 PM): cred ca ma mai zis asta
ist (4:02:05 PM): by-bye, mai vorbim in iunie
secundita (4:02:13 PM): vezi??
secundita (4:02:21 PM): in plus
secundita (4:02:26 PM): la ce ai intrebat am raspuns
secundita (4:02:34 PM): te superi fara rost
ist (4:03:04 PM): nu imi place sa fiu bruscat pentru ceva ce nu consider o vina
is (4:03:08 PM): asta e tot
ist (4:03:21 PM): converseaza cu cei care nu te intreaba nimic
ist (4:03:27 PM): pa
secundita (4:03:31 PM): ))
secundita (4:03:37 PM): te-ai enervaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
secundita (4:04:04 PM): daca iti gasesti o scuza sa nu imi mai vorbesti, fie...
secundita (4:04:14 PM): dar nu e vina mea ca taci...
secundita (4:04:21 PM): caci de fiecare ti-am raspuns...
secundita (4:04:41 PM): si sa ma ierti ca nu am raspuns ca la carte
secundita (4:04:46 PM): sau asa cum te asteptai tu
secundita (4:05:05 PM): dar imi place sa raspund asa cum cred de cuviinta si nu dupa reguli
ist (4:05:11 PM): iti doresc o primavara si o vara fericita
secundita (4:06:09 PM): mda, am vorbit degeaba, tot nu vrei sa intelegi

asta a fost. poate ma lamuriti voi ce sa fac... sau poate nu e nimic de facut. e doar o persoana cu care nu reusesc sa comunic. atata tot.

Secundita, sper sa nu te supere ce spun - modelul tau se cheama "the blame game" si ar face un alt subiect foarte bun.
Nu are importanta cine a inceput, dar practic cea mai mare parte a discutiei nu ati facut decat sa va invinovatiti unul pe altul ca nu are chef de comunicare. Ce sade in spatele chestiei asteia tu stii - sau poti afla...

… bineînţeles că nu-s de acord … cu orice persoană poţi dialoga … dar cu condiţia să nu-i ceri avocatului să vorbiţi despre ecuaţii diferenţiale …şi nici inginerului agricol despre arhetipuri sau didactica lui comenius …
… păi dacă vin eu şi îţi propun să vorbim despre prelucrarea la rece a tablei şi extragerea bauxitei … mai scoţi un cuvânt ? …

... chiar despre orice ? … fantastic !… câtă polivalenţă !…. să-ţi spun eu …nu-i delectare ... e curată genialitate !

… chiar aşa ? … să vorbesc ore-n şir ? … păi dacă n-am reuşit niciodată să vorbesc ore-n şir a fost numai din vina mea … că « minciuni nu ştiu iar adevăruri sunt puţine » ….
…. pe de altă parte …orice conversaţie (mai puţin cea scrisă) … mă alungă din mine …
…taclalele astea sociale consumă extraordinar spiritul fiinţei … punându-l în situaţia de a se manifesta mai mult exterior decât interior …
… e un specific feminin acesta de a vorbi ore-n şir … şir ce tinde la infinitul mic

da’ ce mare lucru … există cineva să poată discuta despre orice subiect ? … concret … că la datul cu părerea …
conversaţia în care amândoi se înţeleg e doar o etalare de cunoştinţe din care nu se învaţă decât dorinţa superiorităţii ….
conversaţia din care se învată e aceea în care răspunsurile vin majoritar dintr-o direcţie iar întrebările … majoritar din cealaltă direcţie …
eu dacă întâlnesc acum un impegat de mişcare mă voi limita la întrebări ce vor sporii cu cât nelămuririle se înnoiesc … că ce ştiu eu despre mersul şi funcţionarea trenurilor …2-3 idei … adică nimic aproape …

ideea proastă vine de altundeva … din orgoliu … şi din faptul că se consideră unele lucruri nesemnificative ...şi aici te întreci pe tine … dar ce e mai rău e că vrei să ne molipseşti şi pe noi cu acest orgoliu …

păi ce … dacă n-ai fost capabilă să înveţi … sau să înţelegi nimic din ce spunea nina … trebuie să consideri că femeia aceea reprezintă o calamitate ? …
… un psiholog ar fi găsit în ea un subiect de studiu interesant … un bucătar poate afla o reţetă nouă nouă …
…ideea e că un om ce vorbeşte despre experienţele lui (fie şi minore) nu e mai demn de dispreţ decât cel care vorbeşte cu dispreţ despre oameni !

Posibil sa fi avut tu o zi mai proasta si te-ai refulat pe topicul asta..
Sau era prea dimineata ca sa intelegi exact ce am vrut sa spun aici!

Acest topic a fost editat de cameron: 26 Mar 2004, 06:46 AM

@yuanescu:"Natura ti-a negat un dar esential, dragul meu, acela al dialogului!".
Atacurile virulente la adresa unei clipe de reverie nu se cuvin.

.... care dimineaţă că nu dorm de miercuri … şi n-am spus eu bla bla bla ... şi nici de refulare nu e vorba ... pur şi simplu nu mi-a plăcut modul în care ai pus problema ... că în loc să pui în discuţie ideea de conversaţie ... ai trecut la judecat şi pus ştampile pe frunţi de oameni( nina... ) ...
…atâta tot …

da de unde să mi-l nege dacă nu mi l-a dat ? ... .

de reverie ? … nu mi s-a părut reverie …

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 26 Mar 2004, 12:28 PM

Exact asta si inseamna expresia: nu ti s-a dat aceasta calitate, a dialogului. Cat despre reverie... orice aducere aminte, orice rememorare de moment se poate considera reverie,zic eu.

ăsta trebuie să fi fost coşmar serios ! … ce reverie !...

Recitii primul post; nu stiu daca e chiar o amintire placuta, insa a doua jumatate a postului se poate considera o meditatie, nu chiar profunda, dar cu mici accente de visare.

… eu sincer nu văd reverie … am mai citit o dată şi iar am dată peste ceva « povestea despre cum se pune pătrunjelul în ciorbă » … cameron e destul de profundă şi dacă povestea e de inspiraţie dostoevskiană (povestea gruşenkăi) … tot reverie se numeşte ? … acolo era vorba de un fir de ceapă ce-i drept
… (au femeile astea un dar de a da pilde culinare … doamne doamne !)

@yuanescu
Dimineata aveam doar 1 minut la dispozitie sa raspund..asa ca a fost cam laconica.
Revin..

Da sunt de acord ca poti dialoga cu orice persoana, si chiar pot face asta, cat despre bauxita..de ce faci afirmatii doar de dragul de a le face? Stii ceva despre cunostintele mele..sau crezi ca se limiteaza doar la patrunjel?

Pentru asta m-am abtinut cu greu de a face un click pe ceva anume.. ...dar accept faptul ca nu toti gandim la fel. Ce sa-i faci? Asta e..!
Sorry Mihai!

Intamplator persoana despre care afirmam ca pot discuta la nesfarsit..este un barbat.
Infinitul mic.. Tu realizezi ce spui?

A fost un exemplu. Un exemplu banal si inofensiv. La fel de inofensive erau si monologurile Ninei..care de fapt in fiecare zi, spunea acelasi si acelasi lucru? Ce voiai sa invat nou? Ca invatasem deja la prima auditie..
Cat despre orgoliul meu..nu ti se pare ca iei lucrurile prea in serios? Ti se pare ca topicul acesta este dovada orgoliului meu..si incercarea de a molipsi pe cineva. Plec de la premisa ca toti oamenii cu care discut aici sunt suficient de maturi mental. Nu sunt persoana care sa doresc sa influentez ceva sau pe cineva.Si nu dispretuiesc pe nimeni..si nici nu am facut-o vreodata. De ce faci afirmatii fara sa ai date suficiente?
Din cuvintele tale reiese asta mai mult decat din postarea mea.

Repet ce am mai spus candva. Suntem diferiti. Tocmai de aici imposibilitatea de a dialoga cu cineva. Sau afinitatile ce fac o conversatie agreabila.
Acesta a fost cea mai buna demonstratie. Sa auzim numai de bine!

Acest topic a fost editat de cameron: 26 Mar 2004, 12:20 PM

Cameron, trebuie sa admit ca tare mi-ar place sa stam la o mica sueta, noi doi(eventual si altcineva) si sa discutam la infinit( c-o fi mare ,c-o fi mic ) despre orice! Post-ul de mai sus...

@yuanescu

Trebuie sa te contrazic . Persoanele cu care as putea sa vorbesc ore in sir sunt doua si de sex masculin .

Este o expresie , pe care a folosit-o cameron si pe care au inteles-o toti , mai putin tu . Discutia pe aceasta tema , este numai cautarea nodului in papura ( asta din partea ta ) .

Comunicarea e posibila intre 2 subiecti daca acestia au o zestre de experiente comune. Cu cat aceasta zestre e mai mare cu atat comunicarea e mai usoara.
Asta e una.

Sunt doua moduri de a face un lucru (inclusiv a comunica): cu un tel prestabilit sau in joaca.
Primul este modul masculin, activ, agresiv, concis.
Al doilea este modul feminin, pasiv, bland, relaxat.
Pentru ca o relatie (inclusiv o conversatie) sa functioneze (eficient) este nevoie sa fie ambele roluri prezente. Doi oameni care vorbesc in acelasi timp e clar ca isi pierd vremea unul cu altul. Baiul este ca noi jucam un rol sau altul fara sa vrem, fara sa fim constienti ce rol jucam. (asta este insa alta discutie..).
In exemplul dat de Cameron, personajul NIna juca mereu rolul feminin. Asta o obliga pe ea sa fie rolul masculin. Si astfel inconstienta Ninei se transfera asupra ei. Solutia pe care o vad eu este urmatoarea: sa joci rolul care se cere dar sa il joci constient.
Asta e a doua.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 26 Mar 2004, 02:19 PM

ei … nu e chiar aşa că atunci n-ar mai fi posibil actul învăţării …
înseamnă că experienţele diferite nu se pot comunica …
…. comunicarea e posibilă între toate categoriile de persoane … iar comunicarea între persoane cu experienţe diferite este cea productivă în sensul acumulării de cunoştinţe noi …părerea mea ….


QUOTE (Zed @ 26 Mar 2004, 02:06 PM)
Trebuie sa te contrazic . Persoanele cu care as putea sa vorbesc ore in sir sunt doua si de sex masculin .


am spus că e specific feminin şi nu monopol feminin … bine’nţeles că sunt şi bărbaţi ce vorbesc "preeeeeeelung"

QUOTE
Este o expresie , pe care a folosit-o cameron si pe care au inteles-o toti , mai putin tu . Discutia pe aceasta tema , este numai cautarea nodului in papura ( asta din partea ta ) .


... eu stau mai greu cu înţelegerea …. cred c-ar trebui să-mi spui ce ai înţeles …

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 26 Mar 2004, 03:33 PM

@yuanescu

Si unde am scris eu ca-i monopol?!

Discutia aceasta nu duce nicaieri , pentru ca tu esti la "vanat" cautand tot feluri de interpretari posibile . Chiar as spune ca acum ceea ce faci tu acum este "povestea cum se pune patrunjelul in supa " .
Te agati de fiecare cuvant , cu o tenta ironica .
O zi buna .
Nu vreau sa facilitez off topicurile
@Ahriman , eu sunt femeie .

Acest topic a fost editat de Zed: 26 Mar 2004, 03:38 PM

ahrimane … ahrimane …
ce e aia « n-am vrut să fiu aşa direct” ? … crezi că mă supăr ? …. te asigur că nu ! … poate îmi faci un bine … poate mă trezeşti dintr-o discuţie permanentă despre pătrunjel … şi n-ai să ajungi după aceea să te plângi că ai fost nevoit să mă suporţi … ai să povesteşti cum mi-ai spulberat rătăcirile … ‘nţeles ? …

napoleon spunea parcă … în timpul şedinţelor pentru formularea codului civil … « nu aţi venit aici să fiţi de acord cu mine » … şi din acele păreri diferite s-a născut primul cod civil în 1804 …

… poate aşa se va naşte un cod cu legi cu legi ale conversaţiei şi pentru mine in 2004 … că dacă n-am favoarea divină a dialogului … poate o capăt din partea oamenilor … da’ nu prea cred … că eu şi cu divinitate mă cam cert …
… ceea ce am spus mi se pare corect … mai puţin tonul … dar mă enervase modul în care a fost pusă discuţia … şi eu nu prea ştiu să nu spun ceea ce cred …

Mii de scuze!N-am stiut!
@yuanescu: ceea ce am facut noi n-a fost decat sa dialogam;ca n-am fost pe aceeasi lungime de unda,asta-i cu totul altceva! In rest... keep talking!

Pentru Yuanescu...
Eu raman la parerea ca nu e posibila comunicarea intre 2 subiecti daca acestia nu au o zestre de experienta comuna.
Comunicarea inseamna sa transformi necunoscutul in cunoscut. Nu vad cum poti face asta daca nu exista un "cunoscut" comun....

Problema o reprezinta de fapt acest "cunoscut" al fiecaruia. CAci sunt lucruri pe care crezi ca le "cunosti", si altele pe care le'ai trait si le'ai uitat complet...DE aici o intreaga babilonie....
Cert este ca intre doi oameni poate avea loc o interactiune cat de cat daca acestia "cred" ca au ceva in comun.

Mie mi se pare ca, pentru a exista comunicare, trebuie sa existe in primul rand o anumita compatibilitate. Cred ca a mai spus parca cineva asta. Dar compatibilitatea nu provine in primul rand din nivelul echivalent al cunostiintelor sau ca urmare a experientei dobandite in acelasi mediu social, ci mai degraba este rezultatul caracteristicilor psihlologice specifice fiecarei persoane. Altfel spus, compatibilitatea este mai probabila in cazul persoanelor care reactioneaza asemanator intr-o anumita situatie, tot asa cum este mai probabila in cazul persoanelor care spera sa 'obtina' acelasi lucru in urma comunicarii.
Stiu, suna teribil de 'teoretic'.

Super spus, Stupidpeople! Agreez total!

In cazul celor care nu sint compatibili, se cere un efort mult mai mare ptr a intretine o discutie, ptr a comunica... Tocmai acest efort oboseste... si la faza asta, intervine respectul atit de necesar din celalalt topic... Comunicatie constructiva fara respect reciproc, nu merge...

Acum citeam discutiile voastre despre comunicare pe topicul "comunicare"...interesante...

lansez aici o terorie anti-comunicationala...) o chestie care la care m`am gandit de multe ori si din pacate n`am trait`o niciodata:))
cred ca o comunicare perfecta exista atunci cand poti sta ore in sir langa o persoana fara sa scoti un cuvant, si totusi tacerea sa nu fie stanjenitoare si apasatoare, dimpotriva, sa simti ca prin liniste transmiti mai mult decat printr`o mie de cuviunte:)
romantic si idealist...e doar un vis:)

o chestie care mie mi`a placut mult de tot...poate e pe jumatate off-topic, dar tinteste in ideea de comunicare-prietenie:

"Nu se traieste fiecare clipa in gravitate si de aceea o prietenie presupune deopotriva un anumit cod al bucuriei extras din prelucrarea comica a lumii . Nu e usor sa obtii un asemenea cod . El presupune , iarasi , o ajustare a punctelor de vedere asupra citorva lucruri esentiale , careia de asta data trebuie sa i se aduge si o coincidenta a gustului. Nu e putin lucru sa ajungi sa razi impreuna sau sa barfesti in mod esential , pentru ca ambele lucruri , in fond , presupun un fel ( nevinovat ) de a crea lumea din nou. Cine nu a cunoscut senzatia periodica de incursiune pe acoperisul lumii de unde , impreuna cu altul , poti privi in jos tavalindu-te de ras nu cred ca stie ce este o prietenie. De putine ori mi s-a intamplat in viata sa intru in acesta deschidere a rasului asa cum am facut-o cu..."(in text apare Monica Lovinescu si Virgil Ierunca...sper sa nu ma insel:))

-Gabriel Liiceanu- Declaratie de iubire-

Cinnamon_Girl, "teoria" asta (ce ar putea fi numita "ipoteza", daca ne referim la ierarhia "stiintifica" a ideilor ) nu e chiar "anti-comunicationala".

Cel mult, imi pare trans-comunicationala, daca intelegem prin comunicational formele traditionale de comunicare, prin cuvant. De fapt, aici pot fi incluse formele mai subtile de comunicare, existente in paralel cu una verbala.

Comunicarea "perfecta" de care vorbesti ar fi oarecum ... armonia. Acea armonie care se naste din taceri si naste taceri, care elibereaza de stanjeneala si apasare. "In vid nu e goliciune", spunea cineva, candva ...

Acest topic a fost editat de calfa: 22 Apr 2004, 09:29 AM

Pentru Cinnamon_Girl...
POti incepe sa taci vizavi de tine insati.
Si cum tacerea ca si rasul, tristetea, bucuria, furia etc e contagioasa o sa gasesti si oameni vulnerabili la ea...
As putea spune chiar ca si tu te poti "contamina" de la astfel de oameni, care stiu sa taca.
Eu pot sa spun ca am trait momente de tacere alaturi de cineva, si momente vii nu moarte.. cel mai adesea erau straini insa...

gypsyhart, cred ca e multa dreptate in ce spui. Uite, ma gandesc la momentele petrecute in biserica, de exemplu. Mie imi transmite ceva in plus un preot (daca e dedicat) prin tacere decat prin vorbe. Ceva in plus o biserica ori catedrala in liniste decat in timpul unei slujbe.
Ori privind multimea. Tacand si privind oamenii. Vorbind cu strainii i-am inteles mai mult sau mai putin. Tacand printre ei insa ...

Acest topic a fost editat de calfa: 22 Apr 2004, 10:14 AM

Draga Cameron,
din pacate abia acum am dat peste acest topic al tau, si cu voia ta, am sa incerc sa-mi spun si eu parerea...
Am citit ce s-a spus pana acum aici si mi-a placut...

Eu am constatat ca putini sunt oamenii care pot sa se adapteze la orice conversatie cu orice tip de oameni....
Recunosc, ca desi m-am straduit, eu sunt departe de a fi ajuns la o astfel de performanta.
Dar se poate observa ca sunt oameni cu care iti face placere sa discuti, si cuvintele vin singure, iar cu altele nici cu clestele nu le scoti. Din dicutia Secundei cu prietenul acela, mie imi este clar ca ei nu-i prea ardea de discutia cu el. Nu poate sa spuna ca abia astepta sa vorbeasca cu el . Sau poate ca inca era somnoroasa
Cred ca totul pleaca de la atractiile care exista intre persoane, empatie parca se numeste...
Si dupa cum ai observat comunicarea incepe chiar dinainte de a scoate macar un cuvant. De la distanta, cand se intalnesc ochii, cand se strang mainile, de la mesajul de salut, de tonul vocii, de gesturile care se fac, cuvintele vin mai la urma.
Prin urmare comunicarea nu inseamna doar vorbe, uneori este chiar doar de umplutura, "ideea" fusese deja comunicata.

Dupa cum bine se stie intre unele persoane exista si un mod de comunicare prin puterea gandului, telepatie, dar desi acesta este un domeniu foarte interesant, eu pana acum nu am intalnit nici o persoana cu care sa comunic in acest fel , sau poate ca am comunicat si nu mi-am dat seama

Acest topic a fost editat de Clopotel: 23 Apr 2004, 04:44 PM

Clopotel> intr-adevar exista persoane care se pot adapta la orice conversatie..
Este o arta sa poti face asa ceva, centru ca singura arma pe care o avem este cuvantul. Doar prin cuvant poti razbate, obtine, domina, etc.
Cred ca asta depaseste deja simpla politete, nu?
Arta comunicarii este putere si forta.
Cat despre telepatie... interesant subiect. La mine functioneaza (incercam sa ma conving ca sunt doar coincidente..)...dar doar cu o persoana am observat asta..

Mie îmi defilează prin faţa ochilor reclama unei firme de telefonie mobilă pe care o văd mai în toate staţiile de troleu: "Comunică. E simplu."

Şi-mi vine adesori în minte o mulţime mare de oameni, toţi oamenii din oraş, vorbind la tel. mobil, chiar cei care stau unul lîngă altul, aşa cum se comunică la mobil: repede, esenţialul că... e pe bani!

Comunicăm, că e simplu. Dar ce comunicăm, ce transmitem unul altuia în plan sufletesc şi/sau spiritual vine de abia după ce... vedem facturile... Noroc cu Hanu' ăsta...!

Comunicarea cu oamenii ridica probleme uneori chiar din partea ta ca persoana. Uneori o conversatie se poarta usor, caci te stradui prin exercitiu sau esti chiar nativ, dar o conversatie de si cu suflet, ....mai rar.

Comunicarea a fost inventata pentru ca oamenii sa nu se mai inteleaga sau sa intre in conflict . V-ati gandit ca atunci cand spunem ceva spunem de fapt 4 (patru) lucruri in acelasi timp ? Cel cu care vorbim asculta si el cu 4 urechi si cand ii vine randul spune si el ceva cu 4 guri. Si uite asa vorbim aceiasi limba si nu ne intelegem deloc. Un exemplu simpatic pentru ce am spus:

Un el si o ea intr-o statie de tramvai. Incepe sa ploua.
Ea: Ne ploua.
El: Ba pardon, pe mine ma ploua si pe dumneata te ploua !

Nici vorba de ploaie ...

Acest topic a fost editat de amenophis: 5 Jun 2004, 11:10 AM