Bine ati venit in cadrul jurnalului comun al lui Nico si eyes_wide_shut!

Dialog si... lectura placute!

Olanda

1. Amsterdam, primul contact
Am mers continuu, inainte, fara sa ridic ochii spre cladiri. O multime pestrita se derula in viteza acoperind tot campul vizual. La inceput am vazut doar culorile sterse, apoi ochii cu expresii ciudate, cerceii nenumarati, tatuajele uriase, hainele atarnand neglijent. Pentru cateva clipe am fost pe Tatooine, colorat in verde aprins, cu antene lungi, captand sistematic semnale de viata extraterestra. De fapt treceam neobservat, amestecat intr-o masa amorfa, imposibil de remarcat atunci cand era privita de sus. Detaliile insa erau bulversante, o lume a esuatilor, a refuzatilor, a neobisnuitilor, a celor care nu pot trece anonimi prin lumea lor. Aici si-au gasit toti locul, impacati cu excentricitatile lor nevinovate, cu aspectul lor iesit din tiparele noastre rigide. Imi place lumea asta, daca as gasi un mod de comunicare eficient, un cod Morse, ceva, as ramane aici…

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&id=10033

9 august 2007

2. Penultima zi - Delft

Zi impresionanta. Johannes Vermeer s-a nascut si a murit in Delft. Oude Kerk (Biserica Veche) ii pastreaza o placuta neagra in locul in care, se pare, a fost inmormantat. Lumina patrunde in biserica discret prin vitraliile imense. Ambianta muzicala, nici vesela, dar nici trista, te relaxeaza si incearca sa te faca sa uiti ca la fiecare pas poti pasi pe un mormant marcat in pardoseala. Un loc linistit, cu doar cativa vizitatori, cei mai multi olandezi.
In fata placutei comemorative a pictorului, o doamna in varsta sta in genunchi... citeste cele cateva randuri informative asezate langa piciorul unui sevalet cu una din reproducerile lui Vermeer.
Acum cativa ani, n-as fi visat sa ajung in acest loc...





La Vermeer's Center, un loc in care poti vedea in marime naturala toate reproducerile tablourilor sale, poti studia modul in care acestea au fost concepute. Noi am studiat lumina...

3. Muzee - Rijksmuseum

In Olanda, muzeele de arta nu sunt impresionante ca dimensiune, dar concentreaza la maxim capodopere ale picturii - noi pe acestea le-am am urmarit in mod special. Rijksmuseum, Van Gogh (in Amsterdam) si Mauritshuis (in Haga) au fost punctele tinta ale calatoriei. Spre dezamagirea noastra, niciunul nu ne-a permis fotografierea in interior, sub nicio forma (nici macar nu e permis sa vorbesti la telefon), asa ca am fost nevoita sa ma multumesc cu exteriorul cladirilor.

La Rijkmuseum (se citeste raiks) l-am cautat pe Vermeer si pe Rambrandt. Stiam ca vom vedea 4 panze ale lui Vermeer, dar nu aveam cum sa imi dau seama care dintre ele ma va surprinde mai mult. La ultimul etaj, intre ‘The Little Street’ si ‘Woman Reading a Letter’, era expusa The Kitchen Maid, fiind privita de o multime de turisti din toate colturile lumii. Un tablou incredibil… Nu stiam ca e atat de frumos in realitate, ca lumina care se revarsa dispre fereastra e atat de reala. Nuantele sunt intense, contrastante, personajul e viu. Chiar daca mai erau si alte tablouri celebre, in fata fetei care toarna laptele, era aglomerat. Am incercat cat am putut sa memorez cumva culorile (lucru pe care l-am facut si cu alte tablouri), sa pot compara cu reproducerile, dar un asemenea tablou trebuie vazut pe viu, nu cautat pe internet…

Intr-o alta sala, mult mai frumos decat in reproduceri, The Jewish Wife al lui Rembrandt te marcheaza prin tehnica si luminozitate. Maneca barbatului, pe care pictorul a aplicat tuse mult mai groase decat in restul tabloului, reflecta lumina de parca aceasta ar veni din interior.

Sunt multe tablouri impresionante, si tocmai asta e problema… Nu poti retine tot, nu poti pleca cu ele acasa sa le studiezi in voie.. Petreci doua ore si jumatate si ai impresia ca a trecut doar una…

Inainte sa parasim muzeul am revenit la galeria lui Vermeer, sa mai privesc o data The Kitchen Maid, sa nu o uit vreodata.

Dupa o asemenea experienta pleci fiind convins ca indiferent cate carti de arta iti cumperi, unele tablouri sunt imposibil de reprodus…

4. Urmatoarele contacte

Dupa un oarecare timp reusesti sa-ti iei ochii de la locuitori, turisti sau refugiati. Orasul e murdar, poti oricand calca intr-un ambalaj de salata, pe un pachet de tigari sau pe o cutie de bere. Hartiile abunda, colorate, ca dupa un carnaval abia sfarsit. Nu vezi foarte des pe cineva facand curatenie, iar cei care apar sunt anemici, indispusi si plictisiti. Aduna fara chef, foarte selectiv, de exemplu, doar pachetele de tigari, trecand nonsalant pe langa hartii cu care ai putea ambala o butelie. Lumea asta e si a lor, fac parte din ea, integrati fiind odata cu masina de gunoi. Acum ma gandesc ca toti cei pe care langa am trecut pot fi responsabili cu curatenia orasului. Chiar si eu pot ajuta.

Circulatia este, pentru un nou-venit, imposibila. Daca esti in masina, te poti trezi oricand pe trotuar, claxonat de o bicicleta, amenintat de un tramvai sau gata sa intri pe contrasens. Sunt semne multe, pe sus, pe jos, semafoare pentru tramvaie, masini, pietoni, biciclete si probabil inca altele. Sunt, totusi, masini putine in circulatie, descurajate de parcarile mici, rare si foarte scumpe. Daca esti pe jos exista riscul sa fii calcat de tramvai, care uneori circula pe trotuar, sa fii accidentat de o bicicleta care nu prea are claxon si un conducator care se considera privilegiat, atotputernic si stapanul Amsterdamului. Cred ca au prea multe drepturi, ciudat acordate de doua roti, un lant si un ghidon inalt. Altfel totul e dragut si cei care merg pe doua roti sunt turisti in pantaloni scurti, oameni in costum cu un crac suflecat sa nu fie prins de lant, sau femei serioase, cu fuste uneori cam scurte pentru condus. Ei sunt majoritatea impusa cu forta de autoritati. Autobuzele si tramvaiele nu sunt foarte aglomerate, vin la timp si circula pe trasee bine gandite si usor de inteles. Asta a fost si lumea mea pentru cateva zile, fiindca in masina m-am simtit depasit de semne, iar pe bicicleta cred ca as fi omorat pe cineva, din greseala, bineinteles.

In perioada in care am colindat strazile am vazut doi politisti, o masina de politie, o ambulanta si o masina de pompieri care se plimba. Lipsa de autoritate pare sa fie voita, relaxarea fiind cuvantul de ordine. Orasul pare guvernat de turisti, condus de pe bicicleta si supravegheat din cer, de cine stie cine.

5. Orhidee si peisaje

In vitrinele magazinelor, in restaurante, la ferestre, in piata de flori poti vedea orhidee. Mult mai accesibile decat in tara si mai frumoase. Am plecat de acolo cu 3. Vanda este cea mai spectaculoasa. Este suspendata si nu are nevoie de substrat. Pe drumul de intoarcere a trebuit sa o luam cu noi in hotel si receptioniera de la Leopold, unul dintre hotelurile din Munchen, intreba daca sunt reale.



Apropo de Munchen.. Trecerea prin Germania a fost o placere. In drumul spre Olanda, ruta a fost Regensburg-Nuremberg-Wurzburg-Frankfurt-Koln-Dusseldorf... O tara verde, linistita, curata. Am oprit fara sa avem rezervare prealabila undeva intre Wuzburg si Frankfurt si am nimerit intr-o statiune: Weibersbrunn. Obositi ne-am cazat la primul hotel care ne-a aparut in cale. Frumusetea locurilor e surprinsa in fotografii.

Foarte frumos!

(Permiteti comentarii? )

Da, desigur. Multumim.

6. Bicicleta sau zeul rezemat de gard
Sunt foarte multe locuri inchinate noului mod de deplasare. Pentru el s-au construit drumulete colorate discret, semafoare cu chipul sau stilizat in rosu si verde, puncte imense de inchiriat, reclame multicolore in holurile hotelurilor, muzeelor, magazinelor de tot felul si chiar imprimate in asfalt. Insistenta dovedeste atasament profund si doar cateva rable descompletate, in cartiere marginase, amintesc de existenta unor noi si putini protestanti. Coborand din carul de foc al unei lumi care nu mai poate privi inapoi esti in pericol de exterminare. Sansele sa fii doborat, in primele zile, de o bicicleta, sunt foarte mari, aproape egale cu posibilitatea de a imbratisa noua religie. Daca scapi cu viata in primele ore, nu-ti ramane decat sa observi intoarcerea in timp. Iar daca maine nu vei pedala alaturi de bastinasi si turisti, atunci nu-ti ramane decat sa-i admiri. Sau sa razi de ei. Sau sa-i urasti. Sau.. Eu am fotografiat materializarea noului zeu.

Buna seara.
Eu credeam ca adoptarea acestei modalitati de transport e o idee buna din mai multe puncte de vedere, dar dupa ce am citit aici, pare mai degraba un cosmar devenit zeu cu drepturi depline. Pana la urma, se pare ca indiferent de ce conduc pe strada, oamenii in trafic, sunt la fel de periculosi(sau nervosi?). Inchipuiti-va cum ar fi sa mearga toti cu mainile ridicate de pe ghidoane, relaxati (sa nu zic cu ochii inchisi ).

7. Sea Life

Atat in Amsterdam, la gradina zoologica - ARTIS - cat si la Sea Life Center din regiunea Scheveningen, Haga, vietuitoarele marine sunt o incantare: pesti exotici colorati in cele mai intense si vesele nuante, corali, anemone de mare delicate, crustacee si pisici de mare curioase, care se apropie de tine si pe care poti sa le atingi. Nu ai voie, dar copiii nu se pot abtine si, pentru ca acvariul este descoperit, poti sa iti intinzi mana dupa pesti.
In astfel de locuri sunt pierduta... Uit sa raspund la intrebari, daca le aud , nu ma poti desprinde din loc, as pierde ore intregi si nu pot lasa aparatul din mana.





Acest topic a fost editat de Nico: 17 Aug 2007, 10:15 PM

8.Schevenigen
Chiar la Marea Nordului, regiunea Schevenigen e unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata. Plaja este imensa, cu nisip fin, marea agitata, inchisa la culoare si tulbure, cu un muzeu de sculptura in aer liber si cativa omuleti de tabla extrem de simpatici. Terasele sunt colorate, foarte frumos decorate si te poti incalzi la un foc de lemne, pentru ca uneori e foarte frig, chiar si in luna august. Poti savura un suc natural de mango sau poti incerca o gustare cu fructe de mare.

Varianta mea acuarela

Varianta 2.

9. View of Delft
Din pacate, pentru a putea aprecia un tablou, indiferent de celebritatea lui, trebuie sa dai ochii cu el. Orice informatie, reproducere sau fotografie nu ofera decat detalii, uneori insolite, alteori spumoase, neobservabile de cele mai multe ori pentru un om grabit. Sunt momente cand toate informatiile se aduna constiincios in memorie si te simti capabil sa repictezi tabloul, sa-l descrii perfect ca si cand ai fi asistat la ultima tusa sau sa-l promovezi in cercul de prieteni ca un adevarat ghid platit. Aceasta apropiere prin referinte aproape complete ne provoaca reverii, ne ridica in ochii nostri, ne tulbura concretul rutinei zilnice de contabili. Odata ajunsi in fata operei, pentru prima data, ne simtim sufocati de imaginea care ne pare complet necunoscuta. Ochii vad alte culori, siluetele de efect din stanga jos dispar din campul vizual, cladirile vechi care pot fi recunoscute si in peisajul actual devin nesemnificative, texturile diverse ale zidurilor nu le poti observa. Nu ramane decat o imagine de ansamblu, vie, cu soare si nori, cu cladiri oglindite in apa, culori pe care nu ti le-ai imaginat vreodata, o senzatie de prospetime incredibila, un amestec de senzatii colorate care dau buzna peste simturile tale. Tot ce ai stiut de acasa e doar un balast inutil, care nu face decat sa te traga inspre locul in care este expus tabloul. Aici esti infasurat in senzatii si aruncat in bratele deznadejdii. Nu poti lua nimic acasa, nu poti imortaliza momentul pe retina, nu vei retine decat etajul la care se afla tabloul si eventual un paznic care ti-a cerut sa arunci sticla de coca cola. Ce ciudata e lumea asta, cu minunile ei locale, pe care nu le poti cuprinde decat cateva clipe, cu privirea, nicidecum in brate.

Trebuie sa zambesc si sa-mi aduc aminte.. acesta este cel mai frumos tablou din lume.

10.










Acest topic a fost editat de eyes_wide_shut: 4 Sep 2007, 07:35 AM

10.
Un concediu reusit nu inseamna doar 10 zile in care te-ai simtit bine, ai vizitat ce ti-ai propus si ai cunoscut locuri noi. Bucatica de timp este de fapt un concentrat de impresii pe care il diluezi intr-un an, pana la concediul urmator. In cele cateva clipe de relaxare de peste zi, rememorezi o plimbare prin gradina zoologica de exemplu, si iti amintesti cat de relaxat ai pasit pe aleile parcului si te-ai minunat de maimute, bizoni uriasi, pasari colorate si curioase, pinguini caraghiosi si feline atarnate lenes in copac. Toate vietatile astea adunate in mijlocul orasului, sunt pentru mine o atractie irezistibila. Am si uitat ca ma durea ingrozitor coloana vertebrala din cauza unui drum prea lung si ca, aproape toata perioada, am fost obligata sa merg in papuci de plaja, cele 3 perechi de sandale pe care le-am avut la mine provocandu-mi neplaceri.

Foarte faină ideea jurnalului comun, cât şi imaginile vizuale. Felicitări amândurora!