Probabil am sa fiu aspru certat , pentru ca mi-am deschis singur jurnal...dar daca atta a facut al fel , eu de ce sa nu o urmez ? Plus ca e jurnalul meu...si asa sade frumos...sa fie deschis de mine.

Gata cu introducerea.

----------------
Episodul 1 : Trenurile

Mie imi plac foarte mult trenurile. Am o pasiune sa stau sa le privesc , sa merg cu ele , sa le ascult , sa le simt. Nu stiu de ce. Dar imi plac mult. Si nu numai trenurile ci si tot ce tine de ele. Garile sunt ceva minunat. Chiar ieri am fost in gara , Gara de Nord evident. Fara nici o treaba anume. Dar eram cu o prietena si ne plimbam cu masina prin noapte. Si ajungand in apropierea garii o intreb : "n-ai vrea sa ne plimbam putin prim gara ? sa vedem trenurile ! " . Si pentru ca ea a fost mai mult decat incantata...am parcat frumos masina...am traversat...si am intrat in gara. Si am facut o mica plimbare pana la capatul peronului..admirand rapidul de Oradea ce se odihnea cuminte , abia venit de pe drum. Era in jur de 22:30. Liniste si putina lume. Rapidul de Iasi se pregatea de plecare. Ce mult imi place cum se anuta la statia garii , o mica melodie vesela inaite dupa care vocea unei femei : "Trenul rapid Rxxx va pleca din statie de la linia 6 , peste 5 minute , in directia : Ploiesti Sud , Buzau , Focsani , Pascani , Vaslui , Iasi. Trenul circula fara oprire pana la statia Ploiesti Sud " .
Imi place foarte mult ca in tren sa leg prietenii. Prietenii de un drum. Mai mereu intru in vorba cu ceilalti calatori. Imi place sa le aflu povestile. Si imi place sa le-o spun pe a mea. Imi place sa merg la vagonul restaurant si sa beau o bereprivind visator pe geam. Parca berea are un alt gust.
Imi place sa merg cu trenul in nopate si in jur sa vad doar bezna si lumina stelelor si sa aud acel sunet perfect...care este sunetul caii ferate , iar din cand in cand...suieratul locomotivei.
Imi place sa vorbesc cu nashu si sa-l intreb cat mai e pana la cutare statie cu toate ca stiu prea bine , dar asa de dragul conversatiei.
Imi plac la nebunie trenurile !

Daca e sa fim certati o sa fim certati impreuna ... dar cred ca or sa ne ierte... sper... Eu una am crezut ca fac bine si nu stiam ca n'am voie...


Trenurile:

Si mie imi plac trenurile la nebunie!!! Sunt in stare sa merg o zi intrega cu trenul si sa nu ma plictisesc, este mijlocul meu de transport in comun preferat. Si vara asta o sa am ocazia sa merg mult mult cu trenul pana o sa ma satur.
Iubesc senzatia de turist cu rucsacul greu in spate, gari necunoscute ce ascund in spatele lor orase, sate necunoscute.

De fapt... imi mai place trolebuzul 61 si imi mai plac vapoarele (doar ca inca nu am mers nicaieri cu vaporul... dar maine, maine... ).

Sunt student in Politehnica si asta reprezinta pentru mine chinul suprem. Tanjesc dupa orele de literatura din liceu. M-am saturat de partea reala a lucrurilor. M-am saturat de atata exactitate.

Episodul 2 : Baietii nu plang niciodata

Deseori mi se intampla sa plang la filme. Pur si simplu fara sa vreau ma trezesc cu lacrimi siroindu-mi pe obraz.Stau de unul singur in camera , ma uit la televizor si plang. Sa stii ca si baietii plang. Dar in momente total diferite fata de fete. Deocamdata sa ne ocupam doar de filme. Fetele incep sa planga la filme precum Titanic. Pentru majoritatea femeilor sfarsitul acelui film cred ca a fost devastator. Sau le mai vezi plangand pe la filmele de dragoste sau de ce nu...pe la telenovele. Eu la asa ceva nu pot decat sa zambesc amar. Eu efectiv nu imi mai puteam stapanii lacrimile la sfarsitul unui film cand doi prieteni s-au regasit pe o plaja in Caraibe , dupa ce statusere impreuna 20 de ani in temnita. In temnita numita Shawshank. Parca si acum lacrimez cand mi-l imaginez pe Morgan Freeman indreptandu-se spre o barca aflata pe malul marii , iar Tim Robbins ridica capul , il vede..zambeste usor....iar imaginea se departeaza din ce in ce mai mult....iar noi vedem doar intinsul albastru. Doamne , nu cred ca exista un film mai frumos. Cat romantism.
Ma intreb : oare de ce se spune ca fetele sunt mai romantice decat baietii ? Fetele de cele mai multe ori nici macar nu plang sincer. Hmmm...nu stiu ce sa mai cred.

Moshule, nu ai mentionat daca putem sa ne bagam si noi in vorba in jurnalul tau. Drept pentru care, urmez si eu exemplul Attei si o fac oricum.

1. Ai vazut vreodata un caine intr-o masina cu capul scos pe geam, cu falcile falfaind? Ei, asa sunt eu cu trenurile. Nu se poate sa merg cu trenul sa nu scot capul pe geam. Si mereu mi-e teama de stalpul ala care se apropie de fata mea...

2. Cred ca niciodata nu l-am iubit pe sotul meu mai mult decat atunci cand l-am vazut plangand (cred ca de 2 ori). E ceva cu un barbat care plange care ma topeste. Poate tocmai ca ei nu-si irosesc lacrimile asa cum o fac femeile, si atunci au mai multa semnificatie.
La Titanic nu am plans, dar ma inneaca lacrimile la orice film unde e o victorie la sfarsit (ultima data la Pianistul, de ex.). N-am inteles niciodata de ce triumful ma face sa plang.

Inchisoarea ingerilor... unul dintre cele mai frumoase filme.

Eu una nu am plans nici la Titanic, nici la Inchisoarea Ingerilor... dar am plans la "La vita e bella". Sa traiesti, sa iubesti, sa te sacrifici si sa mori cu zambetul pe buze. .

Da , puteti sa va bagati in jurnalul meu , daca aveti ceva pertinent de spus referitor la chestile impertinente pe care le spun eu.
Le multumesc attei si lui Misti pentru comentarii.

La un singur film am plans: Ursul. E vechi, in distributie franceza. Era mai mult un film despre natura, fara cine stie ce actori si cu accentul pus pe lupta pt supravietuire a unui ursulica orfan. In rest, la nici un film n-am mai plans. Am avut insa ochii inlacrimati la multe filme...Braveheart. E singurul de care-mi aduc aminte acum.

Ultima data cand am plans a fost la sfarsitul banchetului cand nesimtitul de DJ numai in blues-uri ne-a tinut. Am rezistat eu cat am rezistat, insa, la Dupa ani si ani (Compact) n-am mai rezistat....ufffa...a fost chiar fain. Asemenea momente nu cred sa mai prind in viata asta...Nu am chef acum de scris, altfel as fi dezvoltat mai mult ideea, dar poate mai incolo o voi face pe propriul jurnal

Vorbeati de trenuri...imi plac dar nu excesiv. Mai mult imi place sa stau in gara....

Episodul 3 : Run , Forrest , Run !

Forrest Gump a aparut in 1994. Eu eram clasa a IX a la liceu. Un coleg de clasa s-a dus sa vada filmul la cinema. A doua zi l-am intrebat cum a fost. Mi-a raspuns cu o fata plina de veselie : "comedie tare de tot. am ras de m-am prapadit. e cu unu' care era handicapat." . M-am luat dupa coleg si am ales sa nu ma duc sa vad filmul , pentru ca nu imi place sa merg la cinema pentru a vedea comedii. 6 ani mai tarziu am vazut filmul la HBO. Am ramas stupefiat. Comedie ? Care comedie ? Forrest Gump este o drama cu unele momente amuzante. Iar personajul principal nu este deloc handicapat , nu in sensul in care m-a lasat colegul sa inteleg. Tot in 1994 a aparut un alt film extraordinar. Pulp Fiction este numele sau. Ma enerveaza persoanele care nu inteleg acest film , dar pretind ca le-a placut. Am fost intrebat de mai multi : "dar de ce a inviat John Travolta la sfarsit ? " . Trist. Si tot in 1994 a aparut Shawshank Redemption.
Oare de ce primele 3 filme din topul preferintelor mele au aparut in 1994 ?


Episodul 3 (partea a doua) : Almodóvar

De multe ori viata mea ia turnuri incredibile. La fel si viata celor din jurul meu. Glumesc impreuna cu un bun prieten : "daca s-ar face un film dupa vietile noastre , ar lua Ursul de aur la Berlin , Palm D'or la Canes si 3-4 premii Cesar." Cred ca am bate filmele lui Almodóvar. Si asa si este. Cateodata ma mir si eu de ce se poate intampla , de cum decurg lucrurile.
Dupa cum observati nu am pomenit nimic de Oscar. Pentru ca Oscarul se atribuie filmelor un pic mai comerciale. Filmele astea filozofice si inteligente (nu ca asa ar fi viata mea) ....niciodata nu iau Oscar. Ba Ursul de Argint , ba premiul academiei de la Venetia , ba castiga cate un festival pe la Bratislava.
Ce-mi plac filmele europene. Nu au efecte speciale , nu au nimic. Te castiga prin dialog , prin situatile create , prin personaje. Almodóvar este printre preferatii mei. Saptamana viitoare crd ca voi merge la Hable con ella. Filmele lui Almodóvar nu sunt filme la care sa mergi cu prietena sambata seara , nu sunt filme la care sa manaci floricele si sa sorbi cola. Nu...mai potrivit este sa mergi singur la ele , intr-o miercuri , la matineu.

Episodul 4 : Noaptea in Caraibe

Ma culc. Dar nu oricum ci in acorduri de Bob Marley. In acorduri linistitoare. Cu gandul la Marea Caraibelor si la o insula linistita de pe acolo. La o casuta micuta pe plaja , la marea limpede (nu ca mizeria noastra) , la o bastinasa creola cu fundul mare si plinuta , la o sticla de rum si un pahar rece de cola , la un foc pe plaja. De multe ori adorm cu acest gand. Noaptea in Caraibe e ceva frumos. Asa cred.

-----------------

Asta a fost prima zi a jurnalului. Ma bucur nespus ca am un coltisor al meu. Sunt de aproape 2 ani pe forumuri , dar nu am avut niciodata un coltisor al meu. He,he...

O noapte linistita tuturor celor ce ma citesc !

Mosh, uite-ma si pe mine p'aci, citindu-ti gandurile (dupa cum am promis)... Povestea multora dintre noi ar putea fi motivul ecarnizarii unui film de Oscar sau al scrierii unui roman psihologic foarte bun. Uite insa ca Forrest Gump a detronat "comercialul" Oscarului, acaparand nu mai putin de 6 (7?) oscaruri. Stii ce? Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie cand am vizionat filmul. O sala intreaga de cinematograf radea in hohote in timp ce mie-mi curgeau lacrimi pe obraji. Si m-am gandit in acel moment: oi fi eu singura nebuna de pe aici, sunt eu oare cea care nu intelege? Sunt eu singura care nu vede ceea ce vedeau ceilalti?... Trist, vorba ta!
Dar uite, se pare ca suntem cel putin doi "nebuni"

Frumos jurnalul tau Mosh si impresionant. Ei, cred ca suntem 3 " nebuni " care au plans la Forrest Gump . Am vazut si filmul cu cei doi prieteni. A fost ceva senzational. Daca esti atent la film si patrunzi putin in esenta lui, nu ai cum sa nu fi impresionat. Am vazut " Intalnire cu Joe Black" cu marele actor Anthony Hopkins si Brad Pitt. Nu am cuvinte. Am vazut filmul de 3 ori si tot nu m-am saturat de el. Am vazut "A beautiful Mind" cu alt mare actor Russell Crowe. Amandoua filmele sunt psihologice si cel mult," A beautiful Mind " ilustreaza si realitatea celor bolnavi. Cuvintele nu incap aici, pentru nici unul din filmele enumerate.
Si Mosh, eu plang si la cantece . Si eu ca tine cu filmele. Stau si ascult Holograf si Pro Consul si imi curg lacrimile suroaie. Nu stiu, poate traiesc prea mult melodiile...oricum te ung la suflet.... . Astept sa continui, ca e frumos si de suflet ceea ce scri.

Moshule, ma bag si eu, sa nu fie cu suparare In primul rand pentru a spune ca numarul "inlacrimatilor" de Forest Gump se poate ridica la 4. Sunt convins insa ca sunt mult mai multi. "My name is Forest... Forest Gump" Ador cum zicea chestia aia.

Referitor la filmele la care plange... nici eu nu prea dau lacrimi la Titanici sau povesti de-astea sentimentale. Am plans ca un disperat, la cinema, la "Povestea ultimului cavaler". Nu stiu daca ai vazut filmul, insa e o scena pur si simplu fabuloasa acolo - cand toti prietenii se duc, practic la moarte. Parca ii si vedeam zicand: "Hai sa murim!" Asta cand... de fapt doar unul trebuia sa mearga. Prietenie, curaj - lucruri extraordinare, candva realitate, acum doar lucruri ideale care te fac sa plangi...

De asemenea (datorita dragostei ce o port pentru sporturi) imi dau lacrimile si la filmele sportive, cu sprotivi etc - atunci, la final, cand castiga (cum zicea atta, parca - de ce ma face succesul sa plang?). Insa imi amintesc si acum un film, tot COMEDIE! la care am plans de am rupt. Este acela cu echipa jamaicana care participa la olimpiadele de iarna, la bob. Un film excelent, care ma face de fiecare data cand il revad sa plang... ador finalul cand pur si simplu, desi pierdusera, refuza sa se considere invinsi, si trec linia de sosire cu bobul in spinare. Emotionant, cel putin pt mine.

Sper si eu ca nu a deranjat "interventia" mea Si - superb jurnalul!

Va multumesc ca va place ceea ce scriu. Stiu ca o ziceti asa sa imi faceti placere...dar mie tot imi pare bine.

Episodul 5 : In casa bunicilor

Camera mea era mare,mare...iar eu mic,mic. Cu doua ferestre indreptate catre est si sud. Dimineata soarele patrundea pe geam (pe cel din est , evident) si se oprea chiar pe fata mea , trezindu-ma. Nicaieri nu am mai simtit o mangaiere atat de blajina a soarelui. Diminetile de primavara si vara sunt cele mai frumoase. Eram destul de harnic. Chiar si in vacante obisnuiam sa ma trezesc pe la orele 8. Imi gaseam intodeauna pe masa din bucatarie laptele insotit de cateva sandwiche. Mancam impreuna cu bunicul. Si el tot lapte bea. Bunica nu bea niciodata lapte. Ea isi facea cafea intr-o cana de metal murdara de zat. De fapt bunica nici nu statea la masa de dimineata cu noi. Ea avea treburi prin casa sau prin micuta curte unde salasluiau cateva gaini si un caine. Of si ce caine. Un dulau mare si negru cu pieptul alb. Atat de bun cu noi cei ai casei si atat de rau cu necunoscutii. Deseori statam pe treptele casei , iar cateaua langa mine , mangaindu-mi picioarele cu blana ei. O chema Bruni.
In unele dimineti mergeam la piata toi 3 : eu , bunicul si bunica. In altele mergeam la plimbare cu bunicul , asa fara un rost anume. Sau la biserica daca era slujba. Dupa masa de branz , inainte de somnul de dupa-amiza , bunicul fie imi citea povesti sau fie jucam sah sau carti. Era oa tmosfera atat de linistita si de placuta. Bunica in timpul asta pregatea diferite prajituri sau placinte , pe la bucatarie. Era o mare mestera la asa ceva.
Imi placeau mult sarbatorile in casa bunicilor. Se intindeau mese mari si ne strangeam toata familia. Mai ales iarna era frumos. La caldura sobei cu lemne si carbuni. In casa bunicilor de Craciun nu exista brad. Brad aveam acasa , unde stateam cu parintii. La bunici aveam un lamai pe care in fiecare an bunica il impodobea.
Nu stiu de ce m-am gandit astazi la cele ce am scris mai sus. Nu gasesc nici o explicatie logica. Defapt ma gandesc mai mereu , dar paote nu asa in amanunt.
Casa bunicilor exista si acum , chiar daca a mai suferit cateva modificari. Bunicii au ramas doar in inima mea.

trist moshule...
doamne, ce m-am saturat de lucruri triste!...

Nu e trist.
Este o poveste de viata. Eu de viata nu cred c'o sa ma satur vreodata, mai degraba ma satur de Pink Floyd.

Cu mult drag am citit, Moshule, dupa cum ti-am promis, povestile tale de viata. Amintirile tale sunt frumoase, nu neaparat triste ci firesti, simple, dar pentru ca sunt ale tale sunt mai importante si mai emotionante Ce sa-ti mai zic... Mi-ai amintit de o poveste frumosa cu un bunic ce acum doar ma vegheaza si pe mine de undeva de sus si de o bunica pe care o iubesc si de o casa care, in curand nu va mai fi decat in inima mea...

peace,
river-ruby

Hei, Moschule, nu cred ca cineva de aici spune ca i-a placut ce ai scris doar de a fi amabil si de a-ti face placerea. Dupa cate se vede toti te i-au in serios, asa ca scrie cu incredere mai departe. Asa cum a spus si Ruby, si eu citesc cu mult drag ceea ce ai scris mai ales ca eu nu mai am amintiri despre bunicii mei. Din pacate au ramas foarte putine in memorie si in plus de asta ei nu au trait la tara. Esti un fericit ca ai asemenea amintiri. Sotul meu a trait si el o parte din copilarie la tara, in Ardeal, intr-un sat numit Giomal, si-mi povesteste si el din nazdravaniile care le-a facut si cat de buna era mancarea facuta de bunica lui. Mi-ar fi placut si mie sa traiesc un fel de"La Medeleni" , dar cum nu a fost sa fie, sorb povestile tale....chiar daca nu sunt toate cu "amintiri din copilarie".

De ce ar scrie cineva aici doar ca sa-ti faca tie placere?
Serios Moshule, ai un stil extraordinar. Iti sorb cuvintele si astept sa mai scrii.
Povestea cu bunicii mi-a adus aminte de ai mei, si eu am amintiri frumoase.

Va multumesc pentru aprecieri.

Episodul 6 : Inainte si dupa revarsatul zorilor

Probabil cea mai frumoasa perioada a zilei sunt zorile. Linistea absoluta a noptii este treptat intrerupta , se lumineaza incet-incet , incepe forfota , primele tramvaie , vreabiutele si gugustiucii. Si asta inainte de a aparea primele raze de soare. E doar o lumina ambigua , care te face sa realizezi ca noaptea este pe sfarsite. Nu ai cum sa iti dai seama de acest fenomen , decat daca iti incepi observarea de cu noapte. Asta am facut si eu in noaptea de vineri spre sambata. Pe la orele 2:30 am inceput observarea in compania unor prieteni si a unor beri negre. Iar pe la 5 s-a crapat de ziua. Am mai stat inca o ora , pana la 6 , pentru a ma bucura de frumoasa , linistita si racoroasa dimineata de sfarsit de iunie.

Episodul 7 : Liceul

Nu prea m-am omorat eu cu cititul la viata mea , dar au fost unele carti care mi-au placut in mod special si pe care le-am citit si recitit de nenumarate ori. Este si cazul frumoasei "Cismigiu & Comp" a lui Grigore Bajenaru.Am citit-o de peste 10 ori. Prima data cand eram in scoala generala ,prin clasa a VI a, apoi cand am intrat la liceu , in fiecare an pe parcursul liceului si chiar si dupa aia. Ieri m-am apucat sa o recitesc. Imi place la nebunie cum este spusa povestea unui licean de la Gheorghe Lazar din perioada interbelica.Imi place mult atmosfera de atunci.Parca este o alta lume.
Eu nu am urmat liceul la Gheorghe Lazar , ci la un asa-zis dusman al Lazarului....Mihai Viteazu. Oricum , amandoua licee vechi si cu mare,mare traditie. Bine,am impresia ca in ziua de azi traditia a cam disparut. Au ramas doar cu numele aceste mari institutii de invatamant.
Cele mai frumoase amintiri le am din perioada liceului. Am trait 4 ani magici , undeva pe la jumatatea deceniului trecut. Prieteni buni pentru o viata , prima iubita , prima corijenta , ore nesfarsite de chiul , tremurat in banca la orele de chimie si fizica , o placere deosebita la orele de istorie si geografie , basket in sala de sport , petreceri saptamanale , distractie la superlativ. Zile pe care nu le voi mai regasi niciodata , dar care amintindu-mi-le imi umplu sufletul de bucurie. O bucurie nostalgica. Am scris cateva patanii din vremea liceului , acum vreo 5 ani , imediat dupa ce l-am terminat. Sunt arhivate pe vre-un cd , pe undeva....o sa le caut si o sa pun cateva aici , sa vedeti si voi cum statea treaba. Asta a fost asa o mica introducere...sa fie pusi cititorii in tema. (nici nu prea doream sa postez....dar daca Misti m-a si votat si a zis sa mai postez....o ascult )

Sa mai pun o problema acum. In ultimii doi ani am lucrat la un liceu din Bucuresti si am fost in permanent contact cu elevii de acum. Mi s-a parut o diferenta fantastica fata de cei din generatia mea. Si vorba aia....cati ani au trecut ? Nici macar 10 ! Mult mai dezinteresati , mai obositi si mai prafuiti elevii din ziua de azi. Si asta fata de generatia mea....dar fata de generatia lui Bajenaru ?

Revin cu patanii din vremea liceului. Cat de curand !

Moshule, tin sa-ti spun ca pana si mie (care abia am terminat) mi se pare o mare diferenta intre generatia mea si generatiile mai tinere (cele din clasele primare). Intamplator locuiesc langa o sc. generala astfel sunt mai tot timpul in contact cu pustimea. O sc. despre care se spunea ca e printre cele mai bune din orasul meu a ajuns astazi intr-o stare deplorabila. Daca pana si directorul scolii spune ca nu mai poate sa-i stapaneasca pe copii...eu chiar nu stiu unde se ajunge. Adica tu, barbat in toata firea, director, nu poti sa impui respect unui tanc de 14 ani? Unde e problema? "Shmecherimea" copiilor sau "impotenta" profesorilor?
Nici nu vreau sa ma gandesc ce diferente sunt intre generatiile de acum si cele de acum 10-20 de ani. Doar o aud pe bunica tot timpul: uite cum se imbraca, uite cum vorbesc, uite cum se poarta, etc. Si intr-o oarecare masura tind sa-i dau dreptate...

Acest topic a fost editat de black ice: 1 Jul 2003, 12:14 PM

Salve Moshule!

Faine povestioarele tale .....
Despre trenuri,acum.In ultima vreme merg cu trenul zilnic si cu toate
astea placerea de a auzi teducte-aducul rotilor nu a disparut.
Daca mergi cu trenul nu mai ai nevoie de ziare,radio,tv,teatru,etc
plus ca-ti exersezi si rabdarea,daca dai peste vreo persoana dispusa sa-ti povesteasca viata ei ,in ideea ca oricum nu va veti mai vedea.
Singura kstie ce nu-mi place in trenuri mai mult decat anumite categorii
de persoane sunt........PURICII ,care si-au marcat de cateva ori teritoriul pe pielea mea.

Episodul 8 : De la etajul X

Acum doua zile ma intorceam linistit din oras, inca gandinadu-ma la compania placuta si masa delicioasa din urma cu o ora. Si in fata blocului meu vad o gramada de oameni.O duba de politie, una de criminalistica/medicina legala. Gradina blocului din fata blocului meu...delimitata cu panglici. M-am interesat in multime si am aflat ca un om se aruncase de la etajul 10. M-am apropiat si am observat cadavrul zdrobit la pamant.Medicul legist (o simpatica femeie la vreo 30 de ani) il intorcea pe toate partile , iar un barbos impunator facea poze (cu un super aparat). Peste putin timp din duba pe care scrie "criminalistica" (sau ceva de genu' asta) a coborat un baiat cu un sac cu fermoar. Exact ca in filmele americane. La capataiul defunctului se aprinsesera deja cateva lumanari. Lumea ca la balci. O femeie se intreaba : "dar de ce s-o fi aruncat" , un barbat raspunde : "iti dai seama ca nu de bine! " .
Om cu familie , nevasta si copil. Trist, foarte trist....unde impinge saracia si necazurile tot mai multi romani. Discutam ieri cu un prieten despre ceea ce am povestit mai sus si ne-am ridicat noi o problema : oare este corect ce a facut acest om fata de familia sa ? Avea el vre-un drept sa isi ia viata....lasand in urma oameni ? Prietenul imi spunea ca daca ar fi fost singur...era dreptul lui...dar asa....nu e corect.
Eu nu stiu ce sa cred. Nu mi se pare a fi corect oricum ai privi. Dumnezeu sa-l ierte !

Trist intr-adevar, povestea cu cel care s-a aruncat de la etaj. Acelasi lucru s-a intamplat si in Azuga, unde stau parintii mei. Vecinul de la etajul 4( parintii mei stau la etaj 3, sub apartamentul cu pricina) s-a aruncat pe geam chiar in clipa cand tata a batut la ei la usa. Socul a fost foarte mare pentru tatal meu, mai ales ca, cu o ora inainte de eveniment, vorbise cu vecinul si stabilise sa se intalneasca cu el( aveau ceva de rezolvat, ceva cu gazele) si tata a observat ca ceva nu este in regula si i-a propus sa iasa putin afara sa-si revina. Vecinul nu a vrut, asa ca au stabilit sa se duca peste o ora la el si cand s-a dus, la auzul bataii in usa, s-a aruncat pe geamul de la bucatarie. De ce??!! Mi-am pus mereu intrebarea: ce se petrece in mintea acestor oameni, ce gandesc ei, ce simt??!!! E adevarat ca avea tot asa, o situatie mai deosebita. Fiica lui de 20 de ani, avea un copil din flori iar baiatul, de 18 ani, umbla si el haihui. El nu avea nici serviciu nici somaj. Era intretinut de sotie care era in Italia. Oamenii spuneau ca nu mai primea bani de la sotie si in ultimul timp nu aveau ce sa mai puna pe masa, mai ales pentru copil. Saracia e grea. Dar cand stai si nu faci nimica ca sa gastigi un ban, oricat ar fi acolo,....se pun multe intrebari. Oare chiar te impinge saracia la sinucidere??!!! Oricum eu nu pot sa inteleg cum un om isi poate lua viata doar pentru ca e sarac??!! Daca toti saracii ar face asa ceva, oare unde s-ar ajunge??!! Cred ca e mult de spus la treaba asta si nu cred ca discutia asta intra la acest topic. Oricum, Dumnezeu sa-i ierte!

Episodul 9 : Thor

Aseara inainte de culcare vorbeam cu o prietena din Tulcea.Ea era foarte bucuroasa pentru ca la ei, incepuse o furtuna groaznica cu tunete si fulgere.La un moment dat chiar mi-a spus : "Thor cred ca vrea sa rupa orasul in doua". Si tot ea : "E bine ca mai ploua.Mai curata mizeria de pe strazi.". La care eu i-am replicat :"Pacat ca nu curata si mizeria din oameni." ....si m-am culcat napadit de ganduri negre, ganduri pe care nu are rost sa le expun aici.
Dar pe la orele 5 ale diminetii Thor s-a abatut si asupra Bucurestiului, in carul sau tras de doi tapi. Si ce furtuna perfecta a adus cu el. Poate printre cele mai frumoase lucruri din lumea asta sunt furtunile de vara , 10-15 minute de ploaie torentiala insotita de tunete puternice si fulgere care pentru cateva clipe iti dau impresia ca este zi in plina noapte. Am stat parca vrajit la fereastra , ascultand aceasta muzica fantastica a furtunii. Si se pare ca m-am inselat inainte de culcare. Furtuna nu curata numai strazile, curata un pic si oamenii. Gandurile rele mi-au disparut iar la finalul furtunii , am adormit linistit pana la ore tarzii ale diminetii.
Nu-mi ramane decat sa-i multumesc lui Thor.

PS : mi-am adus aminte de filmul Taxi Driver , cu Robert DeNiro. Mare film. La fel astepta si DeNiro o ploaie salvatoare care sa curete strazile New York-ului de "mizerie". si pana la urma a aparut si ploaia....pe care o vedem prin parbrizul taxiului sau. repet : mare film.

Îmi place ce scrii, mosule . Continua , te rugam !

Ploaia care va veni le va curati pe toate....

Povestirea de mai jos am scris-o pentru alt forum...dar dau si aici copy...sa cititi si voi , daca tot m-ati laudat si ati mai cerut povestiri. Intamplarea de mai jos s-a petrecut in noaptea de 7 spre 8 iulie , anul 2003.

Episodul 10 : Trenul de noapte spre Tulcea

Trenul de noapte spre Tulcea este un accelerat format dintr-o locomotiva si 5 vagoane (4 de clasa a II a si unul de clasa I) care pleaca din Gara de Nord la fix 15 minute dupa miezul noptii.

Pe la 0:10 m-am suit si eu in tren si m-am dus la compartiment unde am gasit un om cu fatza ce nu imi inspira prea multa incredere. Dar apoi vazand ca la gat are o cruciulitza...mi-am dat seama ca este unul dintre oamenii lui Dumnezeu....si temerile mele au fost risipite...asa ca am dat buna ziua si am intrat in compartiment. Omul (pe care ulterior am aflat ca il cheama Fanica) dupa ce mi-a raspuns la binetze m-a intrebat unde merg...si a fost foarte bucuros sa afle ca merg la Tulcea...ca acolo mergea si el. Din vorba in vorba am aflat ca este pescar din Somova (un satul ca 12 km de Tulcea). Mi-a povestit necazurile si bucuriile sale. Mi-a povestit tehnici profesioniste de pescuit....la care SOD nici nu viseaza. Mi-a spus cum se pun plasele iarna ..sub copci..prinse pe sub gheatza. Cum sa faci sa prinzi peste in cantitati mari.
Nea Fanica are 42 de ani...si fusese in Bucuresti la o matusha. Mi-a aratat ce plover si ce camasha isi cumparase din Obor.
I-am mai povestit si eu diverse..astfel incat timpul a trecut in mod foarte placut pana la Megidia.

La Megidia trenul stationeaza 20 de minute. Locomotiva electrica este inlocuita cu una Diesel. I se despreinde locomotiva din fatza...si i se ataseaza una in spate....pentru ca sensul de mers se inverseaza. Trenul se intoarce putin spre Bucuresti..pana apuca drumul spre Tulcea.
Pretz de 15 minute m-am plimbat prin gara din Megidia...m-am uitat la noua locomotiva...am schimbat 2 vorbe cu mecanicul....si cam atat.

Cand am plecat din Megidia , pe la vreo 3 AM Nea Fanica era cam somnoros...si s-a intins pe bancheta. Eu i-am urmat exemplul si m-am culcat si eu....pretz de vreo 2 ceasuri..pana am ajuns la Babadag. Acolo m-au trezit niste tigani galagiosi..care s-au urcat in tren. Dar nu mi-a parut rau...ca am surprins rasaritul de soare din tren. Un soare superb !

Am ajuns in Tulcea...la 5:51 dimineatza....fix la ora scontata. Pentru o clipa am crezut ca sunt in paradis. Gara..chiar pe malul dunarii. Un soare prietenos de dimineatza. Forfota mare pe fluviu. Vapoare , salupe , slepuri.

Am lasat gara in urma...si m-am plimbat pe faleza...la 6 dimineatza. Ce sa zic ? De vis !

completari :

1.intre Megidia si Tulcea...f. multe culturi de floarea soarelui. asta am sesizat la intoarcere

2.nasha de la intoarcere f. politicoasa. am intrebat-o de orele in care ajunge trenul in diverse statii...si a scos mersul trenurilor sa imi zica exact

3.in gara la Megidia am servit niste chipsuri

4.la Fetesti s-au schimbat nasii. la Fetesti este si un mare depou de locomotive

5.trenul nu a avut intarziere nici la intoarcere. oare cum face de ajunge exact in minutul in care trebuie ?

Asta sa-i intrebam pe japonezi. La ei cica trenurile au intarzieri aproximative de 1 minut pe an sau ceva de genul asta, si asta de cand lumea.
Dragut raportul tau de calatorie. Mi-ar fi placut sa fiu umbra ta pe faleza la 6 dimineata...

Imi place si ce scrii si ce simti. Continua.

In primul rand vreau sa multumesc celor ce m-au votat la forumistul lunii. Nu e putin lucru sa iei Mentiune 1 !
In al doilea rand imi pare rau ca nu am mai scris pe aici , dar am tot fost plecat. Asta e mai mult o scuza. Adevarul este ca nu am gasit subiect frumos.
Ca sa nu uitati de mine , voi continua seria episoadelor din povestea mea....cu povestea unui prieten de-al meu. Sa stiti ca are legatura cu mine , pentru ca duminica trecuta impreuna cu el am venit cu trenul de la mare. Prietenul a povestit pentru un alt forum ....drumul nostru. Cititi si voi...sa vedeti cat este de talentat si de bun povestitor. Iata cuvintele sale :

Episodul 11 : Constanta-Bucuresti cu acceleratul

Pe cand aveam vreo 5 ani Sarpele mi-a prezis ceva.A spus: "In data de 13.07.2003 te vei intalni cu Oribilul Mosh in gara din Constantza."Pe vremea aceea m-am speriat.Oribilul Mosh!Suna groaznic!L-am intrebat pe Sarpe la ce ora urma sa aiba loc intalnirea cu monstrul.N-a shtiut.L-am dat afara!
Abia peste 18 ani aveam sa aflu raspunsul.
Duminica 13.07.2003 ora 18:00 gara din Constantza.Ii trimit Boshorogului un SMS prin care il anunt ca ma gasesc langa patiseria din gara.Dupa un minut zaresc silueta masiva a Moshului ieshind pe usha principala a garii.Ne salutam shi mergem sa luam bilete.Trenul care va trebui sa suporte greutatea prietenului meu este un accelerat.Coada la bilete nu este mare dar tanti de la ghisheu se mishca cu incetinitorul.Moshu profita de ocazie shi imi povesteshte pe scurt din impresiile sale despre calatoria la Tulcea si despre cea la Mangalia.Nu uita sa-si manifeste ingrijorarea in legatura cu locurile din tren.Daca nu mai sunt?Stam in picioare pana la Bucuresti?Ce sa-i faci, pentru un om cu greutatea lui astfel de probleme au o importantza vitala!In sfarshit ne procuram bilete.Cu locuri.Shuncile Moshului ofteaza ushurate.Pana pleaca trenul mai e o jumatate de ora.Hotaram de comun acord sa petrecem acest timp intr-un mod cat mai placut: mergem sa bem.El o cola, eu o bere.Fac eu cinste.Batranelul continua cu depanarea amintirilor de la Tulcea shi Mangalia.Uite asha trec 30 de minute shi in sfarshit ne suim in tren.Cu foarte mare ushurintza depistam locurile noastre.41 shi 43.Ne ashezam bagajele shi tragem cu ochiu' prin compartiment investigandu-ne vecinii.Concluzia: doua pushtoaice de liceu nici urate nici frumoase, trei baietzi care, judecand dupa barbile lor, cam depashisera varsta liceului shi o fata cuminte cufundata in lectura unei cartzi.Ne ocupam locurile shi ..... tacem.Peste putzin timp trenul se pune in mishcare.Let the journey begin!Noi incepem sa discutam despre tot felul de banalitatzi: muzica, filme, Sarpele, trenuri, forum, etc.Vecinii noshtri incep sa suga cu sete dintr-o sticla de bere de 2 litri.Veselia pricinuita de alcool incepe sa se instaureze.De undeva apare shi un aparat de fotografiat.Vor sa-shi imortalizeze veselia.O poza, doua, trei shi se termina filmul.Moshu shi cu mine ne continuam discutziile netulburatzi.Grasul insa vorbeshte tare (asha vorbeshte el!) shi vecinii il aud intrebandu-ma despre Sarpe.Priviri intrebatoare se indreapta catre noi.Ieshim pe culoar.Admiram Canalul shi ne amintim de Memorialul Durerii.Mama lor de comunishti!Timpul trece.Ne fatzaim de colo colo, cand in compartiment, cand pe culoar.Discutiile dintre noi s-au rarit iar berea din sticla vecinilor s-a evaporat.Trecem peste podul de la Cernavoda.Fata cuminte continua sa citeasca.Afara se intuneca ushor, ushor.Cineva a aprins lumina in compartiment.Moshu, cu o curiozitate copilareasca apasa pe butoane.Daca apeshi numai unul lumina e slaba, flacara de veghe din cavoul nostru pe rotzi, dar daca il apeshi shi pe al doilea o lumina vie shi puternica inunda compartimentul.Oribilul Mosh se uita cu satisfactzie la mine shi zice: "Ia uite ma!" cu o expresie pe fatza ce dezvaluie toata admiratzia lui pentru CFR-ul nostru deshtept care a shtiut sa puna minunatzia asta in vagoane.Ma uit la acest uriash de 98 de kile ce adaposteshte in el un suflet a carui candoare nu poate fi cantarita sau masurata.Sufletul Oribilului Mosh este impartzit in doua partzi egale: jumatate copil, jumatate om bun!Ne ashezam pe locurile noastre.Fata cea cuminte citeshte in continuare.Ea sta in stanga Moshului.Il pun pe gras sa afle ce carte citeshte.Moshul se uita shi imi raspunde: "Femei care iubesc prea mult" sau cam asha ceva.Aha!E clar.Domnishoara ori a suferit din dragoste shi isi cauta leacul in paginile acelei cartzi, ori se pregateshte sufleteshte pentru o eventuala suferintza.Ma intreb cine o fi scris cartea?Mircea Radu?Vecinii cei veseli fac poze cu aparatul fara film shi se amuza foarte tare pe chestia asta.Ajungem la Fetesti unde unul dintre baietzi coboara cu gandul sa improspateze rezervele de bere.Shi se intoarce triumfator cu o sticla de 1,5 litri.Petrecerea continua!Iar poze cu aparatul buclucash, iar rasete.Cat de plictisitori trebuie sa le parem noi acestor indivizi.Stam ca dobitocii shi vorbim despre tot felul de prostii.Brr!S-a inserat de-a binelea.Ne apropiem accelerat de Bucuresti (nu pot sa spun ca ne apropiem rapid deoarece mergem cu acceleratul!).La un moment dat se face linishte in compartimentul nostru.Vecinii cei veseli au devenit meditativi.Peste linishtea de abia instalata rasuna glasul Boshorogului.Copilul din sufletul lui ma intreaba: "Nu-i asha ca Forrest Gump la invatzat pe Elvis sa danseze sau poate Sarpele?".Priviri ironice se atzintesc asupra noastra.Eu zambesc shi ma uit la Moshu.Oribilul Mosh insista: "Ai vazut filmul nu-i asha?".Grupul Veselilor se simte net superior.Raspund si eu: "Da asha e."Grasul zambeshte satisfacut.La ora 22:30 ajungem in Gara de Nord.Ploua.Oribilul Mosh si cu mine ne pozam cu locomotiva precum ultimii tzarani care au mers pentru prima oara in viatza cu trenul shi le-a placut asa de mult incat vor sa duca o amintire shi celor de acasa, sa se minuneze shi ei de tehnologia asta noua care este!Urmeaza cam o jumatate de ora de ashteptat tramvaiul.In sfarshit vine un 34.Ploua in continuare marunt, mocaneshte.Schimbam putine vorbe.Ajungem la statzia cu numele "Mieilor".Moshul coboara in ploaie oftand din tot sufletul.Mai are de mers pana acasa shi din pacate va trebui sa mearga pe jos prin ploaie.C'est la vie!

Moshule, foarte haioasa povestirea prietenului tau, si mi-a placut cum te-a descris (jumatate copil, jumatate om bun). Cam asta e impresia care mi-ai creat-o si mie, si eu nu te cunosc asa bine ca el.
Poate iti revine inspiratia si scrii mai des acum ca te-ai adunat de pe drumuri.

Superba povestirea copilule, da', chestia e ca...m-am'nervat!!
Adica mataluta te lauzi c-ai fost in C-ta dumineca trecuta si ca 30 minute nu aveai ce face si nu ti-a dat p'in cap sa cauti nr meu de tel sa ma anunti??? RU-SI-NI-CAAAAAAAAAA!!! Cum adeca, treci p-acilea ca voda p'in loboda si taci malc?? M-ai supilit!!

Draga Afrodita ,

Tin sa te anunt ca am stat 4 ore jumate in Cosntanta. Am fost si la Pizza Hut cu doi prieteni constanteni de pe celalalt forum (unde intri si matale , dar postezi doar pe sex ) . Eu de unde era sa stiu ca locuiesti acolo ? Data viitoare...promit ca nu se va mai intampla asa.

Nu am mai postat dincolo de mult timp, ca nu-mi place.
Pai alta data sa nu mai faci greseala asta ca ne suparam Okay?