Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui Cool Air veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!

Azi nu scriu decat foarte putin. Am o dispozitie atat pragmatica incat ideea de jurnal mi se pare absolut inutila. Noroc ca mi se intampla foarte des sa fac lucruri cronofage si inutile atat de des incat sunt convinsa ca imi va trece dispozitia asta rara si voi scrie tot felul de balarii stupide. Stiti ca jurnalele sunt niste idiotenii, de fapt? Eu stiu. Dar uneori e haios.
Nu uitati, am si eu o rugaminte: nu citesc ce scriu altii in jurnalul meu, ca e de bine, ca e de rau. Scriu pentru mine, EXCLUSIV. N-am nici o intentie sa scriu pe gustul cuiva sau pentru a atrage atentia, sa imi fac "prieteni virtuali" sau alte motivatii. Posibilele manifestari de simpatie sau antipatie, aprobarile si dezaprobarile, sunt asteptate, (eventual) , in mesajele private.

cred ca am invatat sa ignor. am invatat sa ignor lucrurile neimportante dar sacaitoare, deranjante. ca sa pot vedea micile lucruri placute in viata care iti scapa din cauza de incrancenare inutila. am reinvatat normalitatea pentru ca am intrat in normalitate. normalitatea aceea pe care nu aveai de unde sa ti-o imaginezi inainte dar stiai ca trebuie sa existe. trebuie sa existe si a trebuit cativa ani sa ma lupt sa le am. partea ciudata a fost atunci cand, ajungand acolo unde iti doresti, luptand sa ajungi acolo, iti dai seama ca nu o poti percepe la inceput. pur si simplu senzatia iti este total necunoscuta si te sperie chestia asta. am avut o zi minunata prin normalitatea, decenta si caldura ei. oamenii urati se transforma in oameni calzi si zambitori cand nici nu te astepti. nu acei oameni zambitori care te agreseaza prin amabilitate. sunt oamenii care exista in jur intr-un mod simplu si neostentativ, nu isi etaleaza intelighentiile ostentativ. si daca cate un nefericit isi iese din propriile haturi din diferite motive, nimeni nu sare la gatul celuilalt. lumea are rabdare. ce misto e P.! insa, in continuare, cred ca jurnalul este o preocupare cronofaga. exceptie face jurnalul utilitar: de exemplu, iti notezi cu exactitate cum decurge o chestie specifica - notezi evolutia unui lucru care e important pentru tine si trebuie schimbat.(de ex. un jurnal al unui tratament medical, evolutia unei mici parti a vietii tale care doresti sa o tii sub control). ca sa te poti intoarce in timp ca sa poti vedea ce ai gresit, sa te poti evalua cand esti capabil sa "vezi". nu cred in jurnalul intim sau in jurnalul pseudoliterar pus pe internet in dorinta de a fi "remarcat". oricum, pot sa ma mint ca multi altii si sa imi zic "e minunat, e util" samd.

comunicarea fata in fata, socializarea autentica este mult mai frumoasa, chiar si cu vecinul cel banal din fata ta, in lipsa de altceva. asta cu tot cu amuzamentul si pseudolibertatea pe care internetul ti-l ofera cateodata.

Acest topic a fost editat de Cool Air: 16 Jul 2004, 11:52 PM

zile ciudate. zile in care orice prieten/amic/cunostinta vine de la sine, ca o simpla comunicare , fireasca. placere simpla, placere curata. ca apoi dupa o zi, sau chiar cateva(putine) ore iti vine sa le dai suturi in fund, sa nu ii mai vezi cat traiesti. partea haioasa este ca motiv clar, justificat, evident, nu exista. iti vine sa dai suturi in fund copilului prietenei care urla din exces de energie, bunicii singuratice pe care o asculti pana ti se zbarleste parul pe tine cu gandul ca te-a vizitat, ca, saraca, din lipsa de ocupatie, si tu esti mai amabil si tolerant decat ceilalti tineri?ah, nu. nu. nu. nu. sunt ingrozitor de egoista. am devenit, am evoluat in directia asta. cel mai bine e sa fie fiecare cu aia a ma-sii. insa trebuie sa te adaptezi unor reguli care nu iti plac, dar din experienta ta stii ca diplomatia si amabilitatea sunt utile de multe ori.

unde, cand, cum simti ca nu mai poti, nu mai vrei sa lasi de la tine? unde incepi sa devii nesimtit din nevoia de a te ocupa de lucruri mult mai egoiste?

ma uit la cladirea de dincolo. trec vecinii/cunoscutii/necunoscutii. cei mai placuti ochiului si inimii mele acuma sunt necunoscutii. nici nu stiu de existenta mea, nici nu le pasa, dar prin prezenta lor intamplatoare si trecatoare ma relaxeaza. imi ofera un spectacol simplu si gratuit, in care nu trebuie sa ma implic. nici nu e nevoie sa interactionezi, sa fii nevoit sa raspunzi. si atatea culori, atatea vieti, atatea stiluri de haine, aranjati si dezordonati, frumosi urati, grasi slabi batrani tineri femei barbati copii. locul meu e ca un ochi in intr-un turn ascuns. telefonul suna si nici prin gand nu imi trece sa cobor , sa raspund. poate, daca mi se nazare, o sa ascult mesajele. poate. dar mult, mult, mult mai tarziu. e o chestie de libertate personala si de liniste. si mai si ploua, marunt. atat de marunt incat pot sa si pretind ca nu ploua. pot sa reactionez sau nu la ea. doua case mai incolo sunt oameni pe care ii cunosc bine. am petrecut cateva seri impreuna,dar azi, azi nu. azi ei nu exista. acum nu. nu exista. exist eu si ochiul meu larg de geam din turn. maine o sa imi treaca si voi redeveni flexibila si adaptabila. azi vreau sa fiu antipatica si asociala.

ryan adams - nuclear
zztop - blue jean blues

oricum, jurnalele-s nashpa. ce, credeai ca m-am razgandit intre timp?