Aici vom putea citi jurnalul lui Romanticadder.

Lectură plăcută!

De ceva vreme mă tot lupt cu inspiraţia. Iniţial voiam să îmi transpun viaţa într-o poveste, cea a unei vipere, pentru că mă caracterizează destul de bine acest animal, însă mi-am dat seama că nu ar fi acelaşi lucru, că nu aş putea transpune în povestea ei povestea vieţii mele, aventurile mele, speranţele şi descurajările mele. Ar fi o altă poveste în care eu m-aş regăsi decât parţial.
Şi totuşi....de ce e atât de greu de început o poveste care se poate rezuma la câteva cuvinte? În fond, ceea ce s-a întamplat nu mai poate fi schimbat şi, chiar dacă faptele din trecut mi-au influenţat anumite fapte, decizii, modul de a privi lucrurile, personalitatea, totuşi acestea nu mai pot fi influenţate acum.

Eu? Sunt mai mult decât pot spune prin nişte cuvinte şi totuşi mult mai puţin decât aş putea fi. Sunt o fire complicată şi complexă, iar modul în care mă vei cunoaşte depinde de ambientul care e creat: mă poţi cunoaşte ca fiind o persoană închisă, una deschisă, sociabilă, una agitată, una timidă, una veselă şi zâmbitoare sau una tristă şi foarte plângăcioasă. Sunt toate astea la un loc, însă mă manifest diferit în funcţie de persoanele pe care le am alături. Dar oricum ar fi mereu îndrăgostită (de cineva anume, de viaţă, de Isus, de cercetaşie)

Povestea va urma ...curând!

Acest topic a fost editat de Romanticadder: 17 Dec 2011, 09:33 AM

Nu prea citesc jurnale, dar cuvintele astea mi-au atras atentia. Succes!

Mulţumesc frumos!

Mă apucasem acum ceva zile să scriu ceva; să îmi încep povestea mai bine spus. Nu am reuşit în schimb să public ce scrisesem. Trebuie să recunosc că eram destul de mulţumită de ce scrisesem, însă ca de obicei sunt lucruri pe care nu mai pot să le spun de două ori la fel şi nu mă pot bucura de aceleaşi cuvinte, aceleaşi sensuri. Acum însă să mă întorc la topic.

Povestea mea... Mhh, ar putea începe cu "A fost odată...", însă nu e un basm. Şi asta din mai multe motive: nu există feţi-frumoşi, prinţese sau vrăjitoare (poate că în diferite situaţii m-am comportat cu una din ultimele două, dar ...astea sunt basme ) şi apoi nu există încă un sfârşit şi/sau happy-ending!
Povestea mea se încadrează însă în altă poveste mai mare (e ca o poveste în poveste, ca cele spuse la Han:) )....şi stând să analizez mi-am dat seama că povestea mea se compune din muuulte alte poveşti. Dar cred că ar fi bine să las filosofia, că nu mi se potriveşte.
Vipera mereu îndrăgostită provine de undeva de pe plaiurile moldoveneşti, un loc magic în care şi-a trăit primii 18 ani din viaţă. Spun loc magic pentru că pentru mine aşa e şi aşa va rămâne mereu în amintiri şi în inimă.
S-au întâmplat foarte multe în acei ani, multe lucruri, amintiri, persoane care au influenţat ceea ce vipera a devenit. Faptul că a în copilărie s-a jucat cu băieţii şi fetele (mai puţine ce-i drept) până seara târziu, că a alergat pe străzi neasfaltate, nu chiar atât e circulate de maşini, că a făcut şi năzbâtii şi a fost pedepsită pentru ele, că a primit buline roşii şi negre, că a putut să se joace şi "dicta", "ţară, ţară, vrem ostaşi!", "floare, floare, deschide-te", "flori, fete sau băieţi..." şi multe alte jocuri, toate astea au făcut-o să creadă că poţi să ai o copilărie fericită, că poţi să creşti frumos într-o familie minunată...că toate astea nu sunt basme; chiar dacă lucrurile se schimbă o dată cu trecerea anilor, chiar dacă avem senzaţia că lucrurile sunt urâte când ajungi să ai responsabilităţi şi când eşti tras la răspundere pentru ce zici, gândeşti sau faci, faptul că pot să mă întorc în timp la momentele alea frumoase din copilărie îmi dă putere să fac orice e necesar sau orice aleg eu să fac.
Adolescenţa, un alt capitol din viaţa mea...din povestea mea mai bine zis. Cred că atunci au început să apară încet încet responsabilităţile, ceva nopţi nedormite, dar şi momentele frumoase, omuleţi care au făcut să merite toate astea. Aia a fost perioada când mi-am început activitatea ca lider (la cercetaşi). Mai apoi au urmat foarte multe clipe; unele au fost frumoase, altele dureroase, altele triste, altele pline de iubire. Ştiu că ceea ce sunt azi se datorează tuturor acestor factori.
Cred că deocamdată v-am plictisit destul cu filosofiile mele, şi în plus e târziu. Dacă nu închei acum nu o să apuc să public asta şi o să pierd şi filmul.

Până data viitoare vă las cu o melodie frumoasă:
One-Mary J Blige feat U2

Ne-ai părăsit?