Viata internationala este marcata din ce in ce mai mult de iesiri ale unor ziaristi in fata opiniei publice cu informatii de genul: serviciile secrete americane si britanice au prefabricat la comanda politica unele dovezi impotriva Irakului.
Ce credeti? Putem marsa pe o asemenea idee sau o putem ignora, fiind una din numeroasele scheme de lupta impotriva SUA ori Marii Britanii?




Acest topic a fost editat de Petru Ionescu: 30 Jun 2003, 09:26 AM

http://www.romanialibera.com/7ALD/37205.htm

In articolul de mai sus se gasesc raspunsuri la mai multe intrebari actuale, cu caracter politic.(dintr-un ANUMIT punct de verdere!Si nu chiar obiectiv!)
Sunt convins ca vor exista multe persoane care vor ataca acest punct de vedere!
Asta nu inseamna ca el nu....EXISTA!

Un articol interesant! Unele idei sunt foarte des vehiculate... poate au devenit un soi de informatie usor de proliferat si inteles... sau poate mai curand un soi de efect de uzura morala!
Dar mi-a placut sfarsitul articolului in cauza.

Premierul britanic isi toarna cenusa in cap, punand cruce povestii armelor irakiene de distrugere in masa

"Istoria ne va ierta", declara Tony Blair in fata Congresului american

Considerat sursa care a dezvaluit BBC ca dosarul irakian intocmit de Londra a fost masluit, consilierul guvernamental David Kelly - disparut in mod suspect

Intr-o cuvantare istorica in fata Congresului american, primul-ministru britanic Tony Blair si-a reafirmat convingerea ca America si Marea Britanie au facut ceea ce trebuie pornind razboiul impotriva regimului de la Bagdad, chiar daca armele irakiene de distrugere in masa nu vor putea fi gasite. In fata criticilor crescande ale fortelor de opozitie din cele doua tari si a nemultumirilor opiniei publice pentru lipsa de rezultate in incercarile de a se pune ordine in haosul creat in Irak, premierul a sustinut ca, indiferent daca armele nu vor iesi la iveala, SUA si Marea Britanie au procedat just, inlaturand un regim "care se facea vinovat de carnagii si suferinte inumane"

Articolul intreg, la adresa:

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?pag...rticle_id=45965

Eu cred ca este vorba despre ADEVAR(pana la o anumita data) adaptat si manipulat la nivel guvernamental.
P.S.Ypsi,nu reusesc sa "incarc" articolul!

Traiasca Copy+Paste (desi de obicei imi displace sa fac un post numai din citate ):

==========================================================================
Premierul britanic isi toarna cenusa in cap, punand cruce povestii armelor irakiene de distrugere in masa
"Istoria ne va ierta", declara Tony Blair in fata Congresului american
Considerat sursa care a dezvaluit BBC ca dosarul irakian intocmit de Londra a fost masluit, consilierul guvernamental David Kelly - disparut in mod suspect

Intr-o cuvantare istorica in fata Congresului american, primul-ministru britanic Tony Blair si-a reafirmat convingerea ca America si Marea Britanie au facut ceea ce trebuie pornind razboiul impotriva regimului de la Bagdad, chiar daca armele irakiene de distrugere in masa nu vor putea fi gasite. In fata criticilor crescande ale fortelor de opozitie din cele doua tari si a nemultumirilor opiniei publice pentru lipsa de rezultate in incercarile de a se pune ordine in haosul creat in Irak, premierul a sustinut ca, indiferent daca armele nu vor iesi la iveala, SUA si Marea Britanie au procedat just, inlaturand un regim "care se facea vinovat de carnagii si suferinte inumane". "Sunt sigur ca in aceasta privinta istoria ne va ierta", a spus el, adaugand: "Cred din tot sufletul si cu toata convingerea ca dreptatea e de partea noastra si daca nu am fi actionat sau daca am fi ezitat in fata acestei amenintari, in loc de a da un exemplu, atunci istoria nu ne-ar fi iertat". Dupa ce anterior renuntase sa se mai refere la armele irakiene de distrugere in masa, multumindu-se doar sa vorbeasca de "programele" de construire a acestor arme, ceea ce este cu totul altceva, acum a renuntat si la aceasta formula, punand definitiv cruce, dupa toate aparentele, intregii chestiuni. "O modificare de ton ca de la cer la pamant, in comparatie cu ceea ce sustinuse inainte de razboi", comenteaza BBC Online. Notand ca, in calitatea sa de principal aliat al presedintelui Bush, Tony Blair este al patrulea sef de guvern al Marii Britanii, dupa Churchill, Attlee si Margaret Thatcher, care a avut privilegiul de a se adresa Legislativului de la Washington, mass-media releva, in mod deosebit, insistentele din cuvantarea sa asupra importantei legaturilor transatlantice, a unui parteneriat intre Europa si SUA "bazat pe convingere si nu pe comanda". "Suntem mai legati unii de altii mai mult decat oricand. Daca ne vom scinda, ceilalti vor cauta sa ne invrajbeasca si rezultatul va fi dezastruos", a spus el, dupa care a continuat: "Acum Europa se schimba. Anul viitor, alte zece tari i se vor alatura; vor urma Romania si Bulgaria. De ce transforma acesti noi membri Europa? Pentru ca cicatricele lor sunt recente, amintirile puternice, relatia cu libertatea pasionala... Nu renuntati la Europa! Pentru a fi un partener serios, Europa trebuie sa invinga antiamericanismul care ii traverseaza uneori discursul politic. La randul ei, America trebuie sa arate ca este vorba de un parteneriat creat din convingere nu prin ordin". Blair nu a ezitat sa aduca si unele critici voalate Americii, cerandu-i sa nu cada prada tentatiilor unilateralismului si sa actioneze impreuna cu celelalte state pentru solutionarea problemelor majore ale lumii. Neindoios, cuvantarea sa a avut si o adresa interna, tinand seama de criticile acerbe la care a fost supus in ultimul timp. Ramane de vazut daca, in urma acestei cuvantari, pozitia sa in randurile propriei opinii publice se va consolida. "Ceea ce pare sigur - comenta BBC - este ca daca in Irak nu se va instaura pacea, viziunea sa optimista se va risipi fara intarziere". Consilierul din Ministerul Apararii de la Londra, David Kelly, considerat sursa care a dezvaluit canalului BBC ca dosarul irakian intocmit de guvern a fost masluit, a disparut, joi seara. El a plecat sa se plimbe, langa locuinta sa din Oxfordshire, si nu s-a mai intors acasa. Politia a lansat o operatiune de cautare si ieri, la pranz, a descoperit, la cinci mile departare de casa lui Kelly, cadavrul unui barbat, dar deocamdata nu a confirmat ca era vorba de consilierul din Ministerul Apararii. David Kelly, fost inspector de dezarmare in Irak, a devenit subiectul unei controverse in guvernul britanic, care l-a acuzat ca ar fi dezvaluit canalului BBC ca informatia potrivit careia Saddam Hussein putea declansa in 45 de minute un atac chimic sau biologic a fost introdusa in mod artificial in dosarul privind armele irakiene pentru a justifica declansarea unei campanii militare impotriva Bagdadului. Disparitia sa intervine la doar doua zile dupa ce Kelly a fost audiat de comisia pentru afaceri externe a Camerei Comunelor. Celor din comisie Kelly li s-a parut relaxat, dar nemultumit ca a fost invinuit si ca, din aceasta cauza, a fost expus atentiei mass media, nemaiputand intra in propria-i casa din cauza multimii de reporteri. Dupa audieri, comisia a declarat ca este "putin probabil" ca Kelly sa fi fost sursa citata de BBC. Comisia a acuzat guvernul de la Londra ca l-ar fi "tratat necorespunzator" pe David Kelly.
============================================================================

Desi imi dau seama ca acest razboi a fost in mare masura inutil, nu condamn nici Marea Britanie nici SUA pentru acest conflict. Vreau sa pastrez un oarecare sentiment ca eroarea nu apartine celor doua state ci regimului de la Bagdad. De ce spun asta? Consider ca teroarea dictaturii nationale impuse de Saddam este principala "eroare" in acest caz. Nu cred ca exista cineva care sa mai creada ca Saddam nu reprezenta un pericol in zona si asta nu doar pentru ca isi tortura proprii "supusi" ci poate si fiindca facea front comun cu unele organizatii palestiniene.
Dar asa cum sa mai spus nu razboiul era singura masura de boicotare...
E o simpla opinie si nu e infailibila, de altfel ca toate opiniile!

Petrule!Consider opinia CORECTA,desi nu ma pot pronunta prea mult fiind direct "implicat" in acest conflict regional(nu POT avea o parere obiectiva despre alungarea unui dictator care finanta niste organizatii, care,in mod DIRECT,erau implicate in "lichidarea mea fizica").
Dar imediata vecinatae a armatei americane,da de gandit si la alti "eroi" din zona.Deocamdata Iranul mai putin si Siria in mod evident(priveste pe harta "pozitia" Siriei la nord-Turcia,la Sud-Israel si la vest-Irak cu 150.000 de soldati americani).
Nu ma mira ca presedintele Siriei pretinde cu insistenta ina ultimele saptamani o "foaie de parcurs" pentru Siria si Liban(si a si redus trupele siriene in Liban de la 35.000 la 20.000 de soldati).

QUOTE (Petru Ionescu @ Jul 19 2003, 09:43 AM)

Consider ca teroarea dictaturii nationale impuse de Saddam este principala "eroare" in acest caz.

Principala "eroare" e petrolul muuuuult. Petrol pe care nea Saddam s-a gandit sa-l vanda Europei pe euro incepand cu luna mai 2003 cand expirau masurile de embargo impuse Iraqului. Un eventual nou embargou necesita un nou aviz din partea ONU. Franta Rusia si China, 3 dintre membrii permaneti ai Consiliului de Securitate, au incheiat contractede concesiune in Iraq, asa ca e clar ca un nou embargou n-ar mai fi fost impus.

Cat despre abureala cu indepartarea unui dictator... va invit sa cititi un articol publicat zilelel trecute in ziarul Ziua.


"Dictatori aliati": regimuri autoritare, protejate de SUA

In 1948, la inceputul razboiului rece, George Kennan - director pentru planificare politica in Departamentul de Stat - scria: "Scopul nostru adevarat (...) este acela de a planifica un model de raporturi politice care sa ne permita sa ne mentinem pozitia de superioritate (suprematie militar-economica a SUA - nn). Pentru aceasta, trebuie sa ne dispensam de orice sentimentalism si vizionarism. Trebuie sa incetam sa vorbim despre obiective vagi si nerealiste ca "drepturile omului", "ridicarea standardului de viata", "democratizare", pentru a negocia in concepte stricte de putere. Cu cat ne vom lovi mai putin de lozinci idealiste, cu atat va fi mai bine" ("US State Department Policy Planning Study" nr. 23, 1948). Faptul ca George Kennan cerea o politica "pragmatica", derulata strict in concepte de putere - si nu una axata pe termeni de propaganda - putea aparea, in 1948, fireasca in raport cu regimurile comuniste aparute dupa razboi, dar trasa pe termen lung si o politica care va duce, mai intai, la constituirea "sferei de influenta americane" in lume, apoi la ceea ce astazi analistii numesc "imperiul american". Multa vreme aceasta politica s-a justificat prin existenta "comunismului", dupa aceea prin existenta "terorismului". De aceea multi tirani, tortionari, asasini, diversi dictatori, presedinti de stat corupti au fost ajutati, sustinuti in plan financiar, economic, militar si recompensati pentru "loialitatea" si "devotamentul" lor fata de Statele Unite, desi toti conduceau regimuri autoritare ori veritabile dictaturi, care faceau mii de victime anual.

Pe tot parcursul razboiului rece Washingtonul a beneficiat, permanent, de sprijinul unor regimuri dictatoriale - foarte indepartate de sistemul politic american - si al unor dictatori-aliati adusi la putere prin sangeroase lovituri de stat, mentinandu-se apoi ani in sir in functie prin teroare si tortura. Trupele acestor "dictatori-aliati" (unii educati chiar in Statele Unite) erau antrenate si consiliate de CIA si de alte agentii americane. Un solid ajutor in armament garanta si el mentinerea la putere a acestor "prieteni" nu tocmai "ortodocsi". Sub pavaza - de multe ori inselatoare - a anticomunismului, toti acesti tirani rasplateau "ajutorul american" punand bogatiilor tarilor lor la dispozitia companiilor americane - afaceri din care isi opreau procente importante - si a unei forte de munca foarte ieftina. Multi dintre ei au devenit, dupa exercitarea puterii, extrem de bogati - desi coexistau cu o populatie adeseori foarte saraca -, s-au implicat in mari afaceri de armament sau trafic cu droguri, in timp ce la Washington se inchideau ochii atat timp cat dictatorul ramanea un "prieten devotat" al Americii. Au existat si cazuri cand "dictatori-prieteni" ai Americii au schimbat, imprudent, tabara, devenind "dictatori-inamici" ai Statelor Unite. Dar aceste cazuri - de pilda generalul Manuel Noriega din Panama - au fost rapid rezolvate printr-o interventie militara americana. Rareori acesti dictatori-aliati au fost trasi la raspundere pentru crimele in masa comise, cat timp au avut in spate marea supraputere. Cartea "Friendly Dictators", de Dennis Bernstein si Laura Sydell, prezinta o lunga serie de tirani sustinuti de Statele Unite.

Mobutu Sese Seko nu deosebea buzunarele sale de vistieria statului

Dupa primele alegeri libere din Congo, presedintele Patrice Lumumba s-a dovedit pro-sovietic. Nu doar ca avusese "marea bucurie" de a studia la Moscova, dar odata ajuns la putere a inceput sa puna in primejdie interesele companiilor americane care exploatau cobalt, arama si diamante. De aceea, CIA l-a eliminat de la putere si l-a inlocuit cu Mobutu Sese Seko. Alegere inspirata, pentru ca dupa 1965 - timp de 30 de ani - Mobutu a fost "omul americanilor" in zona Africii Centrale. Congo a fost denumit Zair, dupa numele unui fluviu, iar Mobutu a introdus o "linie nationalista" in politica interna. Grandomania sa a iesit insa repede la iveala: pe numele sau intreg Mobutu Sese Seko Kuku Mbemgdu Wa Za Banga (in traducere, "cel ce zboara din victorie in victorie") a inlocuit termenii "domn/doamna" cu "cetatean/cetateanca". Personal, Mobutu cerea sa i se spuna "Cetatean-Presedinte-Fondator" ori "Maresalul-Leopard", deoarece aparea in public cu o toca din blana de leopard pe cap si sprijinindu-se intr-un baston sculptat, cu doua capete de pasare, simbolul traditional al autoritatii. Fiu al unei cameriste si al unui bucatar, educat intr-o scoala religioasa catolica, apoi in Belgia, Mobutu a acumulat in cei peste 30 de ani de domnie in Zair o avere cifrata la 5 miliarde de dolari. Bolnav de un cancer la prostata, Mobutu a fost rasturnat de la putere de Laurent Kabila, dupa ce refuzase sa acorde concesii la minele de diamante unui american ce sponsorizase generos campania din 1992 a lui Bill Clinton. Mobutu este singurul lider mondial care isi platea toate datoriile personale direct din vistieria statului. In 1974, Statele Unite i-au trimis 1,4 milioane dolari pentru sustinerea trupelor intr-un razboi civil, suma care a intrat - integral - in buzunarele "Maresalului-Leopard". Nici o companie straina sau om de afaceri nu putea sa investeasca in Zair fara sa-i dea un "tribut" lui Mobutu. Desi Zairul are mari resurse naturale in subsol - mai ales in fosta provincie Katanga -, tara este a cincea din lume in clasamentul celor mai sarace state. Malnutritia ucide in Zair - in medie - o treime dintre nou-nascuti, iar un copil din doi moare inainte de cinci ani. In numele anticomunismului, Mobutu si-a intemnitat, torturat si ucis toti adversarii politici. De aceea, unii membri ai Congresului american au ridicat, in repetate randuri, obiectii la sustinerea acestui "dictator-prieten" african al Americii. Totusi, pana cand Mobutu nu a "incurcat" planurile lui Bill Clinton - refuzand concesionarea minelor de diamante unui finantator al campaniei prezidentiale din 1992 - nimeni nu s-a atins de un fir de par al "Cetateanului-Presedinte-Fondator".

Mohammed Zia Ul-Haq a primit in 1982 trei miliarde de dolari din partea SUA pentru a sprijini razboiul din Afganistan

Un alt dictator-prieten al Americii a fost generalul Mohammed Zia Ul-Haq, adus la putere in Pakistan de CIA in 1979. Primul lucru facut de presedintele Zia a fost sa-l execute pe predecesorul sau, Zulfikar Ali Bhutto, si sa declare legea martiala. Desi, in 1979, Pakistanul nu cunostea practic drogurile, in 1984 aceasta tara furniza 70% din heroina de pe piata mondiala. Explicatia: razboiul antisovietic din Afganistan. Dupa ocuparea Afganistanului de catre trupele sovietice (decembrie 1979), Pakistanul si-a pus la dispozitie teritoriul pentru tabere ale mujahedinilor si islamistilor controlati de SUA si Marea Britanie, care luptau contra ocupatiei sovietice. Principalul mijloc pentru a face rost de valuta: traficul de droguri. Desi SUA au facut eforturi pentru a stopa acest gen de trafic, chiar in echipa Reagan - Bush se gaseau personaje importante implicate direct in afacerile cu droguri din Pakistan. De aceea, agentiile americane antidrog nu au putut da la iveala nici macar o singura afacere cu droguri din Pakistan. Presedintele Zia - pentru sprijinirea razboiului antisovietic din Afganistan (1979-1989) - a primit mari ajutoare financiare si armament din SUA, desi inchisorile tarii erau pline de opozanti. In 1982, Statele Unite au acordat Pakistanului un ajutor de 3 miliarde de dolari. In 1985, sfatuit de americani, Zia a ridicat legea martiala si a organizat alegeri generale; dar numai dupa ce s-a asigurat ca toti adversarii sai politici se aflau dupa gratii. A murit in 1988, intr-un "accident de avion", atunci cand s-a opus intelegerilor globale Reagan - Gorbaciov care vizau si Afganistanul (retragerea sovieticilor). Succesoarea lui Zia la presedintie a fost chiar fiica victimei generalului: Benazir Bhutto.

Sahinsahul Mohammad Reza Pahlavi a fost readus la putere de CIA, in 1953, prin "Operatiunea Ajax"

Sahul Iranului, Reza Pahlavi, s-a refugiat cu familia la Roma atunci cand primul ministru, dr. Mohammad Mossadeq, a nationalizat petrolul iranian - la sugestia Moscovei -, eliminand astfel companiile britanice si americane din zona. In 1953 insa, prin "Operatiunea Ajax", CIA l-a readus la putere pe Sah, care a acordat din nou concesii petroliere marilor companii americane si britanice. Prin "Operatiunea Ajax", Iranul a suferit o singura schimbare: a trecut din sfera de influenta britanica in cea americana. Dupa revenirea la putere, in 1953, regimul Sahului le-a facut iranienilor o propunere greu de refuzat: sa intre in partidul sau sau sa moara. Mii de disidenti care au refuzat inregimentarea au fost fie inchisi, fie ucisi. La alegerile regionale din 1954, politia secreta a Sahului a facut razii in toate scolile religioase, ocazie cu care sute de studenti au fost ucisi, fiind aruncati de pe acoperisuri. Prin asemenea mijloace regimul lui Reza Pahlavi a obtinut 100% din voturi, alegerile din Iran consemnand "recordul" de a inregistra mai multe voturi exprimate decat votanti inscrisi. In 1957, CIA creeaza in Iran "Savak", o agentie de politie politica care, in urmatorii 22 de ani de domnie ai lui Pahlavi, va deveni notorie prin cruzimea sa. Savak-ul era condus de consilierii CIA in activitatea de zi cu zi, specialistii americani selectand personalul, stabilind organizarea agentiei, precum si folosirea agentilor in diverse operatiuni. Metodele de interogatoriu ale Savak-ului erau de o cruzime neinchipuita, incluzand socurile electrice aplicate in zonele sensibile, bataia cu biciuri speciale, diverse metode de tortura - ca introducerea in rect a unei bucati de fier inrosit ("fecioara spaniola") sau introducerea de apa fierbinte cu ajutorul unei sonde de sticla -, atarnarea unor greutati de testicule, smulgerea unghiilor si a dintilor.

Sub Sah, Iranul s-a transformat in cea mai mare baza de spionaj a CIA contra Uniunii Sovietice. Rasturnarea Sahului, in 1979, de catre revolutia religioasa fundamentalista nu a schimbat cu nimic baza absolutista de putere, dar i-a dat o directie teocratica si antiamericana.

Georgios Papadopoulos, prim-ministru al Greciei sub regimul coloneilor, era de 15 ani pe lista de plati a CIA

In 1967, o lovitura militara "matura" guvernul liber ales al lui Andreas Papandreu din Grecia, instaland asa-zisul regim al coloneilor. Prim-ministru a fost numit Georgios Papadopoulos, un fost agent al CIA si mai vechi colaborator cu Gestapo-ul german. In momentul cand a fost numit prim-ministru, Papadopoulos era de 15 ani pe lista cu agenti platiti a CIA. In al doilea razboi mondial facuse parte din batalioanele naziste de securitate, al caror unic scop era decimarea, prin orice mijloace, a rezistentei grecesti, cifrate la aproximativ 2 milioane de persoane. In prima luna a regimului coloneilor, circa 8000 de greci au fost arestati si torturati. Grecia a fost expulzata din Comisia Europeana pentru Drepturile Omului, dar a continuat sa primeasca un substantial ajutor american. In schimb, regimul coloneilor a oferit teritoriul Greciei pentru bazele militare ale SUA. Papadopoulos a fost "mazilit" in 1973, dupa ce a cazut in dizgratia clicii de militari care il adusese la putere.

Ferdinand Marcos a fost salutat in 1981 de vicepresedintele George Bush pentru "adeziune la principiile democratiei"

Presedintele filipinez Ferdinand Marcos si-a inceput cariera politica printr-o "lovitura": la 21 de ani, tanarul Marcos l-a impuscat pe adversarul politic, victorios in alegeri, al tatalui sau, un anume Julio Nalundasam. Era imediat dupa primele alegeri nationale din Filipine. Marcos a fost condamnat, dar apoi eliberat de Curtea Suprema de Justitie, formata din colaboratori ai Germaniei naziste, ca Marcos si tatal sau. Desi criminal, fals erou de razboi si agent nazist, Ferdinand Marcos devine presedinte al Filipinelor in 1965. Sub el, datoria externa a statului a "sarit" de la 2 miliarde dolari la 30 de miliarde. Dar, deoarece companiile americane aveau afaceri prospere in Filipine, Washingtonul - ca de obicei - a inchis ochii si a continuat sa "pompeze" masiv in regimul lui Marcos. Administratia Carter - care facea mare tapaj de drepturile omului - a intervenit direct la Banca Mondiala pentru un credit de 88 de milioane de dolari acordat lui Marcos, a sporit ajutorul militar cu 300% si l-a definit pe Marcos ca pe un "dictator bland". Inca din 1976, "Amnesty International" a dat publicitatii un raport privind numele a 88 de detinuti politici care fusesera torturati in Filipine. Lovirea repetata a capului de pereti, arderea organelor genitale si a parului pubian, bataia cu bata, cu pumnul, cu sticla sau cu patul armei au fost printre torturile identificate de "Amnesty International" ca practicate de regimul Marcos. Un an mai tarziu, in 1977, Marcos si-a cvadruplat numarul fortelor armate, in timp ce in inchisori zaceau peste 60.000 de filipinezi, fara proces sau asistenta juridica. Din 1972, Marcos guverna Filipinele cu ajutorul legii martiale. Totusi, in 1981 vicepresedintele american George Bush il crediteaza din nou pe Marcos in fata opiniei internationale, salutand "adeziunea la principiile democratiei si la procesele democratice" ale "dictatorului bland". In 1986, Marcos este rasturnat de la putere de o coalitie condusa de Corazon Aquino, vaduva unui lider al opozitiei anti-Marcos. Doi ani mai tarziu, in 1988, Ferdinand si Imelda Marcos se refugiaza in Hawai, pentru a scapa de un proces pentru frauda si evaziune fiscala. In 1989 Marcos moare, dar sotia sa revine in Filipine, unde candideaza, fara succes, la alegerile prezidentiale din 1992, fiind invinsa de Corazon Aquino. In mai 1993, Imelda Marcos este condamnata la 18 ani pentru coruptie, dar apoi amnistiata. Participa si este aleasa membru in Congres din partea partidului lui Marcos, la alegerile din mai 1995. Intre timp, cu ajutorul unor avocati americani, Imelda Marcos incearca sa recupereze ceva din zecile de miliarde depuse in secret de sotul ei in banci elvetiene. Pana acum a reusit sa recupereze doar 2000 de dolari.

Ngo Dinh Diem a construit in Vietnamul de Sud "agro-orase" inconjurate cu sarma electrificata

Liderul vietnamez Ngo Dinh Diem a impus un asemenea regim de teroare incat multi cetateni disperati si-au indreptat sperantele catre comunisti pentru a fi protejati. Chiar presedintele Eisenhower a admis ca "probabil 80% din populatie a votat cu Ho Si Min, liderul comunist". Totusi Diem, care traise ani la rand in SUA, isi pastrase suficiente relatii la Washington ca americanii sa priveasca mai mult spre "anticomunismul" sau decat spre regimul de teroare instaurat in Vietnam. Diem a fondat "Can Lao Party", in fapt o politie politica secreta de o rara cruzime, pe care Diem o conducea impreuna cu fratele sau, Ngo Dinh Nhu, si sotia acestuia, "madam Nhu". Foarte putin cunoscut este faptul ca politia politica secreta a lui Diem - travestita in partid - nu fusese ideea sa, ci a Departamentului de Stat, care incerca astfel sa "zagazuiasca comunismul". Diem a suprimat orice urma de opozitie la oras, iar la sate a anulat traditionalele alegeri locale. Mai mult, el a avut si unele idei de "sistematizare rurala", care amintesc de Ceausescu. Astfel, Diem a infiintat "agro-orasele", inconjurate de sarma electrica, pe care chiar oficialii americani le gaseau ca seamana in chip suparator cu lagarele naziste. Promovarea in armata nu se mai facea pe merite, ci in virtutea "loialitatii". Adica a servilismului fata de Ngo Dinh Diem si de familia sa. Statele Unite au incercat, in repetate randuri, sa-si convinga aliatul sa initieze reforme politice. Inutil. Ngo Dinh Diem a refuzat pana si reformele in armata. Dupa opt ani de sustinere a lui Diem, presedintele Kennedy l-a pus pe lista secreta a liderilor care trebuiau urgent eliminati. In 1963, Diem a fost asasinat.

Idi Amin Dada, zis "Strangulatorul", si-a pregatit trupele cu consilieri americani si britanici

Cel mai notoriu tip de criminal genocidar al Africii, Idi Amin Dada, a fost mai intai boxer de categorie grea, apoi circar, inainte de a fi propulsat de CIA si MI5 britanic presedinte al Ugandei. Singura experienta "politica" a lui Idi Amin era activitatea de sergent in lagarele de concentrare din Kenya pe timpul rebeliunii triburilor Mau-Mau, din anii '50. Aici isi castigase porecla de "Strangulator". A venit la putere in Uganda in 1971, sustinut de CIA si MI5, data de la care caracterul sanguinar si paranoic al lui Idi Amin Dada s-a desfasurat in toata ferocitatea sa. A ucis, fara discriminare, adversari politici si prieteni, preoti si militari, rude si ugandezi obisnuiti, amante si adolescente ridicate de pe strada, cu o cruzime patologica. Nu in ultimul rand, Idi Amin Dada s-a declarat antisemit si admirator al lui Hitler, caruia i-a ridicat si o statuie. Toate acestea s-au datorat unei intamplari nefericite. Inainte ca Idi Amin sa fie propulsat la putere, Israelul avea o serie de acorduri cu Uganda. Printre altele, instructorii israelieni ii antrenau pe pilotii militari ugandezi. Idi Amin dorea sa devina si el pilot militar, dar instructorii au refuzat sa-i dea atestatul. Motivul: Idi Amin avea fobie de inaltime si nu putea sari cu parasuta, element important pentru atestarea unui pilot, fie civil sau militar. Acest lucru a nascut in el o ura feroce contra Israelului: indata ce a preluat puterea, Idi Amin a anulat toate acordurile cu Israelul, si-a comandat o uniforma de maresal si doua medalii si i-a inaltat o statuie lui Hitler. In ciuda cruzimii extreme a regimului lui Idi Amin Dada, SUA si Marea Britanie l-au sustinut intens financiar si cu consilieri, deoarece Idi Amin se dadea drept anticomunist. Arme sofisticate americane au intrat astfel in arsenalul lui Idi Amin. In 1979, el a invadat insa Tanzania, tulburand echilibrul politic din zona si interesele marilor puteri. O forta alcatuita din rebeli militari ugandezi si armata tanzaniana l-au rasturnat de la putere. Idi Amin si-a gasit refugiul in Arabia Saudita, unde duce o viata linistita intr-o vila de la periferia Jeddah-ului. Uniforma excentrica de maresal a abandonat-o pentru portul traditional arab. Idi Amin s-a dedicat pasiunii sale de o viata: cresterea caprelor si a puilor de gaina.

Pol Pot a fost sustinut militar, umanitar si politic de Statele Unite, ca o forta antivietnameza

Bombardamentele americane asupra Cambodgiei dintre 1969 si 1972 - parte a razboiului din Vietnam - au facut 600.000 de morti in randul civililor si milioane de refugiati, dintre care 10% au decedat ulterior de subnutritie si epidemii. In aprilie 1975, regimul lui Lom Mol a fost inlaturat de trupele de gherila ale "Khmerilor Rosii", conduse de Pol Pot, o creatie a ideologiei revolutiei culturale din China. Pol Pot a golit orasele, deoarece considera ca mediile urbane sunt fiefuri ale educatiei burgheze, si a executat aproape fiecare cambodgian care avea studii, din acelasi motiv. Dupa bombardamentele americane, revolutia lui Pol Pot si a khmerilor rosii a produs in Cambodgia un al doilea holocaust. Piramidele de cranii ale miilor de cambodgieni ucisi de acestia au devenit astfel simbolul international al regimului lui Pol Pot, unul dintre cele mai exterminatoare de dupa al doilea razboi mondial. Se estimeaza ca circa 1,5 milioane de cambodgieni au cazut victime "furiei revolutionare" a lui Pol Pot si a khmerilor rosii. Dupa patru ani, in 1979, sunt eliminati de la putere de o invazie vietnameza, iar Pol Pot devine un factor "anti-vietnamez". Din acest moment, atitudinea Statelor Unite fata de Pol Pot se schimba radical. Agentiile de ajutor internationale incep sa fie presate de Washington, in anii '80, pentru a acorda "sprijin umanitar" lui Pol Pot si khmerilor rosii, inchizandu-se ochii asupra ideologiei genocidare a acestuia si luand in considerare doar rolul "anti-vietnamez" al lui Pol Pot, dupa rasturnarea sa de la putere. In acelasi timp, americanii ii inarmeaza pe khmerii rosii. In 1982, in eforturile de a izola Vietnamul, SUA insista ca intre cele trei grupuri "anti-vietnameze" sa intre si "Khmerul Rosu", care participa la negocieri.

Manuel Noriega a colaborat cu colonelul Oliver North in traficul "arme contra cocaina" din afacerea "Contras"

Bazele americane din Panama au ocupat, dintotdeauna, un rol special in geopolitica SUA privind America Latina. Atat pozitionarea Canalului Panama - legatura comerciala intre Atlantic si Pacific -, cat si faptul ca in Panama se gasea baza unor forte speciale americane, de interventie rapida in spatiul latino-american (celelalte doua contingente de forte speciale de interventie rapida fiind pozitionate in Germania si Japonia), au facut din Panama o tara foarte importanta pentru politica SUA din zona. Date fiind aceste considerente, nu e de mirare ca seful Garzii Nationale din Panama a fost mereu un absolvent al unei academii militare din Statele Unite si ca, politic vorbind, acesta a fost intotdeauna mai important decat presedintele tarii. In 1983, sef al Garzii Nationale din Panama a devenit generalul Manuel Noriega. Noriega era un vechi agent al CIA. Din 1976 il lega o stransa prietenie de George Bush, pe atunci director al CIA. La acea data, Noriega "cotiza" cu 100.000 de dolari anual la vistieria CIA. Din 1975, DEA ("Drug Enforcement Agency") - agentia anti-drog a Statelor Unite - furniza Casei Albe un raport amanuntit privind afacerile cu droguri ale generalului Noriega si anumite "legaturi politice" pe care acesta le avea la Washington. Casa Alba trecuse insa cu vederea raportul: generalul Noriega era un presonaj care "promitea" mult in plan politic. In epoca Administratiei Reagan, prietenia Noriega - Bush s-a adancit prin colaborarea cu fortele "Contras" din Nicaragua. Noriega a actionat impreuna cu colonelul Oliver North, punand teritoriul Panama la dispozitia taberelor "Contras" din Nicaragua, sustinute intens de Washington, si porturile panameze la dispozitia lui North pentru traficul "arme americane pentru cocaina", in ceea ce s-a numit apoi "afacerea Contras". Antrenarea fortelor "Contras" in Panama si faptul ca porturile panameze devenisera locul preferat pentru operatiuni secrete ale CIA au avut cele mai favorabile repercusiuni asupra lui Noriega, "omul nostru din Panama", cum i se spunea familiar la Washington. Planul de invadare a Nicaragua de catre fortele "Contras" a marcat insa primele divergente financiare intre Bush si Noriega. Pentru a participa la interventie, Noriega cerea prea mult! Raceala din relatia Noriega-Bush a devenit insa adversitate la alegerile prezidentiale din 1988, cand Bush candida la Presedintie. Noriega a comis atunci o mare greseala: l-a "avertizat" pe Bush ca ar putea furniza date care sa schimbe cursul campaniei prezidentiale, defavorizandu-l pe Bush, dar si CIA. Nimeni de la Casa Alba nu se indoia ca Noriega avea date extrem de compromitatoare privind traficul "arme contra cocaina", care il puteau implica nu numai pe Bush, dar si o intreaga echipa de la Casa Alba, CIA si serviciul secret al Pentagonului. Un inalt juriu din Miami si-a intrat imediat in atributii si l-a pus sub acuzare pe generalul Manuel Noriega pentru trafic de droguri. Cand Noriega a anulat alegerile din Panama, in 1989 - citand "interferente ale CIA" -, Bush a invocat principiile democratiei si a reluat acuzatiile inaltului juriu din Miami. Dupa o lovitura de stat esuata in 1989, presedintele Bush a declansat opreatiunea "Cauze juste", in decembrie acelasi an. O forta de invazie de 26.000 de puscasi marini a invadat Panama, a executat sumar 4000 de panamezi si l-a arestat pe Noriega. Mass-media i s-a interzis accesul mai multe zile, cat timp au avut loc executiile.

Noriega a fost luat prizonier, adus in fata juriului din Miami si condamnat la 40 de ani inchisoare. Printre "martorii" de la proces s-au numarat cativa mari traficanti de droguri, carora li s-a promis clementa daca il acuza pe Noriega (vezi "Afacerea Chandra Levi").

Cartea "Friendly Dictators", de Dennis Bernstein si Laura Sydell, prezinta si alti "dictatori-aliati" ai Statelor Unite: Hugo Banzer (Bolivia), Fulgencio Batista (Cuba), Peter Botha (Africa de Sud), Chiang Kai-Shek (Taiwan), Samuel Doe (Liberia), Francois si Jean-Claude Duvalier (Haiti), Hassan al II-lea (Maroc), Augusto Pinochet (Chile), Efraim Rios Montt (Guatemala), Anastasio Somoza (Nicaragua), Alfredo Stroessmer (Paraguay), Suharto (Indonezia), Rafael Leonidas Trujillo (Republica Dominicana), Jorge Rafael Videla (Argentina) etc.

Am citit articolul dar nu am reusit sa inteleg care este legatura cu tema discutata aici. Informatia de mai sus poate fi luata in considerare doar daca am face o discutie istorica a regimurilor dictatoriale. Numai si numai atunci ar fi cu adevarat necesara.


Acest topic a fost editat de Petru Ionescu: 20 Jul 2003, 09:12 AM

Legatura este urmatoarea: daca un dictator sprijina neconditionat interesele american, atunci el este un "bun dictator", parinte al patriei si stilp al democratiei; daca se opune intereselor americane, el este un "dictator rau", care asupreste poporul si trebuie neintirziat schimbat de la putere. Saddam Hussein a fost la inceputun "bun dictator", pe urma a devenit un "dictator rau". Simplu.

Multumesc pentru adaugire!
Dar cred ca teoria "dictatorului bun" nu-si mai gaseste aplicabilitate azi.

Pai toti emirii, sheicii si regii din Golf ce-or fi? Arabia Saudita, Qatar, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Kuweit. Si sint sprijiniti de americani, care isi au interesele lor acolo. Cind Irakul a invadat Kuweitul in august 1990, imediat s-au sesizat americanii...
si nu cred ca se poate spune ca in Kuweit e democratie.

"Democratia" este un concept care de regula este extrem ce pus in aplicare in tarile arabe, isi gaseste maxima rezonanta in lumea occidentala. Este ca si cum am incerca sa impunem Occidentului tipul de conducere din unele state arabe.
Cat despre "interesele" SUA in acea zona! De ce sa fim unilaterali?! Aproape fiecare stat european se afla in relatii economice si nu numai cu acestea. Si nu cred ca prin asta se da gir politic sau de alta natura "dictaturii".

Da, dar n-ar fi frumos si democratic sa se instituie un embargo asupra acestor state care nu respecta drepturile omului? Vreau sa zic, e usor sa impui embargo asupra Iugoslaviei, Coreei de Nord, Libiei pentru ca nu se supun regulilor internationale, mai greu e cu ashtilaltzi doldora de petrol.

Nu cred ca cei despre care vorbesti nu se supun regulilor internationale. SUA nu sunt singure pe scena politica internationala...

QUOTE

Oficialii americani din Irak investigheaza daca fii lui Saddam Hussein s-au aflat într-una din casele atacate astazi de armata americana, la Mosul în nordul Irakului. Nu se cunosc detalii ale raidului, dar se relateaza ca 200 de soldati americani au luat cu asalt casa, în sprijinul lor venind si elicoptere. În timpul luptelor puternice casa a fost distrusa si au fost gasite cadavrele a patru barbati. Exista informatii neconfirmate ca printre ei se aflau cei doi fii ai lui Saddam Hussein. Un colonel american, prezent la fata locului, a declarat ca în casa distrusa se aflau persoane care prezinta un mare interes pentru fortele americane. Statele Unite au oferit o recompensa de 15 milioane de dolari pentru prinderea celor doi fii ai lui Saddam Hussein, Uday si Qusay.

Sursa: BBC.ro

Un articol interesant dar la fel de critic ca majoritatea opiniilor de pana acum la adresa SUA si Marii Britanii:

http://adevarulonline.ro/index.jsp?page=ar...rticle_id=46357

Un alt articol de asta data despre livrarea unor informatii catre SUA cu privire la incercarea de "inarmare" a Irakului:

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?pag...rticle_id=46040


Acest topic a fost editat de Petru Ionescu: 23 Jul 2003, 09:36 AM

SONS DEAD

Sursa: CNN

Acest topic a fost editat de marky: 23 Jul 2003, 09:46 AM

Manipularea Jessica Lynch

Jessica Lynch, fata-soldat capturata de irakieni si "salvata", apoi, de un comandou american dintr-un spital din Nassyria, se va intoarce, martea aceasta, acasa, in mica localitate Palestine din vestul Virginiei, dupa aproape doua luni petrecute intr-un centru medical militar din Washington. "Jesse" a devenit intre timp o adevarata legenda in Statele Unite. Povestea ei, care a facut inconjurul globului, a emotionat milioane de oameni. O poveste plina de suspans, dar cu final fericit, despre darzenia si curajul unei tinere de numai 19 ani, dar si despre solidaritatea si eroismul camarazilor ei de arme care au smuls-o din ghearele inamicului. Toate televiziunile din lume au difuzat secvente dramatice filmate in timpul operatiunii de salvare, desfasurata in noaptea de 1 aprilie 2003. Aveau, in sfarsit, mult asteptata "stire pozitiva" in noianul de imagini sangeroase si informatii nelinistitoare caracteristice unui razboi. Operatiunea de salvare a fost cu siguranta un succes. Se pare, insa, ca a fost si un fel de "pacaleala" de 1 aprilie. Reporterii BBC care au investigat cazul au descoperit o cu totul alta poveste.

Ambuscada si "legenda"

Odiseea soldatului Jessica Lynch a inceput in ziua de 23 martie, cand convoiul militar in care se afla s-a ratacit si a fost atacat de fortele irakiene. Unitatea sa, apartinand Companiei 507 de Intendenta, se afla in mars fortat de mai bine de 70 de ore. Oboseala extrema si-a spus cuvantul. Comandantul unitatii, capitanul Troy King, a gresit drumul. In loc sa urmeze traseul stabilit, "Ruta Jackson", care ocolea localitatea Nassiriya, convoiul - format din 18 vehicule militare - s-a indreptat direct spre oras, controlat la acea ora de trupele lui Saddam Hussein. Cand capitanul si-a realizat greseala, era deja prea tarziu. Coloana incerca sa intoarca, in momentul in care s-au auzit primele focuri de arma. Colac peste pupaza, mai multe dintre vehiculele americane au ramas impotmolite in nisip. Pentru soldatii americani au urmat momente de haos si cosmar: echipamentele nu functionau, armele li se blocau, ba chiar una dintre masini a ramas in pana de motorina. Opt dintre vehicule - avand la bord 16 soldati - au reusit sa scape din ambuscada. Dintr-un total de 33 de militari americani, 11 au fost ucisi si 6 au fost luati prizonieri. Printre acestia din urma se afla si tanara Jessica Lynch.

Cu toate ca Pentagonul nu a oferit, la vremea respectiva, detalii despre ambuscada din apropiere de Nassiriya, presa americana a fost inundata de relatari care de care mai spectaculoase despre "eroismul" tinerei Jessica Lynch. Corespondentul postului de televiziune FoxNews a povestit despre incredibila "rezistenta" a unei fete decise sa moara cu arma in mana. Ciuruita de gloante, cu picioarele fracturate, injunghiata cu baioneta, "Jesse" ar fi tras pana in ultima clipa, golind mai multe incarcatoare in inamicul aflat la numai cativa pasi de ea. Abia cand si-a terminat munitia, a putut fi capturata de fedayinii lui Saddam. Calvarul ei nu se terminase, sublinia corespondentul FoxNews. Condusa la spitalul din Nassiriya, plapanda Jesse a fost legata de pat, batuta si interogata. Din fericire, dupa opt zile de tortura, ea a fost salvata de la o moarte aproape sigura de interventia la fel de eroica si de spectaculoasa a unui comandou american.

Misterul ranilor "secrete"

Prima "nota falsa" a acestor relatari a devenit evidenta atunci cand, dupa reusita operatiunii de salvare, reporterii americani au luat cu asalt micuta localitate Palestine din Virginia, pentru a sta de vorba cu familia Lynch. Jessica se afla inca intr-un spital militar din Germania. Intr-o transmisiune directa, un reporter de la FoxNews l-a rugat pe tatal "eroinei" sa descrie ranile fiicei sale, "impuscata si injunghiata in repetate randuri". "Nu stiu nimic despre asa ceva", a raspuns siderat Greg Lynch. "Din cate ni s-a spus, nu exista urme de glont. Fratele ei este acolo, in Germania, si am vorbit cu el la telefon."

Ulterior, familia Lynch a fost "sfatuita" sa nu ofere jurnalistilor informatii cu privire la capturarea si salvarea Jessicai. "Cu adevarat nu ar trebui sa vorbim despre acest subiect", a declarat, intr-o conferinta de presa, tatal fetei. El a explicat: "Investigatia este inca in desfasurare si nu putem spune deocamdata nimic." Familia Lynch a beneficiat de consiliere din partea US Army in ceea ce priveste modul in care ar trebui sa gestioneze presiunile mediatice, a marturisit un purtator de cuvant al acestei institutii. El s-a grabit, insa, sa adauge: "Armata nu le spune oamenilor despre ce au voie sau nu sa vorbeasca. Noi i-am sfatuit pe membrii familiei, insa ei beneficiaza de libertatea cuvantului si stiu ca pot vorbi despre orice doresc ei."

Totusi, de ce ar fi fost natura ranilor soldatului Jessica Lynch un secret militar? De ce era necesara o "ancheta" pentru a se sti daca tanara a fost sau nu impuscata, injunghiata sau chiar torturata? Orice medic legist putea constata cum stau lucrurile printr-o simpla examinare. De ce atata mister? Intrigati de caz, reporterii BBC au demarat propria lor investigatie.

"Jesse" prezenta leziuni specifice unui accident rutier

Corespondentul BBC John Kampfner a mers pe urmele Jessicai Lynch pana la spitalul din localitatea Nassiriya. Intr-o engleza foarte corecta, medicii de aici i-au relatat o cu totul alta versiune asupra evenimentelor. Doctorul Harith al-Houssona, medicul care a tratat-o pe prizoniera, a declarat: "Am examinat-o, am vazut ca avea o fractura la brat, o fractura la nivelul coapsei si o luxatie de glezna. Nu exista nici o rana prin impuscare, nici un glont in interiorul corpului, nici o plaga prin injunghiere - numai leziuni specifice unui accident rutier. (Americanii - n.n.) vor sa prezinte o imagine falsa. Nu stiu la ce cred ei ca le foloseste sa spuna ca a fost ranita de glont."

Un raport al US Army dat recent publicitatii confirma faptul ca Jessica Lynch a fost grav ranita dupa ce jeep-ul in care se afla a fost lovit de un proiectil si s-a izbit violent de un camion. Ceilalti trei pasageri din vehicul au murit pe loc. Dupa ce luptele s-au incheiat, irakienii au transportat-o pe Jessica la spitalul din oras. Medicii de aici sustin ca au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a o trata cat mai bine pe tanara prizoniera. A fost instalata in cel mai bun pat, singurul dotat cu aparatura de monitorizare. Una dintre cele doua asistente medicale care deserveau etajul a fost postata langa Jessica.

Operatiune de salvare, sau circ mediatic?

Surprizele nu se opresc, insa, aici. Nu numai episodul capturarii Jessicai Lynch a fost, se pare, mult "infrumusetat", ci si cel al "salvarii" ei spectaculoase din noaptea de 1 aprilie. La vremea respectiva, toate posturile de televiziune au difuzat imagini filmate "pe viu" in timpul interventiei comandoului american. Imagini desprinse parca dintr-un film de super-actiune. Se auzeau impuscaturi, se vedea focul la gura tevii. Fragmentele prezentate lasau impresia ca americanii erau atacati atat din interiorul cat si din exteriorul spitalului. Ulterior s-a aflat, insa, ca, la momentul cu pricina, trupele lui Saddam se retrasesera din Nassiriya de aproximativ 24 de ore. Mai mult. O serie de martori citati de BBC sustin ca fortele speciale americane stiau perfect acest lucru. Atunci, cu cine se mai "luptau" ca sa o salveze pe Jessica?

Medicii de la spitalul din Nassiriya s-au declarat socati de interventia "in forta" a comandoului american. Doctorul Anmar Uday a explicat pentru BBC: "Am fost surprinsi. De ce sa procedeze asa? Nu mai erau forte militare in oras, nu mai era nici un soldat in spital. Parca era un film de la Hollywood. Urlau "Go, go, go", cu arme si cu gloante oarbe, gloante oarbe si sunet de explozii. Au facut un spectacol din atacul american asupra spitalului - un film de actiune ca cele cu Sylvester Stallone sau Jackie Chan."

Reporterii BBC au mai facut o dezvaluire socanta: irakienii incercasera sa o predea pe Jessica Lynch americanilor cu doua zile inainte de intens mediatizata operatiune de salvare. Doctorul Harith al-Houssona se ocupase personal de "transfer". Cand ambulanta in care se afla ranita s-a apropiat de un punct de control militar, americanii au deschis focul. Vehiculul a fost nevoit sa se intoarca la spitalul din Nassiriya, cu tot cu "prizoniera".

Jessica Lynch este amnezica

Povestea soldatului Jessica Lynch este unul dintre cele mai uimitoare exemple de manipulare a informatiilor, considera corespondentul BBC John Kampfner. El este de parere ca in spatele acestei "legende" create artificial se simte influenta unor producatori de la Hollywood, care ofera Pentagonului "consultanta" pe "frontul propagandistic". Cel mai celebru dintre ei este Jerry Bruckheimer, cel care a produs filmul de actiune "Black Hawk Down". Bruckheimer a colaborat cu Pentagonul la realizarea unui serial de televiziune intitulat "Portrete din linia intai", care urmarea evolutia unor soldati americani in timpul razboiului din Afganistan, din 2001. Conceptul a fost dezvoltat apoi in timpul razboiului din Irak.

Pentagonul a respins vehement acuzatiile de manipulare lansate de BBC. Bryan Whitman, purtator de cuvant al Departamentului american al Apararii, a calificat drept "lipsite de temei si absolut ridicole" afirmatiile potrivit carora acesta institutie ar fi prezentat denaturat cazul Jessica Lynch. Eventualele exagerari au venit din partea jurnalistilor, nu a Pentagonului, a subliniat Whitman. El a precizat ca in nici un comunicat oficial nu s-a afirmat ca operatiunea de salvare a tinerei prizoniere ar fi intampinat rezistenta armata la spitalul din Nassiriya. Departamentul Apararii refuza sa-si asume vreo responsabilitate pentru speculatiile din mass-media. Bryan Whitman a explicat: "Pentagonul nu a emis nici un comunicat despre ceea ce i s-a intamplat soldatului Jessica Lynch, pentru ca nu a dispus de o asemenea relatare. Ea nu ne-a povestit nimic."

Singura persoana care ar putea lamuri lucrurile a ramas pana acum inaccesibila presei. Jessica Lynch a fost externata din sital pe 22 iulie. Medicii militari au anuntat insa ca ea sufera de o amnezie partiala si ca, dupa toate probabilitatile, nu-si va putea aminti niciodata nimic despre acest episod dramatic al vietii ei.


Sursa: ziua.net

Acest topic a fost editat de gio19ro: 2 Aug 2003, 12:27 PM

Au aparut o serie de informatii potrivit carora americanii ar fi folosit bombe cu napalm in Irak.
Un articol in acest sens poate fi gasit la http://www.ziua.net/docs/22633.html

Azi, 14 decembrie, a fost prins si arestat fostul lider al Irakului, Saddam Hussein.
La inceput totul parea mai curand o zvonistica, dar in urma testului ADN s-a facut o confirmare clara si fara echivoc.
Fostul presedinte a fost gasit intr-o stare destul de proasta, era mai slab si purta barba. Cu toate astea a reusit sa supravietuiasca si sa conduca din umbra gherilele impotriva trupelor coalitiei...

Acest topic a fost editat de Petru: 14 Dec 2003, 02:55 PM

A fost capturat de fapt sambata 13 dec., 8:30 pm ora locala (asta de dragul istoriei).
Am urmarit in direct conferinta de presa care a avut loc azi dimineata la ora 7 (ora NY) unde au aratat si un scurt videoclip cu examenul medical care i s-a efectuat (si care a constat in examinarea cavitatii bucale cu scopul de depista eventuale fiole cu cianura).
Restul de amanunte nu le mai dau ca probabil ca-s in orice ziar la ora asta.

Intr-adevar presa este plina de tot felul de informatii referitoare la prinderea lui Saddam... dar era de asteptat sa se intample una ca asta devreme ce este principalul obiectiv al americanilor in Irak...

Saddam Hussein nu se ascundea, ci era tinut captiv la ferma din Ad Dawar. Potrivit agentiei israeliene Debka, fostul dictator a fost luat prizonier de persoane din anturajul sau, pentru a obtine recompensa de 25 de milioane de dolari. Sechestrarea liderului irakian s-ar fi petrecut in urma cu aproximativ trei saptamani.

Negocierile dintre rapitori si militarii americani au fost intermediate de Jalal Talabani, seful Uniunii Patriotice din Kurdistan. Dupa obtinerea unor indicii suficiente, fortele americane si kurde au renuntat la tratative si au organizat operatiunea "Red Dawn".


Conditii minime de supravietuire
Lungimea si starea parului indica faptul ca Saddam nu mai folosise sampon de cateva saptamani. De asemenea, lungimea barbii dovedeste ca tot de atata timp nu a avut posibilitatea sa se barbiereasca. Groapa in care a fost gasit era primitiva si oferea conditii minime de supravietuire. Saddam Hussein parea infometat si batut. La aceeasi ferma au mai fost retinute alte doua persoane care incercau sa fuga. Mai mult decat atat, groapa era prevazuta cu o singura cale de acces, iar intrarea era blocata si camuflata cu pamant si caramizi. Este clar ca liderul irakian ar fi putut sa iasa de acolo numai daca ar fi fost ajutat de cineva din exterior. Asupra sa a fost gasit un pistol, dar nici urma de echipamente de comunicare. Initial, s-a spus ca mai avea doua arme AKM si o cutie de metal cu 750.000 de dolari. Dar, din declaratiile militarilor care au participat la actiune, a reiesti ca banii si pistoalele mitraliera se aflau in apropierea gropii, intr-o coliba de lut.

Potrivit analistilor agentiei israeliene Debka, toate aceste anomalii indica un singur lucru. Saddam Hussein nu se ascundea, ci era tinut prizonier.


Negocieri pentru recompensa
Dupa difuzarea ultimului sau mesaj audio (16 noiembrie, la Arabiya Tv), cu ocazia Ramadanului, Saddam a fost luat prizonier de apropiati de ai sai. Timp de mai bine de trei saptamani, liderul irakian a fost tinut sub pamant, la ferma din Ad Dawar. Intre timp, rapitorii au inceput sa negocieze cu americanii predarea sa, viu sau mort, in schimbul recompensei in valoare de 25 de milioane de dolari. Tratativele au fost intermediate chiar de seful Uniunii Patriotice din Kurdistan, Jalal Talabani. Avand in vedere circumstantele descrise mai sus, ar putea fi explicata docilitatea manifestata de dictator, descrisa de generalul Ricardo Sanchez ca fiind "resemnare". Nu este exclus ca, in momentul capturarii de catre militarii americani, Saddam sa ii fi privit pe acestia ca pe niste adevarati salvatori.

Sursa: ziua.net

Mai avem un pic si zicem "Sarmanul de el..."

Chiar "sarmanul de el..." nu. Insa toate atrocitatile legate de numele lui Hussein nu puteau fi efectuate decat cu ajutor, atat intern cat si extern ("agenturili") . Este bine ca l-au prins, este foarte bine ca il vor judeca, ar fi foarte bine daca procesul ar fi public. Dar am asa a o banuiala, ca nu se va pronunta nici un nume nou al vreunui colaborator de-al sau. Istoria se repeta.

Ce nume de colaboratori sa mai pronuntze ... ca-s toate pe cartile alea de joc, facute publice. Sau or mai fi si altii?

Nu stiu ce informatii are ziua dar eu am vazut aici (US) pe TV un interview cu cel mai mare ofiter in comanda care a fost la fata locului...pistolul era incarcat si era la centura, groapa nu era cu mult mai inalta decit lungimea unui om normal, stind in picioare si capacul de "caramizi" era de fapt stirofoam (parca polistirena)...usor de inlaturat. De asemeni s-a spus la TV si in ziare ca a fost descoperit in urma raidurilor facute pe baza de informatii de la prizonieri capturati, cu care deocamdata nu se negociaza nici o recompensa. Capturat sau ascuns , soarta ii e pecetluita.

Ma gandeam , de exemplu, la cei care i-au furnizat tehnologia armelor chimice (sau chiar armele chimice) folosite in anii '8o in razboiul cu Iran. Acelea chiar au existat, nu ca cele cautate de Mr. Bush. Or mai fi si altii...

Ultimele stiri din ziarele americane: se pare ca au gasit dovezi ca SH avea legaturi mult mai puternice decat s-a crezut, cu organizatii teroriste internationale. Presedintele Bush a declarat ca vor cere ca procesul va fi public, si e de parere ca daca SH va fi gasit vinovat, merita o condamnare la moarte. In acelasi timp, Vaticanul cere ca el sa fie tinut in viata, oricare ar fi deznodamantul procesului.

Din nefericire deja s-a hotarat ca nu va fi condamnat la moarte, cred ca asta ar fi fost cea mai potrivita sentinta pentru cineva care toata viata nu a facut decat sa persecute si sa ucida persoane nevinovate!

Las' c-avem acum ce dezbate (daca informatia o fi reala):

http://ro.altermedia.info/index.php?p=865&more=1&c=1

Daca da, atunci s-ar chema "momente inaltatoare din istoria US Army". Chiar si inregistrarea video e dragutza

Se pare ca lucrurile sunt destul de complicate... dar eu pana acum nu am reusit sa inteleg cum de s-a reusit performanta de a da publicitatii asemenea imagini, care sa recunoastem nu sunt dintre cele mai placute!!!