Efectul "Mailat" - Adolescent român hărţuit de poliţia italiană
Un adolescent de 16 ani este nevoit să suporte hărţuielile poliţiştilor din localitatea în care trăieşte împreună cu familia, pentru simplul motiv că este...român, deci, în viziunea autorităţilor italiene, posibil infractor sau, în cel mai bun caz, un imigrant de care se poate abuza în voie, statul român neacordând nici asistenţă, nici protecţie cetăţenilor săi din străinătate.

Montefortino, o localitate cu vreo 1500-2000 de locuitori din provincia Ascoli-Piceno, în "creierii munţilor" Sibillini, este de ceva timp scena unor acţiuni abuzive ale poliţiei italiene asupra unui tânăr de origine română.

La orice oră, de acasă ori chiar de pe stradă, adolescentul B.R.D. este ridicat şi dus la secţia de poliţie, în ciuda protestelor familiei ori a stuporii trecătorilor. Ori de câte ori are loc un furt, o spargere sau o tâlhărie prin împrejurimi, primul suspect este tocmai acest tânăr care întruchipează modelul perfect al unui "posibil infractor" - crescut fără autoritate paternă, un spirit rebel în familie, puternic influenţat, sub ameninţarea izolării şi a excluderii sociale, de un ambient juvenil local nu tocmai recomandabil - asupra lui putând plana orice acuzaţie, chiar şi nefondată, întrucât nimeni nu îl poate apăra, autorităţile române neavând nici o reacţie în astfel de situaţii, doar ne amintim cu toţii de aşa-numitul caz "Mailat"!

Numai că aici, în Italia, pe fondul unor realităţi infracţionale tot mai evidente şi prin prisma intoleranţei etnice manifestate din ce în ce mai acut în societatea italiană, cazul mai sus amintit a devenit "precedent" în modul de percepere a cetăţenilor români de către unii reprezentanţi ai autorităţilor: orice bănuială devine indiciu, orice denunţ este o probă, iar de aici până la şantaj nu e decât un pas!


Pe scurt, un minor este reţinut abuziv în repetate rânduri, acuzat de tot felul de delicte, întimidat şi obligat să recunoască fapte de care nici nu are ştiinţă ori să-i denunţe pe adevăraţii făptaşi, bănuindu-se că ar face parte din acelaşi grup de prieteni. La protestele familiei, poliţia ameninţă cu noi anchete şi acuze, deoarece este nevoie de un ţap ispăşitor pentru a demonstra superiorilor eficienţa în lupta cu infracţionalitatea juvenilă! Nesupunerea faţă de poliţie ar însemna refuzul "colaborării" pentru prinderea adevăraţilor infractori, şi prin urmare...autoincriminarea!

Peste puţin timp adolescentul va avea vârsta responsabilităţii legale, iar familia va trebui să asiste în continuare neputincioasă la persecuţiile autorităţilor ori la eventuala decizie a tânărului de a fugi de-acasă ori şi mai rău... Sunt oameni la capătul răbdării, cuprinşi de disperare în faţa nepăsării semenilor şi mai ales a autorităţilor româneşti răspunzătoare de tratamentul aplicat concetăţenilor noştri aflaţi departe de ţară!

Având o situaţie materială modestă, familia se află "la mâna" autorităţilor italiene, neputându-şi permite să plătească decât onorariul unui reprezentant legal din oficiu, care le-a recomandat deplina supunere, aşa-zisa "colaborare"cu organele de anchetă, pentru a evita...înrăutăţirea situaţiei!

Putem înţelege îngrijorarea autorităţilor faţă de creşterea infracţionalităţii juvenile, adolescenţii devenind adesea o problemă greu de "rezolvat" chiar pentru propria familie, însă nu vom putea fi de acord niciodată cu măsurile abuzive ale autorităţilor şi nici cu nepăsarea celor meniţi să apere drepturile cetăţenilor.

D.F.Păun

(www.ro-oriunde.com)