Scrisoare de rămas-bun
--------

Puţini aţi fost, v-aţi adunat
Şi ani la rând aţi tot răbdat
Să cad, să pic, să mor, să pier,
S-ajung nebun şi să disper.

Dar dragii mei, eu nu vă ştiu
Şi nici nu vreau să vă mai fiu.
Precoce sunt acum când spun:
Nu vreau să fiu nici rău, nici bun.

Tot ce-mi doresc e să v-ajut.
Nu port acum nici armă, scut..
Port doar cuvinte şi-amintiri,
Alineaturi şi trăiri.

Capul îl plec doar pentru voi.
Aţi câştigat fără război,
Deşi în umbre aţi plănuit.
Nu v-a ieşit, nu v-a ieşit.

Trăiam pentru că am simţit
Un sentiment pentru voi mit.
M-aş bucura dacă vreodată
Veţi fi aflat ce-i aia soartă.

Cum este scris alături s-ai
Un suflet precum cânt de nai,
Care să soarbă lacrimi mii,
Care să-ţi fie părinţi, fii

Şi frate, soră.. şi divin,
Care să soarbă şi venin,
Care te iartă când greşeşti,
Care iubeşte când iubeşti.

Iar fiecare rând vi-l scriu
E un regret ce încă-i viu
Căci v-am greşit şi vă aprob
S-ajung sub mila voastră rob.

Să sufăr merit, dar sunt laş
La câte crime-am fost părtaş..
Dar cel din urmă-al meu regret
E c-am putut atât s-aştept..

Pasiune în secret
--------

De şarmul ei se umple sala
Şi forfota se stinge-ncet.
Şi-aprinde glasul şi, năvalnic,
Cuvintele-i devin portret.

Orice sihastru se dezminte.
Să îi rezişti nu-i cu putinţă
De-ar fi să vie zmei, balauri
Ar înţelege-orice fiinţă.

Totu-i atent. Până şi praful;
Buretele pare vrăjit.
Un cânt boem parcă răsună
Din glasul ei necontenit.

Şi cum dansează-acele buze..
Te pierzi când numai le priveşti
Se-aprinde Soarele la ele,
Le-ascultă astrele cereşti.

De-ar fi răsplata cuvenită
Să-ţi vină-n poştă în colet..
Ce munţi, oceane! Ce palate!
Ar fi pachet peste pachet.

Dar nu-ţi doreşti tu vreo comoară.
Tu vrei să pui punctul pe i
Şi căciuliţă, când se cade,
La â din a sau î din i.

Şi din clătite, îngheţată
Eclere dulci, căpşuni cu frişcă
Te-aş sătura, nu doar şi poate
Căci orice-atingi din loc se mişcă.

Un crin ce înfloreşte veşnic..
Cuvinte nu-s a te descrie.
Când noaptea-acoperă grădina
În vis tu îmi apari doar mie.

a patra strofa, primul text - un surplus metric, l-ar rezolva o cratima intre 'umbre' si 'ati'.
e bine, e articulat - parca e urat sa propun sau sa sugerez, cand nu stiu scopul cu care le-ai asezat aici.

De ziua ta, fără tine
--------

Două persoane-am fost odată,
Zeci de cuvinte între noi..
Şi de-ar fi vis schimbat în faptă
Opt ani aş vrea să dai 'napoi.

De două ceasuri scriu un vers
Sau poate el e scris în mine,
Căci şi acum mai am de şters
Din lacrimile de la tine.

La geamul tău mă-opresc de dor,
Fără să am prilej sau veşti.
Am fost pe seară, am fost în zor,
Dar câteodată tu nu eşti.

Sau poate nu sunt eu bărbat să strig..
Să vezi cum gem, să vezi cum mor,
Să vezi cum ochii-mi plâng de frig
Şi sufletul de plânsul lor.

În taină te privesc, ştii oare?
Ce fel luceşti în ochii mei?
Şi cum c-un zâmbet oarecare
M-ai fermecat fără să vrei?

Şi cum să merg pe lângă tine
Sau un moment să-ţi fiu aproape
Când doar privindu-te îmi vine
Să te răpesc în orice noapte?

Nu pot ajunge-n alte braţe
Ori suflul alteia să-l simt.
Cu toate gândurile-mi hoaţe
Iubirea n-aş putea s-o mint.

Un la mulţi ani lipsit de lacrimi..
Nu ştiu, nu vreau şi nici nu pot.
Când mă cuprind atâtea patimi
Ce rost din minte să te scot?

Toate urările, iubită..
Şi toate nopţile să-ţi fie
La fel de tandre cum odată,
La fel de dragi mi-au fost şi mie.

Două cuvinte-ntotdeauna,
Două cuvinte tot mereu,
Două cuvinte zic într-una,
Două cuvinte: tu şi eu.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tãu
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miºcã dintr-un braþ
ºi câteva frunze îþi cad inainte.
Cu ovalul feþei se stã înclinat
spre o luminã venind dintr-o parte
cu mult galben în ea ºi multã lene,
cu trambuline pentru sãritorii în moarte.
Tu ai un fel al tãu senin
De-a ridica oraºele ca norii,
ºi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov ºi rece
ºi harta serii fãrã margini,
ºi-abia mai pot rãmâne-n viaþã
mai respirând, cu ochii lungi, imagini

[FONT=Arial][COLOR=blue][COLOR=green]Nichita Stanescu