Despre iubire toata lumea a auzit. Foarte multi au si iubit cate odata.
Sunt mai multe feluri de iubire in opinia mea. Multi pot sa le conteste, cum ca nu ar fi chiar atatea. Dar eu zic ca nu poti sa ai o parere clara despre un anumit tip de iubire decat daca nu ai trait-o niciodata.
Exista si cei care spun ca de fapt iubirea este una singura si nu de mai multe tipuri.
Iubirea de o persoana de care esti indragostit. Iubirea de un om apropiat (parinti, frati, prieten). Iubirea de Dumnezeu.
Despre acestea va propun, dragii mei, sa dezbatem. Sa analizam acest simtamant, sau ce o fi el.
Pentru inceput, eu as incepe cu niste intrebari la care, daca doriti, sa incercam impreuna sa gasim raspunsuri. Daca mai sunt si altele, evident ca trebuiesc puse.

Unde isi are originea iubirea?

Care este mecanismul ei?

Ce anume o declanseaza?

Ce anume o opreste?

Daca exista mai multe tipuri, prin ce (sau de ce) sunt diferite?

Nu va uitati, ca intrebarile sunt grele ... sau naive..., ideea este sa raspundem, daca putem, la ele ...

Cu cit intelectualizezi mai mult iubirea, cu atit o vei simti si trai mai putin...

Saldora

Da ai dreptate, dar scopul meu nu este de a o intectualiza, de a face o teorie, ci de a o intelege....

Cum de altfel se incearca si intelegerea religiei sau a credintei...

Eu zic ca se pot face discutii folositoare pe aceasta tema. De exemplu eu cred cu tarie ca iubirea isi are originea in suflet. Dar cei care nu cred ca exista suflet, ce or sa spuna? Poate ca sunt oameni care cred ca exista suflet, dar ca iubirea nu ar avea legatura zu el. Nu stiu... zic si eu ...De ce sa nu discutam despre asta ?! Poate se alege ceva bun din discutiile astea ... sper...

Multumesc de primire,
Iubirea e atunci cind iti simti tot corpul acordat la o intreaga gama a emotiilor... fie pentru cineva, fie atunci cind iubesti ceva.
Iubirea nu se pierde, nu tine cont de conditiile date, nu este daruita conditionat.

Dar de ce sa nu mergem mai departe?! Daca iti este foame stii ce sa faci, simti foamea in stomac si cauti mancare... poti sa spui ca ai un control, ca, cunosti fenomenul. Iubirea unde o simti? Si mai ales cum o alini? Sa analizam ce se intampla cand un baiat iubeste o fata, sau invers. Unii iti pierd chiar mintile. Deci fenomenul exista si e puternic. Poate omul oare sa constate mai mult despre iubire mai mult decat simpla sa existenta?

iar despre iubire?!
nu s-a tot vorbit despre ea?! chiar aici pe han...

Discutiile de aici vor fi diferite de cele de la "Dragoste si Sex"!

Pina acum nu am despicat iubirea in patru (ca firul) nici nu stiu ce-o sa iasa... patru iubiri? in acelasi timp?

Draga Secunda,
Recunosc ca mi-au scapat cateva posturi necitite de pe Han, dar nu am gasit niciunde raspunsul la ce am intrebat eu mai sus.

Daca gresesc te rog sa-mi indici topicul unde pot gasi si eu acele raspunsuri, sau, te rog, sa incerci sa raspunzi chiar tu la ele.

Catalin, iti multumesc. Sper ca vor fi total diferite de cele de acolo

Saldora... de ce sa n-o facem aici?

Clopotel, tu vrei sa stii de unde izvoraste iubirea? pentru cineva sau ceva...
Daca e vorba de dragoste, atunci de cele mai multe ori, intreaga noastra fiinta recunoaste in celalalt personificarea jumatatii. (intilnirea de peste veacuri, reintilnirile karmice)

despre iubire/ dragoste

acolo se face apoi referire la alt topic.
ok, poate intrebarile tale nu au un raspuns acolo insa se puteau lansa in cadrul unuia dintre cele doua topicuri.

off topic: Merci Secunda, dar acolo nu este locul pentru o astfel de analiza ... eu aici vreu sa pun punctul pe i ,si cu ajutorul vostru ... deci, please, daca esti dornica sa filozofezi pe tema asta, poti sa o faci aici cu toata increderea, iar acolo sa stai la gura sobei cu lucruri mai de suprafata, iar la dragoste si sex cu exemple din practica.

Sa continuam cu ce ne propusesem...

Iubirea... Un subiect interesant!... Sau poate nu... Ce inseamna ea? Ce este?
Stiu si eu... acum sunt alaturi de persoana iubita, in mica mea camera de camin, in orasul pe care nu-l pot suferi, asteptand sa vina o noua zi plictisitoare si plina de dispret...dar nici nu-mi pasa! De ce? Paentru ca ea este aici si asta-i tot ce conteaza! Iar cand ea este departe de mine, chiar daca la 60 de km departare, totul capata dimensiuni gigantice si vine peste mine, se prabuseste, ma inghite! Parca imi soarbe toata vlaga, puterea de a trai!
Iubirea este ceea ce ne anima, ce ne tine pe planeta asta...este ceea ce ne face oameni!
Iubirea nu este o necunoscuta...astea le rezolvi pana la urma prin ecuatii...
Iubirea este un mister ce asteapta in adancul sufletului tau pentru a fii relevat...iar cand aceasta se intampla, intreg Universul iti este la picioare!

Iubirea este cel mai frumos sentiment pe care il putem avea. Fie ca este dragostea pentru fiintele dragi noua, fie ca este persoana iubita, este cel ami nobil sentiment. Asa cum zice in Sfanta Scriptura, "Dar daca dragoste nu am, nimic nu sunt". Si asta nu se aplica numai in cazul dragostei de Dumnezeu, asa cum probabil se refera textul respectiv, ci in intreaga viata.
Dragostea este o taina minunata, insa la care nu cred ca vreunul dintre noi doreste cu adevarat sa ii afle secretele. Atata timp cat suntem inconjurati de ea, vom trai fericiti.
Sa fiti iubiti!

E o mare diferenta intre a Iubi si A fi Indragostit de cineva.
Iubesti pe mama, tata, fratele, sora, prietenul, prietena.
Te indragostesti doar de o persoana de sex opus (unii or sa ma contrazica aici )
Sunt intelesuri ale cuvintelor de mult pierdute.

Macar ca in cartile lui Sadoveanu, barbatii isi spun intre ei "Te iubesc" cu atata usurinta, fara sa se gandeasca nimeni la vreun pacat... Atat am de spus pentru azi.

Tot asa pot spune si ca te indragostesti de viitoarea ta sotie dar ajungi sa o iubesti,nu?Asa ca la un moment dat, iubirea si a fi indragostit se confunda...Totul e sa stii sa le diferentiezi.

Sunt de acord ca dragostea si a fi indragostit sunt concepte diferite si privesc un alt fel de relatie. Nu sunt de acord ca dragostea si iubirea sunt diferite.
Dupa umila mea parere, poti fi indragostit toata viata de aceeasi persoana, pentru ca in fiecare zi, descoperi la ea noi lucruri care te atrag si mai cred ca daca iubesti cu adevarat, nu ai cum sa inseli(orice ar insemna asta) persoana aceea, indiferent daca ti-e partener, parinte, frate sauCei care sustin sus si tare ca iubesc dar....inseamna ca de fapt nu iubesc!
Ca sa incerc un raspuns: cred ca iubirea a aparut odata cu Adam, indiferent cum a aparut el si asta din nevoia omului de companie. Oamenii nu sunt facuti sa traiasca singuri!

O mica corectie: daca e sa ne luam dupa Biblie,iubirea a aparut odata cu Dumnezeu... dar nu despre asta e vorba acum!
Se poate considera, cred, ca iubirea este o forma superioara si mai complexa de dragoste...esti indragostit la inceput, insa la sfarsit iubesti...
Care-i inceputul si care-i sfarsitul? Asta depinde de fiecare din noi...

Eu am facut intotdeauna diferenta intre A fi indragostit si A iubi.
I-am spus unei tipe ca sunt indragostit de ea dar m-am ferit sa-i spun ca o iubesc, pentru ca nu stiu sigur.Eu nu pare sa impartaseasca sentimentul si de aceea pana cand nu va fi reciproc nu o pot iubi sau nu ii pot spune "te iubesc".Ok...e o diferenta intre aceste doua concepte care nu consta numai in reciprocitatea sentimentului.Nici nu m-am gandit la o diferenta...sa vedem:
-eu intai ma indragostesc si apoi iubesc...mi se pare normal.nu stiu daca doar mie mi se intampla...nici nu mi s-a intamplat inca, itrucat sunt destul de novice si de tanar.Dar asa mi se pare mie ca trebuie sa se intample.De fapt, ce inseamna a fi indragostit ?Am cautat in dictionar dar definitia nu m-a multumit...definitia se poate simti cel mai bine...se poate gasi intr-o poezie in care nici macar nu se gaseste cuvantul Iubire, Dargoste, A iubi, etc.
-intrucat ma indragostesc intai si apoi iubesc, atunci e clar ca exista o diferenta intre ele.Nu pot sa gasesc acum...Mai ziceti si voi...

Eu iubesc dimineata cand ma trezesc sanatoasa si cu zambetul pe buze, cand pisicile mele torc, cand pomii imi bat cu ramurele-n geam, imi iubesc colegii, toaletele, calatoriile, trandafirul meu japonez, fratele meu floral, imi iubesc umbra care imi arata ca exist pe acest pamant atunci cand ma indoiesc ca as mai fi, si multe, tare multe altele pe care le stim cu totii si nu as vrea sa va plictisesc cu ele. Dar ... dragostea este altceva, frumos - sau urat - fiecare asa cum stie si cum a avut propria sau propriile experiente.

M-a lovit pleonasmul din titlul discutiei:
"Iubirea-O Taina Necunoscuta?!" Clopotel...unde ai auzit tu asa o exprimare?

Iubirea e o taina si ramane o taina pentru cei care nu o constientizeaza, iubirea e peste tot in jurul nostru.
Asa cum eu va iubesc pe toti cei de pe han, si sunt sigura ca sunt multi cei care nu stiu.

Asa cum spune si INCEPUTUL VIETII iubirea este respectul , consideratia , si impartasirea fata de o persoana ; iar dragostea ... e cea cu sexul opus care daca vrei sa stii de unde izvoraste ... pai e din creier o reactie de hormoni ) caci altfel nu ai putea fi indragostit de mai multe persoane atractia fizica sustinuta de o oarecare consideratie ajunge la casatorie .... care intr-un caz fericit dureaza ... in cazul comun NU DUREAZA . Dragostea este limitata de timp iubirea nu ar trebui sa fie.

Iar cine spune ca dragostea e cu inima si nu cu creierul sa isi reconsidere cunostiintele de biologie ... ca na ...sa zicem ca am putea amplasa droagostea in sira spinarii sau in creierul mic dar in inima )

Inima a fost aleasa ca organ al dragostei caci foarte multe neimpartasiri sau dezamagiri in dragoste provoaca tahicardie
, iar atunci cand suntem cu persoana iubita sau o intalnim ritmul batailor se accelereaza etc ...toate din cauza CREIERULUI

NU mai stiu cine a spus dar a spus bine : DRAGOSTEA ESTE USOARA , OAMENII SUNT CEI CARE O COMPLICA.

Asadar RESPECT CONSIDERATIE INCREDERE IMPARTASIRE ( a unor experiente etc ) asta este iubirea

Aspectul care mi-a atras mie atenţia, referitor la o relaţie de iubire între un bărbat şi o femeie, este acela că întotdeauna unul va iubi mai mult decît celălalt. Ba, chiar există (destule) cazuri cînd unul iubeşte de nu se mai poate iar pe celălalt nici în cot nu-l doare...

Ştiu că enunţ o utopie, dar ce bine ar fi să poată apărea o reciprocitate perfectă între cei doi!!

Secretul nu este sa fie egali ci sa altrneze rolul iubitului cu cel al iubitorului intre cele 2 persoane ( vb despre cupluri)..pastrand astfel echilibru fara monotonie

Originea? Hai sa incerc:
Pentru atei: La inceputuri, cand oamenii s-au adunat in triburi, au inceput sa aiba o anumita constiinta de grup. Persoanele din jur au devenit mai apropiate, nu din considerente emotionale, ci economice. Fiecare contribuia intr-un anumit fel la prosperitatea grupului. Chiar si animalul acela specific grupului, care era vanat cu preponderenta, si care devine cu timpul totem-ul comunitatii, are un loc specific, drag am putea spune, in inima si mintea fiecaruia din comunitate. Deci, pot spune, conform acestui rationament, ca IUBIREA s-a nascut din RATIUNE.
Pentru credinciosi: Dumnezeu e iubire, asa cum spunea cineva aici. L-a creat pe Adam cu dragoste. Deci "IUBIREA" in sine, exista si nu trebuie cercetata. Dar daca e sa ne referim la dragostea dintre barbat si femeie, Dumnezeu i-a facut-o pe Eva, lui Adam, din anumite considerente rationale. Deci IUBIREA s-a nascut din RATIUNE !
Ce paradox ! Si se spune ca atunci cand iubesti, iti pierzi uzul ratiunii....
q.e.d.

Eu as lega iubirea de altruism. Mi se pare ca esentza iubirii este cuprinsa in aceasta notiune: a fi inclinat sa faci ceva spre binele altei fiinte, cu pretul chiar al diminuarii binelui propriu. Sub aceasta umbrela cred ca intra iubirea "paminteasca" -- cea fatza de partener de viatza, fatza de copii, fatza de prieteni etc. Iubirea fatza de Dumnezeu mi se pare ca nu poate fi subsumata acestei idei. Acolo e mai degraba vorba de altceva: recunostintza, multumire, supunere si asumarea unui scop fatza de care natura pacatoasa a sufletului nostru are mereu tendinte de deviere.

a

subscriu la definitia data de contraste, de fapt asta e definitia data iubirii de viata, dupa parerea mea, dar sentimentul de iubire este prea complex pentru a fi definit asa usor...
cand iubesti esti relaxat, calm si multumit, zapacit, razi cu usurinta, esti optimist si plin de entuziasm, uiti sa mananci, nu te ingrijoreaza nimic, cooperezi usor si iti revii usor dupa suparare, in unele cazuri iubirea poate fi insotita de alte emotii: frica, anxietate sau vinovatie... in concluzie trebuie deslusite mai intai celelalte sentimente si trairi pe care le genereaza iubirea ca sa putem in sfarsit sa spunem care sunt tainele ei....

Urmărindu-ţi, ideile, Amenhotep, trebuie să-ţi mărturisesc că mie nu mi se pare a exista diferenţă între iubirea "pămîntească" şi cea faţă de Dumnezeu şi asta chiar din cuvintele pe care le foloseşti tu. Cu foarte mici corecţii de interpretare şi de denumire, eu zic că ceea ce necesită una, necesită şi cealaltă.

@J-ENGRAMME
Interesantă concluzie, că iubirea s-a născut din raţiune. N-am mai auzit-o pînă acum.

DA iubirea naste din ratiune .... de ce trebuie sa fie opuse ? SEX & RATIUNE se intampla mai des sa fie opus , dar iubirea si ratiunea ??? SUNT OPUSE ??

Cainele isi iubeste stapanul intr'un mod involuntar si neconditionat ( aparent ) cainele te iubeste pt ca faci parte din haita sa , pt ca ii dai mancare pe care el astfel nu trebuie sa o vaneze , ii asiguri tot ce are nevoie ... nu e IUBIRE e instinct de conservare.

Hmm... Eu ma gindeam ca nu poti sa te simti "inclinat sa faci ceva inspre binele lui Dumnezeu, cu pretul chiar al diminuarii binelui propriu". Pentru ca lui Dumnezeu nu-i poti face bine, nu-i poti adauga bine, el este binele plenar si nu are nevoie de bine din partea ta pentru a se desavirsi. Daca e cineva sa aiba nevoie de bine, atunci noi suntem aceia, nu Dumnezeu (si asta poate explica dragostea Lui pentru noi -- se simte inclinat sa ne faca binele care ne lipseste --, nu a noastra pentru El!).

De aceea simt aceasta distinctie, intre dragostea "lumeasca" si cea pentru divinitate.

a

Am înţeles, prietene Amenhotep, pe acest (ultim) fir logic da, e o distincţie.

A face bine unei alte fiinţe, chiar cu preţul binelui propriu înseamnă, totodată, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea recunoştinţă, supunere etc faţă de Dumnezeu subînţelege implicit a fi înclinat să faci ceva spre binele altei fiinţe. De aia eu ziceam ce ziceam.

Cum pui tu problema, da, e altceva. Vorba ta: Hmm!

Xcross, acum si eu am inteles ce ziceai. Dar am o observatie:

Cele doua relatii subliniate de mine mai sus ("inseamna" si "subintelege implicit" -- mai ales aceasta din urma) par a vrea sa spuna ca rezulta din altceva. Or, ele nu rezulta din nimic (sau eu nu vad din ce), ci trebuie presupuse chiar din definitia iubirii de Dumnezeu.

De exemplu, stiu ce este aceea "a avea recunostinta fatza de X". Tu spui ca daca X = Dumnezeu se "subintelege implicit" ca de-aici deriva inclinatia mea de a face bine altei/altor fiinte. Eu... nu inteleg. Pot intelege daca-mi dai prin definitie: "'Recunostinta fatza de Dumnezeu' nu este precum recunostinta obisnuita, din dictionar, ci este o notiune diferita, care presupune sa fii inclinat sa faci bine altora." Da, atunci e clar. Dar dupa o astfel de definitie, sincer, nu mai are nici o valoare sa afirmi ca pe o "descoperire" ("demonstratie") faptul ca... ma rog, faptul cu pricina. Doar l-ai luat prin definitie. El nu vine ulterior ca o intelegere mai profunda a unor relatii care nu se banuiau cind am definit, nu vine sa ne uimeasca, ci... cade in banal (in virtutea imediata a definitiei). Nu mai este o subtilitate, nu mai este o consecinta "adinca"...

Makes sense ce zic?

a

Si daca nu crezi in D-zeu ? Nu poti iubi? Sau nu poti face bine unei alte fiinte, total altruist ? A fi rational si a iubi in acelasi timp, implica cumva si anumite ratiuni de "contrabalansare"? Se afirma destul de des ca iubirea "inalta","purifica". Eu cred ca te leaga si mai mult de uman. De firesc. De viata de zi cu zi. Daca iubesti si te desprinzi de real, incepi sa-ti construiesti o lume iluzorie in care cei iubiti sunt cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai drepti.... te muti, de fapt, in sfera povestilor si risti sa gresesti si sa ranesti. Deci, mi se pare mult mai indicat sa ramai in sfera rationalului.

Cred ca stiu ce inseamna iubirea fiindca iubesc acelasi om de vreo 10 ani. Tot timpul asta iubirea mea s-a transformat dar doua lucruri au ramas aceleasi 1. nu puteam sa-mi iamginez viata fara el si 2. chiar si cand imi venea sa-l strang de gat, totusi nu ii doream raul , nu voiam sa sufere.
Am auzit un prieten care dupa o relatie frumoasa de cativa ani de zile divorteaza si care a spus " nici nu cred ca a fost iubire intre noi vreodata". Si eu cand am auzit asta, i-am spus sotului meu atunci " indiferent ce se intampla intre noi doi , macar stium sigur ca intre noi a fost iubire " . Adica pentru mine e ceva de neinteles sa ia dubii daca ai iubit sau nu, ata timp cat iubirea e un sentiment atat de puternic.

Si cum ziceam, iubirea mea a evoluat in timp. Nu intru in detalii ca sa nu devin patetica. Dar tocmai am realizat ca nu stiu cum a evoluat iubirea lui. Hmmm , il intreb in sera asta

Acest topic a fost editat de toxic: 28 Jun 2004, 07:04 PM

@ Amenhotep
Sînt realmente încîntat să descopăr alt gen de raţionament decît cel pe care-l am eu în cap. Mai învăţ cîte ceva! De exemplu ceea ce numesc eu o "înlănţuire logică din aproape în aproape" tu numeşti o cădere în banal, o scădere a subtilităţii şi/sau pierderea adîncimii consecinţelor. E interesant să-ţi urmăresc demonstraţiile... atît cît mă ţine puterea, căci trebuie să recunosc anumite rateuri în a pricepe. Oricum, eşti un bun teoretician. Cît priveşte iubirea vizavi de Dumnezeu şi aproapele, în conexiunile lor logice şi nu numai, ar trebui să facem un ocol prin teologie... dar simt eu pe cineva care de abia aşteaptă să ne tasteze că sîntem off-topic.
@ J_ENGRAMME
Se poate iubi, cu voia ta, şi fără a crede în Dumnezeu. Numai că eu şi cu Amenhotep intraserăm într-o daraveră dialectică...
@ toxic
se poate deduce f. simplu, din ce scrii (de către mine, mă rog, nu răspund pt. alţii), că în acest moment ai o iubire destul (?) de puternică cu/faţă de soţul tău. Să dea Dumnezeu ca ea să dureze mult, mult de tot!