Povesti Frumoase Pentru Copii Frumosi :) |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Povesti Frumoase Pentru Copii Frumosi :) |
22 Mar 2004, 11:57 AM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 2 Inscris: 12 January 04 Forumist Nr.: 1.787 |
Buna dragi forumisti.
M-as bucura tare mult daca stiti vreun link sau aveti diverse povesti frumoase sau pline de intelepciune sa le faceti publice. O sa scriu si eu cateva, insa vreau sa citesc mai multe pentru ca imi plac foarte mult. Anyone ?! Incep eu: Era Odata .... Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea si ca toti ceilalti, Iubirea. Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde, si isi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: ‘Bogatie, ma poti lua cu tine?’ ‘Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.’ Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava, ‘Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?’, ‘Nu te pot ajuta, Iubire raspunse Orgoliul,aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava’. Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa el ‘Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine ‘, ‘Oh Iubire’ raspunse Tristetea, ‘sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumit incat nu auzi ca il striga. Dintr-o data o voce spuse: ‘Vino Iubire, te iau cu mine . Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea: ‘Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?’ ‘Era Timpul’ raspunse Cunoasterea. ‘Timpul?’ se intreba Iubirea, ‘Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?’ Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse: ‘Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata’. Acest topic a fost editat de Roces: 22 Mar 2004, 05:42 PM |
|
|
6 Apr 2004, 07:21 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 233 Inscris: 31 March 04 Forumist Nr.: 2.844 |
Hmmm...am ramas cateva secunde blocata!Mi-a placut povestioara ta...mult!Copilul,adolescentul si batranul din mine au fost incantati!Bravo!Nota maxima!!!
-------------------- "Eu cred ca infernul exista.Dar cred ca exista aici,pe pamant.Asa cum aici,pe pamant,e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul."-Octavian Paler
|
|
|
16 Apr 2004, 01:27 AM
Mesaj
#3
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.034 Inscris: 22 September 03 Din: brasov Forumist Nr.: 824 |
Povestea Dragostei (autor anonim)
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana l a urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca. Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mu lt, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU. -------------------- iubeste timpul si mie lasa-mi dorul |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 April 2024 - 06:50 AM |