Un proverb zice
" daca vrei sa fi fericit o clipa- razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata - iarta."
banuiesc ca majoritatea de pe forum vor alege Iertarea.
Pe acestia i-as intreba cum functioneaza "mecanismul" iertarii la ei.Iarta din cauza ca e o virtute crestina? din cauza ca nu se pot razbuna si iertarea vine ca resemnare? (nu cred ca ar fi cazul la noi pe forum) Iarta ca sa-si demonstreze taria de caracter si superioritatea fata de cei care le gresesc?Sau din dragoste fata de cei care le-au gresit?

De obicei iert dar nu pot sa ma abtin de la mici impunsaturi, ironii sau mici apropouri mai mult sau mai putin subtile. Asta, daca ne gandim la ceva cat de cat minor. Cand e vorba de ceva mai grav singura forma de razbunare pe care o practic e indiferenta. Consider ca daca e o persoana de caracter, constiinta sa ma va razbuna din plin. Daca nu, din contra, nu e o persoana de caracter inseamna ca nu merita sa-mi mai pierd timpul cu ea, razbunandu-ma. Desi, daca mi se ofera ocazie intr-un moment destul de apropiat intamplari s-ar putea sa ma razbun. Insa, de obicei, uit. Nu tin multa vreme supararea si oricum, am alte metode de a-mi defula resentimentele decat razbunarea.

PS: Carmi, daca acest topic (si, de altfel, si cel cu Violenta) ar fi fost postate la "Peripetii la gura sobei" (care, de fapt, tot "Cafeanea" a ramas) ce-ar fi fost? Eu zic ca nu prea tin de filozofie aceaste probleme (topicuri).

De curand mi'am dat seama ca nu e asa usor sa ierti. Si in nici un caz nu ajunge sa zici "Te'am iertat".
Eu am zis, dar n'am facut... imi tot aduc aminte de ce a facut el si lucrurile nu mai pot fi ce erau. Nu mai pot avea incredere in el si il judec in continuare pentru fapta sa.
In acelasi timp, nu cred ca alternativa la a ierta este a te razbuna.
Sa ierti inseamna sa uiti? Nu cred, pentru ca ar fi chiar imposibil. Cred ca inseamna sa te comporti ca si cum nu s'ar fi intamplat nimic. Gresesc?
In anumite situatii mi se pare tare greu, chiar imposibil sa ierti.... si totusi eu as vrea sa pot ierta.

Iertarea e esentiala, cu conditia sa fie ceruta. A ierta fara nici o noima reprezinta o greseala. Daca ii ierti cuiva greselile la infinit fara sa-ti ceara va ajunge sa creada ca i se cuvine si ca i se permite. Inseamna ca iertarea trebuie sa urmeze unei pareri de rau. Atunci devine eficienta. Considerata ca o doctorie poate fi si benefica si nociva, in functie de felul in care o administrezi.

Eu ma simt bine atunci cand iert. Este foarte dureros cand te raneste cineva, nu mai vorbesc de cazuri in care iertarea pare imposibila, insa daca nu ierti, nu poti avea decat furtuna in suflet. Daca cineva mi-a facut un rau foarte mare, il iert dar nu va mai primi niciodata increderea mea. Poate ca intr-un fel si uit ce mi-a facut insa o sa-l evit pe acel om si din pacate, il voi trata cu indiferenta. Adica mai rau decat cu antipatie, din punctul meu de vedere. Uneori ni se pare ca ne-ar fi mai bine daca ne-am razbuna... insa tot neimpacati ramanem in final si gustul amar nu se sterge. Asa ca eu pledez pentru iertare. E unul din lucrurile frumoase pe care le putem oferi semenilor nostri. Nu trebuie neaparat sa fie ceruta in opinia mea. Daca as astepta sa iert numai cand persoana isi cere iertare as putea astepta toata viata.... si nu merita.

Iert, nu pentru ca celalalt s-a umilit in ochii mei sau pentru ca mi-a cerut iertare. Iert, pentru ca sa nu port in suflet nici o tristete.

Da, dar ii poti face rau celuilalt, pentru ca celalalt va persista in greseala. De fapt problema e sa ierti, dar sa si atentionezi in acelasi timp.

Cat despre razbunare... nu cred ca trebuie sa mai vorbesc. Contul meu de mail e martor

Vorbiti la general, insa astfel de lucruri se discuta luand in considerare fapte concrete.De exemplu eu nu ma pot ierta nici pe mine pt unele greseli facute...Si nu-i pot ierta pe unii..De obicei iert, las de la mine, uit...Insa sunt 2-3 cazuri in care nu pot ierta toate persoanele intamplarii.De fapt nu pot ierta nici una , macar.Si nici nu pot uita...Adevarul asta e: daca nu ierti, intr-adevar ai furtuna in suflet. Insa nici sa ma razbun nu pot.Ce-as rezolva cu asta? Mi-as incarca constiinta cu alta povara, cu alta greseala.Nu ma pot bucura de raul altuia, decat, eventual pe moment.Dar imi trece in secunda urmatoare.Si apoi il compatimesc pe acel cineva,pt ca nu-mi place sa vad oamenii suferind.Era o vorba, nu mai stiu cine a zis-o , dar avea mare dreptate:"A gresi e omeneste, a ierta e divin" Si ma ghidez dupa aceasta vorba.Si mi-e bine asa.Decat cu sufletul macinat de ganduri de razbunare.

Tare imi vine sa ies din sfera generalului si sa va spun exact ce mi s'a intamplat... dar m'as simti prost fata de "acuzat"... este vorba despre lucruri prea personale pentru un forum.
Voi incerca sa generalizez putin, pentru a iesi din alta sfera, cea a intimitatii.
Un el m'a mintit, m'a facut sa sufar si m'a lasat sa sufar cu toate ca putea opri asta fara mare efort. Si eu l'am facut pe el sa sufere. Diferenta este ca eu nu puteam opri suferinta sa.
I'am spus ca l'am iertat... dar inca ii reprosez ca m'a lasat sa plang.
Am avut o discutie in care el s'a explicat, dar eu nu am prea inteles cum a putut fi rau.... si acum mi'e tare greu sa redeschid discutia.
Acum avem un statutul de prieteni, asta e partea cea mai rea. Mai uit ce a facut... dar imi mai si aduc aminte.

Din pacate, multe lucruri pot fi iertate doar de cel de sus. Eu iert greselile facute fara intentie de rau, si razbun la cele intentionate. Iar cand gresesc, nu cer iertare...astept pedeapsa ce mi se cuvine si asta chiar daca nu am facut-o intentionat.

Stiu ca multi nu o sa fie de acord cu mine, dar asa sant eu.

Si afirm asta in ciuda faptului ca am sa " pierd " niste " prieteni " pe aici.

Sorin.

eu cred in bunatatea oamenilor. sunt constienta ca pot suferi asa (am si patit'o deja... vezi mai sus) dar cred ca am mai multe de castigat.
cum cred in bunatate nu cred in razbunare. raul nu trebuie dat mai departe, el trebuie dat mai departe ci trebuie oprit.
uite, Sorin de exemplu, nu te cunosc mai deloc, dar cred ca esti bun. Mi'ar face mare placere sa te conving ca razbunarea nu foloseste la nimic. Te face sa te simti mai bine? De ce?

Nu stiu daca este normal sa nu iertam decat daca ni se cere asta... Am observat pe-aici ca mai sunt si din cei ce nu cer niciodata iertare (sau o fac rar !) dar sufletul lor sensibil intelege mai profund faptul ca au ranit pe cineva si... nu se cadea!
Personal nu tin minte sa-mi fi gresit cineva rau-rau, si sa nu-l fi iertat. Dar asta nu inseamna ca i-am si marturisit-o. Pur si simplu l-am scutit de un eventual "second time". Cat despre razbunare... am simtit-o INTOTDEAUNA. Nu a mea, ci a destinului. Ca si Afrodita, primul instinct a fost de a spune: "Dumnezeu ... nu bea rachiu !..." Apoi: "Saracu' om! Poate i-o fi venit mintea la cap cu ocazia asta,dar parca nu chiar asa tare trebuia pedepsit!"
Intrebarea este: suntem noi cu adevarat constienti de cate ori a trebuit sa fim iertati pentru ca am intrat incaltati in sufletul cuiva, si poate-a avut nopti nedormite doar fiindca se intreba "de ce"? Poate acea persoana ne-a iertat deja demult, dar cum ramane cu propria noastra valoare morala? Avem cumva remuscari? Da! Ala a gresit, ala a facut, ala a dres... Dar ce ne arata oglinda constiintei noastre? Nu raportandu-ne la aceleasi persoane care ne-au ranit, ci la cele pe care nu le bagam deloc in seama, dar au si ele un suflet la fel de sensibil ca si-al nostru...

Ai dreptate, trebuie sa ne gandim si noi la cum ii afectam pe ceilalti. Doar ca de multe ori poti sa ranesti pe cineva si sa nici nu'ti dai seama.
Nu pentru ca nu ne pasa de ceilalti ci pentru ca unii oameni sufera din motive pentru care noi nu am suferi.

Iertarea ca si razbunarea isi au rostul lor. Trebuie sa ierti cind cel care a gresit recunoste ca a gresit si il vezi ca regreta sincer cele intimplate.Sa te razbuni pe cineva care iti cere iertarea e cruzime.
Sa ierti pe cineva care nu are regrete pt fapta facuta, si continua sa dea cu flit la toata lumea, mi se pare prostie curata.Aici isi are rostul razbunarea, daca e facuta cu cap.Daca nu poti , atunci incearca sa-ti stergi din memorie incidentul . Razbunarea supradimensionata e iarasi cruzime.
In sens invers, am mai spus treaba, pt mine e f important sa ma ierte persoana fata de care am gresit, nu altcineva.
Oricine poate face greseli involuntare.Important e sa aibe taria sa le recunosca, nu sa incerce sa le dea o alta interpretare.

da'mi si mie, te rog, o situatie in care e recomandat sa te razbuni.
cum te razbuni? si ce rezolvi cu razbunarea asta?

Atta,
Nu e "recomandat" sa te razbuni. Dar in anumite situatii cind cel care greseste stie cum sa scape si de lege si iti da cu tifla, daca am posibilitatea sa ma razbun ( mai bine zis sa-i arat ca medalia are doua fete) o fac. Si-ti garantez ca sint citiva care si-au invatat lectia. Altfel o sa faca si in continuare, pt ca vorba aia, toata lumea intoarce obrazul. Un smecheras d-asta are nevoie de 3 lucruri ca sa traiasca bine: apa, aer si un fraier. Sincer, am fost in ultima categorie de citeva ori si mi-am invatat lectia. Asa ca acum merg pe principiul orice nas isi are nasul. Daca eu nu supar si deranjez pe nimeni, cu ce drept se baga altii in viata mea?
Lamurita?
Repet, nu sint adeptul razbunarii cu orice pret. Dar citeodata e buna.

Acest topic a fost editat de bdl: 20 Jun 2003, 02:45 AM

bdl, ce zici tu pentru mine e plata (ca in "dupa fapta si rasplata") si nu razbunare. Razbunarea, cel putin in mintea mea, este o fapta care depaseste in uratenie fapta care a provocat-o.

Nu sunt adepta razbunarii, si dispretuiesc razbunatorii. Razbunarea nu face decat sa escaladeze o problema, nu aduce rezolvare niciodata ci perpetueaza raul, magnificat...

Cand cineva a gresit fata de mine incerc prima data sa inteleg de ce a gresit, ce l-a facut sa spuna ce-a spus sau ce l-a facut sa faca ce a facut. Daca ramane de neinteles pentru mine (rar, ca sunt buna la gasit scuze) prefer sa dau din mana a lehamite si sa-mi traiesc viata mai departe. Nu pot sa traiesc amarandu-mi sufletul pentru greselile altora. Eventual nu mai vreau sa le fiu prin preajma - asta e alta poveste.

Nu iert pentru ca mi se cere iertare, iert pentru ca nu pot duce in spate povara altuia. Am iertat de multe ori fara sa mi se ceara iertare. Daca cineva m-a ranit, "te rog sa ma ierti" nu-mi schimba sentimentele. Numai atunci cand eu am decis ca nu are rost sa sufar in continuare, abia atunci pot sa iert. Nu intotdeauna e usor sa ierti, insa. Marturisesc ca exista in viata mea un om pe care nu il pot ierta desi incerc din rasputeri.

As vrea ca cei caror am gresit sa ma ierte la randul lor, pentru ca niciodata nu am facut-o cu intentie - nu pot si nu vreau sa fiu rea cu intentie.

Bine , mai , misti... Daca asa vrei tu...? Da sa stii ca eu te-em iertat inainte ca tu sa apuci sa-ti ceri iertare...!
... Draga de ea ! Da pe cine sa ranesti, tu, pe forumul asta, dragutza? Ia... te rog frumos, nu ma face sa-mi schimb impresiile !...

Nuuu, Omu'Bun, nu ma refeream la forum, ci in general, in viata.
E imposibil sa nu gresit cuiva, candva, in viata.

Chiar daca gresesti,important e sa ai taria sa-ti recunosti greseala si sa-ti ceri iertare.

Bineinteles le prefer pe amandoua in egala masura.
Nu e nimic mai frumos sa ierti si sa mai dai o sansa.
Si nu e nimic mai eficient decat sa te razbuni pe cel pe care l-ai iertat,i-ai mai dat o sansa si el s-a cacat din nou in capul tau.Iertarea nu e un pasaport pentru Rai.
Iertarea e pentru cine o merita. In Lumea asta ,daca ar fi numai Iertare ,toti Derbedeii si-ar face de cap.Exemplu: Saddam Hussein al Iraqului.Americanii nu l-au iertat si bine au facut.Germanii si Francezii l-au iertat insa Americanii i-au salvat si pe ei de ca cacatul in cap.Dar Francezii n-o sai ierte pe Americani si se vor razbuna cu toate ocaziile.Drept care si politica imi da dreptate,he..he...

Balaure,
Am prins ideea.Vad ca ai un tic verbal, folosesti mult cuvintul c....at.Incearca sa-l pui ceva in genul cum l-am pus eu.Un sfat doar.

Eu unul nu ma simt nici bine iertand, nu consider iertarea o virtute sau o calitate, nu stiu... nu prea m-am gandit mult la asta. Zic aceste lucruri pentru ca, in general, eu nu ma supar. Si acum, fara sa imi fie luat in nume de rau, nu prea ii inteleg pe cei care se supara si nu iarta.
Nu zic, exista greseli, unele mai grave decat altele, dar mereu putem ierta. Cel putin la mine, nu pot spune ca a existat vreo persoana care sa imi fi gresit atat de rau incat sa spun ca nu mai am ce vorbi cu ea, ca nu o pot ierta sau chestii de genul acesta. Asa cum v=-am mai zis... nu prea ma supar. Iar cand o fac, imi trece foarte repede. E mai bine asa,. cred eu...

P.s> Imi cer scuze daca voi cand cititi nu agsiti logica in ceea ce am scris - am baut destul de multa bere, ca preludiu pt bac, si s-ar putea sa am o exprimate ce lasa de dorit... Imi cer, deci, scuze...

Lasa genicoane ca-s pe aceeasi lungime de unda cu tine, io te inteleg, tocmai beau neste bere si de la oboseala...Iote ce iese
Bafta tutoror celor ce dau bacul luni!! Va tin pumnii!!
P.S. Sor-mea a luat examenele , atestatele si restu' ce-o mai fi dat ea.Ea era la profesionala, de aia a dat inaintea voastra!!

Balaure, hai sa-ti zic "bun venit!" dupa o scurta meditatie. Ca ne vei respecta si intelege pe fiecare in parte, cu bune si rele, ramane de vazut si vei fi tratat ca atare. "Femeile" de pe acest forum nu-s ale mele si nu stiu cat de mult bine le-ai facut spunand asta, inainte sa-ti faci o parere din macar cateva postari . Parerea mea e ca nu stiu pe care din ele ai impresionat , intrand din prima zi cu... sexu' pe tava! Macar sa-ti fi pus un servetel sub el !...
Iar dac-am spus ce-am spus la topicul cu pricina, a fost si fiindca iti citisem deja "foaia matricola " in dialog cu... Colonelu'. Si-atunci mi-am amintit un banc sec : Se duce Bula in cancelarie si ii zice dirigintelui: "Popescu m-a trimis la dracu' !" "Si tu ce-ai facut?" "Pai am venit la Dvs. !" Aici suntem intr-o mare cancelarie, Balaure!...

Depuneti efort sa iertati? Va doare? va e greu sau dimpotriva acordati ierterea cu usurinta?
daca e usor a ierta e din cauza unui suflet mare si a unei tolerante sau indulgente spirituale?

Hmm..Carmi, io nu mi-am pus intrebari din astea..Pur si simplu iert , sau nu Insa cel mai greu imi e sa ma iert pe mine ...

Pe mine ma iert usor - nu-s perfecta si ma accept asa cum sunt.

Cat despre ceilalti, iert pentru ca nu vreau sa traiesc cu sechele din cauza actiunilor lor. Nu e nici spiritual, nici din bunatate. Din comfort.
Ma repet cred daca spun ca este inca o persoana din viata mea pe care se pare ca nu o pot ierta, dar vreau sa cred ca sunt aproape de punctul unde o sa spun "nu a stiut mai bine de atat"...
Cred ca usurinta cu care ierti ceva are de-a face cu gravitatea faptelor cat si cu numarul lor.

"Oricine poate face greseli involuntare. Important e sa aibe taria sa le recunosca, nu sa incerce sa le dea o alta interpretare."

Nu sint de acord. Daca aceeasi fapta sau vorba poate fi interpretata in asa fel incit nu mai este o greseala, e o greseala mai usoara sau nu se stie cine a comis greseala, e dreptul vinovatului sa incerce. E adevarat ca nu trebuie sa o faca decit daca are intr-adevar sanse sa fie crezut si sa nu fie prins si nu e genul de persoana care se da usor de gol. E bine sa iti asumi raspunderea. E si mai bine sa iti ascunzi greselile. Ce nu stii nu te doare, sau ce nu stiu altii nu ti se poate reprosa.

Iertarea si razbunarea nu stabilesc situatia dinainte de greseala. De aceea, e mai bine sa ascunzi greseala daca poti.

Cel mai bine e sa iti asumi raspunderea.

Cel mai bine e sa nu fie necesar sa iti asumi raspunderea. Daca ai gresit, nu trebuie sa iti asumi raspunderea decit daca ceilalti stiu ce ai facut si nu poti contesta ca e adevarat. Daca poti, norocul tau. E ca in proverbul "hotul neprins e negustor cinstit". Mai bine sa creada altii ca nu ai facut nimic rau decit sa le dai socoteala pentru ce ai facut.

Acest topic a fost editat de MonicaV: 12 Jan 2004, 04:30 PM

Monica, da' nu mai bine e sa nu faci nimic rau? Pt ce sa faci rau?? Decat sa fac un rau mai bine nu mai fac nik, vegetez, ca-s mai castigata..Macar ma aleg cu odihna..
Geez, mai , cred ca tie-ti place sa uimesti lumea...

E mai bine sa nu faci rau, dar oricine mai greseste, nu? Asta nu inseamna ca e obligat sa recunoasca. Sa va dau un exemplu. O femeie a facut cafea intr-o masina de cafea dar lipsea o piesa sau nu a fixat-o bine, asa ca curs toata cafeaua pe jos. Asta era acasa la altcineva si proprietara nu era acolo. Eu as fi facut curat si nu i-as fi spus proprietarei daca nu era evident (de exemplu, daca nu raminea ceva stricat sau murdar, iar in cazul acesta nu a ramas). Persoana care facuse cafea a facut curat dar i-a spus stapinei casei, cu toate ca n-a prins-o.

Reformulez. Din punct de vedere karmic, cel mai bine sa iti asumi raspunderea.

Cum adica "din punct de vedere karmic"? Nu cred ca faptul de a iti asuma sau nu raspunderea iti influenteaza soarta. Nu are nici o legatura decit in masura in care influenteaza consecintele reale (de exemplu, ce zice persoana fata de care ai gresit). Or, daca nu stie, nu se supara.

@ tudy - in urmatoarea viata o vei duce foarte bine - ai o rabdare ingereasca
@ Monica - TU STII CA AI GRESIT -nu te deranjeaza?! Chiar daca nu stie nimeni altcineva.

Acest topic a fost editat de denise_d: 12 Jan 2004, 07:42 PM