Dragi colegi de discutie,

Este prima data cand scriu in acest forum si profit de acesta ocazie pentru a va saluta pe toti. Cu ajutorul acestui mesaj voi deschide o discutie despre influenta religiei asupra felului in care traim si asupra directiei in care societatea noastra se indreapta. Starea de fapt in care ne aflam in acest moment este urmatoarea: "Daca cazi bolnav pe strada si nu poti chema salvarea, nimeni nu se opreste sa te ajute sau doamne fereste sa te duca cu masina la spital. Daca cineva iti fura portofelul cu toate actele si te afli departe de casa nimeni nu te imprumuta nici macar cu bani de bilet. Daca te uiti la o fata/femeie necunoscuta poti avea surpriza de a te intalni cu "prietenul" persoanei respective, care iti spune hotarat "asta e prietena mea vezi-ti de treaba" si asta ar fi cazul fericit, a se retine cuvintele (a mea)".
Am luat aceste trei cazuri concrete ca puncte reprezentative ale timpurilor pe care le traim, nedreptati sunt multe si nu ar ajunge nici 100 de pagini pentru ca sa vorbim despre toate.
Dar hai sa vorbim despre cele trei de mai sus. Dupa cum bine se stie, a ajuns chiar un gest de rasul lumii sa ajuti pe cineva.Pai dar nu este normal??? Bolnavul care cade pe strada poate fi contagios sau pur si simplu un betiv, iar "eu" trebuie sa ajung la servici cat mai repede, doar nu o sa consum benzina cu el/ea. Daca cineva iti cere bani de un bilet poate sa fie foarte bine un hot, un cersetor sau cineva pus pe glume iar persoana respectiva trebuie neaparat evitata. Doar nu ne-au spus parintii nostrii cand era mici "nu vorbiti cu strainii"?? Iar daca am o prietena frumoasa normal o apar din toate puterile ca doar am vazut cu totii ca toata lumea sta la panda ca sa o fure sa o faca sa fie "a lor" si sa nu mai fie "a mea".
Adevarul este ca aceste lucruri le facem cu totii pentru ca suntem fortati de imprejurari. Cu totii simtim, chiar daca unii dintre noi nu isi mai dau seama de asta, dorinta de ajuta persoana aflata in necaz, si de a vb cu prietena unui necunoscut cunoscand-ul astfel si pe el si facandu-ti un nou prieten sau de a-ti lasa persoana iubita "nepazita" avand certitudinea ca nimeni nu va incerca "sa o fure".
Dar asta s-ar intampla intr-o lume perfecta iar lumea in care traim este departe de asa ceva.
Aceste lucruri nu sunt regelementate in vreo legislatie, ele sunt lasate la libera alegere a omului sau... nu?
Exista totusi niste legi care reglementeaza aceste lucruri. Este vorba de "legea divina" a religiei crestine.
Religia crestina spune "ajuta-ti aproapele", dar nu spune care "aproape", pentru majoritatea indivizilor unii oameni sunt mai aproape ca altii. Sigur iti ajuti cel mai mult familia care este de veacuri "nucleul societatii", intr-o mai mica masura prietenii si mai putin obligatie vecinii, dar restul...nu sunt chiar asa de aproape. Si de ce? Apropierea pe care omul o simte si o intelege de fapt este legata de sex si de legaturi de sange. Si daca incearca cumva sa se "apropie" in acest mod de o persoana necunoscuta sufera consecintele scrise in "cartea sfanta". Dumnezeu il va pedepsi cu siguranta!
Un bun crestin se infioara cand citeste despre practicile sexuale din roma antica, le asociaza cu luptele cu gladiatori cu masacrul oamenilor nevinovati si cam cu toate nedreptatile ce se petreceau Roma antica, care nu erau putine.
Asadar putem observa un fenomen asemanator distrugerii CAP-urile dupa revolutia din '89. Ajutat fiind acest fapt si ca religia evreilor si vechiul testament, care facand o mica paranteza pedeapsea cu moartea sau schingiuirea orice practici sexuale considerate"necuvincioase", blamau aceste practici in epoca crestina ele au iesit cu totul din sfera legalitatii divine.
Sigur ca da, poftele carnale sunt diavolul, aveti grija ca ardeti in iad s-a spus iar consecintele sunt evidente.
Asa cum nu poti opri un rau de lava, nu poti opri nici poftele omului si a nu se uita ca fructul oprit este cel mai dulce. Pentru a preveni insa distrugerea satului (satul este o metafora care descrie lumea din ziua de azi), raul de lava poate fi insa deviat.
Indiferent de legislatie si pedepse, vorbesc de cele omenesti si nu de cele divine care exista peste tot, nimic nu poate opri de ex. practicarea prostitutiei. Activitate care raspandeste gelozie, scandal, boli venerice si ucigasul SIDA. Dar poate fi controlata prin legalizare acesteia, notiune pe care unii buni crestini o resping din start. Astfel si ofer un alt exemplu prin controlul de boli al persoanelor care practica asemenea meserie s-ar reduce riscul transmiterii acestora. Si cu ce a gresit femeia care contacteaza HIV de la sotul infectat? Si poate o transmite si copilului inca nenascut?
O sa va las sa va ganditi la cele de mai sus si va voi expune in continuare o idee care este doar pentru persoanele cu mintea deschisa. O intrebare simpla in aparenta si oarecum firesca.
Nu credeti ca a venit vremea pentru o schimbare?



------------------Cazacu Adrian Nicolae-----------------Doar adevarul te poate elibera---------

Imi cer scuze moderatorilor nu stiu cum s-a trimis mesajul de 2 ori, cred ca a fost o problema de browser, o sa am grija sa nu se mai intample!

Bine ai venit la Han!

Voi muta acest topic in cadrul subforumului 'Dezbateri'.

Copacul, nu generaliza, eu nu pot sa trec pe langa un om cazut la pamant fara sa-l ajut (961 e numar gratuit ), zilele trecute o batrana m-a oprit pe strada si, cu lacrimi in ochi, mi-a spus ca o talharisera niste tigani si m-a rugat sa-i dau 30000 de lei pentru autobuz...nu am ezitat nici o secunda, la o adica, suma respectiva, pentru mine, nu reprezinta decat o bere sau un pachet de tigari, la care sunt dispus oricand sa renunt pentru a ajuta un "aproape"!
Nu inteleg cum ai ajuns tu la concluzia ca, a ajuta pe cineva e "de rasul lumii"...
Problema pe care o expui tu, exista, intr-adevar, dar nu poti sa ma faci sa cred ca oamenii ca mine, dispusi sa-si ajute aproapele, au devenit o exceptie de la regula!

Despre ce schimbare este vorba? Întreb (simplu si firesc...) deoarece se pare că mintea mea nu este chiar complet deschisă. E întredeschisă

Ceea ce ma rogi tu este sa dau schimbarii un nume, nu pot , daca vrei sa iti descriu cum trebuie sa se produc atunci schimbarea de care vorbesc trebuie sa se produca incet treptat pornind mai intai din subconstient si afectand apoi lumea din jur, daca vrei sa iti spun ce trebuie schimbat in mod concret am sa iti spun doar ce nu este in regula si imi vei spune chiar tu ce trebuie schimbat.
Uite voi deschide 1 nou thread legat de unul dintre lucrurile ce se cer schimbate, prostitutia!

Toata vorba asta despre schimbare o sa spui tu, am mai auzit-o ,vorbim ,vorbim dar nu facem nimic.De ce? pentru ca ne este teama sa facem lucruri marunte pentru a realiza acea schimbare, vrem sa facem deodata lucruri mari, vedem ca nu se poate si apoi renuntam si...vorbim.De ce ne este teama de lucrurile marunte, datorita lipsei de incredere ca acele lucrui vor conta.
Am sa iti spun o poveste pe care mi-a spus-o un prieten.Bunicul sau,pe nume Mihail cand avea 20 de ani a vizitat o regiune din sudul Frantei numita Provence in 1913.Era o regiunea rurala sterpa si foarte saraca.Datorita defrisarilor masive si a practicarii agiculturii in excess solul devenit uscat si nefertil iar majoritatea animalelor salbatice au murit.Intr-o seara Mihail a poposit acasa la un pastor batran.Acesta desi foarte sarac s-a oferit sa il gazduie.Mihail a stat o vreme acasa la pastor si a observat cum acesta in fiecare seara aranja pe masa:ghinde ,conuri si alune separand pe cele stricate de cele bune.Ne mai putand sa rabde Mihail l-a intrebat pe pastor, de ce faci asta?Iar pastorul i-a raspuns ,vino cu mine maine cand plec cu oile la pascut si vei vedea.
In fiecare zi cand pleca cu oile pastorul lua cu el ghindele, conurile si alunele intr-un saculet si dupa fiecare 10 pasi facea cu toiagul o gaura in pamant arunca acolo o samanta si apoi o acoperea cu pamant cu piciorul."Dupa cum vezi plantez copaci", zise pastorul."Dar esti batran!" ii raspunse Mihail,"nu vei mai apuca sa te bucuri de acesti copaci si nici nu esti sigur ca vor creste"."Da,dar acesti copaci vor face cuiva un bine odata si vor vindeca acest pamant uscat.Eu s-ar putea sa nu ii mai vad dar copii mei ii vor vedea.NU stiu daca vor creste dar am incredere in mine si ca stradui sa plantez cat mai bine semintele lor."
Peste 20 de ani Mihail a vizitat din nou localitatea Provence si s-a minunat de ceea ce a vazut.In locul desertului uscat era o padure de copaci plina de viata si de cantecele pasarilor.Pastorul inca mai traia dar era prea batran ca sa se mai dea jos din pat,iar cei doi baieti ai sai se intorsesera de la oras ca sa il ajute.Autoritatile care au crezut la inceput ca aparitia padurii era un miracol, s-au hotarat sa ii dea batranului pastor o pensie mare luna de luna pana cand acesta va muri , cand au aflat de la localnici ca padurea fusese plantata de acesta.
Deci vezi,daca un singur om a putut face atat de mult pornind de la atat de putin, dar mai multi oameni adunati care au aceleasi idei vor cu adevarat sa faca o schimbare?
Putem fi uniti prin idei si prin scop.

SPECIAL pentru omu_vexx

Draga omule_vexx,

Stiu ca exista oameni ca tine altfel cred ca m-ar apuca durerea de cap zilnic
Nu ai spus nimic de restul mesajului.Am deschis un nou subiect cu sondaj despre legalizarea prostitutiei,mi-ar placea sa iti vad raspunsul si pe acolo.Toate cele bune!

Nu se intampla asa mereu. Si nu trebuie sa fii un bun crestin ca sa ajuti. Nu cred ca legile divinitatii reprezinta factorul hotarator. Eu de pilda as ajuta un om, desi nu apartin vrenei[] religii. Si multe persoane pe care le cunosc ar ajuta un om la nevoie fara sa fie prea credincioase.

Problema este ca de multe ori cei pe care vrei sa ii ajuti vor sa te pacaleasca, de aceea ai sentimentul de neincredere. Trebuie sa ai mare grija cand esti pus intr-o situatie de genul acesta.

De asemenea nu inteleg de ce ti se pare socant faptul ca unii oameni nu dau ajutor? Eu nu sunt socat pentru ca nu ma astept sa primesc si nici nu cer ajutor.

Asa este dupa cum am spus mai devreme dorinta de ajuta vine din subcontient la fel ca si dorinta de a filtra sau poate a face altceva cu prietena altuia si parca ai vrea ca totul sa fie bine si apoi sa te intorci la prietena ta fara nici un fel de consecinte sau repercusiuni.Fata respectiva sa se intaorca la iubitul ei si a doua zi sa va intalniti intamplator de ex, si sa mergeti la o pizza sau la un film.Din pacate nu se poate face lucrul acesta si multe altele despre care voi vorbi cu voi.

Tolstoi are o scurta poveste, care se aseamana dubios de mult cu relatarile despre batranul pastor: Un mosneag sadea meri. Cineva i-a spus: "De ce mai sadesti merii astia? Va trece mult pana or da rod, si mere de la ei tu tot n-o sa ajungi sa mananci". Mosneagul a raspuns: "Eu nu voi manca, dar vor manca altii si imi vor multumi".

Vezi tu, este intr-adevar nevoie de o schimbare, si ea se va realiza, in timp, insa nu va putea porni de la faptul ca un individ sau un grup isi propun ad-hoc sa schimbe ceva in societate. E nevoie de ceva mai mult, e necesara o motivatie, care sa fie primita cu deplina constienta de unii oameni. In prezent, ideea unei lumi mai bune nu poate constitui o motivatie, pentru ca oamenii au ajuns prea sceptici. Pildele evanghelice iarasi nu ar avea cine stie ce efect, pentru ca s-a creat o scindare intre viata cotidiana si cea religioasa.

Cred ca inainte de a ne propune sa schimbam lumea, ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai sincer: Ce e cu lumea asta? Ce rol are pentru sufletul uman existenta sa pamanteasca? Dar, inainte de toate, ce ne aduce certitudinea ca aceste intrebari isi au rostul, ca ar putea exista cu adevarat un sens al acestei lumi?

Daca ajungi pana acolo incat sa afli un raspuns just la astfel de intrebari, atunci abia incepi sa realizezi ce presupune o schimbare in bine, si de cata devotiune si, totodata, suferinta, este nevoie pentru a o putea realiza. Sigur, ne putem spune ca batranul pastor a reusit atat de mult, pornind de la lucrurile cele mai marunte. Insa problema nu se rezuma la atat, trebuie sa ne dam silinta sa cautam in noi insine fortele care-l pot determina sa se schimbe si pe aproapele nostru. Cum am ajunge, cu alte cuvinte, la punctul in care oamenii sa inceteze a mai realiza defrisari ca aceea de care ai amintit?

Din pacate, raspunsul cautat se gaseste tocmai acolo unde omul doreste sa-l caute cel mai putin. Multe lucruri se intampla in prezent care iau in stapanire cugetele multor oameni. Pe de o parte, avem extinderea conceptiei care se increde orbeste in faptul ca stiinta materialista este aceea care determina progresul omenirii si singura in stare sa inteleaga in mod riguros omul; apoi, Biserica si multe grupari religioase aparute in ultimele secole, confruntate cu neputinta de a mai da un raspuns necesitatilor de intelegere ale omului, scormonesc si intorc pe toate fetele vechile documente, in speranta de a putea aduce la lumina ceva care sa-l aduca pe om mai aproape de Dumnezeu; filosofia la randul ei a cazut intr-un soi de nominalism, pierzandu-se in discutii nesfarsite asupra intelesului unor concepte abstracte, ce nu mai au nici un fel de legatura cu realitatea; o multitudine de miscari spirituale, ce pot fi incadrate sub termenul generic de New Age, se extinde in tot mai multe colturi ale lumii, insa de multe ori sunt vehiculate niste idei cu totul nastrusnice, sau se ajunge sa se realizeze un amalgam incalcit pornind de la cele mai diverse directii spirituale.

Cu toate silintele omului, ceva pare totusi sa nu se innoade, undeva apare o ruptura in viata noastra de astazi. O cale de schimbare reala trebuie sa tina cont de aceasta, trebuie sa plece de la adevaratele necesitati ale omului actual. Altfel am duce o batalie, fara sa stim de fapt cum sa luptam...

Maracine, frumos discurs, din pacate lumea nu se va schimba niciodata...echilibrul acesteia va fi mentinut tot timpul de catre o mana de persoane care nu-si pun prea multe intrebari cand e vorba de ajutorarea aproapelui.
Pana la urma, in scurta perioada care ne este rezervata pe acest pamant, cred ca ne-am dovedi mai mult utilitatea ajutand o persoana aflata la ananghie, decat angrenandu-ne intr-o "misiune de salvare a lumii", care oricum va muri odata cu noi!

Da prietene,

Ai expus problema cum nu se poate mai bine,mi-ar face placere sa te intalnesc intr-o zi si sa discutam la un ceai deoarece beau foarte rar si nu fumez(nu are nici o leg cu religia pur si simplu a fost alegerea mea)
Pentru a ne da seama ce este in neregula cu lumea, trebuie sa pornim de la "alegere".Cum? Mai intai vom pune omul adica pe noi in centrul universului si vom porni de la nevoile noastre de baza, care de altfel sunt comune intr-o mare masura tuturor ,de a avea prieteni ,de a iubi ,de a face sex samd.Vom incerca sa facem alegeri pornind de la nevoile noastre de baza ,eliberandu-ne mintea de orice influenta exterioara venita de la dogme, obiceiuri sau orice altceva.
Apoi vom separa alegerile care fac rau semenilor nostrii ex.dorinta de ucide, de a bate pe cineva de cele care le fac bine dorinta de a ocroti , dorinta de a face dragoste.
Vom selecta alegerile care fac bine lumii din jur, acesta alcatuiesc un comportament, il vom numi comportamentul A.
VOm numi comoprtamentul nostru normal de zi cu zi, influentat de dogme de obiceiuri si chair de realitatea de zi cu zi(ex.pazaste-ti prietena pentru ca s-ar putea sa o pierzi), comportamentul B.
Dupa aceasta vom suprapune comportamentul A peste comportamentul B, exact ca in cazul unei grile, si vom gasi pe langa similaritati si o multitudine de DIFERENTE.
De aceste DIFERENTE trebuie sa incercam sa scapam si singurul mod in care putem sa o facem este impreuna.

raspunsul de mai sus a fost pentru maracine cat despre omul_vexx, il voi lasa tot pe maracine sa ii raspunda

Chestia asta exista de mult si se face peste tot in lume.
Se numeste EDUCATIE.

Problema este ca nu toata lumea intelege lucrurile in acelasi fel. Nici macar educatorii.
Spre exemplu, cineva s-ar putea considera un binefacator atunci cand face sex, dar partenera si altii l-ar numi pur si simplu... violator.

Asa cum spunea candva un intelept:
"Doamne, da-mi puterea sa fac bine, dar mai ales da-mi suficienta minte ca sa deosebesc binele de rau."

Lasand la o parte faptul ca tu consideri ca exista un set de actiuni universal bune, aplicabile in orice colt al lumii, vrei tu sa transformi fiecare omenirea intr-un amalgam de entitati omogene, care actioneaza toate spre binele "grupului"? Vrei sa-mi iei mie dreptul de a-mi urma propriul drum in viata, indiferent de ideea de bine al lumii?

Ce e asa in neregula cu comportamentul din viata de zi cu zi? Mereu aduci exemplul cu prietena. Omule, indivizii fac cateodata asta, pazesc ce e al lor, int-o relatie ambii parteneri se au unul pe celalalt. A elimina dorinta de a proteja ce e al tau inseamna sa deschizi cale libera spre pierderea integtitatii individului. Nu inteleg ce e cu exemplul ala... Ca sa nu te temi ca iti vei pierde prietena, elimina teama din ideea de a o pierde? Adica, pentru a nu te teme ca te vei imbolnavi, pur si simplu nu te teme de boli? Este absurd, in opinia mea.

Aha, deci diferentele dintre oameni sunt sursa problemelor din ziua de azi. Ah, la naiba, ce ne facem, reinstauram comunismul? Scapam de diferente impreuna... ceva de genul "resistance is futile". Sa ne alaturam roiului.

Dupa tine, comportamentul uman este o grila? La asta se reduce individul, la o grila ce poate fi suprapusa cu o alta, susceptibila schimbarii.

Stii, daca lumea ar fi o masinarie imensa, sau un roi, atunci ar fi de la sine inteles ca toate componentele ei ar trebui sa respecte niste standarde... dar lumea nu e atat de organizata...

Acest topic a fost editat de Blakut: 17 Jan 2005, 09:03 AM

Draga Blakut,

Mi-ai dat un raspuns detaliat si foarte bine argumentat.Din punctul tau de vedere.
"Lasand la o parte faptul ca tu consideri ca exista un set de actiuni universal bune, aplicabile in orice colt al lumii, vrei tu sa transformi fiecare omenirea intr-un amalgam de entitati omogene, care actioneaza toate spre binele "grupului"? Vrei sa-mi iei mie dreptul de a-mi urma propriul drum in viata, indiferent de ideea de bine al lumii?"Nu eu nu doresc sa iti iau nici un drept, fiecare fapta are consecintele sale fiecare actiune provoaca o reactiune.Nu doresc sa iti iau nici un drept, vreau doar sa invat grupul sa riposteze impotriva ta daca le vei incalca tu vreodata un drept.
De ce dau mereu exemplul cu prietena?
Pentru ca vreau sa ii determin pe indivizi ca tine sa zica "Mereu aduci exemplul cu prietena. Omule, indivizii fac cateodata asta, pazesc ce e al lor, int-o relatie ambii parteneri se au unul pe celalalt. A elimina dorinta de a proteja ce e al tau inseamna sa deschizi cale libera spre pierderea integtitatii individului. ", mai ales "al tau" imi place cum zici.Din ceea ce spui pe prietena ta o compari cu un obiect casnic ce trebuie protejat impotriva hotiilor,bravo, sper sa afle vreodata cat de mult o iubesti de fapt.
Prietene, uite cum procedez eu, nu iti spun sa faci ca mine iti dau doar un exemplu.Cand cineva ii face avansuri prietenei mele eu niciodata nu intervin.Ea ma iubeste si il indeparteaza singura pe individ, daca s-ar fi intamplat vreodata sa cedeze avansurilor inseamna ca nu ma iubeste indeajuns, iar eu nu m-am straduit indeajuns sa o fac sa ma iubeasca.O singura data am fost nevoit sa lovesc un individ care nu a inteles ca este refuzat si a bruscat-o.Si nu sunt mandru de asta, detest violenta in orice forma.

Iar in legatura cu "DIFERENTELE",m-am referit la diferentele dintre comportamentul nostru instinctual ,"pieptanat" de pornirile care ar putea face rau semenilor nostrii si comportamentul nostru de zi cu zi influentat de dogme si obiceiuri.Te rog citeste mesajele mele mai cu atentie.






---------------------------Adevarul te va elibera------------------------------------------

Cand spun prietena mea nu ma refer la un obiect. Nu o compar cu un obiect. Si nu protejat impotriva hotilor... intelegi gresit tot ce am vrut sa zic. Cand spun mama mea, prietena mea, nu spun televizorul meu, casa mea... Multi nu zic asta.

Cand vorbeam de a proteja ce e al tau, vorbeam de obiecte.

Sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu altcineva care ii face avansuri prietenei tale. Ea trebuie sa-l respinga, nu tu. Dar ai minti daca ai spune ca te simti ok cand cineva ii face avansuri prietenei tale...

Draga Blakut,

Din ceea ce mi-ai scris reiese ca iti iubesti intradevar prietena.Imi pare rau daca te-am jignit cumva, dar sa stii ca exista si din pacate sunt multi oameni care isi trateaza prietena sotia ca pe un obiect, din pacate prea multi.
Cat despre partea a doua a mesajului tau:
"Sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu altcineva care ii face avansuri prietenei tale. Ea trebuie sa-l respinga, nu tu. Dar ai minti daca ai spune ca te simti ok cand cineva ii face avansuri prietenei tale... "
Imi place foarte mult felul cum gandesti.Iar raspunsul meu este DA nu ma simt deloc ok cand cand cineva ii face avansuri prietenei mele, imi vine sa il bat rau de tot chiar acolo pe loc, dar nu fac treaba asta, din cauza ca nu vreau sa contribui la rautatea si inapoierea ce exista in lume.Vreau sa fiu un exemplu atat pentru mine cat si pentru altii.Vreau sa merg pe drumul cel drept si vreau sa le arat si altora ca pot merge si ei pe acest drum.

Psst: nu mai am prietena de ceva timp, asa ca nu m-am suparat...

Nu vei fi un exemplu atata timp cat pornirea ta este din start una violenta, pe care doar ti-o suprimi... Nu vei ajunge nicaieri asa (in telul ala de a elimina diferentele) daca pleci de la comportament. Odata si odata vei ceda...

"serenity now... insanity later!"

Blakut are dreptate, atitudinea ta este o solutie numai pana la un punct. Ea nu este insa deloc rodnica - ba din contra - daca nu ajungi cu timpul sa constientizezi ca esti cu totul neindreptatit ca, intr-o asemenea situatie, sa ai un impuls egoist. Spus in cuvinte, e simplu, multi ne-am putea zice ca intelegem lucrul acesta, insa problema se pune in a trece de la o intelegere abstracta la una vie, ce implica atat mintea, cat si inima...

Draga Blakut,

Sunt convins de faptul ca nu voi ceda niciodata.Ce face afirmatia mea sa fie o certitudine?De obicei nu dau relatii sau socoteala nimanui despre viata mea personala dar in acest caz ma vad obligat sa o fac.Fac de asemenea mentiunea ca nu voi scrie povesti ,daca cineva imi va cere dovezi ii voi da fotografii etc.De asemena nu voi da alte lamuriri decat cele scrise aici.Este vorba de fapte in primul rand, am o relatie cu prietena mea da aproape 4 ani.Este frumoasa si are clasa, de asemenea provine ditnr-o famile de elita si am avut de-a face cu multi "pretendenti" la inceput si multa vreme dupa ce am ramas impreuna ea a primit avansuri de la X si Y.Eu practic kickbox, nu ca profesie este un hobby dar fac lucrul acesta de 7 ani.Ar fi fost foarte usor sa urmaresc pe unul dintre ei si sa ii dau un picior in cap doar pentru ca pot sa fac lucrul acesta si apoi sa ii spun sa nu se mai apropie de ea.Dar asta ar fi fost animalul din mine care ar fi preluat controlul.Faptul ca nu am facut lucrul acesta ma diferentiaza pe mine de masculii din grupul de maimute care se lupta pentru femela.Desi mi-a fost greu la inceput cu timpul am inceput sa realizez ca merg pe drumul cel bun.Ea a inteles ce am facut pentru ea si mi-a spus dupa multa vreme ca daca l-as fi batut pe individul respectiv m-ar fi parasit a doua zi si bine ar fi facut pentru ca as fi dovedit ca sunt mai josnic decat el.
Va rog nu ma intrebati mai multe, v-am impartasit bucatica asta din viata mea pentru a va face sa vedeti ca puteti fi mereu mai buni decat sunteti.

Fratele meu practica karate de cativa ani (eu sunt prea batran sa ma mai apuc de sportul asta). La antremanente li se repeta foarte des ca ei invata karate pentru a evita sa se bata...
S-a intamplat ca odata sa fie atacat de un tip cu intentii agresive. Nu a putut sa fuga, asa ca l-a infruntat. A blocat toate loviturile aluia, dar el nu i-a dat nici o lovitura. Iti dai seama ca dupa cateva minute de incercari zadarnice individul s-a lasat pagubas... Scuze pentru off-topic!

Nu a fost deloc off-topic, ai spus exact ce trebuia.

Nu e vorba de a ceda intr-un caz individual. Atata timp cat ai pornirea de a "lua atitudine", pe care o infranezi, asta se aduna cu timpul undeva in subconstient, pana ce ajungi la un punct, la care apare defularea. Ea poate sa se manifeste intr-o cu totul alta directie, cum ar fi sa urli la cineva, sa te enerveze un lucru in fata caruia de regula ti-ai pastra calmul, sau sa ai un gest necontrolat. De aceea, este nevoie ca, in timp, sa existe si un progres sufletesc, altfel n-ai facut nimic.

Nu te diferentiaza, pentru ca te-ai gandit. Ai avut pornirea. Si o maimuta poate invata sa se abtina ca sa primeasca de mancare de pilda (teste de laborator).

Da, Blakut, m-am gandit atunci, dar a existat un moment ,nu mai stiu cu cat timp in urma cand am incetat sa ma mai gandesc, am incetat sa am pornirea si mi-am dat seama acum ca am reusit sa ma autoeduc.Si daca eu am reusit poate este posibil sa o faci si tu si multi altii ca tine.

Dar eu nu vreau sa ma autoeduc. Sunt multumit de viata mea, si de pornirile mele. Intr-o lume in care toti oamenii ar fi niste non-violenti, care nu au impulsuri, un singur om violent este de ajuns sa ii aduca pe toti in genunchi.

Acest topic a fost editat de Blakut: 20 Jan 2005, 07:19 AM

Depinde... Sunt doua lucruri diferite: a nu fi violent din neputinta, si a-ti modela pornirile cu deplina constienta, pana acolo incat sa realizezi, atat in gandire, cat si in fapta, ca violenta nu aduce omului nimic rodnic.

Ne-am putea pune intrebarea: cine e mai puternic, cel care da cu pumnul, sau cel care are atata stapanire asupra lui insusi incat un asemenea gest nu-l tulbura in nici un fel?

Cel mai puternic este cel care ramane in picioare. Indiferent daca a lovit sau nu.

Sa nu vorbim in termeni cu mai multe intelesuri. Poti fi mai puternic in plan fizic sau sufletesc. De multe ori se-ntampla sa ramai in picioare ca om trupesc, dar sa fi doborat la pamant ca om sufletesc, si invers.

Dar sa lasam discutia asta. Titlul subiectului este "Societatea contemporana si religia". Daca pana acum am discutat despre comportamentul uman in societatea contemporana, legatura cu religia este inca destul de "difuza". Sau mi se pare mie?

Nu stiu... Ce inseamna ca este "inca destul de difuza"?

Ma pregatesc sa supar niste oameni pe forumul acesta,chiar sa starnesc mici revolte de apartament.Insirati cuvinte despre cum putem schimba omul si societatea aceasta in care 'cel mai puternic castiga'.Egoismul nostru ca specie se manisfesta in mod deschis dar inconstient pe acest forum.Noi si iarasi noi,intodeauna este vorba doar despre specia noastra fara sa ne pese in realitatea ce se intampla cu universul acesta miraculos pe care noi il numim planeta noastra cea de toate zilele.Traim placeri eliberatoare cand desbatem un subiect ca acesta,ne simtim asemeni unor 'mesia' ce elibereaza societatea de angoasele unei realitati construite dupa chipul si asemanare noastra.Seara ne intindem in pat si visam la eroii care suntem,la cei cativa banuti pe care i-am oferit spre isbavirea unui amarat,la extraordinara noastra putere de a schimba un sistem gresit si la care tocmai incepem sa contribuim cu o postarea cu miros de revolta si praf de pusca.hehehehehe! Rad in hohote si plang in rauri de carnati din porcul pe care tocmai l-am sacrificat.Ma aflu in varful lantului trofic,ESTE dreptul meu sa ucid acest univers dar sa am mustrari de constiinta pentru ca sunt in varf si am o constiinta ce ma transforma intr-un vinovat dincolo de vointa mea. Viva la revolution! Religia nu este decat o alta forma a vinei pe care o purtam in sufletele noastre,o forma de izbavire miraculoasa in care omul alege un salvator,un 'Dumnezeu' a carui singura potenta evidenta este aceea de a ne IERTA.

Domnule gheorghe dinica, dar de ce atata suparare ? Atat la "niste oameni pe forumul acesta" cat si in mesajul de mai sus ?

Banuind ca am inteles totusi conceptia din spatele cuvintelor ... "Insirati cuvinte despre cum putem schimba omul si societatea aceasta in care 'cel mai puternic castiga'.Egoismul nostru ca specie se manisfesta in mod deschis dar inconstient pe acest forum.Noi si iarasi noi,intodeauna este vorba doar despre specia noastra fara sa ne pese in realitatea ce se intampla cu universul acesta miraculos pe care noi il numim planeta noastra cea de toate zilele.Traim placeri eliberatoare cand desbatem un subiect ca acesta,ne simtim asemeni unor 'mesia' ce elibereaza societatea de angoasele unei realitati construite dupa chipul si asemanare noastra.Seara ne intindem in pat si visam la eroii care suntem,la cei cativa banuti pe care i-am oferit spre isbavirea unui amarat,la extraordinara noastra putere de a schimba un sistem gresit si la care tocmai incepem sa contribuim cu o postarea cu miros de revolta si praf de pusca.hehehehehe! Rad in hohote si plang in rauri de carnati din porcul pe care tocmai l-am sacrificat.Ma aflu in varful lantului trofic,ESTE dreptul meu sa ucid acest univers dar sa am mustrari de constiinta pentru ca sunt in varf si am o constiinta ce ma transforma intr-un vinovat dincolo de vointa mea. Viva la revolution!" ... pot sa spun ca, in linii mari, dar poate fara atata ... patos ... impartim destule conceptii despre "societatea contemporana".

Pana acum, am urmarit doar ce s-a scris pe acest topic. Acum insa, mi s-a trezit interesul de a scrie ceva ...
Mai intai, mi-am permis sa subliniez cate ceva din ceea ce am citat.

Interesanta urmatoarea idee ... "Religia nu este decat o alta forma a vinei pe care o purtam in sufletele noastre,o forma de izbavire miraculoasa in care omul alege un salvator,un 'Dumnezeu' a carui singura potenta evidenta este aceea de a ne IERTA."

Eu as nuanta, spunand ca, probabil e vorba despre o anumita atitudine religioasa, si de anumite Religii.

Putem insa gasi si contraexemple, probabil ca in cadrul fiecarei mari Religii. Si sunt desigur atitudini religioase diverse care nu pun VINA in centrul lor. (Ba chiar si cele care ACUM pun VINA in centru, odata poate ca doar aminteau de ea).

Acuza de mai sus cred ca se refera la acea "parte" a miscarilor religioase care traieste in "simbioza" cu "societatea contemporana".
E o simbioza istorica. Din care au "profitat" si "profita" unii oameni. Parerea mea ...

Acest topic a fost editat de calfa: 21 Jan 2005, 11:40 AM

calfa..m-am lovit si eu de stilul maestrului, desi, ca si tine, am gasit strecurate intre frazele suparate (din pacate nu doar suparate, de-a dreptul acuzatoare) idei deosebit de interesante. De ce procedeaza asa, nu stiu, din pacate nu realizeaza ca pentru cei mai multi ideile sale nu se vad din cauza degetului acuzator.
Intr-adevar, uneori cautarea iertarii in alta parte aduce mult cu transferarea responsabilitatii. Iertarea este izbavitoare, dar oare ispasirea (si mai ales indreptarea greselii) nu ar fi mai eficienta, mai dreapta? Nu spun, intreb ... inspirata de mesajele voastre.
In centrul crestinismului sta mana intinsa de Dumnezeire celor care nu se pot izbavi prin ei insisi (dar cine poate?). Daca insa am sta sa calculam de cate ori a stat in puterea noastra sa evitam anumite pacate - sa evitam transferul ulterior de responsabilitate, sa nu mai "fortam" divinitatea sa ierte... poate religiile de azi ar arata cu totul altfel. Si nu doar religiile, insasi lumea ...

Totusi ... sa nu uitam ca in Romania exista o particularitate. Societatea noastra inca nu experimenteaza religia ci mai degraba o intoarcere la credinta. E greu sa regasesti poteca dupa zeci de ani de rataciri, cu atat mai mult cu cat drumul e deobicei indicat de orbi.

Acest topic a fost editat de denise: 21 Jan 2005, 12:06 PM