Am postat acest text in traducere, pentru a va motiva urmatoarea intrebare :
V-ati realizat visele intotdeauna ? Le-ati materializat in culorile multumirii si implinirii spirituale/materiale ? Mainile vi s-au odihnit in poala sau pe masa trudite, dar cu tremurul placerii de a mai mangaia o data acel lucru terminat ?
Pentru ca implinirile le poti obtine atat pe plan mental cat si pe plan material.ROSE

de Christian Goodfroy

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:

- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.

- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.

- Hai sa lasam gluma, am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant.

N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:

- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim.
Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.

Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.

Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul".

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.

La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI:

NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;

DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!




Acest topic a fost editat de contraste: 1 Aug 2004, 03:26 PM

Citind chestia asta cu batrinica mi-am adus aminte ca nu demult am intalnit si eu o batranica la fel de simpatica. Tanti e medic si are 76 de ani daca imi aduc bine aminte. E super simpatica si radiaza numai bucurie implinire si incredere. Orice discutie cu ea te face sa te simti bine si iti urca moralul. Mai apoi mi-a povestit insa ca viata ei nu a fost dintotdeauna usoara si ca pe la varsta de 30 de ani era sa dea coltul din cauza unei hepatite negre (nu stiu cum i se zice stiintific). Dupa lungi chinuri si dupa ce a fost trimisa acasa de la spital din cauza ca doctorii nu mai aveau ce sa-i faca, a depasit momentul. Cand mi-a povestit toate astea mi-am confirmat doua chestii:
1) Totul depinde de noi. Daca vrei cu adevarat sa mergi inainte, poti, daca nu, nu
2) Ce nu ne omoara ne-ntareste.

Unul dintre aceste personaje care s-au realizat tarziu, - adica nu la 20 de ani - sunt si eu. Aceasta din cauza familiei. Eu dupa Revolutie mi-am facut propria mea viata, mi-am implinit aspiratiile mele. Am schimbat complet domeniul de activitate, am terminat doua institutii de invatamant superior inrudite in domeniul de activitate dorit de mine. Acum sunt cu mult mai satisfacuta pentru ca nu datorez nimanui nimic.

Acest topic a fost editat de contraste: 2 Aug 2004, 12:27 PM

Un irlandez strangea jucarii. Un prieten il intreaba :"De ce strangi jucarii... pentru copiii tai ?". El ii raspnde:"...pentru mine cand o sa imbatranesc."
Probabil ce am spus nu are nici o legatura cu subiectul de discutie ... dar mi-a placut cum suna.

Asa este ! Pentru ca la batranete se pot considera jucariile chiar si niste studii de unii care isi pierd mintile, sau de altii care nu au nimic de pierdut ca au irosit totul, iar acum au destul timp ..........

Oamenii pot fi realizaţi material sau/şi spiritual. Deşi pare că Rose s-a realizat material (diploma) ea, de fapt, văd că s-a realizat mai degrabă spiritual. Foarte frumos, îmi place de Rose, aş fi dorit s-o conduc şi eu pe ultimul ei drum!

Nu stiu daca urmeaza sa vorbesc despre realizari sau efectele benefice ale trecerii timpului.

Cele mai interesante cazuri de oameni realizati mi se par batranii care joaca sah pe banci in parc . Au un aer de liniste, de impacare cu timpul... Este interesant sa-i auzi ce vorbesc cand trece o tanara pe langa ei: "Vazusi ce fusta crapata avea ?" "Cred ca avea o crapatura mare" "hahahahahahha" - ei sunt cei mai bine familiarizati cu neputinta umana.
Se spune ca fericirea si implinirea personala vine doar atunci cand recunosti ca esti neputincios, cand realizezi ca exista o instanta suprema peste care nu poti trece...

Eu cred ca implinirea ca individ este in stransa legatura cu relatia cu divinitatea... Exista o diferenta evidenta de valori atunci cand vorbesc despre implinire si fericire un ateu si un credincios...Rose credea in Dumnezeu sau nu ?

Avand putere de decizie pana la adanci batranete, cred ca avea credinta in Dumnezeu care i-a indeplinit ultima dorinta, pentru ca altfel nu ar fi putut, caci se spune " saracul/a, Dumnezeu i-a luat mintile", ceea ce nu este cazul...

Am multe vise de implinit . Unele le-am realizat deja , altele le-am inceput -- trebuie sa le si inchei .
Dar nu voi renunta la ele niciodata , si cred ca asta e principalu' !

"V-ati realizat visele intotdeauna ? Le-ati materializat in culorile multumirii si implinirii spirituale/materiale ? Mainile vi s-au odihnit in poala sau pe masa trudite, dar cu tremurul placerii de a mai mangaia o data acel lucru terminat ?
Pentru ca implinirile le poti obtine atat pe plan mental cat si pe plan material."

Visele mele din tinerete s-au realizat si mainile mele nu s-au odihnit niciodata in poala. Am reusit ceea ce am dorit dpv material, desi n-am tremurat niciodata dupa bani si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si toate. Dorintele si visele mele sunt azi altele. Eforturile mele pentru realizarea spirituala nu vor inceta niciodata. Si incerc sa predau stafeta din mers copiilor mei.

Si incerc sa predau stafeta din mers copiilor mei.

Nu, nu, sa n-o predai de loc, sa nu renunti !
Sa alergati umar langa umar draga !

bufnitza

Nicicum sa nu te lasi, si sa iti umplii mereu timpul cu ceva...Pentru ca, altfel ne devasteaza acest timp, care, oricum nu este prea mult....

Hmm... Am lipsit cam mult de pe Han si n-am apucat sa citesc tot...
Dar ce-am citit, imi surprinde un suras... am citit-o si eu pe Rose...
Rose si altele (sau altii) de felul lor au fost capabili sa-mi trezeasca un sentiment de bucurie, nadejde... multumesc, Rose
Si tie, contraste, ca te-ai apucat de tema asta care nu-i deloc simpla...

Draga Marius, tu pentru mine vei ramane totusi simpaticul sasiu Clarance... cu limbuta lui animata cu tot !
Tema asa dupa cum spui si tu, nu este de loc simpla.
Dar mai complicat mi se pare sa mori ca umil spectator de telenovele...

In viata sunt trei etape...de copil, de matur si de parinte Iar un om realizat e cel ce trece din o etapa in alta, adoptand o serie de comportamente din etapele anterioare

Un exemplu...ieri am facut o excursie de Canyoning si dupa fiecare faza de rapel in apa, prietenii mei si cu mine ne urcam inapoi pe cascada si saream in apa ca niste copiii de 12 ani care n-au vazut strand sau mare in viata lor!

Ma uitam la ei si la mine....unu prof' in invatamant superior, unu director de banca si al treilea unu care dirijeaza peste o mie de oameni........si le-am zis: Daca ne-ar vedea, clientii, elevii sau ordonatii cum am dat in mintea de copil, credca ar ramane stupefiati

Dar sufleteste, asta inseamna sa fii realizat

Regards....

Sorin.

Contraste, nimeni nu se realizeaza la 20 de ani, nici chiar milionarii. Exista o anumita varsta la care poti spune ca ai tras linia , dar nu e nici la 20 nici la 30 . Realizare nu inseamna doar cariera si bani . O femeie cu care am discutat recent si care e "pensionara" dar fiindca nu are nevoie sa munceasca , mi-a spus ca s-a simtit realizata doar dupa ce si-a insurat ambii baieti. Unul din ei a divortat recent si femeia si-a extins limita la care ea se va simti implinita , cu toate ca din punct de vedere material e super realizata.

daca ma gindesc la ce visam cind eram mic... s-a cam implinit tot...
acuma ma plictisesc... in timpul plictiselii dorm si visez chestii noi...

uite asa, la putin timp dupa ce ma implinesc, ma dezplinesc la loc si o iau de la inceput

@mutulica: Cred ca asta inseamna evolutie...
Eu mai am "uite-atatica" sa-mi implinesc visurile din copilarie, dupa care ma apuc de cele din adolescenta... E vreme.

Eu visez mult si multe.
Pana acum, mi s-au implinit majoritatea (toate nici nu le voi putea realiza vreodata, mereu vin altele). Sunt unele care au apus(cine stie pentru cat timp), unele care inca se dezvolta(adica dau din bine in mai bine sau din rau in mai rau). Sunt unele care mai bine nu se implineau, sau mai bine nu le visam.
Am ajuns la concluzia ca una e sa visezi, alta sa-ti doresti. Tot ce visezi ramane undeva in subconstient(daca nu cumva apartine lumii arhetipurilor) si se poate realiza cu aportul sau fara aportul tau. Asadar, le apreciez pe cele care mi-au lasat bataturi, pe cele care ma fac sa-mi simt mainile, sufletul si mintea trudita. Probabilitatea ca acele realizari sa-si merite numele si sa-mi apartina cu adevarat este mult mai mare.
De realizat, inca nu m-am realizat. Inca nu am un copil si nu sunt Buna.

Eu nu ma voi realiza niciodata. Da,cele mai multe din visele mele le-am realizat, caci sunt un om norocos,nu stiu de ce, nu am nimic special. Dar nu sunt satisfacut niciodata. De fiecare data cand realizez ceva, in secunda doi incepe dracusorul din capul meu sa spuna "dar daca ar fi asa..." si incep apoi sa fixez urmatoarea tinta. Cu exceptia unor mici satisfactii de moment, nu primesc nimic si nu stiu ce m-ar putea face sa ma consider realizat. Nu cred ca voi putea vreodata sa ma consider realizat. Mie imi place sa construiesc. Cand imi termin treaba imi strang jucariile si plec la urmatoarea imediat. Nici macar pentru aplauze nu stau. E greu sa nu stii un punct terminus, sa nu stii ce anume trebuie sa te faca sa spui "gata, eu m-am realizat". Unii vor familie, altii vor cariera, altii vor ambele. Eu spun, "bine, bine, si dupa aia?"

Well, realizarea fiecaruia ar trebui sa fie o evolutie perpetua, pentru ca atunci cand stagnezi esti mort. Daca alegi sa nu te dezvolti, pur si simplu poti inceta sa mai existi. Iti stabilesti un tel, il indeplinesti, mai greu sau mai usor, si la finele lui, oricat de complex ar fi fost, alegi altul.
Daca e sa declari omul realizat pe baza unor simple categorii sociale, atunci ar deveni o chestie pervertita, insa nici raportarea la propiile principii nu e indeajuns. Un om realizat e cel care nu funtioneaza doar ca o roata in angrenaj, ci e cel care cauta sa obtina acel grad de perfectiune, acea himera, pentru ca intotdeauna se poate mai bine.
Cat ma priveste, mi-am stabilit obiectivele in permanenta, raportandu-ma la primul de pe lista. De cele mai multe ori am reusit, dar nu intotdeauna. Daca sunt realizat sau nu, altii sa se pronunte. Si la cate am indeplinit, pe termen scurt am 3 obiective, care in mod normal ar fi de perspectiva - toate-mi par imposibile, dar, la drept vorbind, si admiterea mea la facultate imi parea o iluzie, dupa ce mi-am schimbat dorinta(bine ca mi-am dat seama totusi) cu 3 luni inainte de admitere - si nici macar nu aveam tangenta cu domeniul respectiv. Dar am acum.

Mariusc, ai ceva special. Esti un perfectionist . Oameni ca tine au cladit lumea asta. Probabil ca esti intr-o competitie continua cu tine insuti si cu cei din jur . Probabil ca esti foarte bun in meseria ta si foarte bun in tot ce te intereseaza. Probabil ca oamenii din jurul tau te admira. Probabil ca cei din jurul tau au o parere mai buna despre tine decat o ai tu , cu toate ca o meriti.
Poate ca ai sa te simti realizat la un moment dat , dar nu fericit . N-ai timp de fericire

Unii vor familie, altii vor cariera, altii vor ambele. Eu spun, "bine, bine, si dupa aia?"

Si dupa aia vrei mai mult si mai bine, uitand ca de fapt mai multul si mai binele sunt dusmanii lui mult sau bine....

Chestie care o cam fac si eu.... din pacate.
Poate la momentul cand am deschis acest thread, m-am considerat realizata.
Acum nu ma mai consider....
Si ce fac ?
Pe langa meseria mea si a treia forma de invatamant superior, altele.....
Cu drag, eu, cea care cand multumita, cand, nemultumita, asa, ca-n semnatura....

@toxic
Multumesc pentru parera buna pe care o ai despre mine, dar s-ar putea sa te contrazic. Nu sunt un perfectionist. Domeniul meu nu este definit. Acum activez intr-un domeniu care este foarte departe de cel in care m-am specializat, si deja am inceput sa arunc un ochi sprea alt domeniu, complet diferit de primele doua. Viata mea, nu foarte lunga pana acum, e un sir de suisuri si coborasuri, as spune ca am o placere sadica sa "o iau de la zero". Asta din cauza ca intotdeauna caut combinatia optima intre ceea ce vreau si ceea ce trebuie. Mai mereu fac ceea ce vreau, desi apoi fac sacrificii mari pentru a face ceea ce trebuie.

Mi-a placut ROSE,nu si-a pierdut tineretea,speranta,umorul...Cati tineri batrani vedem de-a lungul vietii?Multi sunt cei care nu vad luminita de la capatul tunelului,n-au incredere in viitor si nici in puterile lor.
Nu trebuie sa credem nicicand ca le-am facut pe toate...mereu apar alte "tinte" si e bine asa,sa avem un tel pentru care sa merite sa traim.Nu-mi plac oamenii care "vegeteaza" pentru ca nu mai au nimic de facut.

Oricat te-ai simti de implinit, tot nimeresti odata si odata in "gura lumii", care are cu totul alta scara de valori decat tine.
In mediul in care muncesc , valorile supreme sunt cele materiale. Satisfacerea celor mai diverse capricii. Marca de masina pe care ti-ai luat-o te face o vedeta la locul de munca. Hainele din ultimele colectii de la Dika, Zara , etc., excursiile in strainatate, pantofii, poseta, parfumul, DVD-ul cu divX, televizorul cu plasma, camera video si foto digitala, cinele la restaurante selecte, casa cu piscina si etaj(e), toate astea sunt se pare semne ale implinirii aici unde muncesc.

Cu totul alfel stau lucrurile pentru grupul de fosti colegi de facultate. Pentru ei , a fi realizat inseamna numai si numai functia pe care ai reusit sa o dobandesti intr-un timp cat mai scurt. Ai ajuns cumva President /Vice Presindent/Partner/Senior Manager? Esti ok, esti realizat. Nu? "Nu e nimic de capul lui"...

Cam asta ar fi... eu nu am cele mai multe din elementele din prima parte, nu am nici una din functiile de la punctul 2, am insa o familie si un copil. Perfectiunea nu exista decat ca ideal. Cred ca daca in lupta noastra pentru a ne implini visurile cei din jurul nostru observa ca am devenit mai omenosi, mai umani, inseamna ca suntem pe drumul cel (mai) bun.

Daca in sufletul tau te simti implinit, este bine Michaela34, draga mea !

Si bine ai venit la han !

Acest topic a fost editat de contraste: 1 Jun 2005, 12:17 PM

Cred ca nimic nu ma intristeaza mai mult decat oamenii care nu indraznesc sa viseze, carora le e frica sa isi stabileasca scopuri ce ies din mediocritatea si cliseele ce ne inconjoara. Situatia ma deprima si mai mult cand e vorba de tineri, de cei de varsta mea, chiar de fosti colegi.
Cat despre scara de valori de care vorbeste Michaela34, asta imi aduce aminte de o seara in Bucuresti, in care un tanar avocat imi spunea foarte sigur pe propria persoana ca in viata exista actori si spectatori, poti sa alegi sa joci pe scena, sau sa stai pe margine si sa privesti pe ceilalti cum isi fac parte. I-am raspuns domnului avocat ca nu exista o singura scena, exista mai multe scena care se intersecteaza intr-o mica sau mai mare masura. Ca cei care iti par spectatori pot de fapt sa fie actori principali pe o scena invecinata. Ca dincolo de subiectivismul propriu in aprecierea importantei scenelor, ramane efortul, trairea, jocul, implinirea si satisfactia fiecarui actor.

Asa este khali, fiecare isi are propria viata, si propria scara de valori...

Eu am profesia pe care mi-am dorit-o la 18 ani, nu pot nega asta, dar multe lucruri nu mai sunt ca atunci.Atunci imi spuneam ca voi fi realizata cand voi termina facultatea, dar multe s-au schimbat de atunci.Acum cred ca un copil cu barbatul iubit este cea mai mare realizare a unei femei