As vrea sa aflu si parerea voastra.
Ce inseamna "TOT" din punctul vostru de vedere? Dar "NIMIC"?

Cand am in fata o farfurie cu mancare... atunci e simplu!? (Oare? Daca nu-mi place mancarea...)
*mananc TOT,
*nu mananc NIMIC...
*totusi as putea sa zic si altfel: am mancat aproape tot, am mancat mai nimic!

Cand imi propun sa fac ceva intr-0 ZI, pot spune iar:
*am terminat tot,
*nu am facut nimic...
*ori: aproape tot, aproape nimic.

Dar cand este vorba de ceea ce-mi propun sa fac in VIATA? Unde sunt limitele? Cum le intelegeti voi?
Ce limite aveti? In dragoste exista limite? Exista iubire totala? Ce inseamna implinire totala? Ce inseamna daruire totala?

O mica povestioara: un om si-a propus sa citeasca TOATE cartile dintr-o biblioteca, in ordine alfabetica. A murit. Reusise sa citeasca doar cartile cu literele A, B si C. Deci, nu a reusit sa faca tot ce si-a propus...
Prima reactie este sa razi, cand auzi asa ceva... Dar eu vad totul altfel. Nu-i de ras! As putea spune: unde nu-i cap, vai de picioare.

Voi ce parere aveti? Exista situatii de mijloc? Care sunt ele?

Prea multe intrebari?!

Acest topic a fost editat de ^mami^: 29 Jul 2004, 09:03 PM

Totul sau nimic. Suna prea decisiv si nu cred ca extremele inseamna mai mult decat restul, destul de banal e adevarat, cuprins intre ele. Farmecul (inclusiv al vietii) consta in nuante. Deci daca as alege vreodata ceva in mod constient nu va fi totul sau nimic... ci poate, aproape, ceva, uneori, odata...

Ar fi prea monoton TOTUL, daca nu ar exista nuantele... E minunat in nuante. M-am gandit, cum ar fi sa fim TOTI imbracati in alb, ori in negru, ori in gri... Dar ce-ar fi daca am vedea in jurul nostru doar NEGRU... Dar, oare cei care nu pot vedea NUANTELE (nu le-au vazut niciodata, ma refer la culori!) cum ar raspunde la intrebarea: Totul sau nimic?

hmmm, pentru mine totul este infinitul si nimic e nul. Simplu.
In viata, totul? Implinirea sufleteasca ... e deajuns. Tot nu putem avea, dar fiecare poate avea parte de ce ii e mai drag, asa incit sa fie implinit.
In viata, nimic? Poti avea tot ce-ti doresti, intr-o combinatie nepotrivita si sa nu valoreze nimic in ochii tai.
Iubirea si daruirea totala sint, pentru mine, atunci cind din dragoste faci orice pentru celalalt. Orice poate sa fie: sa muti muntii din loc sau sa iei viata cuiva....

Un om si-a propus intr-o zi sa sape toata gradina. Nu a reusit pentru ca era prea mare. La sfarsitul zilei a spus: "Nu am reusit sa fac NIMIC din ce mi-am propus azi."

A doua zi si-a propus sa sape 2 ore in gradina. La sfarsit zilei a spus: "Azi am reusit sa fac TOT ce mi-am propus."

Corespunde latinescului "aut Caezar, aut nihil", si se stie ca, tot de atunci. Mai , oameni buni, cine nu vrea totul, ai?
Depinde doar cat inseamna TOTUL pentru tine, sau cat inseamna acel NIMIC....

Acest topic a fost editat de contraste: 30 Jul 2004, 10:51 AM

"Totul" sau " nimic" cred ca depinde de fiecare persoana, sunt niste concepte relative. Fiecare isi stabileste sau pur si simplu stie ce inseamna totul pentru el(pentru unii masina, vila ,bani, piscina,cont in banca,avion etc , ptr altii doar o familie) si la fel si cu "nimic".iar in functie de limitele impuse poate spune ca are totul ,nimic,aproape totul ,aproape nimic.

Consider ca nu extremele sunt importante.
Important este sa stim care sunt prioritatile si acolo sa ne concentram TOATA atentia.
Omul acela si-a propus un scop, dar n-a reusit sa-l atinga. Iar daca reusea sa le citeasca pe toate, te intreb la ce-i folosea ? Iti zic eu ca mare parte din ceea ce ar fi citit nu i-ar fi folosit la nimic si deci omul si-ar fi irosit o parte din viata cu ceva inutil . Dar poate ca murea fericit ca si-a atins scopul

Bine ati venit la han TISH si cred ca tie ti-am mai spus odata di@, dar inca o data nu strica !

Subiectul este mult mai amplu si mai profund decat il vedem la prima citire.........

bine te-am regasit!

hai incepe tu aprofundarea ...

Limitele exista doar atunci cand ti le impui tu pentru ca linia dintre bine si rau e atat de subtire si relativa ca ceea ce e bine sau normal pentru tine poate fi de neconceput pentru altcineva, ceea ce ar trebui sa ne faca sa gandim mai bine inainte sa judecam o conceptie sau un act ce nu ne apartine.
Totul sau nimic... si asta e o problema la fel de relativa. Nu cred ca poti sa le ai pe toate la fel cum nu cred ca nu poti avea nimic. Mie una mi-e frica de cuvinte absolute. De altfel merg si pe ideea lui Sartre : atunci cand ti se pare ca nu mai e nici o solutie mai exista cel putin doua: dezertarea si moartea.( in sensul de abandon al situatiei)

Bine te-am gasit!
Concret care e profunzimea la care te referi?

Ai fire de artist vermeer! Într-adevăr, ce interesante sînt nuanţele! Nimicul e groaznic. Iar totul - de speriat!

TOATE nuantele sunt interesante?

Prea complexa si subiectiva intrebarea. Fiecare isi stabileste propriile limite (Totul si Nimic) si traieste intre ele cu speranta ca niciodata sa nu le atinga. In momentul in care te apropii de "Nimic" incepi sa apreciezi si cele mai marunte lucruri si limita Nimicului se indeparteaza. Daca esti pe cale de a atinge Totul (ceea ce ti-ai propus) ai tendinta de a impinge limita mai departe. Asta in conditiile in care Totul reprezinta o limita rezonabila.

Nu ştiu Olaf, cred că depinde şi de gusturi. Am întîlnit undeva nişte cuvinte care mi-au plăcut: "nuanţe de sentiment", cu referire la aspectele profunde, intime, de substanţă, de calitate ale sentimentului. Mai bine am discuta despre nuanţe...

Orice om vrea totul ! Este simplu !

Ah ! nu ma abonasem la acest subiect, si uite ca l-am regasit. Sa aprofundez, deci !
Stim cu totii ca ne nastem goi, dar, in orice religie, ingropati sau arsi, plecam cu ceva pe noi. Cerul ne lumineaza pe toti cu soarele, dar ne da inegal caldura si lumina. Nu putem fi toti la fel de luminati de lumina lui. Soarele ne da toata lumina de care el dispune, depinde unde suntem noi sa o primim, deci mai mult, mai putin, tot sau nimic.
Cu cat ne departam de Ecuator, scade, pana la noaptea polara, desi suntem fiii aceleiasi planete.
Asa este si cu ce avem sau ce obtinem noi de la viata : tot sau nimic. Depinde de IQ-ul fiecaruia aici, in sensul bun al cuvantului, cum isi poate echilibra fiecare putinul pe care il are, ca sa i se para mult. Fara nici un fel de cinism. Vrabiutei ii trebuie cateva boabe, unui cal o banita.......

... iar nouă - HanuAncutei!

Adevar, graita-i ! Mie mi se potriveste, pentru ca vreo doua luni in aceasta vara, asta am facut : am stat la Han ! Nu ma intreba de ce, ca nu raspund !

e simplu, pt. mine dragostea adevarata inseamna totul sau nimic.
daca iubesc cu adevarat pe cineva prefer sa dispara complet din viata mea decat sa fim "doar prieteni".

selfish I know~

Totul sau nimic?

Nostalgia unei relatii ce s-a intrerupt prea brusc,la care te gandesti toata viata, nostalgia unui serial ce-ti placea si dintr-o data nu a mai fost difuzat, pofta bucatilor din pizza aia delicioasa care le-ai lasat atunci si ce-ti revin in minte de fiecare data cand esti lihnit... In clipele astea imi doresc totul... Dar totul, ce aduce sa ai chiar tot? Sa fi vazut si ultimele episoade din serialul preferat ar fi insemnat sa ma plictisesc de personaje, sau chiar sa fiu dezamagita ca nu s-a terminata sa cum ma asteptam , sa mai fi fost alaturi de persoana respectiva... pana... pana probabil as fi cunsocut-o atat de bine , incat (probabil) m-as fi plictisit de ea, sa fi mancat toata pizza aia atunci, mi s-ar fi facut rau... Totul duce la saturatie,iar saturatia are mai degraba mai multe aspecte negative,decat pozitive...
Mai bine doar o parte, ca sa pot modela finalul din prespectiva imaginatiei mele si sa las povestea sa se termine cum vreau eu... Deci nu e bine sa ai chiar totul, sa stii totul, sa poti sa face chiar totul... Nu am mai avea pentru ce sa ne luptam, nu am mai avea cu cine sa ne intrecem, nu mai am avea cum sa ne depasim, cred ca n-ar mai exista nici diversitate...

Daca pentru majoritatea oamenilor totul, inseamna a face un lucru bun in viata pentru altii dar si pt. tine, si daca ti-ai dat toata straduinta sa faci cit mai mult bine dar nu ai reusit totul, atunci sint multumit si cu putin.
Eu cred ca e o prostie sa spui ca daca nu ai realizat cit ti-ai propus sa spui ca un copil mic...nu mai vreau nimic sau nu am facut nimic....cind se vede clar ca ai facut ceva.De ce sa dai cu piciorul la ce ai facut..........dar repet...depinde ce inseamna pt. fiecare totul.
Pentru mine totul este = cu binele...iar binele nu trebuie menajat.
Si acum sa ma pun in pielea gradinarului.
Nu am reusit sa termin toata gradina, e deja tirziu...multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puteri sa termin partea asta, iar miine merg in continuare.Eu nu vad nici o problema ca nu am reusit sa termin ce mi-am propus.Daca leneveam sau faceam altceva atunci era o problema....
Daca sintem rai cu noi insine, ce se va intimpla cu ceilalti?

Nice
Cu ceilalti vom fi si mai rai, ptr ca avem tendinta de a cere de la cei din jur sa fie la fel ca noi. De aici se greseste si in educatia copiilor. Am fost si noi copii

Totul sau nimic in dragoste exista doar ptr scurt timp. Daca ar fi de lunga durata, nu am suporta, nu am simti satisfactie. Cum am mai putea numi starea de fericire cand am avea mereu totul?? Avem nevoie de comparatii.

Totul sau nimic inseamna perfectiune. Cine are nevoie de perfectiune mereu??

"sa muncesti mult, sa mananci mult, sa inveti mult, sa te antrenezi mult, sa dormi mult si sa te distrezi mult, toate astea trebuie sa le faci"
citatul e din niste desene animate

Mananci ca sa traiesti, nu traiesti ca sa mananci. Zicea cineva
Cu dormitul e cam tot la fel.
In ce priveste sportul si invatatul, sunt total de acord. Mai era ceva?

Desigur, CRISSE, desigur ! Sunt multe si diverse, cat de diversi suntem noi oamenii. Fiecare vedem si simtim altfel, si ceea ce este mai important, optica se schimba de la o perioada la alta, in functie de trairile, perceptiile, experientele acumulate de fiecare. Raporturile de valori se pot chiar inversa. O continua miscare, deh ! daca s-ar putea inventa si perpetuum-ul mobile aevea ! Mult ravnitul !

Contraste, e minunat ca suntem diferiti . Ce zici?

PS: Mai sunt ontopic cu asta?

Frumos spus!

Aparent e simplu: vreau totul. Incerc sa obtin totul si apoi consum repede sau ma plictisesc. Ma multumesc cu mai putin atunci cand vine vorba de dragoste. Cand imi doresc cu adevarat ceva, nu exista termenul "nimic". Fac totul pentru a obtine ceva.

@DeeDee, mie imi plac cuvintele tari, absolute. Sunt puternice, au rezonanta, definesc ceva de care de multe ori oamenii se tem.

totul sau nimic inseamna "alb sau negru"...

imaginati-va o poza alb/negru, doar atit ... alb/negru, fara nici o nuanta de gri...
apoi imaginati-va o poza facuta in nuante de gri (256 de nuante de gri)....

apare compromisul...

Wayne Dyer are o expresie simpla dar importanta. El spune ca el nu tinde spre perfectiune, ci tinde spre cunoastere. Cunoasterea de sine insusi. E vorba de tot sau de nimic? Nimicul se exclude aici. In ce domenii din viata noastra vrem sa obtinem totul?
Vreau eu sa obtin totul in ceva? Da. Ptr legatura cu Dumnezeu pot da raspunsul asta, insa in rest as fi falsa daca as spune ca doresc totul. Vreau mult , insa nu totul.

Ai dreptate cand spui aparent

Mutulica, era cat pe ce sa spun si eu la fel, insa astea mi se par mai degraba extreme intr-un singur domeniu, culori.

Tu vorbesti despre alb sau negru si te referi la combinatia lor. Nu s-a vorbit insa de combinatia totul SI nimic

Cateodata cand vrei sa obtii Totul te alegi cu Nimic...

Crisse - alb sau negru sunt antagonice... la fel si totul sau nimic
eu spuneam ca desi pare simplu sa fortezi o alegere de totul sau nimic (adica ori e alba ori e neagra) viata ne rezerva o surpriza, e plina de compromisuri ...

nu avem parte de totul sau nimic... mereu obtinem cite ceva, dar niciodata tot, niciodata nu raminem doar cu nimic... din analogia mea ramin nuantele de gri...

NU EXISTA totul sau nimic !

Ba da, exista. Fiecare om isi defineste aceste notiuni.

De exemplu, azi vreau sa vad muntele. Totul AZI pt mine inseamna sa vad muntele... Daca-l vad (in realitate, asta fiind dorinta mea), am obtinut tot ce mi doream azi. Daca l vad in poze, am obtinut ceva. Daca nu l vad deloc, am obtinut... nimic.

Asta e un exemplu banal. Pune in locul muntelui o realizare, o persoana, etc si in locul lui "azi" o alta data.