"Nu se poate" si "n-avem" aud din ce in ce mai des cand merg la cumparaturi sau cand vreau un anume serviciu. Mi se intampla numai mie ?

Luni:
- Vreau aparatul ala de facut cafea.
- Poftiti.
- Da-i lipseste filtrul.
- N-avem !
- Filtru din hartie aveti ?
- N-avem !
- Da' aparat pentru expresso ?
- N-avem !

- Aveti saci pentru aspirator nr. cutare pentru aspirator Electrolux.
- N-avem !

Ieri:
- Vreau o cutie cu CD-uri Samsung.
- N-avem !

La alt magazin:
- Vreau o cutie cu 30 CD-uri Samsung.
- N-avem decat 10 bucati.

Azi dimineata:
- Vreau Jurnalul National.
- N-avem ! N-a venit.

- Vreau Jacobs 3 in 1.
- N-avem ! S-a terminat.

Pe de alta parte am vis-a-vis de casa un magazin al unei familii. Se dezvolta pe zi ce trece si n-am auzit vreodata "N-avem !" sau "S-a terminat !". Aud doar "Imediat !". Nu isi conduc magazinul cu SAP si nici unul nu se lauda cu vreun MBA. Nu au cheltuit bani pe cursuri la care sa invete ce inseamna sa fi centrat pe client. E magazinul asta unic ? Cine-i de vina ? Vanzatorul ? Clientii ? Sefii ? Romanii ? Sistemul ? Tranzitia ?

nu ti se intampla numai tie... faza cu Jurnalul National am patit-o si eu azi dimineata... exact asa a fo si la mine, plus jacobs 3 in 1...
am mers in schimb la alt chiosc si am fost servita...
Depinde ce distribuitor aduce ziarele la chioscul respectiv (la mine, distanta dintre tonete era de 10 m, dar e clar ca au distribuitori diferiti)

E magazinul asta unic ? Cine-i de vina ? Vanzatorul ? Clientii ? Sefii ? Romanii ? Sistemul ? Tranzitia ?. Magazinul sigur nu e unic...
Am lucrat ca vanzatoare in timpul facultatii... la un moment dat a venit seful si m-a intrebat: "ce sa fac ca sa imi cresca vanzarile?"... i-am spus si intr-adevar acestea au crescut cu 50 %... dar, pe cat a dat dovada de initiativa aici, nu a stiut sa ma recompenseze... de fapt nu am primit nimic, asa ca mi-am dat demisia... stii ce mi-a spus?:" lasa ca o sa-ti faci si tu firma ta si o sa-ti mearga bine"... acu... daca mergi si ceri ceva de la magazinul respectiv... mai auzi din cand in cand un "nu am"... m-au chemat inapoi, dar cu acelasi salar... si am refuzat.
Ideea e ca de vina poate fi si seful, caruia nu-i trebuie cunostinte de marketing ca sa stie ca cele mai multe informatii le poate obtine de la persoana care intra in contact direct cu clientii, adica vanzatorul, dar aceasta nu-si va da interesul daca nu e motivat.... si vanzatorul pentru ca am intalnit vanzatori care de plictiseala sau lene nu voiau pur si simplu sa serveasca... aruncau un simplu: nu avem...
un alt caz este cand nu stiu ce marfa au pe rafturi... iar aici sunt destule exemple

Ehee... daca voi in Bucuresti si in general in orasele mari patiti asa ce sa mai zic eu aici in Petrosani... mi-s acrita de vanzatori inabordabili care considera ca iti fac cine stie ce favoare daca te servesc, sau vanzatoare care sunt foarte ofticate ca le intrerupi din palavrageala cand intri in magazin... Bineinteles si aici exista exceptii dar putine. Eu una am ajuns sa fac o selectie la magazine. Sunt unele in care nu intru din cauza celor ce lucreaza acolo

Intr-un bar, undeva in Cluj:

Buna seara si bine ati venit. Meniurile dvs!
Multumim!

-dupa 10 min

Doriti sa comandati?
Da.
Ce sa fie?
O bere Ursus Premium, o Cola, ba nu, doua Cola, un Cappy de grapefruit si o bere Stella Artois.
Umm, Ursus nu mai avem, Cola nu, dar avem Pepsi, Cappy ne pare rau, putem aduce un Santal in schimb...
Pai, aduceti Pepsi, doua,un Santal si doua Stella Artois.
Nici Stella nu este, avem Ciuc.
Bun, ramane Ciuc atunci ...

-dupa 5 min

Nu mai avem Santal de Grapefruit ... numai de piersici ...
E bine si piersici.

-dupa 2 min, saraca fata toata rosie ...

Nu mai avem Santal, colega mea l-a scapat pe ultimul...altceva?
Nu multumim...plecam!!!

N-avem!! Vesnica poveste. Cauti ceva tot orasul si uneori tot nu gasesti... De vina sunt si sefii, dar si vanzatoarele.
Eram odata la raionul de librarie. Nu mai tin minte ce cautam. Raionul pustiu. Peste putin timp, apare vanzatoarea. Parca nici nu eram in fata tejghelei. Am asteptat putin ... si inca putin ... In fine m-a vazut!! Nici macar nu aveau ce cautam. Am pierdut timpul degeaba.

- Ce doriti?
- 7 Up?
- N-avem
- Mountain Dew?
- Nu
- Sprite?!
- Nu avem decat Pepsi
- Si.. as vrea si ceva de mancare..(??)
- Nu functioneaza bucataria, nu a venit inca bucatarul..
Si ca atmosfera sa fie completa un roi de tantari ne-a tinut companie toata seara

Vi s-a intamplat vreodata sa cautati ceva si peste tot sa vi se spuna ca produsul respectiv nu exista? Mie da.. si nu doar aici in oras Imaginati-va ce-o fi fost inainte de 89...

Adica nu exista, nu ca nu-l au ? Nu mi s-a intamplat.
Dar tantarii tai imi amintesc de o scurta vacanta la mare cand am cerut la restaurant cascaval pane si ne-au spus ca trebuie sa-l comandam dimineata pentru pranz si la pranz pentru seara. In rest a fost o vacanta minunata. Am comandat deci la pranz cascaval pane pentru seara. Cand ne-am dus seara la restaurant ne-au spus ca nu putem sa ne asezam la mese ca le murdarim si vine un grup de nemti. Am facut scandal si am zis ca nu plecam de acolo pana nu primim cascavalul comandat la pranz. Eu am primit o portie dubla de cartofi prajiti ca sa tac din gura.

Nu-mi dau seama unde-i putred. Sunt perfect de acord cu Fausta, dar nu reusesc sa-mi explic tot. Cred ca si lipsa concurentei e o cauza. Dorinta de imbogatire vad ca exista. Da' dorinta asta e: mult, repede si fara efort.

Acest topic a fost editat de amenophis: 2 Jun 2004, 10:05 PM

Amenophis, nu e lipsa de concurenta mereu - ci ideea invechita ca vei lua ce ti se ofera - vezi subiectul abia deschis despre restaurantele romanesti, raman la parerea mea ca daca ai refuza sa mai calci in pravalia lor POATE vor realiza ca ceva nu e in regula si-si vor schimba atitudinile. Eu as fi facut scandal si nici n-as fi stat, nu mi-as fi lasat banii lor. Chiar era singurul restaurant care facea cascaval pane?

Acum, povestea mea e de la restaurantul hotelului Perla, in Mamaia, mai demult. Grup mare, eu comand un gratar, o prietena mici, mi se face pofta de mici si cer ospataritei si 2 mici langa friptura. Raspunsul: "N-avem 2, numai 4".

Hai ca-i buna Misti... Deci n-a vrut sa-ti dea decat 4 mici. Si ai luat 4 sau ai renuntat la ei?

Pai am luat 4 si am impartit la masa. Si recunosc ca e una din cele mai tari faze care mi s-a intamplat la un restaurant si nu o voi uita niciodata, mai ales ca rar am auzit o masa de 20 de persoane sa bufneasca in ras in halul ala. Mi-a fost si mila de sarmana ospatarita, ca nu intelegea ce e de ras - atatia sunt la portie...

Pai sa va povestesc.. Mi s-a terminat deodorantul (B.U cu bila). Si m-am dus, ca omu`, la magazin sa-mi mai iau unul. Vanzatoare ma masoara din cap pana in picioare si spune "N-avem.. nici nu am avut.. esti sigura ca exista?" La toate magazinele la care am fost am patit aceeasi chestie. Spuneau ca ele nu stiu sa existe asa ceva. Pana si in Timisoara, intr-un magazin mare am primit raspunsul de care mi-era teama "Fugi de-aici don`shoara.. nu exista asa ceva!"

Si in urma cu/peste o saptamana gaseam peste tot! Sa nu innebunesti..

Aceasta pentru ca in prezent, tinerele domnisoare - sau arareori domnisori - vanzatoare/ori (oare?), nu au pregatirea de specialitate necesara! Dupa l989, scoli care sa pregateasca vanzatori nu mai sunt. Una e comertul cu deodorante, si alta cu metraje, cu totul diferit de cel dintr-un "butic" mic, tare mic, dar unde este dever mare, tare mare, caci, alaturi de cola, se vand detergenti, paine, ciorapi, cartofi, sutiene, toate pe rafturi diferite, sau pe o taraba, in aer liber, sa se aeriseasca si ele, deh!
Nu ma mira.
Ma intreb doar : mai tine mult?

Contraste, da! cred ca mai tine... oamenii nu au ce face...
Ma surprinde ca va plingeti, ca eu cind merg in Ro si de fiecare data cind comentam despre atitudinea vinzatoarei, sau ca nu gaseam aia sau aia, se crea tensiune si imi spuneau ca am 'aere occidentale'.

Eu cred ca e lipsa de competitie intr-un fel. Daca un magazin ar avea o gama variata de produse, eu cred ca ar face vinzare buna. Scuteste cumparatorul de pierdere de timp, nervi..etc. plus ca un asemenea magazin isi face reclama singur...eu una as spune la toti sa mearga acolo...

La restaurante, daca ai nitel accent te serveste cu orice. Asa mi se intimpla mie. (nu recunosc ca am accent ) Lasam ciubuc mare si mergeam inapoi tot acolo si ma tratau ff bine.

Dar la Spring Time in Neptun era sa dau foc la restaurant, eu care sint o persoana pasnica. Cerusem o cafea. Imi daduse un espresso. Am rugat-o sa imi dea putin lapte ca e prea tare si concentrat espresso asa, si mi-a spus ca nu poate. M-am oferit sa ii dau bani, nu a vrut. Atunci fain frumos, am rugat-o sa imi faca un capuccino, se duce mai incolo apoi se intoarce si spune: "Nu mai avem lapte". Am ramas stupefiata... Fata aia nu a vrut sa ma serveasca in ruptul capului... M-am intors, am lasat espresso acolo si am plecat. Deja nervii mi se transformasera in tristete... am tacut muta vreo ora...
Deci, dupa ce mergi "afara" si vezi ca se poate si altflel... ai pretentii cit de cit... dar am realizat ca in Ro nu merge. Ma duc in Ro vara asta, dar fara pretentii, ca vreau sa ma simt bine nu sa ma umplu de nervi...

in barul unui hotel, parte a unui lant de hoteluri internationale (de origine franceza).

eu: "...si as mai servi cina, daca se poate. ce aveti?"
El Ospatarul (il chema Vladimir): "pizza texas ( ) , baguette si spaghetti bolognese"
eu: "uhhhh...cred ca iau spaghetti. cu parmesan va rog"
El Ospatarul: "spaghetti bolognese nu se maninca cu parmesan"

eu: "ummm...poate nu m-am exprimat clar , vreau parmesan!"
Vladimir (usor nervos): "dar spaghetii bolognese NU SE MANINCA cu parmesan!"

eu (zicind in gind "Vladimir, rupe-ti-s-ar cutie de viteza noaptea la 11:30 pe autostrada"): "permiteti o intrebare personala?"
Vladimir: "uhhh.da"
eu: "sunteti ospatar sau consultant alimentar pentru snobi in devenire?"

(Vladimir pleaca dupa parmesan injurind pe ruseste)


in caz ca s-a intrebat cineva: spaghettele au fost oribile, iar cu alta ocazie, intr-un hotel din acelasi brand, in alt oras, ospatara (infinit mai prietenoasa ca Vladimir) mi-a spus, cind am vrut sa incerc baguettul: "c'mon sir, belive me, you really don't want to eat THAT".

Acest topic a fost editat de dead-cat: 25 Jun 2004, 07:21 PM

In RO inca nu exista conceptul “ clientul nostru , stapanul nostru “ ...se merge inca pe premiza ca ti se face o favoare daca esti servit conform unei elementare etici comerciale .
Nu cred ca este un singur vinovat... clientul care desi e servit necorespunzator se intoarce si cumpara tot de acolo ..seful ..care daca are vanzare de ce s-ar agita ...vanzatorul ..care nu e interesat de vanzare deoarece el oricat ar vinde are salariu fix ..sistemul ..ca nu-si face datoria in efectuarea controalelor si luarea de masuri .
Suntem toti vinovati ..vrem schimbare ..dar s-o faca altii daca se poate .

Ce ma deranjeaza cel mai tare e faptul ca daca indraznesti sa iei atitudine ..tot tu esti cel blamat ..” Uita-te si la asta , ce-o vrea ? "

Cred ca ar trebui sa vrem pe BANII NOSTRII sa fim serviti corespunzator .

In romania mai functioneaza si va mai functiona:

Clientul nostru, fraierul nostru.

Aha...am inteles!! In tara vanzatorii ne fac un bine si nu invers Noi traim dupa ei si nu invers Cu aia de la stat mai inteleg, dar cu cei privati, chiar nu sunt in stare sa inteleg cum au ramas inca in faza asta

Sorin.

Eu am citit cam aşa - - ce s-a scris pînă acum şi chiar mă întrebam că ce se întîmplă cu mine, că eu n-am nici amintiri neplăcute legate de subiectul în dicuţie şi nici nu-mi aduc aminte să mă fi indispus în ultima vreme vreun vînzător. Dar, uite, că am găsit răspunsul: păi cumpărăturile uzuale mi le fac, cam în proporţie de 80-90%, de la Billa, Metro şi Gima. Asta era, frate!

ESTI UN NOROCOS
o sa zici ca sunt carcotasa ..dar incearca sa ceri relatii despre un produs de uz casnic care este expus pe raft..sa vezi ce inveti cum e schema de personal in respectivele magazine ( exceptie Gima , unde nu gasesti pe nimeni , si trebuie sa te duci la informatii , adica la intrarea in magazin , unde fetele sunt ocupate cu eliberarea de certificate de calitate , cardurile de client , anunturi , diverse discutii personale , etc )

cumparator: as dori sa stiu despre produsul X ...
omul care e printre rafturi : stati un pic ca eu nu stiu , dar va caut pe cineva
cineva 1 : pai ..e asa , asa ..dar mai bine mergeti la relatii cu publicul
la relatii cu publicul : as dorii sa ma informez asupra ..
persoana de acolo : ( la microfon ) sa vina cineva de electrocasnice la biroul de informatii
vine si acel cineva ..si se rezolva sau nu , pentru ca poate produsul respectiv nu-l au pe stoc si mai trebuie sa astepti intre 1 si 5 zile

dar toate astea inseamna timp , rabdare ..

Avantajul acestor magazine este ca la celelalte produse ( care aici trebuie sa recunosc e o gama diversificata ) ti le iei singur ..fara sa ai nevoie de ajutorul " calificat " al unui vanzator .

Da, s-ar putea să le zici bine Scarlett. Dar, uite, eu nu cer relaţii pentru obiectele de uz casnic de la personalul din magazin pentru că n-am încredere în ce-mi răspund ei, na! Am păţit-o, în trecut, că am primit nişte explicaţii greşite sau vagi sau voit falsificate, ca să-şi vîndă marfa. Ei, şi atunci, în ce priveşte aparatele de uz casnic, informarea mi-o fac în altă parte decît la magazin. Acolo nu rezolv decît problema legată de cumpărare şi aici, da, sînt un om norocos pînă acum, nu fi de deochi!

Nu, se intampla din ce in ce mai rar sa fiu deranjata de vreun vanzator. Poate pentru ca si eu le vorbesc frumos, le dau buna - ziua si nu uit sa le multumesc. La urma umei, cam primesti ceea ce meriti.
Mai sunt si exceptii, va cred, doar ca ultima oara cand am fost enervata de vreun vanzator, ospatar etc. nesimtit s-a intamplat de asa de mult timp incat chiar nu sunt in stare sa-mi amintesc acum (sper sa nu-mi iau portia maine).
Si, vorba lui Scarlett, ca sa fiu carcotasa: mai mult ma agaseaza genul "agresiv de serviabil", care nu te lasa sa te uiti singur la marfa, sunt foarte draguti, dar iti vara vrei - nu vrei sub nas tot felul de brosuri, nu-ti place un anumit parfum, dar trebuie sa faci cunostinta cu toate testerele, desi nu ti-e foame insista sa gusti din tot felul de mostre. Sunt draguti, in majoritatea cazurilor... dar deh, uneori am chef doar sa arunc o privire si sa plec...

Si mai e ceva- sunt cazuri cand sunt foarte amabili , dar odata ajuns acasa constati ca ambalajul ascunde un produs defect. Partea proasta e ca asta mi s-a intamplat ultima oara pe malul Senei (nu era ceva important, o cana, dar era sparta si lipita), dar de atunci ma uit foarte atent la tot ce cumpar, indiferent de reclama facuta de vanzator

Acest topic a fost editat de denise_d: 26 Jun 2004, 11:28 PM

Aceasta este in Bucuresti, dar ,Ligia, si alti iubiti hangii, veniti si prin provincie sa vedeti .......
Iar daca faci vreo umila observatie, "ai aere de Bucuresti"!

Acest topic a fost editat de contraste: 27 Jun 2004, 01:41 PM

Zicea cineva aici de un magazinas micut, de cartier, cu patroni fara MBA sau studii de marketing, dar care simteau, intuiau cum trebuie sa faca comert in avantajul lor (pe termen lung). Si eu am o experienta similara. Linga blocul meu s-a deschis un astfel de magazin -- oameni tineri, simpatici, pusi pe facut lucruri (inainte sa deschida au pavat de exemplu toata portiunea din fatza magazinului, pe banii lor). Ne-am imprietenit (la nivelul de salut cordial, mici amabilitati etc.). Dupa vreun an, am cumparat un chec si cind am ajuns acasa am simtit un gust ciudat. Uitindu-ma pe eticheta, am vazut ca era expirat de citeva luni. A doua zi l-am dus inapoi si le-am aratat eticheta, cu intentia de a le atrage atentia asupra furnizorului cu pricina, care le strecoara marfa expirata. Si-au cerut scuze cu ceru' si cu pamintu'. Peste vreo doua zile, cind m-am intilnit cu unul din patroni, mi-a spus ca in urma intimplarii cu checul au incetat orice colaborare cu producatorul respectiv. Si, in plus, au desfacut contractul de munca vinzatoarei (avea contract de munca, n-o angajasera la negru!), pentru ca era de datoria ei sa verifice toata marfa -- bucata cu bucata, nu prin sondaj, cum facuse ea. M-am simtit groaznic de vinovat... Dar si multumit ca incet-incet lucrurile se aseaza (din pacate the hard way...).

Pe de alta parte, la coltz este un magazin unde mi-am jurat ca n-am sa mai intru in veci. Din cauza nesimtirii vinzatoarelor. (Erau vestite in tot cartierul.) Mare mi-a fost satisfactia cind am vazut ca dupa vreo doi ani s-a inchis si in locul lui s-a deschis o pizzerie! Am intrat in vorba cu unul din baietii de-acolo si l-am intrebat daca patronii sunt aceiasi. Mi-a spus ca da, la care eu am facut o fatza evident dezamagita. A fost curios de ce intreb, asa ca i-am explicat. Zimbind, mi-a spus "A, nesimtitele alea? Pai citeva mai lucreaza si-acum aici!" N-am mai intrat nici in pizzerie. Astept increzator sa dea faliment (sau patronii sa-nvetze care-i buba si sa ia masuri...).

Sunt foarte increzator in fortza de sanctiune pe care-o are clientul: daca nu-mi place ceva, nu mai calc pe-acolo. Prefer sa merg la magazine mult mai indepartate, sau chiar sa ma lipsesc de una-alta. Daca multi fac ca mine, pina la urma "marul stricat" se auto-elimina. Sau invatza din greseli si se schimba. Fac eforturi sa-i incurajez pe cei care ma trateaza civilizat (nu de putine ori le spun explicit ca apreciez modul cum mi-au vorbit, ii felicit, le urez succes etc.) si sa-i descurajez pe nesimtiti (prin refuzul de a-mi lasa banii acolo). Am incredere in metoda asta.

a

Draga Amenhotep, cineva asta e amenophis = Amenhotep in limba greaca

Si eu cred asta, dar cred ca trebuie sa existe o concurenta mai mare si unii sa dea faliment. Selectia naturala ...

Acest topic a fost editat de amenophis: 28 Jun 2004, 12:01 AM

Iertare, amenophis...

Mai oameni buni eu va confund, numele voastre sint atit de asemanatoare ca eu va voi distinge numai dupa avatar de-acum.

***

Citeam la alt topic mai demult, cum cineva spunea ca s-a simtit obligata sa cumpere ceva, numai ptr faptul ca a incercat nu stiu citi pantofi si bluze si a deranjat-o prea mult pe vinztoare, si daca nu lua, vinzatoarea se supara altfel Vai, vai...

M-am gindit la ceva, ce ar fi daca ati cere condica de reclamatii? Fara nervi, fara insulte...ci fain frumos zici ca esti dezgustat si ca vrei sa te plingi la patron, nu merge?
(Spun asta, ca eram in Ro acum 3 ani si m-am dus la McDonalds, cind au auzit de unde sint, imediat mi-au adus condica sa scriu impresii , cind ma uit sa vad cine a scris deasupra mea, am facut ochii era ambasadorul american la romani. ) Deci au condica...

-daca nu merge chestia cu condica, incercati-o pe asta.... cereti nr de telefon al patronului si plingeti'va la el, spune'ti ca veti spune tuturor de serviciile oribile primite la acest magazin/restaurant care lasa atit de mult de dorit...

***

Imi dau seama ca va consumati nervii si ca cere efort si ca va poate strica ziua, dar daca taceti, nu se schimba situatia... si deja timpul ptr o schimbare..

Eu sint plecata de f mult timp din tara, nu prea stiu miscarile la voi... dar ma gindesc ca alte modalitari nu prea sint...

Edit, am uitat... Amenhotep, esti nou printre noi,

Acest topic a fost editat de LigiaB: 28 Jun 2004, 07:08 AM

Ideea asta era şi în capul meu dar prea era lumea "pornită" pe aici şi n-am avut curajul s-o spun...

N-are nici o legatura politetea clientului cu cea a vanzatoarelor . Sincer din punctul asta de vedere n-am avut probleme .. sunt amabile , dar daca nu sunt pregatite ..degeaba . Multe nici nu stiu ce marfa au pe stoc iar daca intrebi cate ceva despre un produs mai neobisnuit ...mai bine te lasi . Nu generalizez ..dar oricum reprezinta majoritatea .

( ar trebui sa le tin partea , de aici am pornit si eu ..)

@Ligia ..condica ..da , cred ca mai exista ..

Acest topic a fost editat de Scarlett: 28 Jun 2004, 09:47 AM

Probabil ca ai dreptate. In orase concurenta este mai mare, patronii au de unde alege oricand alte vanzatoare. In plus, Bucurestiul e si centru universitar, multi studenti lucreaza ca vanzatori ... In orasele mai mari s-a cam produs schimbul de generatii, pe cand in provincie mai greu.
Totusi... cand intri in magazin cu zambetul pe buze si dai "buna ziua" - sansele de a ti se raspunde acru scad vertiginos.
Din pacate, unii clienti cred ca "clientul nostru- stapanul nostru" le da dreptul sa umileasca niste persoane care muncesc din greu pentru un salariul adeseori foarte mic. Faptul ca eu sunt "Clientul" nu-mi da dreptul sa-i tratez pe altii ca pe niste slugi.
Nu am lucrat niciodata ca vanzatoare, am tinut insa locul unei prietene care lucreaza in librarie. Bineniteles ca in cinci minute a aparut si Cetateanul Turmentat care si-a descoperit brusc gustul pentru cultura sterpelind carti dintre cele mai scumpe: albume cu opere ale unor pictori faimosi. Ce scandal a putut sa iasa!

@Scarlett - poate daca i-ar zice "cartea de onoare" si nu condicuta...

Acest topic a fost editat de denise_d: 28 Jun 2004, 07:02 PM

Cata onoare sa apari in condic..a dupa ambasadorul american... Felicitari!

Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun, dar nu exista nici un ambasadorul american la romani, pentru ca din pacate pentru cei care sunt atat de doritori in a obtine cetatenia, de exemplu, americana, Romania exista, si este stat national, si mai are si statut de suzeranitate, prin urmare romanii nu-s niste oameni pribegi prin lume, care din prea-multa mila a maretilor conducatori americani au primit si ei un ambasador...
Daca vrei mai multe informatii despre acea tara numita Romania, vezi, cauta despre tara aceea aflata intre Ungaria, Serbia, Bulgaria, Marea Neagra, Republica Moldova si Ucraina.

Am inteles ca povestea cu accentul functioneaza si in Italia. La fel, daca te prinde cu accent strain te trateaza diferentiat: platesti de 2-3 ori mai mult. Deh, ce sa-i faci, omul are tendinte nationaliste...

Acest topic a fost editat de axel: 28 Jun 2004, 10:36 PM

Cred ca io eram aia care a zis ca a cumparatceva de rusine Era rusine de genul ca femeia si-a batut capul cu mine(eu fiind una din cele mai mari pretentioase, numa' clienti ca mine sa n-avveti ) iar io, am facut mofturi si n-aveam chef sa iau nik...Si i-am vazut privirea rugatoare si am zis ok hai ca iau....Insa in ultimul timp o fac pe-a nebuna, mai ales cand le vad pe alea sictirite si acre: ma duc, cer tot felul de lucruri, sa probez, sa vad si dupa aia stramb din nas a sictir si plec Atunci sa le vezi cum se uita la mine
Si io la fel fac: selectie naturala: unde sunt vanzatoarele ok cumpar mereu, chiar daca nu au exact ce-mi doresc, iau ceva asemanator, si unde-s acre le aplic tratamentu' de mai sus
Si da, mi s-a intamplat de multe ori faza cu n-avem, mai ales la baruri sau restaurante Si cand lista cu n-avem se face prea lunga deja-mi piere pofta...

E ciudat ca insista sa puna in lista multe lucruri pe care nu le au, in timp ce daca ii intrebi au tot felul de chestii ce nu apar pe lista...

Iar tratamentul spune multe, ce incredere sa am intr-o moaca sictirita si acra, atunci cind fac comanda, ca voi primi ceea ce am cerut fara sa fie ... "alterat" de supararea celei/celui care ma serveste...

Sigur că nimănui nu-i convine să fie izbit de o acritură pe post de vînzător. Dar acolo e vorba de un om, care poate avea şi el zile proaste. Iar dacă stau să mă gîndesc la cît sînt plătiţi şi cum se comportă unii patroni cu ei, mai că mi se face puţin milă, am puţină compasiune pt acei oameni.

Pt. ca totul să fie OK cred că ar trebui puse la punct mai multe chestiuni şi din partea clientului şi din cea a vînzătorului şi... din alte părţi. Pînă una alta, n-ar fi rău dacă am privi mai relaxat problema...

(dacă vreţi să daţi în mine, daţi!)

Am observat o situatie cel putin ciudata- in magazinele mici, daca ii vorbesti amabil vanzatoarei, te serveste
ireprosabil, ba chiar iti recomanda discret anumite produse. Un zambet face mai mult decat orice. Omul se simte
valorizat, si nu tratat ca un obiect.
In schimb in cele ' cu pretentii' esti masurat din cap pana-n picioare, si, daca iesi bine la inspectie, esti tratat ca atare,
daca nu esti ignorat.
Si asta am observat-o in multe orase si mari si mici.