Pornind de la un articol din Evenimentul Zilei (articol pe care il voi copia integral) va invit la o discutie despre cum era si cum este acum ; ce era acum fara REVOLUTIA romana?; si bineinteles astept sipareri personale privind ce trebuia facut in Ro in toti acesti ani!
**************************************************
Adolescentii de acum cu greu isi pot imagina cum era inainte de decembrie '89. Fara Internet, role, blugi, T-shirt si, mai ales, fara posturile tv de muzica, viata aproape nu are sens pentru ei. Scoala nu-i ajuta prea mult, deoarece despre evenimentele din '89 abia daca se vorbeste la ore. Profesorii sint retinuti in a dezbate subiectul, iar atunci cind o fac sint nostalgici. Subiecte precum comunismul si Securitatea sint inaccesibile chiar si la nivel de facultate. Singura sursa de informatii ramine familia, cu dezavantajul ca amintirile parintilor sint adesea influentate de propriile lor temeri si nemultumiri.
E pauza. Intre o ora de geografie si una de engleza, elevii din clasa a IX-a de la Colegiul “Mihai Viteazul” isi dau cu parerea, pe culoar, despre ultimul top de la Atomic. Sint surprinsi cind ii intrebam despre evenimentele din decembrie '89. Nu stiu decit ce le-au spus parintii si ce vad acum, seara, la televizor. Nu pare sa ii intereseaza subiectul. Dumitru Ionut, clasa a IX-a, spune totusi cu convingere: “Revolutia a inceput la Timisoara, oamenii erau suparati pe regim, pe ce li se intimpla, nu primeau banii care li se cuveneau, erau suparati pe dictatura. Au fost multe victime. Eu cred ca a meritat”.
“Revolutia nu se da la Capacitate”

Elevii spun ca la scoala subiectul decembrie '89 nu este dezbatut aproape deloc. Ioana Petrus, si ea in clasa a IX-a, mai afla cite ceva de la parinti. “Ei mi-au povestit cum erau restrictii la alimente, la piine si asta era rau, dar, pe de alta parte, era bine ca oamenii nu puteau sa se imbogateasca usor si necinstit, ca acum. Incepind din '89 toti cei care s-au imbogatit au furat. Am auzit ca pe vremea lui Ceausescu toti aveau aceleasi salarii. Erau locuinte si locuri de munca pentru toata lumea. Acum multi muncesc si nu sint recunoscuti la justa lor valoare. Tinerii nu pot ocupa locurile care li se cuvin pentru ca cei in virsta nu vor sa iasa la pensie”, ne-a spus Ioana Patrus, dind glas mai degraba citorva dintre nemultumirile si temerile parintilor ei, decit propriilor convingeri. Cit depre ceea ce a i s-a spus la scoala despre decembrie '89, aproape ca nu-si mai aminteste. “La scoala, am invatat mai putin despre Revolutie pentru ca s-a spus ca nu se da la Capacitate. Era la sfirsitul anului, am trecut mai usor peste lectia aceea. Eu cred ca nu trebuia sa-i impuste pe sotii Ceausescu. Trebuia sa stea in inchisoare, sa vada si ei cum este un regim democratic.” O colega de-a ei, Andreea Focsa, intra in discutie si spune ca simte o retinere a profesorilor in a povesti despre evenimentele de acum 14 ani. “Si profesorii se cam feresc sa discute despre comunism si despre Revolutie. Am facut o singura lectie pe aceasta tema, in clasa a VIII-a”, spune Andreea, iar cu voce mai inceata adauga ca i se pare ca profesorii sint usor nostalgici.

“A fost o treaba relativ buna”

La liceul “Jean Monnet” mai era o ora si se terminau cursurile. Elevii, vizibil nerabdatori, erau deja cu gindul la vacanta. “Multi tineri au murit degeaba pina la urma, mare lucru nu s-a schimbat, oamenii au ramas aceiasi, multi inca mai suspina dupa acele vremuri. Eu cred ca nu au dreptate, desi nici acum nu pot sa spun ca e perfect, dar cred ca nici atunci nu era foarte bine. Revolutia fost o treaba relativ buna. Cred ca e mai bine acum decit atunci.”, ne-a spus Alexandra, eleva in clasa a XI-a.
Ca si colegii ei, in decembrie ,89 avea in jur de trei ani, abia daca era la gradinita. Cristi, si el in virsta de 17 ani, spune ca nu isi poate imagina cum era inainte de '89. “Nu stiu daca este mai bine acum decit pe vremea lui Ceausescu”, dar este sigur ca fara Internet nu poate trai. De altfel, tinerii nu pot crede ca nu aveai acasa sau macar la scoala un computer inainte de ‘89. “Cum nu aveati internet?!” se mirau ei. “Am doar 17 ani, dar din discutiile pe care le-am auzit, era poate nu mindrie, dar o mica bucurie sa fii turnator”, a inceput sa povesteasca David Morar, elev in clasa a XI-a. Cind a ajuns sa vorbeasca despre vremurile de atunci, despre nostalgia pe care o simt tot mai multi, in special batrinii, glasul sau a devenit mai ferm: “Cei care regreta regimul Ceausescu, il regreta pentru ca atunci era egalitate, pentru ca nu existau saraci si bogati, existau doar cei care erau in partid si cei care nu erau in partid. Era si atunci cu spaga, dar era cu spaga doar atit cit sa ma lasi si pe mine cu doua persoane in fata la coada la oua, dar egalitatea pe care ei o vor inapoi este o egalitate care, intr-o societate civilizata, nu ar fi tolerata. Daca tu vrei si poti sa faci mai mult, trebuie sa fii lasat sa faci mai mult. Daca tu zici ca vrei sa ramii la acest nivel, de ce trebuie sa ramina toti, inclusiv cei care doresc sa faca mai mult?”, s-a intrebat retoric David Morar.

Ceausescu si Iliescu - pe buzele tuturor

Intre elevii de clasa a XI-a de la Liceul “Jean Monnet” parerile erau impartite in legatura cu ceea ce a fost in decembrie '89. O parte sustinea ideea ca a fost lovitura de stat, “ cu cauze venite din afara”, spunea de pilda Ioan Petrinescu, elev in clasa a X-a. Ceilalti pledau in favoarea ideii ca a fost o revolutie. Cu amendamentul ca nu a reusit sa schimbe in totalitate nici oamenii, nici mentalitatile. “Si toti cei care au fost pe vremea aceea mari inca mai au functii mari in guvern si in alte institutii ale statului. Aceia ar trebui sa-si dea si ei seama ca a trecut timpul lor, Revolutia trebuia sa insemne ca toti cei care au fost inainte nu mai sint.”, ne-a spus David Morar. Iar daca stiu numele unor persoane care au fost implicate in vreun fel in evenimentele din decembrie '89, raspunsul vine imediat si invariabil: Ceausescu si Iliescu.

Soimii patriei, transformati in “copiii MTV”

Alexandru Valentin Hutanu (foto) s-a nascut pe 19 decembrie 1989. Acum este elev in clasa a Vlll-a la Scoala nr. 33, din Galati. Ii plac muzica si informatica si i-ar placea sa aiba un calculator. Nu isi imagineaza cum traiau copiii pe vremea lui Ceausescu: “Stiu doar din povestirile parintilor mei cum era. E greu de imaginat ce faceau pe atunci copiii in timpul liber. Nu imi imaginez viata fara MTV, fara Atomic, fara Internet, fara posibilitatea de a avea acces la un calculator. Parintii mi-au povestit ca nu existau fructe, portocale, lamii, ca rareori se gaseau banane, dar ca erau verzi, ca nu se gasea nimic din ceea ce gasim astazi si am senzatia ca mi se povesteste un film.”

“Singurul lucru bun de atunci era cititul”

Victor Riureanu este elev in clasa a Xl-a la un liceu din Galati. Este un elev foarte bun, e pasionat de franceza si de literatura franceza, dar si de limba engleza.
“Mi-au povestit parintii despre acea perioada. In 1989 aveam doi ani, nu am cum sa imi amintesc. Din tot ce mi s-a spus, singurul lucru bun al acelor vremuri era ca oamenii citeau. Pentru ca nu aveau alta posibilitate de a-si petrece timpul liber, citeau foarte mult. Acum tinerii nu citesc. Am colegi care nu au citit nici macar povesti. Mie imi place perioada in care traiesc. Sint tinar si pot face multe lucruri. Am posibilitatea de a alege, asta e foarte important.”

“Cred ca as muri sa se intoarca vremurile acelea”

“Ma numesc Ioana Dima, sint din Galati si am 17 ani. M-am nascut in 1986. Nu imi aduc aminte cum era pe atunci, aveam doar trei ani cind a cazut regimul Ceausescu. E... istorie pentru noi. E ca si cum ai vorbi despre vremea dacilor, stiu ca exagerez, dar cam asa ceva este. Cred ca as muri sa se intoarca vremurile acelea. Sa nu ai MTV, muzica la alegere, sa nu te poti imbraca asa cum vrei, sa nu poti pleca in strainatate. Pentru unii tineri e greu si acum. Uite, eu ma gindesc ca o sa fac o facultate, doua, dar apoi? Apoi ce o sa fac? Aaaa, ma gindesc sa plec sa muncesc in strainatate, ar fi o solutie.”

“Am fost trista ca nu mai puteam fi pionier!”

Teodora Miron este acum studenta in anul lll la Facultatea de Litere si in anul l la Facultatea de Drept. Desi avea doar sase ani in 1989, spune ca cea mai pregnanta senzatie pe care a avut-o atunci cind a cazut regimul Ceausescu a fost de... tristete: “O sa rideti de ceea ce va voi spune, dar cind ai mei mi-au spus ca Ceausescu a cazut si ca totul se va schimba, intrebarea mea de copil de sase ani, eleva in clasa l, a fost daca voi mai fi facuta pionier. Mi s-a spus ca nu si am inceput sa pling, mi se parea un lucru foarte trist. Fusesem soim al patriei si imi placuse. Pe de alta parte, imi amintesc lipsurile. Stiu ca parintii mei faceau eforturi pentru a-mi procura dulciuri. Tinerii sint derutati, nu se pot afirma, nu sint incurajati, uneori ne intrebam incotro ne indreptam?”. (Alina Comsa-Durbaca)


Studentii timisoreni isi amintesc de “Cip” si “Lumea Copiilor”

Ciocolata “Scufita rosie”, bomboane cubaneze, coada la unt in Calea Lipovei, banane verzi impachetate in ziar. Acestea sint cele mai frecvente si, de altfel, singurele amintiri pe care tinara generatie, liceeni ori studenti la Timisoara, le are despre perioada de dinainte de ‘89. Nu-si amintesc de restrictii, ci doar vag de faptul ca parintii le spuneau, uneori, seara, acasa, in soapta sa nu se duca la biserica. Securitatea de pe vremea comunistilor e o necunoscuta pina si pentru studentii de la facultati precum sociologie ori psihologie, iar ce-i de la informatica cred ca Romania comunista arata ca “black-out-ul” de la americani. “Pe mine m-au distrat zilele alea in care au stat americanii in bezna din cauza avariei la sistemul energetic. Cred ca asa era pe vremea comunistilor in tara asta”, ne povesteste Mircea, student la matematica in anul II.

Biserica si securistii - subiecte interzise

“De ce s-a facut Revolutia? Pentru ca Ceausescu nu era bun, asa aflasem eu la sase ani, cit aveam in 1989. I-am vazut pe verisorii mei de la Deva ca, imediat ce a aparut Caramitru la televizor, au inceput sa arda poza lui Ceausescu din manuale. Mai stiu ca era rau pe vremea aia. Eu nu-mi dau seama de ce. Imi spunea mama ca trebuie sa ma ia cu ea la coada la unt pe Calea Lipovei, ca se dadea un pachet de persoana si trebuia sa ia mai mult, asa ca ma lua si pe mine.”, ne- a spus Karina, studenta la Facultatea de Psihologie a Univeritatii de Vest Timisoara. Isi mai aminteste ceva. “Imi spunea mama sa am grija ce vorbesc, ca vecinu’ e securist. Si mai era o problema cu religia, ca nu prea aveai voie sa mergi la biserica”, a adaugat Karina. O alta studenta, Anca M., care abia anul viitor implineste 20 de ani, crede ca stie mai multe despre Securitate. “Stiu ca se ascultau telefoanele si ca nimeni nu avea voie sa spuna ceva rau contra regimului. Imi mai amintesc ca pe vremea aia, eram in clasa I, erau niste bomboane colorate si foarte mici in cutii din plastic. “Cip” se chemau”, spune Anca. Prietenul ei, Vlad, isi aminteste ca era dus la cules de patlagina in curtea scolii si mai stie despre o emisiune de duminica. ““Lumea copiilor”, asa ii spunea, si avea o melodie pe care ne punea invatatoarea, pardon, tovarasa, ca asa ii spuneam, sa o invatam”, povesteste Vlad.

“Ceausescu XP”

“ Despre revolutie mai stiu ca sint o suta de variante, nici una dovedita, nu se stie mare lucru, nici ce-i cu Securitatea de atunci si nici cum au murit unii sau altii. De securisti se spunea ca sint niste libanezi adusi de Ceausescu din Irak, care purtau camasi negre”, incearca sa explice Mircea, student la matematica. Citiva studenti la informatica de la Timisoara spun ca nu-si imagineaza cum ar fi fost scoala in comunism. “Cred ca nu aveam Windows XP, ci probabil ar fi existat o sigura firma de soft care lucra numai cu un program, Ceausescu XP, si poate ca si astazi mai foloseam cartele ca la centrul de calcul.”, spune Ionel Marisescu. Colegul lui crede ca diferenta fata de perioada comunista este ca, acum, “cei cu bani” isi permit orice.
**************************************************************

Eveniment controversat ce a lasat in urma multe victime revolutia
m-a prins prin clasa a 6 a cand ai mai ascultau Europa Libera si
Vocea Americii.Stiam oarecum ca ceva se va intampla.Starea de tensiune
in care traiam , bataile pentru zerul de la pseudobranza vanduta pe sub
mana, electrica intrerupta cand ti-era lumea mai draga, fetele triste dar cu o
vaga licarire de speranta (fiecare stia din diverse surese despre evenimentele
din Bv, si mai apoi din Timisoara) totul denota iminentul eveniment, dar nimic
nu ne pregatise pentru urmari.
In ziua cand a izbucnit revolutia mergeam spre centrul orasului cand o doamna
panicata ne-a intors din drum spunand ca oamenii au scos cartile "academicianului"
si le-au dat foc, ca armata e mobilizata pe strazi.Tin minte ca era o zi insorita ce
mai inmuiase gerul.Pentru ca eram si eu tata a preferat sa ne intoarcem.De la
televizor am vazut derularea evenimentelor.Apoi panica s-a instaurat si la noi
in zona-combinatul era destul de aproape si zvonurile aratau ca va fi o tinta sigura
pt teroristi, ori daca sarea combinatul sarea juma de oras.
Pe seara au aparut autobuze ce aveau montate portavoci prin care oamenii erau
indemnati sa mearga la Bucuresti.
Atmosfera era destul de tensionata, pentru ca nu disparuse inca teama de represiuni.

Ce a fost dupa aceea stim toti: entuziasm, sperante si multe promisiuni.Asta in faza exube-
ranta.Dupa aceea au inceput luptele politice din care am avut de pierdut noi si situatia continua
si acum.
Ce ar fi fost daca nu avea loc? Cred ca intr-un fel sau altul regimul ar fi cazut.Poate o dictatura
militara.

mogaldeatzo, si io tot p'a sasea eram. Intrebare: esti de acord cu mine ca pe cei din cohorta noastra de varsta (n. 1976-1980) Revolutia ne-a maturizat prematur? Io consider Revolutia sfarsitul copilariei...dupa 1989 am devenit deja "om mare"...ma interesam de politica, etc. Cred ca desi avem 25 de ani, din cauza Revolutiei ne simtim mai batrani (de 40). Ma rog, a fost si Cernobalul, dragul de el...

Eram si inainte de ea.Teama de a nu spune ce nu trebuie, microfoanele
din telefoane, cozile, actiunile civice.Am trait doua copilarii:una fireasca
cu multa joaca, povesti, tabere si una a panicii (daca spun ceva de "rau"
daca nu aplaud cu suficient entuziasm la defilari si filmari), daca nu mai
prind nu stiu ce de mancare ca la cozi venea lumea de dimineata devreme
si uneori doar cu militia se putea vinde marfa...

... mi-am petrecut copilaria pe la cozile ceausiste, zburdand pe maidane cu gasca de la bloc si jucandu-ne cu cornete, pe rand, in groapa de la Pasajul Muncii, apoi in gropile pentru Metrou, apoi in casele in curs de demolare si apoi in blocurile noi si glorioase care se construiau... si citind, intr-adevar, multe, multe carti, prin binecuvantarea Tovarasului, care limitase programul TV la doua ore cu si despre el...

si acum imi amintesc de plimbarile mele cu parintii prin Obor, si mirarea neputincioasa care ma cuprindea cand vedeam galantarele goale, si zecile de carlige pustii de la macelarie. nu puteam pricepe, pur si simplu, de ce mai existau, daca toate erau goale??


imi amintesc foarte bine de serile in care parintii ascultau Europa Libera (apoi si noi ascultam, caci eram destul de mari), si de vocile pline de ironie ale unui Munteanu, sau, la Deutsche Welle, Hurezeanu...

si de tensiunea din '87 imi amintesc foarte bine, caci eram la munte, aproape de Brasov...



am vrut sa ies pe strada pe 22, dar parintii m-au oprit - si bine au facut!

m-am dus totusi in Piata pana in iunie '90, si am scuturat si eu cheile langa miile de tineri care se simteau deja inselati si tradati.

si?

intr-o neagra zi au venit minerii, si au distrus tot.
in ziua aia am inteles ca NIMIC NU SE VA SCHIMBA IN ROMANIA, NICI IN 10, NICI IN 20, NICI IN 50 DE ANI.

si apoi mi-am vazut de treaba, cu studentia si joburile capitaliste.
ma duce gandul sa emigrez, dar inca nu am puterea sa o fac.

ma dezgusta cand il vad pe cel citat in semnatura mea cum se bucura orgasmic de putere, si cum indivizi din ce in ce mai grosi in ceafa si mai goi in creier se lafaie pe ecran pentru ca dau bine la audienta.
ma dezgusta cand vad ca sutele de ore de emisie TV pe care le ofera posturile romanesti in fiecare zi sunt pline de umor vulgar, fite cu fesele goale si telenovele imbecilizante.
si ma dezgusta mai ales modul in care oamenii curati si buni au ales sa plece, invinsi, in loc sa ramana aici si sa faca diferenta...


in clipa cand acest dezgust imi va cobori si in ultimul colt al sufletului, voi pleca si eu. si voi prefera sa uit ca sunt roman.

pana atunci, incerc sa nu uit niciodata de faptul ca aceasta libertate a fost castigata cu sangele unor frumosi nebuni de varsta mea. si ca am datoria morala sa nu imi bat joc de ea.

si incerc sa sper ca nu sunt singurul...

Ca tine sunt multi si tare mie ca rabdarea lor e pe duca.
Pentru ca stim ca o miscare de masa in tara asta risca
sa devina ori subiect de schita caragieleasca,ori material
de manipulare, singura solutie este sa incerci sa vezi cum
e "dincolo".Trist ,dar adevarat.
Nici eu nu am vrut sa plec pana acum,am sperat in mai bine
in dreptate, dar cand vad ca minciuna e la loc de frunte,
ca demagogia e singura limba a politicienilor imi dau seama
ca e cam greu(sa nu zic imposibil) sa mai schimbi ceva.

Atunci eram fericita ca pot sa ma manifest cum vreau, ca vom fi liberi.
Acum :dezamagita si scitbita, dar cu inca o licarire de speranta in mine ca poate va fi mai bine.Pentru toata lumea, nu doar pentru o minoritate.