Ce este un viciu?
Un viciu este diferit de pacat?
Un om care are vicii este un pacatos?
Viciile sunt molipsitoare?

Viciu este atunci cind eu intru pe forum si nu ma pot abtine sa polemizez cu Figaro.
Pacat este atunci cind eu intru pe forum si afirm ca crestinismul e o ideologie gresita (dupa cum observi, notiunea de pacat e relativa la un sistem de referinta, in cazul asta sistemul=crestinismul; viciul e ceva obiectiv)

Exista o oarecare corelatie intre ele, dar dupa parerea mea, nu este obligatoriu ca un vicios sa fie si pacatos si nici ca un om lipsit de vicii sa fie sfint.

Viciul este de obicei cauzat de o substanta/actiune/fenomen care creeaza dependenta fizica sau psihologica. Fara indoiala ca un mediu vicios duce la o expunere involuntara la respectiva(ul) substanta/actiune/fenomen. Ca atare, un om dintr-un mediu vicios este mai predispus la a deveni la rindul sau vicios decit unul dintr-un mediu curat.

Viciul ar fi sa sustii o afirmatie in lipsa unor cunostinte minime. De fapt nu e viciu, e orgoliu.

Am citit undeva ca Biserica a impartit pacatele in trei categorii.> capitale, strigatoare la cer si impotriva Sfantului Duh.
Pe parcurs sau adaugat si pacatele moderne, fumatul, drogurile etc. (considerate pacate deoarece sunt forme de sinucidere lenta).
Viciul,..ca si pacatul nu poate exista ca material ereditar, scris undeva in celulele noastre inca dinainte de nastere?

De obicei Bisericile nu adauga. In fapt e vorba doar de protestantism, insa pana si acolo se fumeaza.

De fapt pacatul este statutat in doctrina Bisericilor ca norma teologica precisa. Fumatul nu apare nicaieri. E doar o opinie raspandita in crestinism, bazata pe extensia notiunii de pacat, insa nici o Biserica nu are in sistemul doctrinar fumatul ca pacat.

Da,.ai dreptate Figaro, pacatele moderne nu sunt in categoria celor trei.
Sunt doar puncte de vedere fata de fumat, droguri, transplant deorgane...etc.
Un om poate deveni sclavul viciilor chiar daca traieste intr-un mediu neviciat?

Nu cred ca suntem perfecti. Tocmai din cauza asta crestinismul ofera anumite norme morale, si pune accent pe capacitatea de regenerare.

Dar ce este un pacat ?
Pana si asta e relativ in functie de religie.

Asta ar fi o discutie si mai interesanta. Interesant ar fi ca orice sistem religios sau moral (inclusiv sistemele morale laice), poti fi sintetizate cu aproximatie tot in cele 10 porunci. E drept ca a minti e relativ, insa orice persoana, fie ca e ateu sau crestin - ori de alta religie - se revolta cand il acuzi de minciuna. Nimanui nu-i convin acuzatii de genul "mincinosule", "hotule" sau "ucigasule", desi notiunile in cauza sunt totusi relative. Si mai interesant ar fi ca Pavel nu leaga cele 10 porunci (Legea Morala) de crestinism, ci sustine ca toate persoanele tin Legea din fire. Practic nu poti sustine ca normele morale ale unui ateu sunt diferite de cele ale unui crestin.

Cred ca topicul putea fi numit: Pacat ca este viciu ....

Parerea mea este ca exista vicii inainte de limita de a fi pacate, la limita, si dupa limita ...adica pacate.

Salve cameron!
Acest topic se vrea a fi mai mult religios ori doar o pura dezbatere de fond?

--------
AVE!
--------

Copernic> doar o dezbatere, atat.
Pacatul exista in viata noastra nu numai in sensul religios.
De exemplu rautatea..ce este? un viciu sau un pacat.?

Acest topic a fost editat de cameron: 13 Sep 2003, 08:33 AM

Parerea mea...Viciile ar fi de doua categorii: acelea care ne fac rau si acelea care sint inofensive.Pentru mine este un viciu sa ma inchid in dormitor cu o carte buna sau cu un rebus mai acatarii si sa uit de toate celelalte...
Viciul poate , sau nu, fi nociv , functie de sistemul la care se raporteaza...
Pacatul betiei, sa zicem, are la baza un viciu...viciu este acea actiune care ne produce atita placere incit ajungem sa exageram...din acest punct de vedere, orice lucru care depaseste normalitatea (iar un termen relativ:" normalitatea") devine blamabil...sau, cel putin predispus blamarii...
Nu scrie nicaieri in Biblie sa nu bei, dimpotriva, chiar Iisus a transformat apa in vin la nunta din Caana Galielei, daca imi aduc bine aminte...problema e cit bei...
Orice exces , de orice natura, e considerat nociv...
In orice ar trebui sa existe o limita. Si notiune de "pacat" cred ca a fost creeata pentru a ne apara de noi insine... pentru a ne mai tempera si a ne face mai ponderati...

in dictionar daca nu ma insel viciu este prin definitie nociv
daca nu pentru vicios , atunci pentru cei din jur
daca extrapolam la maximum putem spune ca viciul e un pakat pentru ca provoaca suferintza ...
dar de ce sa extrapolam

Rautatea-viciu sau pacat? Hmmm...
Rautatea gratuita ne inconjoara, vrem, nu vrem..pentru unii a face rau a devenit o a doua natura...placerea de a te refula prin a produce necazuri altora, indiferent de amploarea lor, e data de o doza de complexare...invidia e forma a complexarii...Pe de alta parte ma intreb daca expresia "rautate gratuita" are la baza realitatea...orice rautate isi are radacinile intr-o frustrare, o nedreptate sau sentimentul existentei uneia... Nu cred ca rautatea in sine e un pacat, ci mai degraba formele in care aceasta se manifesta...
...parerea mea...

Cat de subiectivi suntem in a ne recunoaste pacatele si viciile?
Eu..uneori sunt obiectiva..alteori nu..
Uneori ma iert pentru lucrurile negative pe care le fac..uneori nu..
In ce masura educatia si autocontrolul ne influenteaza in decizii si comportament?

Eu sint de aceeasi parere cu Diana-Maria,am citit tot ce a scris si imi place

Mie cele 10 porunci mi se par destul de eterogene si in nici un caz nu se poate spune ca toti ne tinem de ele "din fire". Doar citeva, poate jumatate din ele, sint suficient de generale pentru ca toata lumea sa le accepte tacit.

De exemplu, eu unul nu m-as simti deloc revoltat daca cineva m-ar acuza ca mi-am facut chip cioplit, sau ca am avut alt Domn Dumnezeu decit cel care sta la originea poruncilor (am citat cu aproximatie).

Am gasit undeva o enumerarea a pacatelor capitale> mandria, avaritia, desfranarea, lacomia, invidia, mania, lenea etc. Explicatia pentru denumirea de capitale,..ar fi ca "sunt capetele sau inceputurile" altor pacate..
Deja ne-am obisnuit cu acesta incat nu mai sunt privite drept pacate,..ci slabiciuni, metehne cat se poate de firesti,..si acceptate tacit,..asa cum spunea Y.

lasind la o parte defintiile din dex si cele religioase, cred ca e prea mult subiectivism vizavi de acest subiect. nu pot sa cred ca e cineva foarte obiectiv. nu are cum. deci... ramine un topic de genul "hai sa vorbim discutii". sper sa nu supar pe nimeni...

off topic:
Nefertiti,daca parerile noastre pot fi catalogate asa,ce pot sa zic...
Nu cred , insa , ca opinia cuiva va fi eminamente obiectiva..fara suparare...

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 14 Sep 2003, 11:23 AM

Incerc sa raspund cu o postare..si nu reusesc. Cineva vorbeste langa mine de 3 ore continuu,..fara punct, fara virgura, fara sens, debitand niste prostii infioratoare. Si nu reusesc sa ma concentrez..
Si..ai dreptate Nefertiti. Este un topic de genul hai sa vorbim discutii. Cat se poate de subiective! De-aia e Han..pentru discutii. Nu toate discutiile pot fi spectaculoase..
Uite..rabdarea mea la ora asta,..impinsa dincolo de suportabil pentru ca nu pot sa ii spun sa taca persoanei care ma agaseaza. In general..rabdarea mea este un viciu. Si devine pacat..cat de curand.
Diana> reeditez pentru ca vazusem postarea ta. Este adevarat ca parerea cuiva nu poate fi total obiectiva. Eu sunt obiectiva cand constat ca am vreo vina( viciu, pacat,..sau cum..o fi..). Dar.. ..in secunda 2,..imi acord circumstante atenuante,..motivez gestul,..il inteleg,..sfarsesc tot cocotandu-ma pe un piedestal..si admirandu-ma..Doamne cat de obiectiva sunt !! Cata desavarsire.!!. Si..ete asa..trec mai departe ,..uit,..gresesc iar..

Acest topic a fost editat de cameron: 14 Sep 2003, 01:35 PM

Draga Diana,
insasi parerea proprie a unei persoane, opinia sa in legatura cu si fata de ceva atare, reprezinta o imagine subiectiva, deoarece implica gandirea sa analitica asupra unui fenomen, din plan intrinsec catre unul extrinsec. Parerea unei persoane de multe ori nu este si nici nu trebuie sa fie obiectiva deoarece reprezinta produsul mintii sale pe baza unei analize sumare asupra unui fenomen atare. Se poate chiar ca prin subiectivism sa se ajunga la a ajusta drumul catre obiectivitate, creand o punte reala prin si cu o opinie bine ancorata in realitate, in registrul fenomenelor posibile, care doar au suferit mici modificari de interpretare specifice fiintei umane, al caracterului de distinctorialitate ce ne caracterizeaza si ne face unici pe toti homo sapiens sapiens. A rationa conform tomurilor de cunostinte acumulate de omenire si a actiona in baza propriilor convingeri si analize intru sustinerea acelor cunostiinte acumulate, pentru demonstrarea caracterului general ori particular al fenomenlor toate cate se petrec in natura ori in jurul nostru, in univers ori multivers, ar trebui sa reprezinte punctul de pornire al fiecaror experimente stiintifice ori nonstiintifice.
Desi pentru multi oameni insasi gandirea reprezinta un viciu, un reper negativ catre afilierea fata de un plan astral superior celui indoctrinat de religia actuala, totusi, mai exista sperante si pentru anumiti homo faberi care, prin intermediul spiritului lor constructiv, de veritabili arhirtecti, slefuiesc lumea pentru interes mai mare decat propria lor existenta, intr-o Atlantida ce nu cunoaste spatiu ori timp, Atlantida ce rezida in viitorul omenirii deopotriva cat ar putea insemna si decaderea acesteia. Atlantida "Dialogurilor" lui Platon se credea a fi doar o tema adusa in discutie de ilustrul Socrates invataceilor sai, pentru promovarea imaginatiei, al dibaciei cuvintelor si al ingeniozitatii caracteristice oamenilor de geniu, insa, dupa o introspectie indeaproape, a chiar vorbelor altor carturari ai vremii, cat si de mai tarziu, se pot observa similitudini in gandire ceea ce denota un caracter comun al ideilor produse intial. Fie ca dorim sa avem credinta existentei unei lumi antice, de mult disparuta, cu o civilizatie infloritoare ce traia in armonie si prosperitate, fie ca dorim sa ignoram cele zise pana acum, ceea ce conteaza la finalul zilei, cat si al acestui mesaj, este ideea centrala, fundamentala as putea zice, in legatura cu un crez antic al umanitatii, si anume de a trai in pace si prosperitate unii cu altii, de a dori macar in spirit sa accedem catre un plan superior, catre desavarsirea fiintei umane, catre utopica Atlantida, catre o civilizatie daca nu perfecta, macar perfectibila, aflata, ca de obicei, intre leaganele civilizatiilor anterioare: leaganele dintre tehnica si civilizatie.


---------
AVE!
---------

...interesanta dizertaie, Copernic!
Ceea ce vroiam eu sa spun in mesajul anterior era ca parererile vor fi intodeauna subiective...nu stiu cine ar avea curajul sau inconstienta de a afirma ca opinia propie e cea cu desavirsire obiectiva.Ideea era alta: schimbul efectiv de idei , facut intr-un mod constructiv si tolerant nu poate fi catalogat drept "a vorbi discutii"...cel putin nu din punctul meu de vedere...

Extrapolind ideea ta as ajunge iar la toleranta...insa in lumea actuala, toleranta, desi trimbitata drept deziderat al lumii moderne, este prea putin pusa in practica...intr-o vreme cind xenofobia , ura inter-rasiala si interetnica, intoleranta religioasa si multe alte tare ale societatii pangeice in care traim fac victime zi de zi, e greu de accedat un plan superior...Traim , din pacate intr-o epoca a paradoxurilor, in care o parte a societaii incearca sa faca ceva pentru o reconciliere planetara si o alta parte ne face sa ne intrebam daca sintem intr-adevar homo sapiens sapiens sau ne intoarcem spre statutul de animal de prada...
Atita timp cit viata cotidiana ne impune legile junglei, societatea perfecta visata de antici, si nu numai, pare a fi mult prea departe si total inaccesibila... si ramine o utopie a oamenilor cu suflet frumos...

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 15 Sep 2003, 01:30 AM

Noica - Jurnal filozofic>

<<"A venit la mine", imi marturiseste un duhovnic, si "mi-a cerut sa-i fac iertat un pacat">
- Ce-ai facut?
-Mi-am dat seama ca voi pacatui. Simt ca, in imprejurarile acestea care ma astepata astazi chiar, nu pot sa nu pacatuiesc. Am venit sa o spun si sa cer absolvire.
- Dar cum sa ti-o dau?
- Daca sa veni sa-ti spun> sunt slab, am pacatuit, mi-ai da-o. De ce nu mi-o dai si cand spun :"sunt slab, nu pot sa nu pacayuiesc?" E mai grava asteptarea decat fapta?
-Poate ca e mai grava, fiindca e urzire a raului.
- Dar toti cei ce urzesc raul si nu au parte de el sunt mai vinovati decat cei care-l savarsesc?
- Sunt in orice caz si ei vinovati.
- Exista doua pacate, urzirea raului si savarsirea lui. Viu sa-l spovedesc pe cel dintai.
- Nu, nu sunt doua, e acelasi pacat. Nu poti sa spovedesti ce e in curs de savarsire.
- Dar e ceva care s-a savarsit> caci am luat decizia pacatului. De ce mi se cere sa ajung si la implinirea lui?
.................
"Si ce i-ai raspuns?" intreb eu pe duhovnic.
"Nu am raspuns inca", imi spune el>>

Stiu ca ce este postat aici se potrivea poate mai mult la topicul "spovedanie"
Dar il vreau lasat aici doar pentru comentarea ideii de pacat.OK?

Acest topic a fost editat de cameron: 23 Sep 2003, 09:56 PM