Dragii mei atei,

In primul rand, puteti sa deduceti ca imi sunteti dragi din felul in care ma adresez voua. Imi sunteti dragi asa cum imi sunt dragi toti oamenii. Nu am scris acest articol pentru a jigni pe cineva, dar inevitabil cineva se va simti jignit. Scopul meu este sa va impartasesc punctul de vedere, impreuna cu niste argumente care sa il sustina. Trebuie sa recunosc ca am fost si eu ceva de genul unui ateu moderat in perioada mea de pubertate.. Dar acum m-am intors catre divinitate. Vreau sa fie clar de la inceput ca nu vreau sa fortez pe cineva sa imi accepte punctul de vedere, asa cum nici Dumnezeu nu ne priveaza de la libertatea de a ne alege caile pe care mergem de-a lungul vietii. Si totusi "Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc" (I Corinteni 10:23)
Acum pot sa incep linistit, pentru ca nu voi vi inteles gresit.
In primul rand, ateul e ateu pentru ca nu crede in Dumnezeu. De ce nu crede ateul in Dumnezeu? Pentru ca nu are dovada a existentei Lui. In general, ateul este un rationalist, care nu crede in ceva daca nu este dovedit(prin dovezi fizice sau logice).
Si acum vreau sa va intreb, pe fiecare in parte, daca are suflet. Raspunsul ar putea fi DA sau NU.

1. Daca raspunsul este DA, inseamna ca respectivul crede in existenta sufletului, fara sa aibe nici un fel de dovada. Dar sufletul este imaterial, pentru ca daca ar fi, l-am fi vazut in orice carte de anatomie a omului.

Atunci cum este posibil sa crezi ca ai suflet si sa fii ateu? Cum este posibil sa crezi ca ai suflet cand nu ai nici o dovada si cand pretinzi ca esti o persoana rationala(care pretinde dovezi pentru a crede intr-un anumit lucru)? Prin urmare, toti ateii care afirma ca au suflet sunt niste ipocriti. Iar ipocritii nu au principii care sa ii ghideze in viata. Ei doar se prefac ca le au.

2. Daca raspunsul este NU, atunci nu intalnim nici o contradictie.. Ateul rational infirma existenta sufletului pentru ca nu are nici o dovada. Si asta ar explica totul: ateul este o subspecie a rasei umane care se naste fara suflet. Iar cei care au ajuns la un anumit nivel al cunoasterii stiu ca Dumnezeu nu se percepe cu mintea, ci cu sufletul. Prin urmare nu e de mirare ca cel care nu are suflet(sau care crede ca nu il are) nu poate sa il perceapa pe Dumnezeu. Iar daca va ajunge sa isi perceapa sufletul, il va percepe in final si pe Dumnezeu.
(nota: Eu cred ca toti oamenii au suflet. Ideea mea e ca pentru cel care crede ca nu are suflet, aceasta afirmatie se materializeaza in mod subiectiv. La fel si in cazul meu care cred ca oamenii au suflet. Problema e ca trebuie sa suprapunem realitatea noastra subiectiva cu cea obiectiva pentru a avea dreptate din punct de vedere absolut.)

Asa ca va invit pe fiecare dintre voi(ateii) sa va intrebati daca aveti suflet si vedeti unde veti ajunge. Constiinta sa va fie judecator.


Cel care accepta existenta sufletului trebuie sa accepte si existenta lumii imateriale, sufletul fiind imaterial. Iar cel care crede in lumea imateriala trebuie sa creada si in principiul unificator al lumilor materiala si imateriala, luate impreuna. Se stie ca stiinta moderna e pe cale sa descopere principiul unificator, legea universala a lumii materiale, prin teoria stringurilor. Einstein a prezis existenta unei astfel de legi, si chiar a cautat sa o descopere in ultimii ani ai vietii sale, insa fara succes.
Dar acest principiu e incomplet pentru ca exista si lumea imateriala, el nu este perfect pentru ca nu ne explica cum cele doua lumi interactioneaza...
Dumnezeu este raspunsul la toate intrebarile, El e unificarea tuturor principiilor ale existentei, El este sursa a tot ce exista, El este acel Ceva care leaga toate lucrurile unele de altele. E principiul armoniei si iubirii.

In incheiere, voi aduce un citat din Francis Bacon, din tratatul sau "Of atheism" : "It is true, that a little philosophy inclineth man's mind to atheism; but depth in philosophy bringeth men's minds about to religion." ..care in traducere ar insemna ca filosofia inferioara il inclina pe om la ateism, iar filosofia profunda il aduce pe om la religie.

Cu prietenie si drag,
Autorul

Acest topic a fost editat de Apolo: 25 Aug 2008, 07:23 PM

Cred ca aici e o eroare logica: acea persoana nu ar spune ca el/ea nu are suflet, ci ca oamenii, in general, nu au suflet. Prin urmare, ateii nu ar fi subspecie a rasei umane (nimeni nu are suflet). De aceea, cred ca rationamentul nu functioneaza. Mai lucreaza la partea cu raspunsul negativ si vezi unde ajungi, prima parte mi-a placut.



Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 06:49 PM

E doar un troll. Se ignora. Dar a fost amuzant.

Dar intrebarea mea a fost nu daca oamenii au suflet, ci mai degraba daca acel cineva are suflet. Si nu cred ca e vreo eroare in asta pentru ca din moment ce nu avem dovezi ca sufletul exista, cu atat mai mult nu avem dovezi ca toti oamenii au un suflet. Asa ca e posibil ca cel care nu are suflet sa zica ca el nu are, chiar sa nu aibe, pentru ca cei care au suflet stiu ca au poate tocmai pentru ca e o cunostinta insuflata de acesta(de suflet).

Eu cred ca toti avem suflet, dar asta e altceva, m-am aruncat in situatia aceea ipotetica doar pentru a-mi arata punctul de vedere ..

Imagineaza-ti ca X crede ca oamenii nu au suflet. La ce raspuns te-ai putea astepta intrebandu-l daca el are suflet?
De aceea intrebarea e relevanta doar in cazul in care stii ce conceptie are la modul general.
Altfel, nu se justifica incadrarea in "subspecie".

Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 07:11 PM

Vesi, aici e diferenta de gandire. Cei care spun ca nu cred in existenta sufletului (printre care si eu) o fac pentru ca nu exista dovezi in favoarea existentei sale. Adica nu imi bazez afirmatiile pe experienta personala, ia sa vad cum ma simt...hmmm nu cred ca am suflet. Daca eu cred ca nu am suflet inseamna ca nimeni nu are suflet (un pas 'logic' destul de bizar, si o greseala de logica din partea ta).



Care este care? Ca ateii nu au suflet? Pai tocmai zici ca tu crezi ca toti ateii au suflet.

Care este ca ateii pierd din vedere esenta. Vezi si citatul din Bacon.

Pana si incadrarea in subspecie e ipotetica. Daca am pleca de la premisa ca nu toti oamenii au suflet si ca perceperea sufletului si a lui Dumnezeu se face numai prin suflet, ar insemna ca cei care nu au suflet nici nu ar avea cum sa il perceapa pe Dumneazeu

Pana la urma fiecare traieste in propriu univers. In universul meu oamenii au suflet , in universul altuia oamenii nu au suflet. Iar daca universul fiecarui om sar materializa, cei care ar crede ca au suflet ar avea, ceilalti care nu cred nu ar avea.

Ehhh.. e complicat sa transmit esenta mesajului meu daca toata lumea se agata de lucruri care in mare nu au importanta

Mie mi se pare ca acea concluzie este esentiala in discursul tau, in nici un caz un lucru lipsit de importanta.



Pentru a avea un sens, trebuie sa avem si premisa ca nu toti oamenii sunt lipsiti de suflet.



Asta nu e neaparat asa. Gandeste-te la cati cred ca au ceva, fara sa aiba cu adevarat acel lucru.

Tu care crezi ca este esenta?

Chiar ai fi uimit sa afli ca avem suflet. Ca nu il folosim pentru a adora pe cineva care cere si pretinde adorare ...este o alta poveste care tine de mult mai multe decat teama de acel cineva.
Si chiar asa.....de ce va tot luati sub toate formele si exprimarile posibile de atei ? chiar asa de tare deranjam ? Noi nu defilam cu texte si nici nu umblam cu citatele dupa noi.

Dar pana sa aibe dovezi ca defapt nu au acel lucru, ei totusi sunt increzuti ca il au nu? Asta e ideea mea. Perceptie si realitate subiectiva.

Asta ar putea sa fie subiectul unui nou topic..

Apolo, cred ca ma depaseste tema. Ori nu ma fac bine inteles, ori nu inteleg ce spui tu. Oricum, concluzia mea e ca a doua parte a argumentatiei tale lasa de dorit.

Don Quijote, nu inteleg de ce esti suparat pe "noi". Eu cred in existenta lui Dumnezeu, dar nu m-am luat de nimeni, nici nu am defilat cu nimic dupa mine.

Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 07:44 PM

Uitate ca am adaugat in articolul meu ca eu cred ca oamenii au suflet. Ideea mea este ca cei care pretind ca au suflet, iar pe de alta parte ca Dzeu nu exista sunt ipocriti. Era atat de greu de inteles?

Ma asteptam la asemenea reactie. Poate ma lamuriti ce intelegeti prin SUFLET si de ce trebuie NEAPARAT sa fie de natura divina ? Nu am nimic ce nimeni, fiecare poate sa creada in ce vrea dar ma deranjeaza patima din dizertatiile credinciosilor si felul in care incearca sa convinga ca ei sant buni si cum or fi. Am devenit atee fara constrangeri si la inceput cu oarecare mustrari de constiinta. Toti apropiatii mei stramba din nas cand aud asta si toti incearca sa ma " aduca pe drumul cel bun ".

Iti explic de ce credinciosii intotdeauna vor sa ii converteasca pe necredinciosi, iar pe necredinciosi nu ii intereseaza ce cred credinciosii.

In primul rand credinciosii, cu toate ca nu au dovezi, totusi cred in Dumnezeu. Esenta religiei este iubirea. De asemenea, religia spune clar ca cei care nu cred in Dumnezeu, cei care nu traiesc dupa legea iubirii, nu pot accede la nemurire. Atunci, credinciosul vrea sa il converteasca pe necredincios la calea care i se pare lui ca e adevarata din iubire pentru necredincios, pentru ca soarta lui nu ii este indiferenta.

Necredinciosului insa il doare in cot de credincios.

Ba tu esti ipocritul musiu, pentru simplul motiv ca arunci cu invective in oameni aiurea si pentru ca tu pleci de la premisa ca ce spui tu - ca si credincios - este neaparat adevarat si absolut.

De unde pana unde existenta sufletului implica si existenta unui dumnezeu? De unde pana unde "iubirea" de necredincios inseamna sa-l bati la cap cu aberatiile tale?

Sufletul poate exista si fara existenta unui dumnezeu asa de iubitor incat te ameninta cu iadul etern daca nu faci ce zice el.

Iubirea fata de semenii tai inseamna sa le accepti crezul cum ca acel dumnezeu al tau nu exista. Iubirea fata de semeni inseamna sa fii alaturi de ei la nevoie, nu sa le dai in cap ca nu cred in dumnezeul tau si de aia li se intampla nu stiu ce necazuri imense. Iubirea fata de semeni inseamna sa treci peste ce vrei tu si sa ii intelegi si pe ei si sa-i lasi dracu' in pace in necredinta lor, nu sa le frigi zilele - si asa putine si pline de probleme - cu propaganda idioata!

Credinciosii cred pentru ca se tem. Divinitatea vrea dovezi de iubire. Nu vrea intrebari si nici alegerea liberului arbitru. Ce mi se pare curata ipocrizie e ca aceasta iubire divina este ceva conditionat si conditia acceptarii este chiar daruirea acestu controversat suflet. Ateii aleg sa traiasca liber fara constrangeri, fara amenintari , asta nu inseamna ca sant niste fiinte lipsite de suflet. Doar ca au ales sa nu si-l vanda.

Mai degraba ii respecta libertatea, o chestie pe care tu nu prea o intelegi. Un ateu nu incearca sa il converteasca pe credincios tocmai pentru ca nu e ingamfat si nu se crede mai bun decat el. Un ateu chiar e mai in tema cu iubirea decat unii credinciosi: ii lasa pe toti sa traiasca dupa credinta lor. Chestie pe care credinciosii nu o fac.



Asa sa fie? Istoria omenirii insa ne arata ca cea mai mare parte a convertirilor au fost de la credincios la credincios, credinciosii se converteau intre ei ca sa isi arate puterea Dumnezeului lor. Catolici, protestanti etc. isi trimiteau misionarii in lumea intreaga. Ce crezi, ca dadeau peste atei? Nup. dadeau peste alti credinciosi. Asa ca s-ar parea ca nu e vorba doar de religie, ci de religia corecta. Nu e indeajuns sa fii credincios, trebuie sa faci parte din religia noastra, ca altfel ne da faliment biserica, templul etc. Asa ca domnule credincios, cand se termina convertirile de la o credinta la alta, poate abia atunci poti sa iti pui problema "oare ateii au credinta corecta?" pentru ca vad ca nici voi intre voi, credinciosii, inca nu v-ati hotarat cam cum e bine.

Conform acestui punct de vedere tu insuti, din moment ce zici ca ai fost ateu, esti parte a acelei subspecii nascute fara suflet! Ceea ce e foarte ciudat pentru ca spui ca pe Dumnezeu il percepi doar cu sufletul deci rezulta ca tu n-ar fi trebuit sa-l percepi niciodata. Dar l-ai perceput! Cumva mi se pare ca nu esti suficient de riguros pe aceasta ramura a silogismului tau. Pare ca fortezi pe oricine vrea sa raspunda cu NU sa ajunga la o contradictie. Dar doar pentru ca impui aceasta idee care este foarte discutabila.

In fine, desi te-ai adresat doar ateilor sper ca accepti si raspunsuri de la agnostici. Mai ales raspunsuri interesante. Eu, spre exemplu, accept existenta sufletului si accept natura sa imateriala. Pentru mine e la fel cu a accepta natura relatiilor sociale dintre oameni. Oricat te-ai uita la anatomia omului, nu poti sa identifici relatiile sociale. Ele sunt imateriale. Sufletul (sau sinele, termen mai des folosit in stiintele sociale) este pentru mine esenta acelor relatii sociale, intersectia lor, numitorul lor comun, invariantul dintre ele. Si, din moment ce am fost de acord ca ele sunt imateriale, sunt de acord cu tine ca si sufletul este imaterial.



Cum sa nu am nicio dovada? fiecare relatie sociala este o dovada pentru existenta sufletului (sinelui).



Nu neaparat. Pur si simplu nu ti-a explicat nimeni cum poate un ateu sa creada in suflet. Acum ca ti-am zis eu sper ca te-ai lamurit si o sa renunti la astfel de epitete.

Sau NU STIU. De unde deducem ca ceea ce urmeaza mai departe poate fi incorect datorita acestei omisiuni.

De unde stii ca te ameninta? Poate doar se straduieste sa iti atraga atentia asupra consecintelor lipsei de iubire...
Ce frumos suna! Poate ar trebui sa mai arunci o privire si pe alte topicuri si sa vezi ca e prea frumos sa fie adevarat... Un ateu care iti pune eticheta "iluzionat" (incapabil de gindire corecta), si te trateaza corespunzator (adica de sus), care te crede dependent de ritualuri ce te conduc in stari similare celor produse de droguri, te respecta si te iubeste mai mult decit cineva care crede ca a descoperit o cale spre fericire si vrea sa ti-o spuna si tie? Eu nu cred, microbul mindriei ("judecata mea e corecta, a ta falsa"), al judecatii intolerante fata de credinta, e la ateu.
Dar relatiile cu propria sa persoana intra in aceasta definitie? Adica "sinele" sau sufletul poate interveni asupra sa insusi daca e imaterial? Cum?

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Aug 2008, 08:57 AM

E firesc sa fie asa, din pozitii diferite poti vedea acelasi lucru in moduri diferite. Pina isi inteleg credinciosii relativitatea pozitiei si ajung in virf e normal sa se certe... Dar asta nu e decit o dovada ca nu urmeaza orbeste niste indicatii ci sunt implicati in drumul lor cu toata fiinta, inclusiv gindirea critica....

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Aug 2008, 05:35 AM

Da, sigur, oamenii sunt reflexivi. Cum... pai prin introspectie, cum altfel?

Ioan V. - nimeni nu a spus cum ca ateii ar detine adevarul absolut, insa nici nu ai sa vezi/auzi chestii de genul "esti un indoctrinat", "ai mintea plina de iluzii", "adori ceva ce nu exista" etc. daca acesti credinciosi care au descoperit ei o cale spre fericirea eterna ( ) nu si-ar baga nasul in oala ateilor!

Si ma scuzi ca-ti spun, dar chestii de genul: "cine nu crede in mine va arde in focurile vesnice ale iadului pentru eternitate" mie-mi suna mai mult a amenintare: "esti cu mine sau impotriva mea, iar daca nu esti cu mine vei fi pedepsit".

Dupa cum au observat si alti forumisti, Apolo a formulat o idee ce merge pe o baza gresita:

1. Sufletul nu este conditionat de existenta lui Dumnezeu.
2. Credinciosii pot crede si in Allah, Buddah, extraterestrii, etc. - pentru ei tot religie e, numai ca nu se incred in Dumnezeul lui Apolo.
3. Nu exista numai alb si negru, DA si NU, mai exista si gri = NU STIU.
4. Plecand de la premizele lui gresite si-a permis sa arunce cuvinte relativ grele in fata alora de considera ca sufletul nu exista - chestie care tine de liberul arbitru = poti sa crezi sau poti sa nu crezi - liber arbitru propovaduit de biserica, biblie, preoti, crestini, dar care, dupa cum se observa, in mintea multor crestini ai liber arbitru atata timp cat crezi in ce spun ei. Daca ai cumva alta parere esti ipocrit, prost, idiot, orb, etc, s.a.m.d. - chestie care denota orice numai iubire fata de semeni nu!

Cand cineva care nu crede in dumnezeul biblic nu il freaca pe credincios la creier cu chestii de genul "orbule, crezi in povesti" asta nu inseamna ca nu-i pasa de acel credincios, caci daca acel credincios ar fi la nevoie, necredinciosul l-ar ajuta. Asta nu e semn de iubire fata de semeni? Nu de alta, da' pentru necredincios nu e nici un rai care sa-l astepte pe baza faptelor bune facute de el in viata asta....

Nu vad o legatura intre ateism si teoria stringurilor si nici nu ofera o explicatie a existentei sufletului aceasta teorie. Totusi consider interesanta abordarea ta, tu crezi ca daca vom descoperii principiul unificator vom intelege legatura existenta intre lumea materiala (presupun ca te referi la materie) si cea imateriala? Eu ma indoiesc ca pana la disparitia noastra vom intelege ceva din ceea ce numim suflet.

Deci ar trebui sa-L intelegem pe Dumnezeu?

Acest topic a fost editat de marduk: 26 Aug 2008, 08:59 AM

Suntem liberi sa intelegem care cum vrem, pe mine personal nu ma deranjeaza alte interpretari, nu vad de ce trebuie scuze... Insa in interpretarea bisericii omul nu ajunge in iad pt. ca Dumnezeu vrea sa pedepseasca omul ci pt. ca "structura psihico/sufleteasca" creata, care cauta doar spre satisfaceri de dorinte, etc. nu este compatibila cu altceva. Insa privind si altfel lucrurile, nu ti se pare mai asemanatoare cu un avertisment, atentionare, ceea ce iti cere Dumnezeul care iti spune si sa iubesti? Adica te ameninta ca trebuie sa iubesti sa iti atrage atentia ce patesti altfel... Nu tiu in ce masura mi-am bagat eu nasul in oala ateilor, dar asemenea acuzatii am auzit... Desi nu am facut niciun fel de judecata asupra lor, numindu-i intr-un fel sau altul... Ba da, oricine poate sa isi iubeasca semenii dezinteresat, chiar daca nu crede in Dumnezeul crestin. O iubire pe care o putem arata si noi aici, unii fata de altii, ar fi sa nu ne judecam si sa vedem cum putem fi mai buni, si, de ce nu, cum putem fi mai fericiti. Un punct de plecare ar fi de ex. sa luam in discutie "starea de flux" pe care o pot trai si credinciosii, si necredinciosii cind actioneaza cu fiinta unificata... Cartea despre ea este aici iar subtitlul nu se refera la divinitate ci la cea mai inalta, placuta experienta traita de om...

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Aug 2008, 08:57 AM

Te ameninta. E bine ca re cunosti. Numai ca te ameninta ca trebuie sa crezi. Ca de iubit si ateii iubesc.



Nu neaparat. Daca eu cred ca esti iluzionat, e dreptul meu sa cred asta, doar nu o sa vrei acuma sa umbli in mintea mea, sa aranjezi ce cred eu despre tine doar pentru ca nu iti convine tie. Esti lasat in pace sa traiesti in iluzia ta, un ateu nu iti zice cat de iluzionat esti, pana nu vii si il intrebi. Iar daca pornesti o discutie pe tema asta o sa zic exact ce cred. Microbul mandriei este la cel care crede ca are o legatura speciala cu o entitate omniprezenta, omnipotenta care il va duce in rai. Iar de respectat te respecta Ioane. Tu crezi undeva, in mintea aia a ta, ca daca cineva nu e de acord cu credinta ta, sau isi pune intrebari in legatura cu ea, automat nu te respecta. Invata sa te disociezi de ceea ce crezi, ca nu pe tine te-am atacat, pur si simplu nu cred in ce crezi tu.



Si cine ajunge in varf? Care credinta? Fii atent ca din sutelede credinte care exista, toate spun ca ele sunt calea cea dreapta. Ia vezi, care e sansa ca a ta sa fie gresita?


Prezenta ta aici, plus topicul asta ce e?


Pai daca nu judeci cum iti dai seama cum e mai bine sa faci?

Afirmatiile tale Ioane, in caz ca nu observi sunt astea:


Ateii nu sunt capabili de iubire.

Si ale lui Apolo:

La o adica poti sa ii si extermini ca nu se supara nimeni.

Esti de acord sa inteleg cu amandoua. Nu mai zice atunci ca tu nu judeci.

IoanV, vezi? Asta-mi place mie la tine - si esti singurul credincios de pe Han ce nu e relativ fanatic in postarile sale: faptul ca tu intr-adevar iti arati blandetea si intelegerea fata de semenii tai, credinciosi au ba. Poate ma insel, poate nu, insa tu nu pari a fi genul de credincios care sa ma trezeasca din somn si sa-mi spuna ca de aia am avut o sefa idioata, pentru ca nu mi-am baut lapticul cand am fost mica si pentru ca omor paianjenii Ma rog, sunt convinsa ca pricepi ce spun

Din pacate nu sunt toti ca tine. Din pacate la tot pasul intalnesc/intalnim "fanaticii" religiosi care vin cu chestii de genul celor lui Apolo.
Adevarul e ca sunt oameni si oameni, de ambele "tabere".

Spui de satisfacerea dorintelor. Pai pana si increderea cum ca exista un suflet e tot o satisfacere de dorinta. Ideea de suflet a aparut pentru simplul fapt ca nemurirea e foarte dorita de oameni. Ideea de suflet exista pentru ca toti vrem sa dainuim peste veacuri, vrem sa nu fim uitati, vrem sa avem un rost in viata asta, vrem ca viata asta sa nu fie singura ce-o avem, vrem ca sa avem convingerea ca macar dupa moarte ni se va raspunde tuturor intrebarilor existentiale de le-am avut in timpul vietii. Vrem sa facem parte din univers, sa ne facem una cu el si cum se poate asta cel mai usor? Avand acest suflet, aceasta energie imateriala care intr-un fel sau altul se va contopi cu universul (rai sau iad, dumnezeu sau nu) si in felul acesta vom simti in viata asta cum ca apartinem de ceva, nu traim degeaba si tot zbuciumul prin care trecem capata un sens. E tot o satisfacere a dorintelor si sufletul asta. La fel cum e ajutorul dat acelui seaman la nevoie. La fel cum e si credinta in dumnezeu: tot o satisfacere a dorintelor, a celor de-a nu fi singuri in viata asta, de-a avea pe cineva in care sa ne sprijinim la nevoie, de-a apartine unei forte atotputernice ce ne va ajuta daca avem nevoie si nu sta in puterile noastre sau a celor din jur sa ne ajutam singuri.

De ce crezi ca i se spune Tatal? Pentru ca in traditia familiei Tatal e cel care ajuta la nevoie. La una mare, in caz de pericol iminent, barbatul - tata e cel care ori ia bata si il casapeste pe dusman, ori aduce banii in casa de mancare, ori ii cuminteste pe copii nastrusnici, ori "face legea" in jurul casei astfel incat sa fie bine tuturor. (nu spun ca reuseste mereu, dar asa e vazut tatal in familia traditionala). Si un tata care face toate astea si mult mai multe pentru familia lui nu poate fi decat iubitor. Iubirea era propovaduita cu multe secole inainte de aparitia crestinismului si dumnezeului iubitor. Iar oamenii singuri, oamenii cu familiile destramate, cu necazuri in viata, cu "prieteni" care-s mai mult dusmani, acei oameni au nevoie sa creada intr-un Tata atotputernic, iubitor si ajutator. La fel cum si unii dintre cei care au avut o viata usoara simt nevoia sa multumeasca cuiva pentru ca "i-a ferit" de cele rele.

Vezi tu? Tot ce tine de spiritualitate, intr-un fel sau altul, vine din satisfacerea dorintelor. La urma urmei toata viata ne este condusa de satisfacerea dorintelor, fie ele materiale, spirituale sau de alta natura. Dar asta nu inseamna ca daca nu te increzi in dumnezeul unuia sau altuia trebuie sa fii impuns in coaste de alde Apolo si altii ca el.

Cel putin asta e parerea mea.

Evident ca e dreptul nostru sa credem ce vrem despre altii. Insa in spiritul unei adevarate toleranta este sa nu iti modifici interactiunea si sa consideri gresit ce spune un credincios doar pt. ca tu crezi ca Dumnezeu este o iluzie... La acest tip de "a nu judeca" ma refer... Putem fi cit de selectivi vrem noi, dar vorba aia, sa nu spunem hop pina nu sarim gardul... Adica nimeni nu este absolut sigur ca totul se incheie odata cu moartea sau ca domeniul spiritual nu exista... In virtutea "marjei de eroare" sa respectam altora credintele fara a face din diferente motiv de lipsa de respect. Nu e microbul mindriei acolo ci "nebunia credintei". Mindrie este cind te ridici singur pe o platforma si privesti de sus cum se misca "iluzionatii". Nu "entitatea" ma duce in rai sau in iad ci ceea ce eu fac, in acord sau dezacord cu datul si posibilitatile mele potentiale... Nu cred asta... Cred doar ca nu e cinstit sa judeci ca si cum ai cunoaste adevarul absolut si sa imi spui sunt in "iluzie". Retine ca asta e doar parerea ta, o judecata de valoare, nu un adevar absolut. Atit vreau, sa intelegem fiecare ca si judecatile de valoare sunt subiective si sa le pastram pt. noi... Si ca planurile nu trebuie amestecate.Orice actiune a noastra inseamna o alegere cu consecinte. Eu imi asum consecintele alegerilor mele in privinta credintei ... Acestea sunt concluziile tale gresite. Eu am spus dimpotriva ca oricine poate sa iubeasca si ca orice om trebuie respectat. Trec acum peste semnificatia termenului iubire asumind ca ne situam in zona lui agape, nu a erosului...

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Aug 2008, 10:28 AM

Ii uiti pe multi altii, ii amintesc doar pe Energie, Uncle Sam, Leonardo... Sunt multi credinciosi (cred ca de fapt asa sunt majoritatea) care resping fanatismul si prefera sa nu "lupte" pentru convertirea celorlalti.

Cred ca exagerezi, cei mai de treaba ca mine nici macar nu discuta in contradictoriu... Eu am observat ca daca ii iubesti doar pe cei asemenea tie, nu prea ai mare cistig. In "infruntari" am invatat sa ii iubesc pe cei diferiti pt. ca imi aratau ceea ce eu nu vedeam intotdeauna. De aceea continui a discuta in contradictoriu desi sfintii spun ca pacea e cel putin de 4 ori mai importanta ca dreptatea... Adica nu e asa important sa ai dreptate cit sa fie pace, armonie in relatie, dialog... Nu caut dreptatea insa pt. mine cit mai ales adevarul, de aceea uneori apar si miscari la limita neintelegerilor... Poate ca natura lor conteaza... Daca "hranesti" ceva trecator, munca moare odata cu trecerea lui. Daca hranesti si cresti ceva nemuritor, sunt sanse sa pastrezi ce faci aici...Da, ar putea fi si astfel. Dar aceasta e numai o ipoteza .... teoretica. Pe terenul credintelor exista si un anumit gen de certitudini privind existenta lui...

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Aug 2008, 10:47 AM

Credinciosule (o sa iti spun dragul meu credincios, poate, dupa ce ne vom cunoaste mai bine).

Lucru pentru care, banuiesc, iti ceri anticipat scuze.

Catre care divinitate? Sunt cateva mii bune in religiile omenirii. Poti sa-mi spui cand ai facut-o si de ce?

Si nici in alti zei, daca imi permiti sa adaug. Felicitari, esti printre putinii cu care am vorbit despre acest subiect si care inteleg ca ateul nu crede in zei, si nu crede ca zeii nu exista.

Sau pentru ca nu intelege notiunea de Dumnezeu. Ca sa cred in D-zeu ar trebui sa stiu ce inseamna, in primul rand. Ce intelegi prin termenul "Dumnezeu"?

Presupun ca te astepti sa iti raspundem fiecare in parte. Ca sa iti pot raspunde explica-mi ce intelegi tu prin "suflet". Conform DEX, suflet= Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului. Poate cineva sa spuna ca nu exista "procesele afective, intelectuale şi voliţionale ale omului"? Ma indoiesc. Probabil ca tu te gandesti la alta definitie a sufletului...

De unde stii ca nu are nici o dovada? Vedem in fiecare zi dovezi ale proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului...

Daca esti crestin (desi nu cred ca esti, dupa cum vorbesti) ai sti ca este interzis sa vorbesti in halul asta despre aproapele tau. Crestinii nu au voie sa atribuie aproapelui epitete de genul asta.

Ba poate ca au. Un principiu ar putea fi "poti sa spui orice neadevar daca ai ceva de castigat din el". Este si asta un principiu.

Iar credinciosul este alta subspecie a rasei umane? Toti ne nastem atei, caci nu credem in zei chiar din clipa nasterii. De crezut credem mai tarziu, cand incepem sa intelegem cate ceva - asa cum cred ca ai facut si tu. Prin urmare toti apartinem, la nastere, unei subspecii?

Dumnezeu este raspunsul la toate intrebarile

D-zeu trebuie sa fie raspunsul si la intrebarea de mai jos...

"Voi credeţi într-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrăjitoare, demoni, beţe care se transformă în şerpi, mâncare care cade din cer, oameni care merg pe apă şi toate felurile de poveşti magice, absurde şi primitive, şi spuneţi că noi suntem cei care au nevoie de ajutor?"

In incheiere, voi aduce un citat din Francis Bacon

In incheiere, voi aduce un citat din Carl Sagan: "Nu poţi convinge un credincios de nimic; deoarece credinţa lui nu se bazează pe dovezi, ci se bazează pe o nevoie profundă de a crede."

Asa ai fost indoctrinata sa crezi. Adica, vrei sa imi spui ca tu nu ai fi in stare sa faci tot ce ar face un barbat pt a-ti proteja familia? Eu cred ca ai fi.
Treaba e mai putin profunda decat crezi. I se spune Tatal pt ca triburile nomade de pastori care au incropit biblia erau in patrairhat, iar femeia era aparat de facut plozi si aparat de muls capre, de unde tragem si concluzia ca Biblia nu e chiar de cand lumea, ci e mult mai noua, de cand deja lumea traia in patriarhat.