Cat din ceea ce credem si practicam se bazeaza pe experienta comuna si cat pe experienta personala? Sa nu uitam ca omul este modelat de societate, nu se naste cu anumite convingeri. Iar cand vorbim de o anumita categorie de oameni care impartasesc aceeasi credinta putem vorbi de o experienta comuna. Evident ca nu suntem trasi la stanta, dar nici atat de diferiti cum ne place sa credem nu suntem.

Stiu ca ar fi trebuit sa raspunda TUDY mai intai dar cred ca pot interveni si eu aici...
Cred ca experienta personala se bazeaza mai mult sau mai putin pe ceea ce tine de experienta comuna(generala). De aici si usurinta cu care se poate spune ca cele doua sunt complementare si ca una fara cealalta este perfect inutila.
Experienta comuna are ca fundament in mod evident experienta personala si de aceea cred ca ultima este mult mai eficace in cazul in care se bazeaza pe prima.
Individul nu se poate ajuta doar de una din cele doua tipuri de experienta care in realitate formeaza un tot.

Observatie extraordinara, si iti pot confirma prin experienta personala de sorgine comuna pe care am avut-o in arta. Am avut profesori la fel ca oricare altul, si la randul meu am predat aceasta acumulare extraordinara de experienta.

La ce "experienta comuna" te referi? La cea ancestrala sau la trairile de grup?
Ideea e ca omul se naste cu anumite "predispozitii" achizitionate de-a lungul miilor de ani de inaintasi, imprimate si transmise genetic. Pe acest suport intervine societatea, istoria, experientele personale, dar cred ca cele comune, ancestrale au si ele un cuvant de spus.

Nu exista experienta personala in afara experientei comune. Cele doua planuri nu sunt separate. Cel mult complementare intr-o anumita proportie. Uneori domina experienta personala, alteori experienta comuna. Insa o separatie definitiva nu e posibila.

Este perfect adevarat ca fara experienta generala nu putem vorbi nici de experienta personala... nu stiu cum ar putea cineva inchipui o experienta de felul celei din urma fara sa mentioneze si rolul experientei generale...

visele sunt o experientza generala ?

dar halucinatziile?

etc ... etc .... sa nu generalizam punand pecetea sigurantzei
mie cel putzin mi se pare existentza noastra bivalenta ... plecand pe laturile unui unghi ... dar accesul pe bisectoare ne e interzis
am ajuns in ultimul hal ... ca atunci cand aflu ceva incerc sa-i gasesc "replica" ...

Experienta comuna ? adica ce am invatat de la altii: scoala, sfaturi, exemple, carti, tv, etc ? si experienta personala ar fi ce descopar eu singur, sigur au mai descoperit si altii lucrul acela dar nu stiam eu. Experientele astea doua se unesc intre ele si nu le percep diferit, in nici un fel nu simt ca daca fac ce am invatat de la altii experienta nu ar fi a mea, personala. Am auzit de subconstientul colectiv care ar fi experienta acumulata de omenire (stramosi) si pe care noi o cunoastem intr-un fel. Complicat !

Parerea mea: experienta comuna (experiente extrapersonale) se bazeaza pe experiente personale, insa, pentru fiecare, acea experienta comuna ajunge personala prin prisma fiecaruia in parte. Ceea ce vreau sa spun este ca pentru fiecare dintre noi primeaza experienta personala, avand la baza informatii despre experiente extrapersonale asemanatoare.

Nu cred ca e corecta afirmatia conform careia una din cele doua experiente ar domina alternativ. Cred ca individul compara continuu experienta personala cu practica sociala, aceasta din urma validand-o sau invalidan-o pe cea dintai. Individul poate sa isi asume incongruenta dintre cele doua sau, daca apartine tipului conformist, va incerca sa reduca diferenta. Pe de alta parte experienta comuna nu se fundamenteaza pe suma experintelor individuale, sursele fiind multiple si raspandite in campul social. Totusi, experienta comuna are un anumit grad de mutabilitate, experienta personala, in anumite conditii favorabile putand influenta si modifica practica sociala.