Ma gandeam la Zen, si m-am gandit sa deschid un thread. Ar fi trebuit sa deschid un thread gol, sau de fapt sa nu-l deschid deloc. Zen intr-adevar nu poate fi discutat, si invata despre lipsa dorintelor. De ce oare am deschis threadul ?
Sunt aici niste povesti interesante http://www.ashidakim.com/zenkoans/zenindex.html
Aveti ceva de spus in acest thread care trebuia sa fie gol ?

Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul îl privi mirat şi-i spuse: “Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic!” Maestrul spuse: “Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi mai întâi ceaşca…”

Filosofia asiatică e încărcată cu multă raţiune salubră...povestirea de mai sus ...spune totul

Maestrii Zen care porneau o scoala aveau elevi, apoi cei mai invatati dintre elevi porneau scoli si ii invatau pe altii, profesorul ii lasa de obicei conducerea scolii celui mai bun elev. La fel se pare ca se intampla peste tot in antichitate, la greci se vede cel mai bine, si acolo erau oameni care nu se numeau maestri Zen, se numeau filosofi, cei mai invatati porneau scoli, si cei mai buni elevi le duceau invatatura mai departe. Azi nu mai avem asa ceva, daca avem se numesc secte, si nu am auzit de ceva bun sa iasa din vreo secta

păi şi dacă ii explica ce inseamnă Zen nu ii umplea ceasca si mai mult care si asa era plina?
de ce ar fi nevoie de golitul cestii? nu e mai simplu s-o dai de pamint?

Eu zic ca povestea trebuie sa ramana asa : ceasca e mintea omului, isi goleste mintea de idei preconcepute, invata Zen, simplu

stiu si eu o poveste Zen:


Cica un maestru din asta, cunoscut pentru evlavia si cucernicia sa contempla intro zi scurgerea unui rau. O tanara care purta un ulcior tocmai a venit sa il umple iar maestrul, hodoronc-tronc zdup a tabarat cu violul obscen pe ea...Fata, tanara si sprintzara s-a eliberat repede din bratele maestrului (cu doua lovituri Kung-fu, precis aplicate) si a dat fuga acasa..unde printre lacrimi, si pe un ton clar cabotin, i-a povestit mamei sale ce era sa pateasca...
Mama a ascultat linistita...si dupa o scurta chibzuinta i-a spus fetei.."Daca Maestrul Zen a vrut sa te faca (in mod repetat si in diverse pozitii..n.t.), el trebuie ca a avut un motiv foarte intemeiat pentru asta ceva...Du-te inapoi si stai capra fata mea, Maestrul Zen nu face niciodata nimic fara un scop nobil...(s-apoi nu-i nici mare pericol, ca nu stiu sa il mai tina stiuletele pentru o treaba ca asta)"

Fata s-a intors la rau si s-a oferit maestrului, care insa parea transpus in cu totul alta stare..Din pozitia misionarului cu picioarele larg deschise, fata l-a intrebat pe maestru: "Maestre, maestre...ce se intampla cu mata ??? Adineauri nu stiai cum sa imi ferfelitzezi chilotii mai repede si acum stai ca stana de piatra nepasator in fata unei oferte asa de generoase ???"

Rupt din cugetare Maestru Zen a intors capul spre fata si parca abia atunci descoperind-o a grait: "...cat erai la umplut ulciorul Marele Maestru X a murit...daca am fi apucat sa ne impreunam carnal, in noua lui viata el ar fi devenit om ..
"Pai hai s-o facem mosule...ce mai stai ??? te-a lasat closca ...ia uite ce roza si umeda sunt..l-a imbiat fata obraznic ???"
"E prea tarziu fata mea...cat timp ai fost tu plecata sa torni si te smiorcai pe la mata p-acasa pe campul de colo s-au impreunat doi magari, asa ca in noua sa viata Marele Maestru X va fi magar...(nu-i vorba magar a fost si in viata asta desi arata ca un om...a mormait Zen doar pentru el)"...
"Da daca tot esti aici, si esti dispusa..hai sa facem un scurt" a mai propus Maestrul insa in afara butadei......

Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Dec 2006, 12:03 PM

The Dude, Zen este despre lipsa dorintelor, si despre cum sa iti traiesti viata simplu. Tocmai de asta nu o sa ma cert acum cu tine , incerc sa nu mai ma stresez cu orice

Jet li stiu destul de bine Budismul Zen..Povestea pe care am relatat-o este in spiritul acestei dogme, si culeasa tocmai din ea..Am pigmentat-o putin ca sa ii risipesc din anostitate, dar in esenta ea este Zen...

Eu nu vreau sa ma cert cu tine, si esti nedrept daca zici ca n-ai zambit nici macar odata citind-o..


Nu ma pot purta pe un topic ca intro biserica doar pentru ca se discuta ceva prea serios...daca crezi necesar ma pot retrage fara retineri din acest dialog...just let me know

Eu iti inteleg nevoile The Dude dar... parintii mei m-au invatat ca nu-i frumos sa ti le faci in public. Tu oare poti sa-mi intelegi oripilarea? Cred ca nu te simteai bine cand ai scris+"pigmentat" povestirea aia. Promite ca nu ai sa mai faci niciodata!

i do......

Nu pot sa nu admir admir la orientali detasarea de pamant, de dorinte, de pasiuni.

andra_v@Nu pot sa nu admir admir la orientali detasarea de pamant, de dorinte, de pasiuni.

Se numeste starea de beatitudinea...reverie in viziunea romanticilor incurabili

Pe când studia, Yamaoka Tesshu vizitase toţi maeştrii. Într-o zi, se duse la Dokuon din Shokoku. Dorind să-i arate pregătirea sa, îi spuse: „Mintea, Buddha, fiinţele, nu există, de fapt! Adevărata natură a fenomenelor este vidul. Nu există realitate, nici iluzie, nici înţelepciune, nici prostie. Nu există nimeni care să dea, nimeni care să primească… Dokuon, care bea tăcut o ceaşcă cu ceai, nu spunea nimic. Deodată însă, îl lovi pe Yamaoka cu un băţ, făcându-l să sară de durere. „Dacă nu există nimic, îl întrebă Dakuon, ce sari aşa?”

Daca o sparg nu mai am in ce primi, iar daca mi se ofera o sa trebuiasca sa ling de pe jos... sigur nu o sa mai aiba acelasi gust, sigur nu o sa mai fie ceea ce trebuie sa fie.

Acest topic a fost editat de Merlina: 23 Dec 2006, 11:12 PM

De aia tre sa vii cu sticla de acasa...

Pai nu mai bine stai acasa decat sa fii un oaspete nepoliticos?

orice practicant zen ştie sau cel puţin ar trebui să ştie cît de important e să ştii să tragi măiastru cu arcul.. o artă în sine.. pe care Arjuna o stăpînea pe deplin..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 16 Jan 2007, 01:52 AM

Intr-adevar foarte revelatoare sceneta.
In opinia mea orice viziune impersonalista sau voidista reduce realitatea "de dincolo", "transcendentala" la o realitate fara forma, fara relatii si fara activitate.

Caci ACTIVITATE pentru un impersonalist (budist sau advaita vedantist etc) inseamna de fapt ACTIVITATE MATERIALA, FORMA inseamna FORMA MATERIALA si relatii inseamna RELATII MATERIALE. De asemenea pentru ei REALITATEA nu are atribute caci a-i da atribute inseamna a o limita si, in plus, toate atributele pe care le putem observa in jurul nostru sunt materiale

In consecinta, chiar daca se accepta existenta unui "Dumnezeu", "Brahman" sau "Tao" sau starea de Nirvana acest lucru este ceva fara atribute, fara diversitate, fara relatii si fara activitate.

Karma inseamna activitate, iar pentru a iesi a iesi de sub incidenta karmei inseamna pentru un budist a fi intr-o stare in care nu exista activitate care sa creeze alta karma.

Dar de fapt karma asa cum este explicata in Bhagavad Gita inseamna activitate materiala, iar Akarma nu inseamna inactivitate, ci activitate pentru care nu exista reactie (karma). Aceste tipuri de activitati akarma sunt descrise in Bhagavad Gita si in alte asemenea scripturi vedice. Ele se deosebesc de activitatile materiale nu prin aspect ci prin faptul ca rezultatul actiunii nu este pentru cel care actioneaza, ci pentru Suprem (practica karma yoga).

In bhakti yoga se merge mai departe. Nu se incearca stingerea dorintelor (un lucru practic imposibil, caci lipsa totala a oricarei dorinte duce la "contemplarea" vidului, echivalentul inconstientei, o stare care poate fi atinsa dar care nu poate dura foarte mult si in consecinta este ireala). Ce se incearca insa in bhakti yoga (viziunea personalista a Vedelor) este stingerea dorintelor materiale, adica satisfacerea propriilor simturi prin INLOCUIREA cu dorinte transcendentale, adica dorinta de a satisface Supremul prin bhakti (serviciu in iubire). In felul acesta omul poate obtine eliberarea mult mai sigur decat prin mijloace negative (detasandu-se de lume). Ca sa ilustrez as putea da exemplul celui care mergand pe strada gaseste o servieta cu 1 milion de dolari.

Daca el este un materialist atunci isi zice: uite 1 milion de dolari, nu e nimeni prin preajma, banii sunt deci ai mei. Prin urmare, ia banii si merge mai departe.

Daca el este un om detasat de dorinte, renuntat la cele lumesti atunci isi zice: eaks, 1 milion de dolari, o sursa de pierzanie in lumea iluzorie. In consecinta lasa banii acolo si pleaca mai departe.

Daca el este un karma yoghin sau bhakta yoghin autentic atunci isi zice: oh, 1 milion de dolari. Trebuie ca cineva i-a pierdut. Ia banii in mana si merge sa-l caute pe cel care i-a pierdut.

Care este diferenta dintre ultimii doi?

Exemplu se poate extrapola la aceasta lume in care natura, Pamantul etc pot fi vazute in 3 feluri: o sursa de placere pentru sine (materialistul), o sursa de suferinta (budistul), o sursa de mijloace prin care pot fi folosite pentru a-ti dovedi iubirea pentru Suprem (iar prima metoda, fundamentala, de a-ti dovedi dragostea pentru El este a recunoaste in primul rand ca nimic nu este de fapt al tau in afara de propria-ti constiinta) si tot ce este constientizat de aceasta este de fapt o energie care apartine Supremului si este menita sa satisfaca Supremul.

Fericirea pentru noi nu poate veni decat prin satisfacerea Supremului nu prin incercarea de a ne contopi intr-o UNITATE fara forma. De fapt viziunea de care am vorbit mai sus este exact opusa budismului si a impersonalismului caci unde ei vad lipsa de atribute (nirvisesa) sau chiar vid (sunyavadi), ceilalti (teistii) vad o infinitate de atribute. numai printr-o infinitate de atribute poate fi Supremul cu adevarat Suprem.






Dar tocmai prezenta spiritului in corp il face pe acesta sa fie activ. Daca spiritul contaminat cu materie este activ, apoi iti poti imagina cum trebuie sa fie spiritul necontaminat.

Acest topic a fost editat de dharmapurusha: 22 Jan 2007, 05:41 AM