De ce vreau eu ceva ?
In ultima vreme nu mai vreau nimic, si imi dau seama rand pe rand ,cum lucrurile pe care le "vreau" de fapt sunt doar luxuri de care am ajuns dependent, si as putea trai usor fara ele.
Ce il face pe un om sa vrea ceva ?
Serios , in ultima vreme nu mai vreau nimic, daca imi analizez fiecare dorinta imi dau seama ca vine dintr un reflex conditonat, sunt lucruri cu care imi umplu viata si se numeste ca le "vreau"

Vreau:
- din necesitate
- din placere
- din dorinta
- din rautate
si lista poate continua . Vrem placeri materiale, spirituale ... dar ce oare nu vrem?

Vreau sa fiu in rand cu lumea
Vreau sa am ce n-are nimeni
Vreau sa moara dusmanii mei

Pentru a iesi in evidenta. Probabil ca Freud avea drepate cand zicea ca orice actiune a omului are ca scop impresionarea sexului opus.

vreau sa devin inteleapta pentru ca e nevoieeeeee

Vreau o haina groasa ca sa nu mai sufar de frig si in iarna asta!

Interesant verb "a vrea".. aproape un combustibil pentru tot ceea ce realizam.
- " a vrea" cumva in subconstient, a dori sa ajungi undeva, la o tinta ce pare intangibila, la un obiectiv ce il consideri mult prea indepartat de realitatea ta - "vrutul" la nivel de visare;
- " a vrea" cu toata fiinta ta sa ajungi undeva anume, sa realizezi ceva anume;
- "a vrea" orice, nu conteaza daca inseamna ceva pentru tine, nu conteaza prin ce mijloace;

Mie uneori imi este teama sa mai vreau ceva pentru ca este cat se poate se adevarata zicala " fi atent ce iti doresti.. pentru ca este posibil sa se indeplineasca!"

Si totusi.. cred ca este cumplit sa nu ai ce sa iti mai doresti..sa ajungi la nivelul la care nimic nu te mai poate incita..

Vreau sa.... ..nu va zic , nu pot ca sa va zic...Vreau sa..... ...nu reusesc ..nu pot pur si simplu , nu stiu de ce...
Vreau sa... e chiar enervanta treaba , sa vrei sa spui ceva si sa nu poti. Vreau sa.... . Vreau sa...
Vreau sa nu va spun ce vreau.

Acest topic a fost editat de alfa: 8 Nov 2005, 09:39 PM

a vrea pentru mine inseamna a trai...pentru un prieten indian a vrea inseamna a muri incetul cu incetul...cred ca "a vrea" inseamna o lume noua pe care unii o accepta, altii o resping..o noua sansa pentru fiinta umana...

Ce vreau? Vreau sa termine astia de negociat si sa inceteze greva.

Zorro: - Vreau sa moara dusmanii mei.

OnTheRun: - Vreau sa devin inteleapta pentru ca e nevoieeeeee

Felina: - Vreau o haina groasa ca sa nu mai sufar de frig si in iarna asta!

Edittha: - Ce vreau? Vreau sa termine astia de negociat si sa inceteze greva.

Eu aş fi vrut ca subiectul acestui topic să fi fost mai bine înţeles...

Jet Li ridica problema "De ce există vrere? Care să fie explicaţia?" Aşa am înţeles eu, cel puţin. Nu era o invitaţie să spună fiecare ce dorinţi îl/o macină, ci era o invitaţie la analiză filosofică (după cum zice şi titlul sub-forumului)...

a

Exista vrere pentru ca nu exista determinism absolut. Vrerea e altceva decat dorinta. Ea e neconditionata si exprima libertatea care dupa parerea mea se manifesta plenar doar la om. Vrerea inseamna si a putea sa faci ce nu-ti place sau chiar ce nu trebuie. Vointa se poate opune necesitatii morale, e in afara celei naturale si poate nega alte conditionari : dorinta etc.
Vointa este dupa parerea mea capacitatea psihicului uman de a actiona neconditionat, de a se afirma ca altceva decat efect intr-un lant cauzal strict determinat.

Acest topic a fost editat de alfa: 12 Nov 2005, 12:54 PM

Foarte interesanta problema. Ce sa vreau (sa fac) cind nu mai vreau sa las "reflexele" sa faca ce vor ele cu mine ? Ajungem in sfirsit sa discutam despre ceea ce ne determina sa actionam si sa vedem ca nu sintem tocmai liberi. Au americanii o vorba in care se pune accentul pe a urmari ceea ce cistiga de fapt cineva facind ceea ce face. Adica izvorul actiunii.
Suntem cu ceva mai liberi daca stim de ce vrem anumite lucruri, si suntem siguri ca intr-adevar asta vrem.
As putea crede ca Jet Li ne pregateste o surpriza inspirata probabil din filosofia extrem orientala, tocmai pt. a ne trezi intr-un fel, a vedea mai profund prezentul. Un fel de actiune prin nonactiune.

N-am priceput nimic din postarea ta Ioan v. Desi nu esti tocmai liber esti ceva mai liber daca stii ce vrei .... Asta e o alta expresie ciudata niciodata n-am inteles-o `stii ce vrei` ca si cum ai putea sa nu stii ce vrei... Poti fi nehotarat, poti avea impulsuri inconstiente dar vointa e legata de constiinta si luciditate nu ai cum sa nu stii ce vrei...In final:

Eu am mai vazut constructii speculative dar pe asta oricat m-as stradui s-o inteleg nu reusesc. Nu numai ca poti actiona prin nonactiune dar mai e si un fel de, adica sunt mai multe feluri de actiuni prin nonactiune.

Sunt sigur ca ai inteles unde bat, dar ai dreptate, nu am fost foarte explicit.
Poti sa nu stii ce vrei, desi crezi ca stii. De ex. stii ca vrei o vila mare, cu n camere. Dar de ce o vrei stii? Ai fost influentat de moda de acum, vrei sa dai bine in ochii lumii, sau chiar ai nevoie de ea? Este in dorintele noastre un amestec de util si inutil care trebuie bine analizat, dar de care suntem mai putin constienti uneori. Devenim mai liberi (in fata spritului de turma pina la urma) pe masura ce facem ceea ce este ne cu adevarat de folos si ne aduce o reala bucurie/fericire, nu ceea ce doar credem ca ne aduce asta. Vrem sa fim fericiti dar nu prea stam sa vedem ce ne aduce cu adevarat fericirea. "Ochii vad, inima cere" si incercind sa inchidem cercul (sa vada ochii si la noi) credem ca vom fi multumiti. Numai ca intre timp ochii vad si altceva.... Deci se poate sa stii ca vrei sa fii fericit si sa nu stii de fapt in ce consta fericirea ta? Eu zic ca se poate.
Actiune prin nonactiune este din Lao Tse. Filosofie chinezeasca, un pic mai complicat de explicat, el insusi nu da detalii in Tao te king. (sunt mai multe transcrieri ale titlului si cu Dao, etc.). Nu stiu exact ce a vrut sa spuna, dar pot sa-ti dau un exemplu, ca idee, din fizica, interactiunea prin intermediul cimpurilor. Aparent nici o forta nu actioneaza asupra unui corp, totusi mereu cade spre pamint cind e lasat liber, fara ca el sau Pamintul sa actioneze direct.
Am vazut ca jet li e preocupat (avansat) de studiul filosofiei orientale, de aceea "Vreau sa nu mai vreau" cu care a inceput topicul imi pare asemanatoare cu unele sugestii de meditatie din aceasta zona, de aceea am amintit.

Acest topic a fost editat de IoanV: 12 Nov 2005, 10:50 PM

Ioan v

Asta-i altceva. Una e sa stii ce vrei, alta e sa stii care au fost motivele pentru care o vrei. Dupa parerea mea motivele nu sunt niciodata SUFICIENTE pentru a si influenta decisiv actul efectiv al vointei care se traduce in fapta. Decizia finala apartine actului liber al vointei constiente si ea poate ignora chiar anumite motive care impulsioneaza catre. Cunoasterea lor nu te ajuta cu nimic in `stiinta a ceea ce vrei`. Stii ca vrei vila si daca nu stii de ce o vrei.

Fals. Amesteci conceptele. Una e libertatea, alta e utilitatea. A fi liber inseamna a nu fi constrans nu a face ceva util. Poti sa te sinucizi ca act liber al vointei asta nu inseamna ca faci ceva util. Poti sa faci ceva util fiind constrans sa-l faci, n-are legatura cu libertatea. Cineva te poate impiedica, uneori cu forta, sa faci ceva gresit. Libertatea si utilitatea au semnificatii diferite.

Problema se poate aplica la orice alt gen de vointa care isi vrea un lucru dar nu stie cum sa ajunga la el. Asta e alta problema. In sensul asta esti mai liber in sensul infaptuirii nu al vointei. Tu nu poti ajunge la lucrul acela pana cand nu cunosti ce trebuie sa faci ca sa-l ai. Libertatea ta creste pe masura cunoasterii pentru ca poti obtine ceea ce nu puteai inainte de a cunoaste. Dar asta n-are legatura cu libertatea vointei. Libertatea vointei inseamna a putea sa vrei, dincolo de determinismul strict ceva anume, indiferent ca-l vei putea obtine sau nu.

Tocmai e actiune, ceva actioneaza forta gravitationala, cum sa nu actioneze nimic? Sigur ca nu s-a descoperit vreun graviton, nu e explicata forta aia la nivel micro, dar asta nu inseamna ca nu exista si nu poate fi chiar determinata prin formule.

Nu poti scapa de vointa. Chiar atunci cand vrei sa nu mai vrei de fapt vrei si vrei exact lucru asta sa nu mai vrei pe care voindu-l nu-l vei putea obtine.

Nici nu am vrut sa spun ca trebuie sa faci ceva util ca sa fii liber. Am vrut doar sa arat legatura intre a vrea si libertate. Nu vrem anumite lucruri pt. ca am ales liber ci dimpotriva pt. ca suntem sclavi, asta era ideea. Sau nu mai vrem sa facem anumite lucruri pt. ca nu mai dorim sa fim sclavi ai dorintelor, convenientelor, etc. ci ne vrem liberi. Ideea de libertate, eliberare joaca uneri un rol imprtant in selectarea a ceea ce vrem.

Citeam intr-o carte despre neurologie despre "mult cautatul centru al vointei".

alfa, spui ca vointa exista pentru ca nu exista determinism absolut. Daca esti atat de sigur, care sunt argumentele tale ?

"Vointa este dupa parerea mea capacitatea psihicului uman de a actiona neconditionat, de a se afirma ca altceva decat efect intr-un lant cauzal strict determinat."

Bun, si ce ar putea sta in spatele acestei capacitati ? Ce principiu, forta, cauza ? Acelasi/aceeasi ca in cazul determinismului ?

Sau nu sta nimic ? Acea capacitate e axiomatica, inexistenta determinismului absolut la fel ? Ce autoritate poate confirma valabilitatea acestor afirmatii ?



Un subiect conex "vointei oamenilor" privea "cautarile oamenilor": Ce Cauta Oamenii Pe Lume ? (ipoteze, intrebari, speculatii).

Ioan V si Calfa



Fals vointa inseamna libertate. Dorinta inseamna sclavie. Libertatea insemna a face ce vrei nu a determina motivatiile vointei care intotdeauna sunt insuficiente. Vointa pura dupa opinia mea exclude orice forma de determinism, e noncauzala, e o cauza prima altfel spus. Si tot aici ii raspund si lui Calfa. Insa vointa nu e izolata ea interactioneaza cu sentimentele, gandurile etc. Interactiunea asta naste un complex aflat intre determinare si nedeterminare care in cele din urma duce la o actiune. Ce inseamna asta? Inseamna ca niciodata nu vei putea prevedea ce va face un om 100% ca actele lui sunt si libere si determinate si ca desi intotdeauna vor exista tot felul de motivatii ale unui act, niciodata nu vei putea spune ca acele au fost suficiente in sensul de a exclude posibilitatea sa fi facut altceva.
A nu se confunda influentele cu necesarul si suficientul. Determinismul strict e doar o speculatie nimeni nu poate sa-l demonstreze. Cum sa-ti explici deciziile ilogice pe care le-ai luat uneori, impotriva evidentelor, incapatanarea fiecaruia ( foarte legata de fapt de vointa ), deciziile de a te sinucide etc...Vointa umana poate trece si peste ratiune se poate opune si sentimentelor, placerii etc ( poti sa faci ceva ce nu-ti place, placerea nu te determina strict sa faci ceva anume etc )

Acum referindu-ma strict la cele spuse de Ioan V. Din nou cred ca introduci o ambiguitate intre libertatea vointei care exista independent de a faca ce e bine sau rau si libertatea sau eliberarea pe care ai obtine-o facand bine. Stiu la ce te referi... Dar aia e altceva. Inca o data libertatea vointei, liberul arbitru cum e numit de religie inseamna libertatea de a alege. Daca alegi raul inseamna ca asta ai ales in mod liber, altfel recompensarea celor ce aleg binele si pedepsirea celor ce aleg raul n-ar mai avea nici un sens. Eliberarea despre care vorbesti , repet nu are legatura cu libertatea vointei ci are legatura cu eliminarea prin cunoastere a constrangerilor care te impiedica sa obti ceea ce vrei in cazul ca aia vrei sa obti! E vorba de infaptuire nu de vointa. Esti liber sa vrei sa fi fericit dar nu poti fi fericit pentru ca te impiedica necunoasterea modului in care o poti obtine. Absenta libertatii se refera aici la neputinta concretizarii vointei nu la vointa insasi. Vointa vrea sa fie fericita. Ea e libera sa vrea sau sa nu vrea acest lucru. Nu mai vorbesc despre faptul ca fericirea e un termen confuz ...

Acest topic a fost editat de alfa: 13 Nov 2005, 12:56 AM

Si eu am inceput sa nu mai vreau nimic... Nu la modul absolut, dar parca unele lucruri si-au pierdut importanta... Au ramas, cateva, putine, si unul singur cu adevarat important. De ce, nu-mi explic in totalitate, nu cunosc calea de intoarcere la ele. Au disparut o multime de lucruri si s-a accentuat unul singur.

@ alfa
Desigur, libertate inseamna sa faci ce vrei. Intrucit in primul mesaj, ca si in cel a lui Nico este vorba si despre ce nu mai vrem, am vrut sa arat ca exista si o alta dimensiune a libertatii. Aceea a libertatii vointei fata de instinctele si emotiile primare ale individului, fata de obiceiurile sau orientarile "sociale" spre consumism, etc. Ceea ce aratam eu era tocmai ca ar trebui sa ne apropiem de vointa pura, daca vrem sa fim mai liberi.
Ce anume crezi tu ca este vointa pura si ce ar putea ea sa ne determine sa facem?
@ jet li, nico
o fi un semn al maturizarii (maturitatii) sau poate imbatriniti....
(ultima nu o luati in serios!)

Ioan V

Eu nu am spus ca vointa pura ar trebui sa ne indemne sa facem ceva anume. Am socotit-o doar cauza prima pentru a o scoate din lantul determinist.
Am discutat strict despre liberul arbitru.
Tu pui o alta problema ce trebuie sa faca? Care ar fi scopurile pe care sa le urmeze? Eu nu cred ca vointa pura isi cuprinde scopul decat poate ca generalitate ( in sensul de a face bine, un bine generic fara a particulariza exact ). Daca si l-ar cuprinde nu ar mai fi libera.

Adică dacă faci bine ai voinţă pură, dar dacă faci rău ai mai puţină voinţă pură?

a

Vointa pura este cea pe care o cunosti doar in clipa.

Cei de mai sus care spun ca nu mai vor nimic, de fapt nu mai doresc nimic. A vrea reflecta cel putin nevoile pe care le avem si pe care nu ni le putem satisface daca nu constientizam ca vrem. A voi mai mult este si un motor al progresului, reflecta lupta, ambitie. Vrem ceva ce ne lipseste, ceva ce n-am facut inca. Vrem iar ceva ce ne-a placut. Vrem orice ne poate aduce putin mai aproape de fericire, dupa cum o intelegem fiecare. Iar daca, cu adevarat nu mai vrem nimic, mai bine hai la culcare ca e si maine o zi...

"A nu mai dori nimic", il vad in sensul de "a lasa sa se intample" urmat de "a incerca sa iei ce-i mai bun din ceea ce s-a intamplat", sau "a nu forta lucrurile".

Amenhotep

Nu s-a spus asta ci ca e posibil ca vointa pura sa contina si scopul eliberarii, la care facea referire Ioan V. Daca insa l-ar contine nu ar putea s-o faca decat in forma abstracta pentru a nu-si pierde libertatea. Ea poate concret sa faca atat binele cat si raul dar nu e exclus sa contina o inclinatie abstracta spre bine, progres etc. ca o conditie rationala de a-si face cu putinta actele ( presupunand ca `eliberarea` in sensul de a face si posibil ceea ce vrei ). Insa o asemenea inclinatie cred ca ar trebui gandita ca separata de vointa pura pentru a nu se produce confuzii si a nu da impresia existentei unei conditionari. Ar ramane sa aiba acelasi statut cu celelalte forme de `constrangere`.

Nu inteleg de ce delimiteaza unii vointa de dorinta. A vrea sau a dori este cam acelasi lucru. Acelasi mecanism. Din cate inteleg eu cei care fac aceasta delimitare, incadreaza la categoria dorinta tot ceea ce este provocat de nevoile primare, viscerale ale omului, nevoia de hrana, de aer, de apa, de sex, de societate.
Probabil ca mai sunt incluse si alte nevoi, de genul, nevoii de recunoastere, de invatare, de siguranta, de afirmare, etc.
La vointa ce includem? Acte aparent ilogice, inexplicabile, ceva impotriva a ceea ce numim dorinta. Eu asta inteleg din cele afirmate pana acum de alfa si de alti cativa.
Opinia mea persoanla despre ce este de fapt "vointa" este ca de fapt este o copie a dorintei. Omul "cat traieste invata" zice o vorba, cel mai intalnit mecanism de invatare este copierea (nu ma refer la a copia la examene ci la reproducerea modelelor pe care le intalneste un om intr-o viata). Omul copiaza ceea ce vede, ceea ce aude, de ce nu ar copia si ceea ce simte? Nu ma refer la simtul tactil ci la cel intern, simti ca iti este foame, sete, doresti ceva, constientizezi ca doresti, apoi copiezi asta si o transpui si in alte situatii, inveti sa iti creezi propriile tine, obiective.
Parerea mea este ca nu poate exista vointa fara obiective, fara un scop. Cu alte cuvinte vointa este determinata de un scop pe care tot omul il fabrica, pe baza a ceea ce cunoaste.
Evident ca nu poti sa iti propui ceva ce nu cunosti, esti limitat de propriile cunostinte. Un om care nu a auzit niciodata de George Bush, nu isi poate propune sa il cunoasca, decat daca il inventeaza el sau daca cineva ii spune ca exista.

actionmedia

E simplu actionmedia. Pentru ca poti dori ceva si sa vrei exact opusul. Te poti opune dorintelor tale. Asta e argumentul cel mai simplu si suficient. Doresti sa bei apa vara dupa ce aleergi dar n-o faci pentru ca s-ar putea sa te imbolnavesti.
Nu neaparat la vointa poti incadra acte inexplicabile. Eroarea pe care o faceti voi e ca vreti neaparat sa separati. Vointa concreta e un act sintetic in care intra vointa pura care poate produce mutatii si diferente neasteptate pentru ca e nedeterminata, influentele ratiunii, ale dorintelor etc incat in final avem un act intre determinat si nedeterminat, care fie poate `asculta` ratiunea, fie dorintele, fie o incapatanare si irationala si neplacuta etc...

Nu toata lumea se limiteaza la a copia.
Scopul poate fi stabilit si de vointa. Aproape in orice scop se vede si lucrararea ei ca sa zic asa. Inversezi termenii.

Mai e si imaginatia...In plus cunoasterea nu inseamna doar perceptie, preluare de informatii etc. In sfarsit chiar daca exista limitarea cunoasterii asta nu inseamna ca nu exista vointa nedeterminata. Pentru ca in functie de ce anume cunosti si simti tu iti poti stabili la un moment dat o infinitate de obiective. Insa de ales nu alegi decat cateva.

alfa, citeste mai atent cele scrise de mine.

Eu as zice ca nu sunt decat dorinte contradictorii si atat. In cele din urma una din ele castiga. Deci spui ca cea castigatoare ar fi vointa...
Sau te referi la faptul ca iti pui la lucru constientul. Ne intoarcem in acelasi punct. iti doresti sa traiesti mai mult sa spunem si o anumita dorinta ti-ar afecta aceasta dorinta. Tu stii ca a doua dorinta o afecteaza pe prima si spui ca iti exerciti "vointa" atunci cand refuzi sa ii dai curs celei de-a doua dorite. De fapt nu faci decat sa o urmaresti pe prima care este prioritara.

Mmnu. Intai scopul si apoi dorinta si daca itit constientizezi scopul spui ca ai vointa. O vorba spune, "ochii vad inima cere", daca privim la modul general, intai identifici scopul si abia apoi vrei sa il atingi, nu invers.
Scopul nu se stabileste ci se identifica.

actionmedia

Scopul nu se identifica sau nu asta e regula generala. Eu pot acum sa-mi stabilesc un scop pentru maine. El poate fi absurd, rational, poate raspunde unei dorinte sau poate fi rodul incapatanarii. De exemplu imi stabilesc ca maine sa fac 100 de flotari si 50 de genoflexiuni. Imi poti spune in acest caz cum mi-am `identificat` acest scop? Eu cred ca e vorba de o stabilire aici...

E greu sa imi dau seama ce a fost in mintea ta, dar pot sa imi dau cu presupusul: acel scop deriva din alt scop, cu alte cuvinte iti propui sa ai un scop pentru a avea un scop pentru a-mi demonstra mie ceva.
Cum spuneai, poate fi si "incapatanare" si intr-adevar putem sa caracterizam scopurile noastre in fel si chip "absurd, rational" etc, dar nu uita ca asta nu e decat o caracterizare subiectiva.
Sa ne intoarcem la incapatanare. Uite un element care nu este intotdeauna luat in considerare. Cand se vorbeste de determinare, multi se gandesc doar la determinare exterioara, nu si la una interioara, a individului. De fapt un scop poate determina alt scop. Un om nu are doar un singur scop in viata, are mai multe, unele dintre ele determina alte scopuri. Unele sunt prioritare altele nu, s.a.m.d.

Nu m-a convins ultima ta postare. Vreau sa-ti demonstrez ca pot avea o infinitate de scopuri stabilite ca decizie a vointei. Nimic nu ma impiedica sa iau decizia de a deschide geamul sau sa stau in cap. O pot face ca sa-ti demonstrez tie acest lucru sau sa nu-ti demonstrez. In cazul doi nu mai e vorba de nici o derivare. In cazul unu e o derivare dar si acolo nu faci decat sa muti problema. Pentru ca si scopul de a-ti demonstra ceva poate fi stabilit de vointa.

Actionmedia pai determinare in final se obtine si prin vointa pura. Vointa pura spontana nedeterminata creeaza o determinare care duce la un act. Problema e ca actul ei prim e nedeterminat nu tot ceea ce urmeaza dupa, interactiuni, lanturi cauzale etc. Acel act impreuna cu multe alte tipuri de nedeterminari puse in joc de creativitate etc creeaza un complex determinat-nedeterminat in care exista si influentele motivatiei etc dar acestea nu sunt suficiente pentru a produce o alegere, un act etc
Acelasi lucru e valabil in matematica. Propozitiile de baza axiomele nu se demonstreaza, ci doar ceea ce urmeaza dupa ele: teoremele.
Ce intelegi prin determinare interioara si unde o plasezi? Daca vorbesti de o actiune aceasta e determinata de vointa pura, ratiune, afectivitate, motivatie etc Numai ca vointa pura e nedeterminata, ea e spontana nu exista un altceva care sa o produca. Sigur interactioneaza cu ratiunea si afectivitatea si rezulta o vointa concreta ca un complex de determinat si nedeterminat iar aceasta duce la actiune. Actiunea e determinata de acel complex dar acel complex include nedeterminatul. Depinde unde plasezi termenul. Ce intelegi prin determinare interioara si pana unde se intande ea.

Acest topic a fost editat de alfa: 23 Nov 2005, 05:17 PM

Aha, deci asta era scopul adevarat, exact cum am spus, un scop care deriva din alt scop. Si oare de ce vrei sa imi demonstrezi mie asta? Poate esti altruista si crezi ca astfel imi faci un bine sau poate ca simti nevoia de afirmare si de recunoastere a acestui grup de pe han, iata cum ajungem la dorinte. Dorintele deriva clar din nevoi. Deci pana la urma ceea ce vrei tu se subordoneaza unei nevoi.
O portocala ambalata frumos tot portocala ramane, dar poti sa o vinzi mai scump. Cam asa este si cu vointa. Nu e decat o dorinta nerecunoscuta si ambalata frumos.

Ce intelegi tu prin vointa pura? De unde stii ca este nedeterminata. Eu ma uit la mine si nu gasesc vointa pura, desi aparent fac unele lucruri "ca asa vreau". Daca ma uit mai atent vad ca exista o determinare intotdeauna. Tu te-ai uitat atent la ceea ce faci.

Eu am facut un mic experiment. Am o nepotica de 4 ani. Si uneori spune "vreau cutare". Eu o intreb "de ce". Ea imi raspunde "pentru ca vreau cutare2", o intreb inca o data "de ce", "pentru ca asa vreau", "de ce", "c-asa vreau", "de ce", "pentru ca vreau cutare3", opa, un obiectiv ascuns, am continuat interogarea pana am ajuns la obictivul adevarat, care evident era derivat dintr-o nevoie. Este o tehnica de vanzari aceea de a scoate la iveala adevaratele obiectii ale cumparatorului.

Demonstreaza sau argumeteaza ca exista aceasta vointa pura.

Aha, deci tu vii aici cu o axioma, "exista vointa pura". Pai atunci inchidem subiectul si gata pentru ca nu avem ce sa mai discutam. Cel mult pot sa vin si eu cu axioma, "nu exista vointa pura". Si sa spunem ca la gradinita, ba da, ba nu...

@actionmedia

Imi permit sa intervin si eu in aceasta discutie...
Vointa pura este cea care se intoarce la ea insasi: "Vreau sa vreau". Exemplu de iubire pura: "iubesc sa iubesc". In acest fel creezi un cerc care se poate "roti" la nesfarsit... Daca vrei sau iubesti doar de dragul de a o face, atunci acestea sunt pure.

Mie nu mi se pare deloc ciclicitate aici ci o simpla determinare liniara.
Putem vorbi de ciclicitate atunci cand zici "vreau sa nu vreau". Si din nou nu avem nedeterminare. Exista o determinare ciclica.