Dragii mei,
credinciosi sau atei,

Nevoia de a vedea si altceva in subforumul de filosofie decat religie discutata logic intre oameni ilogici si oameni nereligiosi - precum si nevoia de o sticla de vin - m-au impins sa deschid acest topic in care sa va provoc la o discutie despre natura nevoilor. Cat de reale sunt ele si in ce masura reprezinta slabiciune si placerea de a se complace a individului? In ce masura trebuie sa le acceptam ca un bagaj cu care vine orice fiinta umana si in ce masura trebuie sa incercam sa le facem fata / sa ne luptam cu ele? Care sunt nevoile definitorii pentru om (generic vorbind)? Cum putem scapa de ele (atunci cand chiar vrem sau cand nu vrem deloc dar stim ca ar fi mai bine)? De unde provine aceasta gama atat de larga de nevoi precum nevoia de mancare, eroism, vin, iubire, concret, poezie, zei, siguranta, joaca, adevar, scop, sex, afirmare, odihna, acceptare, exprimare, exagerare etc etc etc? Ce atitudine trebuie sa avem fata de nevoile altora? De ce este atat de placut sa iti recunosti propriile nevoi? De ce este fascinat omul de slabiciune (sau de unde nevoia de nevoi)?

Avem nevoie de cat mai multi cetateni turmentati care sa vina si sa se intrebe "eu ce nevoie am?". Va invit sa raspundeti si la asta, in masura in care nevoia de a discuta pe alte teme va permite .

Colecţionaro, io n-am înţeles: ce este nevoia?

(şi ce nevoie avem de ea? )

a

daca s-a vrut o subtilitate... e destul de transparenta. Dar cine stie? Poate doar aburii alcoolului, intre atatia "cetateni turmentati" ... In vino veritas, si ... ciroza, uneori

Eu am avut o nevoie, ca am baut mult suc.

Cred ca nevoie in sensul de dependenta. Este omul o fiinta depdendenta? Adica ne formam legati cu cordon ombilical. Cica ni-l taie la nastere. Aiurea! Tot depindem de ceva. Depindem de oxigen ca sa respiram. Depindem de apa cand ne e sete si de hrana cand ne e foame. Depindem de parinti ca sa crestem, depindem de societate ca sa traim in ea.

Depindem si de noi cei din interior. Depindem de gandurile pe care ni le formulam in cap. Depindem de imaginea noastra, cu care incercam sa ne potrivim. Poate ca depindem si de Dumnezeu. Sau poate ca depindem pur si simplu. Trebuie sa depindem de ceva.

Hei, ce e cu strategia asta de a intoarce intrebarea asupra celui care a lansat-o ?
Sa zicem ca nevoia se refera la acel ceva care lipseste (sau pare ca lipseste) si este totodata resimtit ca necesar.
De ce cred eu ca avem nevoie de ea? Intr-un anumit fel, prezenta nevoilor ne confirma umanitatea, iar noi posedam un instinct care se bucura de aceasta confirmare. In plus, odata ce ajungi sa confunzi nevoia cu ideea de satisfacere a ei, nevoia de nevoie se apropie mult de nevoia de visare, de nevoia de speranta in satisfacerea unei dorinte, de nevoia de construire a unui univers (fie el iluzoriu) in care totul ne merge pe voie.
Pentru a continua am nevoie si de alte pareri .

S-a vrut o subtilitate transparenta. Ai simtit nevoia sa ma taxezi ? Nu e bai, acum intreaba-te de ce... daca vrei .

Aaa, pe asta acum am vazut-o! Sa mor daca nu vreau sa stiu cine e ilogic si cine nerelgios!

Printre altele, topicul de filosofie ramane un topic de filosofie, nu de religie. In plus exisa si filosofia relgiei, sociologia religiei, istoria religiilor etc.

Poate renuntam la acest gen de subtilitati (ieftine si/sau transparente), ce ascund atacuri la adresa anumitor forumisti.

Pai ia sa nu mai facem atata caz si sa postam on-topic .

Pai sa nu mai lansam topicuri care sa distraga atentia (si) prin mici/mari aberatii...

Gata, revenim on-topic.

Ok, tu ce parere ai despre subiect, Mihai?

Orice om e fascinat (cred ca e un termen destul de dur) de slabiciune?

@Mihai:

Mie asa mi se pare. Cred ca oamenii sunt fascinati deopotriva de forta si de slabiciune. Pe de o parte forta ii exalta si ii inspira, le hraneste visele de glorie si depasire a propriilor limite. Pe de alta parte slabiciunea este - dupa cum am mai spus - de natura sa confirme umanismul, in plus slabiciunea altora este un prilej de a gasi forta in sine... si totodata slabiciunea este un mediu mult mai propice pentru actul simtirii, iar oamenii cedeaza usor tentatiei de a simti cat mai mult.

[EDITAT (off-topic)]

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 13 Feb 2005, 02:09 AM

Putem defini forta in absenta slabiciunii? Sau putem spune ca un om puternic nu are si punctele lui slabe? Sau un om gras...

cred ca sunt mai multe tipuri de nevoi:
- absolut necesare (nevoie de aer, apa, macare, etc.) = de ordin fiziologic
- de ordin pshihologic
(completati in continuare daca gasiti si alte tipuri )
Cred ca problema ar trebui sa fie in ce masura pot fi controlate nevoile psihologice si din ce anume provin. Dar cum fiecare individ depinde de mediul in care a trait/traieste nu prea cred ca un astfel de demers are sanse de succes pe scara larga. Pote ma insel...

Nevoile omului sunt multiple, generate de factori interni si externi.
Insusi faptul deschiderii acestui thread, este nevoia de a asculta pararile semenilor, spiritul gregar...

Eu cred ca topicul asta poate deveni un punct pus pe un I filosofic care de mult timp isi asteapta punctul... Daca am accepta existenta nevoii drept o (meta) axioma, cred ca toate discutiile pe tema religie vs ateism de aici nu ar exista. Pentru mine, cel putin, lucrurile stau foarte simplu: unii au nevoie sa creada (in Dumnezeu, in viata de dupa moarte, in natura divina a omului), ceilalti nu au nevoia asta. Ambele "tabere" au la baza argumentelor pe care le folosesc propriile nevoi, desi poate nu o vor recunoaste niciodata.
De fapt, nu cred ca as gresi foarte mult daca as spune ca axiomele oricarei teorii sunt, in fond, expresia unor nevoi. Si pana la urma, ceea ce ne convinge, ca oameni, sa acceptam o anumita teorie sunt rezultatele sale practice (raportate in mod predominant la experienta personala) si niste axiome care corespund propriilor noastre nevoi. (Astept sa fiu contrazis, mai ales la ultima afirmatie)

Exista nevoi de baza care sunt reale, in masura in care este reala propria noastra existenta.. Sa zicem, factorul comun al nevoilor tuturor oamenilor (aici sunt incluse si nevoile fiziologice, pe care le au toate animalele). Apoi sunt nevoi reale specifice doar unor categorii de oameni, nevoi care ii diferentiaza si creeaza tipologii. Si mai exista nevoi specifice fiecarui individ, care de cele mai multe ori sunt abstracte dar in manifestarea interioara se aseamana cu celelalte pe care le-am considerat reale si le putem considera la randul lor ca fiind reale. Oamenii pot insa manifesta in exterior nevoi care nu sunt reale, din placerea (nevoia?) de a se complace, sau pentru a obtine niste avantaje. Dar, eu consider ca in general nevoile sunt reale.
Nevoile in sine nu reprezinta slabiciune. Slabiciunea si placerea de a se complace se pot manifesta dupa aparitia nevoii si ii pot afecta intenstiatea. Capactiatea de anticipare a rezultatului unei actiuni ulterioare face sa fie asociata nevoilor o parte din placerea care ar fi resimtita la satisfacerea lor. Si asta poate duce la intretinerea uneori artificala a nevoilor.

In masura in care simtim nevoie. Exista situatii in care propria supravietuire depinde de negarea anumitor nevoi si atunci trebuie sa ne luptam cu ele. Si pot aparea nevoi contradictorii, caz in care satisfacerea unora dintre ele implica negarea altora. Cred ca si capacitatea de a lupta cu propriile nevoi este o caracteristica definitorie pentru oameni, mai ales cand avem in vedere cazul al doilea.

Eu cred fiecare om este definit prin setul sau unic de nevoi. Pentru oameni, in general, cred ca definitorii sunt: nevoia de iubire, nevoia de percepere pozitiva a propriei persoane si de aici nevoia de apreciere sociala, nevoia de prietenie, nevoia de a intelege si a se intelege (nevoia de acceptare a propriilor nevoi). A si... (revenind dupa ce am trecut pe la ultima ta intrebare) nevoia de nevoi.

Nu exista o cale usoara. Dar cred ca putem folosi capacitatea de a genera noi nevoi pentru a scapa de nevoile mai vechi (vezi mai jos intrebarea despre nevoia de nevoi). Din punct de vedere psihic cred ca avem posibilitatea de a reprima orice nevoie atunci cand chiar vrem, si asta trebuie de fapt sa facem: sa vrem. Uneori scapam de ele prin uitare.

Sunt curios daca va raspunde cinva la intrebarea asta.

Eu am tendinta sa accept nevoile celorlalti, chiar si cele mai exotice dintre ele. Nu stiu daca procedez corect, asa mi se pare natural sa fac. Totusi, daca cineva la care tin, ar avea mult de suferit daca si-ar satisface o nevoie proprie si satisfacerea respectivei nevoi ar depinde intr-o oarecare masura de mine atunci as incerca sa ma opun. Si, desi imi va fi greu, cred ca va trebui candva sa ma opun (sau sa le ignor) anumitor nevoi ale copiilor mei. Daca o nevoie provoaca prin ea insasi raul cuiva care o simte, atunci suntem destul de neputinciosi. Cred ca sta doar in puterea respectivei persoane sa scape de acea nevoie, noi putem eventual sa ajutam sa o uite temporar.

Pentru ca satisfacerea oricarei nevoi este placuta si dupa cum spuneam mai sus toti oamenii au nevoia de recunoastere (acceptare) a propriilor nevoi.

Pentru ca nu si-o poate explica rational dar o simte ca parte definitorie a propriei existente. Nevoia de nevoi cred ca este un mecanism psihic prin care intelectul uman isi asigura propria dezvoltare. Creierul a invatat sa mimeze (in manifestare) nevoile primare pentru a putea "deturna" catre sine anumite resurse care altfel ar fi folosite strict pentru supravietuire. Mare smecher... Desigur, asta este doar o ipoteza.

Ei, asta zic eu ca e o intrebare putin cam indiscreta. Exista o leagatura stransa intre nevoi si slabiciune... si inamicii pandesc.
Cu riscuri enorme, voi raspunde totusi... Eu am nevoie de prietenie si de muzica, de speranta, uneori am nevoie de singuratate, din cand in cand am nevoie de satisfactia de a face lucruri pe care sa le percep ca fiind (aproape) perfecte, oricat de marunte ar fi. Si am nevoie de ceva imperfectiune in viata de zi cu zi si de putina nebunie.

Acest topic a fost editat de icarus: 13 Feb 2005, 05:37 PM

N-am nevoie de nimic eu !
Ca vreau totul e alta treaba

Acest topic a fost editat de jet li: 13 Feb 2005, 06:13 PM

Daca privim problema "bruto", ca aici nu avem voie sa aducem vorba de religie, eu zic ca omul nu are nici o nevoie... serios...
Omul e ca antilopa gnu, mananca si ingrasa pamantul...Daca nu manaca, nu ingrasa nimic... si care e problema?!... Vine antilopa gnu si il inlocuieste cu succes... ba chiar cu mai mare succes...

Ba, dimpotrivă! Eu, înainte cu 24-48 ore de ziua de salar, mă simt... nevoiaş rău de tot!

Nevoi

Pai eu am invatat la economie despre nevoi. Si era o intreaga clasificare acolo de care nu imi mai aduc aminte. Imi aduc aminte ca era o impartire in nevoi primare si nevoi evoluate sau ceva de genul asta.

Si ca mai era o piramida a lui Maslow.


Este clar ca nevoi fiziologice are toata lumea, dar nu toata lumea are aceleasi nevoi fiziologice. Depinde de sex, varsta, rasa, etc.

Ce determina aceste nevoi. Pai modul in care suntem construiti, dar si locul si timpul in care traim, precum si alte nevoi.

Cam asta este, nu inteleg ce altceva s-ar mai putea spune despre nevoi, ele exista atata timp cat noi existam.

Ce se intelege prin self-actualization si self-esteem ?

Pe lângã celelalte nevoi biologice, omul, prin doar faptul a este o "trestie cugetãtoare", si-a deschis un nou orizont al nevoilor, ce pare sã fie nesfârsit de larg. De la primul bãt inofensiv si pânã la bombele nucleare, de la bucata de carne pusã deoparte si pânã la fabuloasele averi personale de azi, de la vizuina întunecatã si pânã la impunãtoarele palate ale potentatilor, de la simpla constiintã a mortii si pânã la complicatul aparat religios din societãtile moderne, de la simla mirare în fata necunoscutului si pânã la sistemele sofisticate ale filosofiei si stiintelor, totul este expresia unor nevoi care depãsesc biologicul (sunt adicã nevoi spirituale) si care au strania însusire de a se multiplica exponential: satisfacerea uneia creazã altele n nevoi, fiecare în parte, fiind satisfãcutã, creazã alte n nevoi s.a.m.d.

Aceastã proliferare fãrã oprelisti a nevoilor omenesti - al cãrei motor pare sã fie acel ceva în plus sau în minus (spiritul trebuie sã fie mai degrabã o lipsã fundamentalã, o nevoie, dar nu una anume, ci chiar nevoia nevoilor, cum bine zicea Colectionara, principiul însusi al lipsei) - înseamnã progres uman, civilizatie.

Iar acest progres exploziv trebuie sã fie semnul unui dezechilibru major în biosferã, o tranzitie a biosferei însãsi, despre care nu se stie unde duce, ce stare de echilibru îi urmeazã. Eu as fi tentat sã afirm cã duce rapid cãtre echilibrul cel mai stabil, moartea întregii biosfere.

M-as hazarda acum sã dau o nouã definitie a omului, în completarea celei aristotelice si a celei pascaliene: omul este ca un fel de tumoare în organismul biosferei, ce a apãrut cândva si undeva (asta stiu mai bine paleontologii), s-a extins cu mare repeziciune (suntem peste 6 miliarde, doar insectele ne mai depãsesc numeric) si poate a atins deja faza metastazei, când nu se mai poate face nimic. Fragila trestie cugetãtoare s-a înmultit si a crescut, amenintând sã sufoce toate celelalte plante, dar fiindcã ea nu-si are rãdãcinile direct în pãmânt, nu-i ajung apa si lumina solarã, va muri odatã cu ele.

In sfârsit, dacã ar fi sã fac sã analizã a nevoilor pe sexe, concluzia imediatã ar fi cã femeile au mult mai multe nevoi decât bãrbatii (s-ar contrazice astfel vechea zicalã despre inversa proportionalitate dintre pãr si minte, dar trebuie s-o iau ca atare) si au o înclinatie înãscutã de a si le spori si cultiva. Asta mã duce cu gândul la mitul biblic al originii omului: întâi a fost Adam, care trãia cât se poate de fericit în preajma lui D-zeu, dar avea si el o foarte micã nevoie: se simtea singur, voia pe cineva de aceeasi specie cu care sã schimbe o vorbã. D-zeu i-a împlinit aceastã micã nevoie, creând femeia; si de aici decurge apoi totul.

Nevoile ne confirmã cu vârf si îndesat umanitatea. Cu cât sunt mai multe, cu atât suntem mai umani!

Prin urmare daca un om handicapat are mai multe nevoi decat unul sanatos, el este mai uman?Eu zic ca nevoia n-are nimic in comun cu umanitatea.Nevoia este o slabiciune, cu cat ai mai putine nevoi cu atat esti mai liber.Dar se pare ca umanitaea nu prea mai pune pret pe libertate...Considera ca satisfacerea nevoilor sale sunt cel mai important lucru in viata.Isi petrece viata incercand sa isi satisfaca "nevoi" care nu sunt chiar atat de necesare, ca sa nu zic deloc necesare.Majoritatea oamenilor ,din pacate, sunt sclavii "nevoilor" lor.

Imi place foarte mult cum descrierea data, mai ales pentru faptul ca ai legat-o de libertate.

Dar care sunt lucrurile cele mai importante in viata? Si de unde stim ca sunt cele mai importante?

Eu totusi cred ca e o caracteristica a oamenilor, sa aiba si nevoi care "nu sunt chiar atat de necesare".

Si... nevoia de libertate nu e tot o nevoie? Daca un om, care dintr-un oarecare motiv nu este liber, nu are nevoia asta, atunci el este... mai liber?

inorog
piramida are doua mari verigi daca pot spune asa (supravietuire;autorealizare)
self-actualization(autorealizarea)
presupune implinirea la nivel maxim al aptitudinilor unei persoane(acceptare de sine/creativitate; simtul umorului/etc)

self-esteem (stima de sine) este o veriga din lantul trebuintelor de supravietuire si nu de autorealizare ca si cealalta pusa in duscutie mai sus;
de ce piramida? pt ca trebuintele de supravietuire sunt accesibile tuturor oamenilor si absolut becesare tuturor pt a supravietui
cele de autorealiuzare nu sunt necesare pt existenta biologica.de aceea tot mai putini oameni ajung in varful piramidei
care este tot mai putin accesibila
aceste nevoi le poate avea omul; cu cat le atingem cate un pic pe fiecare cu ata suntem mai complex formati din punct de vedere al personalitatii




speer ca nu am suparat pe nimeni; imi place topicul; dragutz

Willie (18 Feb 2005, 01:21 PM)

Chiar n-ai înteles ironia? Sigur cã ai dreptate! N-ar trebui sã aibã nimic comun, dar are, din pãcate. Omul are mai multã libertate decât alte fiinte si el a cãutat sã scape de aceastã libertate, a cãutat s-o umple cu tot felul de nevoi. Libertatea reprezintã si potentialitatea tuturor acestor nevoi inutile. Dacã omul n-ar fi fost liber, nevoile sale s-ar fi redus la cele date prin defintie, ca sã zic asa. Fiind liber, omul are posibilitatea sã-si multiplice la nesfârsit nevoile si chiar asta face.

Eu sunt parere ca nevoile sunt de mai multe feluri: nevoi de care depinde insasi suparvieturea, nevoi de care depinde evolutia, nevoi legate de placere, si nevoi inutile.Importante le consider pe primele doua, si pe a treia o accept in anumite limite(daca nu le afecteaza negativ pe primele doua).Al patrulea tip e o pierdere de timp si energie.Pentru mine, din prima categorie fac parte necesitatile fizice, din a doua categorie fac parte libertatea, cunoasterea, iubirea.Desi fara prima categorie nu pot supravietui, a doua mi se pare mult mai importanta.Pentru ca pe primele mi le satisfac doar pentru a putea sa le indeplinesc pe cele din a doua categorie.
A treia categorie este optionala.Se poate trai si fara ele.Fara cele din a doua categorie se poate doar supravietui, dar fara ele viata nu mai are sens.Consider ca "umanitatea" consta tocmai in aceasta categorie. Din pacate mare parte din oameni considera ca cea de-a treia categorie ar fi cea mai importanta.Acestea sunt nevoile care-i fac scalvi.
Libertatea, cunoasterea si iubirea sunt si ele nevoi, dar ele sunt insusi scopul, sensul vietii.Ii consider sclavi pe cei care le sacrifica pentru un tv mai mare si mai frumos, pentru a putea manca de 10 ori mai mult decat are nevoie, si pentru a-si baga in vena orice rahat care ii procura placere pt cateva ore.